Skip to main content

Full text of "Nicodim Mandita - Calea sufletelor in vesnicie. 24 de vami ale vazduhului.vol2"

See other formats


f 






-, 






I 






I 

( 



. f 

■ 



.-.. 1 I 



. ■ ■ . 



BIBLIOTECA ORTODOXIEI 









#*' 



* I 



\ 



r* 






• 



i 



'V 



1ft 

s 



;. 



i 






V 






y 



* t 









■*t 



v K 






'*» 






* 




' 



' "-- * 



* 



1 



X 



\ 






V 









/ 



1 ■ 4 " 

. y ■■■■ 



V 



■MM 



5 r 






- 



K- 



• 



# 



ri 






V 



> 



V 



\ 



^< 



N 



N 



m 



■ v.. 



.-•" 



« _ 1* 



.r 



rr. *_ ' 



*v 






\- 



>l 



. 



4 fc * 



-V „* 



r 




-V jt 



V 



» 









T 



*t 




. j* 






CALEA SUFLETELO 

SAU 
24 VAMI ALE 





N 






DUHULUI 



VOLUMUL 








tf ; 






* 



^1 



>- 



% 






- »< 



W 



- v 



rp: 



V 



■m- 



>.. 



^ 



*i: 



I 



/ 



i 



-# 



A 






m 



. *w^ 



* 



■>; 




/ 






— L 

* V 









1 I 






# 



v, 






v- 



J 



/: & 



1 y 







- I 



- 'V 



■ t 



"±X 



'\ 



■ 



W w5 



- 



f* 



*. 



i 



• 



■ 



^ 



t ^ 



it 
B 



» _ i 

* Rugaciune 

* ♦ * -*■ 

Dumnezeule-ndurate, ce de toate grija porji 

§tiu ca vei veni odata ca sa judeci vii si mor^i. 

Si-naintea Fetii Tale, vor veni sa stea atuiici: 

$i stapini, si slugi, si tineri, si batrini si iragezi prunci, .. 

§i boga^ii si saracii, si smeritii si trufasii, 

To^i la tronul Judeca^ii, vor veni sa- si cur me pasii 

§i sa cinte-n vesnicie, sau pe vecii to{i sa plinga, 

Drep^ii vor fi daji la dreapta, pacatosii-n partea stinga ... 

Deci, eu mare spaima-n suflet, Milostive Dumnezeu, 
Eu ma-ntreb: in care parte voi fi dat atuncea eu? 
Drept aceia, Doamne Sfinte, sa fiu bun si drept ma-nvata, 
Pina cind nu bate ceasul de-a sfirsi aceasta via^a! 

* 

* 

Cel mai mic intre Iereii-Monahi 
NICODIM MANDIjA 

"~r Protosinghel 



1 



**-+ T 






* ■ 






• 






- 












j * 



_> 



.'(. 



> 



1 ' 






i 






\ 



i 



« 



■ 



■• * 



^S&= 










* 



, 






* 






. 



> 



",,L 



| 



nilMIUIILA KJI\ I WL/t^y\ICI 



CALEA SUFLETELOR IN VESNICIE 

SAU 
CELE 24 VAMI ALE VAZDUHULUI 




\ 



,' '■* 



VOLUMUL II 



De e$ti domn 



sau 



(h* csti rege, 

de esti sluga 



sau stapm 
Numai fapta 

■ 

te arata, 



de esti rau 



sau 



"\ 



de esti bun. 




Ce 




se-nal^a-n 



soare, 



infloreste 
minuriat, 



Ce e rau 



se strica, 



moare 



si in foe 



e aruncat. 




de fata ne arata placuta moar- 
te a omului drept. 



\ ^ 



„Daca trupul este supus putrezirei, noi nu trebue sa fim intristati. de 
aceasta; ci sa ne bucuram, caci ceia ce este vremelnic se distruge prin moarte, 
dar nu esenta trupului. Adu-ti aminte, ca. aceasta gura, acum inchisa, va 
vorbi intr-o zi mult mai bine ; acesti ochi inchisi acum, vor vedea mult mai 
bine si mai mult ; aceste picioare se Vor urea intr-o zi pe nori ; acest trup pieri- 
tor, care acum intra in putreziciune, se va imbraca cu nemurire. Acolo sus, 
in Imparatia Luminei, tu iti vei vedea pe rudenia ta . . ." (Sf. I. Hrisostom). 



■ 












■ 



u 



Spre stiin^a 

Lucrarea fiind prea mare spre a o face intr-un singur volum, am fost 
nevoid a o despar^i in doua. In primul volum am pus viata Sf. Vasile eel 
Nou cu vama 1— 18 ; iar in volumul al doilea am pus vama a 19-a pina la 24, 
tmpreuna cu partea a doua a vamilor: Sufletul vietuieste si dupa moartea 
trupului. 

Dumnezeu sa ne ajute s-ajungem la sfirsit ! 






1 






. 









. 


















v 






VAMA 



. \ 




dind vdzduhul cu repez^c-vunea Julgerulwi, am urcat tot 
mai sus, pind ce am ajuns la vama erezxtlor : falsele 
rahonamente asupra adevaratet Rehgn Ortoaoxe, lepd- 
darea de dreapta Credmtd Ortodoxd, huhrea, blasfe^ 



mta. 



• • 



ginduril 



■fi 



depdrtdrile de drept-credtnetoasa mdrtunsire a adevdratei credmfe, 



fagadmntelor st indaiormlor cre§tinestt, indotrea 



In % 
ifernali 



Sfi 



f> 



• •■ 



rfaturile 



Scripturi si din car file Bisericesti : }> Pdziti-va de proorocii mind- 
nosi, care vin la voi imbrdcati in p%e% de o* ; iar pe dinduntru sint 

Mp.Ip Jnr ii i)p,ti CAAM.nas.tp. Ku — zice Mintui- 



... „ ...... /< 

torul catre iudei — c 
firimiti <be Mine. D 



Meu si voi nu Ma 



Md 



\ 



tern — strigd Apostolul — ca nu cumva, 
precum sarpele a amdgit pe Eva cu viclesugul sau asa sa se strice §i 
infelegerile voastre de la credinta in Hristos. Ca de ar propovddui 
eel ce vine, pe un alt, lisus, pe care n-am propovdduit, sau de a-\i 
lua alt duh, care n-afi luat, sau altd evanghelie, care n-ati primxt, 
bine l-ati suferi . . . Unit ca aceia sint Apostoli mincinosi, lucrdtori 
vicleni inchipuindu-se in Apostolii lui Hristos. Si nu este de minunat , 
ca insusi Satana se preface in Inger de lumind. Nu este dar lucru 
mare ca se prefac si slujitorii lui ca slujitorii dreptdfii, a car or sfirsit 
va fi dupd faptele lor. . . Dupd trecerea mea vor intra lupi grei tntre 
voi, care nu vor cruta turma. Si dintre voi insivd se vor scuta bdrbafi, 
grdind inddrdtnicii ca sa tragd pe ucenici dupd dinsii. . . Vd rog pe 
voi, fratilor, sa vd pdziti de cei ce fac imperecheri si sminteli impotriva 
invatdturii pe care voi ati invdfat-o si vdferifi de ei. Ca unii ca ace§tia 



nu slujesc Domnului nostru lisus Hristos, ci pintecelui lor: §i pri 



rtn 






- 






i 






- 












■ 









- 



■- 



i- 



'. 



4 



Vama a 19-a 




fi 



fac imperecheri intre vox. Ftecare at 

J r ....... t i..: Chifi 



euallui Hristos. . . Au doard s-a imparl Hnstos.. . ? Cuvmtul 
eu aim* nr™ . . mintmm em 



piertto 



Ma mir a 



vd tnutafi 



dflTcelTevaZmatpevoipnn Darullui Hristos la altdevanghehe 
tent tealtafdrd lumaisint oarecare ce vd tulburd » wr s« strd- 
ZeEvZleUalui Hristos. Insd mdcar si mi, sau Inger dm f p 
TvaUnevesti voud, afard de ceea ce am UnevesM, anatemasa u 



N 



fi 



Hristos . Pdziti-vd de cUm { care rup 



Ztvrasmasii crucii lui Hristos al cdror sfirsit este pterzarea al caror 
DuleZeltePintecele si a cdror slavd este rusinea lor care cugeta 
ETE2LS:: . Poruncim voud, frafilor, * M ^omnulu. 



pdmintesti 



ferifi de toti frafii care umbld ft 



Tnudupd predania care au luat de la noi. .. De omul » 'etc 
> • %' f- ;/*W.^ /. /^c/^ *tiind ca unul ca acesta s-a ra. 




a 



sfdtuire, te fereste 



ca acesta s-a rdzvrdtit 



si pdcatuiestejiind singur de sine osindit... Aujost 
nosi in popor, precum si intre voi vor f* mv f "*...., f / ;. fl 
ro bdm eresuri de pierzare si se vor lepada de Stafmul Let ce t a 
TdscZZpe dink aducindu-si lor ^icdpnzare,^^ 



vo: 



tmpdrat pe <txnsi%, aaucmw^ ™ ? "«" u„u ralea ade- 

merge in urma inversundrilor lor, pnn care se va huh calea_ade 
*Si tentru Idcomia lor, cu cuvinte amdgUoare vavor precu- 



vdrul/u/i 

nu dormiteazd. 



ml ceasul de a P oi este, p precum aH auzit cd anUhns vin 
■urn multi antihristi s-au fdcut. Din aceasta cunoastem ca est 
uasulde apli. Dintre noi au iesit, § i nu erau dtntre nox, "*£/»■ 
SI noi, arfi rdmas cu noi. Deci.pentru "^^^f^zeZ 
noi ca sdse &^»&%&*£2Z ^ «t -ES 



Ungere) de la Cel Sf 



(Mir — Ungere J ae la ue* o/w* ?» m* \ - r , . 

dTla Dumlezeusi afi hiruit pe aceia, cd* ^^J^luaciaZ 
tL L« drrit eel ce este in lume. Aceia dm lume stnt pentru aceia am 
ZZ gtCltllZpe din ? ii U a S cultd.Noi din Dumnezeu sintem ; 



eel cecunoaste P e Dumnezeu, ne ascultd pe no t , care nu 'f^f™ 
nezeu nu ne ascultd P e noi. Prin aceasta cunoastem M^J 
t ui si duhul inseldciunii. Oricine va veni la vox s* nu va aduce xnva^a- 
1 I aceasta a dreptei credin* Crestine Ortodoxe) sd nu- fnmP 
,„,„ ,, sd nu4 zicefi lui „bucurd-te" '. Cd eel ce-t va nee Im „bucu- 

m m • T . 7 * 



tn 



jm r pdrtaf faptelor 















t 




♦ i 

„Afard din Impdrdfia lui Dumnezeu smt cidmi, (ereticii care rup 
■be Hi si fiice din corpul Sfintei Biserici Crestine Ortodoxe) , ferme- 



inchmatorh 
"(Mt. 7, 15 ; loan 



4; 13 



31; Rom. 16, 17-18; 2 Cor. 11, 12, 18; 




15 : F Ap. 20, 28-31 ; Rom. 16, 1/-18; 2 Lor. n, iz, 10; w». 1. 
6-10; Filip. 3,2, 18-19; 2 T^s. 3, 6; m 5, 10-12; II Petru 
2 1-2; 7 loan 2, 18-19; 4, 4-6; II loan 1, 10-11 ; Ape. 22, 

is;. 



/ 



p 



r//ai vinovatd. S 



* L 



Ingerii cu Sufletul urcind tot mai sus la cer, ajung^ la vama 
a 19-a, a invrajbirilor, dezbinarilor, eresurilor, a dezertarii de la 
dreapta credinta §i atacarea ei prin rugaciuni cu ochii inchi?i $i 
felurite bolboroseli supranumite de eretici „rugaciuni in duh", 
cu false rationamente contra adevaratei religii Ortodoxe Crestine, 
care-i intemeiata pe Doctrina Mintuitorului nostru Iisus Hnstos 
Dumnezeu, pe invatatura Sfintilor Apostoli, a celor 7 Sinoade ecu- 
menice a Sfintelor Sinoadelor locale, a Sfintilor Parinti, si a duhov- 
nicestei ratiuni. Vamesii acelei vami, cu seful lor dracesc, ies inaintea 






" 



• , 






■-*. 






' 















• 



• 






} 



■ 



• 



1 



r» 



v.-tmn j. l'» a 



« . " * * f , i . 



' 



■ 



\ 

Sufletelor, le cerceteaza minu^ios dacS. in vreun fel sau altul au de- 
viat ori dezertat de la adevarata credinta Cre§tinaOrtodoxala alte 
confesiuni, erezii sau rataciri sectare, de au ascultat minciuno-in- 
va^aturile lor, de au cintat §i s-au rugat cu ei, inchizindu-$i ochii 
la rugaciuni §i bolborosind f elurite cereri dupa capetele lor in af ara 
car^ilor sfinte §i contra rinduielilor Bisericii lui Dumnezeu, de ex. de: 

* E h 

287) M-am rugat cu ochii inchisi ca sectarii? (a) 



a) DREPT CREDINCIOSII CRESTINI MJ SE ROAGA CU 
OCHII INCHISI CA SECTARII. Multi'mea deviatilor de la dreapta 

de secte, adeseori se lingu^esc 
lui Dumnezeu, pe linga cei mai u?u- 



credinta, impartiti in peste vreo 





pe linga fii §i fiicele 

raticr, sau mai slabi de inger, vrind sa le vire in Suflete, pe linga alte 



rataciri de-ale lor, §i inchinarea, rugaciunea cu ochii inchisi, imba- 
tindu-i de cap, ca numai astfel ei se roaga in duh lui Dumnezeu 



Tatal, dupa cuvintul 




uitorului. Pentru pazirea oilor cuvin 



vm 



tatoare, de acei lupi rai de care ne-a poruncit Mintuitorul §i Apos 

isericii sfatuim: . 





i 





sa ne pazirn, noi 
Toti biiiecredincio§ii cre§tini §i creatine sa se pazeasca de acei 
deviati de-la dreapta credinta care lasindu-se- molipsiti de feluriti 

sectati, se inchina dupa obiceiul acelo:. a, cu ochii inchi§i, sub falsa 

. , . _r Sf intei • Scripturi sustinind ca ei se inchina 
Cuvintele acelea rostite de'Domnul nostru lisus 





"u 




se inchina in munteie Ebal 



eiegere a cu\ ; 

5i/a<ieva . ^ . ... , _.. 

Hristos Dumnezeu, au .cu totul alt inteles adevarat. Deci, nu inte- 

lesiil fals al uiior u§uratiti rastalmacitori ai Dumnezeie^tilor Scrip- 
turi (2 'Petri! 3, 16; 2, /.—,5;:Filip 3, 2) care sustin morti? ca inchi- 
narea- in duh .§i adevar inseamna a se inchina cu ochii inchisi., Min- 
tuitorul prin cuvintele: ,,Vine-- vremea §i acum este, cind inchina- 
torii cei adevarati se vor inchina Tatalui cu Duhul §i cu AdevaruL . '/' 
arata catre Samarineanca (loan 4, '23-— 24) care §tia ca Samarinenii 

iar ludeii, Israelul vechi 
in Ierusalim, ca in legea noua Israilul Nou, sau poporul Cre$tinesc, 

otez, Mir — - Ungere §i lmparta§irea 
cu Prea Sfintul Trup $i Singele Sau §i prin celelalte Taine Sfinte §i 
D^TDxi ale Duhului Sfint,. nu vor" mai tamine incercuiti sau pironiti 
cu inchinarea aceea ca Samarinenii in Muiitele-Ebal-Garizim, sau 
ca ludeii in Ierusalim; ci se vor inchina in tot locul unde se afla ei. 
Dumnezeu este pretutindeni §1 in >ta vremea prezent. Deci, inchi- 
natorii „Noului Israel" adica „ Poporul Cre§tinesc 4 ', inchinatorii cei 




unindu-se cu El prin Sfint 





adev&rati in tot locul Stapinirii Lui (Ps, 102, -22—23; Sofonie 2, 
411 ; Mai. 1, 11; Ps. 71, 11 ; 112, 3-?4, Is. 19, 25; 60; 1 Petru 2, 10 



in toatS. vremea (Ps 




i; 




,48; 




Is. Sir. 18, 22 ; Lc. 1 




> 



7; Colos. 4, 2; 1 Tes. 5, 77), se vor- inchina Tatalui (loan, 4, 21 






• 






» 









* 



. 









II). Oaic de cc nu zice lui Dumnezeu, ci Tat&lui? Pentru eg ade- 
^.xxA\\\ inchinitori intrind in strinse leg^turi ?i in unire cu Unicul 
Silu Ym lisus Hristos Dumnezeu — Omul, ridicindu-se deasupra 
locului, vremilor ?i lumii ce zace in eel rau (1 loan 5, 19; comp. 
(Jul. 1 4; Ape. 17; 18; Ps. 136), prin credincio$ia, slujirea duhov- 
niteasca <=>i vietuirea . lor cre?tineasca in Hristos, formeaza Trupul 
f .ii Brserica lui Hristds „Triumfatoare" din cer ?i cea „Luptatoare a 
ch'.pc pamint, al carei Cap este lisus Hristos Dumnezeu —Omul 
(H Nou. (Rom. 12, 5; 1 Cor. 12, 27; Efs. 1, 22-23; 2, 18-22; 
( ulos. 1, 18-24; loan 17; 9-23). 

Astfel, noi devenind, fiind §i raminind fii §i fiice ai lui Dumne- 
m\ prin Duhul Fiului Sau trimis de El in inimile noastre strigam: 
..Awa Parinte!" adica Tata (Is. 56, 5; 63, 16; 64, 8; Ier. 3 19' 
M.l 1, 6; 2, 10; Tobit 13, 4; Is. Sir. 51, 13; 3 Macab 5, 7; Rom. 8,' 
15\ 1 loan. 3, 7-2; 4, 4—6; 1 Petru 1, 77; loan 20, 77; Mt. 6, 5- 
/.; ; 5, 44-48; 2 Cor. 6, 18; Gal. 1, 3-4). Inchinarea se face de bine- 
l i cdincio^ii cre§tini in Duh atunci cind cu tot Sufletul, lor se inchina 
lui Dumenezu fara pironirea mint ii la cele paminte<=>ti,. fara raspin- 
direa gindurilor la cele lume?ti; ba chiaf nici la creaturile cere§ti. 
Pentru o mai buna lamurire, dam aici citeva exemple mai graitoare : 

1) Un pustnic batrin, binecredincios §i iubitor de Dumnezeu* 
umblind prin pustie §i facindu-$i rugaciunile cu purtare de grija, 
au venit diri cer la el, doi Ingeri luminati care mergeau alaturi de 
(linsul, unul in dreapta §i altul in stinga lui. El insa rugindu-se 
inainte, nici citu^i de putin n-a cautat la din^ii. De ce? Pentru ca 
sa nu-$i piarda cea mai mare, adica legatura prin rugaciune in Duh 
si in Adevar cu Dumnezeu, Care este vistieria tuturor bunata^ilor 
V Izvorul fericirii vremelnice ?i ve?nice. Aceasta a facut-o el aducin- 
du-$i aminte de cuvintul Apostolului, care zice: „Nici Ingerii, nici 
incepatoriile, nici capeteniile, nici puterile nu vor putea sa ne des- 

Mila pe noi de dragostea lui Dumnezeu, care este in Hristos lisus 
Domnul nostru". (Rom. 8, 35—39; P. o.c. pp. 440, 29; cap. 27, 9). 

2) Un jilt batrin sihastru, rugindu-se atita ii statea impotriva 
diavolul, ca atunci cind i?i ridica miinile la rugaciune, vra§ma?ul 
diavol se prefacea in chip de leu §i apucindu-1 pe batrin cu labele 
sale cele de dinainte, i$i infigea, ghiarele in amindoua coapsele nevoi- 
lorului, §i nu4 slabea pina nu-§i lasa miinile in jos! Dar Sfintul 
Parinte neslabind in credinta, i?i implinea rugaciunile sale obi§- 
miite. 

3) Un sihastru batrin rugindu-se in pustie, au venit dracii §i 
o siptamina il trinteau, il necajeau ?i-l scuturau, ridicindu-1 in sus 

* ^ 

< ii rogojiiia, §i n-au putut sa-i pogoare mintea lui de la rugaciunea 

< ea fierbinte, pe care o facea inaintea lui Dumnezeu, 






■■ 












» 



• 



- 



- 






- • 



- 













* 



- 



% 






' 






* 



i 






- 









< 



' 



. 






- 



8 



Varna a 19-a 



* ■ L * ■ ■ _ 

4) Pe un pustnic cind se ruga, 1-a mu§cat o scorpie de un pi- 
cior, dar el nu s-a mi§cat pina nu §i-a savir§it rugaciunea. (P. o.c. 



440 



28; 435, 8). 



„Orciti cu Duhul lui Dumnezeu se poarta in (credincio^ie, ruga- 

... , ,♦ */\ «• a j *•• 1 f^NTX. ___ 4€ 




(1 Cor. 3, 76-77; 6, 79;20; 2 Cor. 6, 

Vrei sa te ro&i intr-un 




ctuni §i vietuire curat cre^tineasca) , ace$tia sint fii lui LJiimnezeu 
(Rom. 8, 14; Gal 1, 3, 26-27; 5, 18; 6, 74-76 ; 2 Cor. 6, 76-75; 

Efs. 2, 27; Rom. 8, 9). 

Prin cuvintul inchinare in duh, intelegem inchinarea cu tot Su- 
fi etui nostra lui Dumnezeu. Aceasta reiese §i din cuvintele ferici- 
tului Augustin, care zice: „Cauti un templu inalt, un loc Sfint 
(pentru a te inchina)? Fa templu pentru Dumnezeu launtru, interio- 
rul tau. Templul lui Dumnezeu este Sfint, §i acesta sinteti voi". 

•loan 14, 21— 23; Gal. 1. 
2, 20; 2 Cor. 13, 5; Gal. 4, 19) Vrei sa te rogi intr-un Templu, intr-o 

? Roaga-te in tine insuti. Fii tu insuti mai intii Templul 
lui Dumnezeu, caci El aude pe cei ce-L chiama din Templul Sau. 
Un astfel de minunat Templu a fost Mintuitorul, Care se ruga ori- 
unde Tatalui Ceresc; pe malul marii, intr-o 
in munte, in case, in Templu, cu toata caldura, prosternindu-Se 
inaintea Lui. Un astfel de Templu au fost Sfintii Apostoli §i urma^ii 
lor vrednici, care se rugau adeseori in felurite locuri, mai ales in 
Sfinta Biserica (Mt. 6, 6; 1 Cor. 6, 19; 3, 76; Mt. 14, 23; loan, 2, 
75-22; Lc. 2, 41-49; Mc. 11, 17; Lc. 24, 53; F. Ap. 2, 46-47; 
22, 17; 24, 11—13). De la adunarea acestor Temple — Biserici vii — 
sfintite lui Dumnezeu in folosul mintuirii oamenilor, §i-a luat numi- 
rea Biserica. 

Sit, Moisi $i alti placuti Celui Prea Inalt, au vorbit cu Dumnezeu, 
in Duh $i Adevar.' Rugindu-se cu tot Sufletul lor, s-au luminat la 
fata in a§a masura, incit Sit a fost numit Dumnezeu $i urma^ii lui 
fill lui Dumnezeu (Hron. o.c. pp. 86—7; Fac. 5, 3— 8; 6, 2) ; iar 
Moisi a§a de mult stralucea la fa|a incit a fost silit sa-$i acopere 



* 





fata cu o marama cind vorbea cu poporul (E§. 34, 29—35; 2 Cor. 
3, 7, 13— 16). Precum becurile electrice, ca sa poata lumina, trebuie 
sa stea in strinsa legaturi cu uzina electrica; tot a§a $i cei ce se 
inchina, trebuie a se ruga in Duh, adica a sta in strinsa legatura 
cu Sufletul §i mintea lor cu Dumnezcul luminilor, pentru a se lumina 
si a lumina, pentru a se folosi §i a folosi §i pe semenii lor. 

Precum am mai aratat, Dumnezeu fiind Duh curat, universal, 

nemarginit, ve?nic, prezent in orice loc §i in orice vreme in intreg 

universul, El nu este legat de anumite locuri, de pilda de muntele 

Ebal-G#rizim, cum credeau Samarinenii, sau de Ierusalim cum cre- 

deau Iudeii; deci dupa adevar inchimltorii Lui cei adevarati so pot 

'nchina lui Dumnezeu in orice vmne si in orice loc, numai si se 



• 



A ereziilor $i Devierilor de la Ortodoxl* 



9 



Adeva- 



— 

ni.ifT cu toata credincio§ia §i cu tot Sufletul, ca sa se foloseasca,bine 
pl.1i i iid Lui. lata in scurte cuvinte insemnatatea inchinarii in Duh. 

Tnchinatorii adevarati trebuie a se ruga in „Adevar". 
§ a\\\ inchinatori sint aceia care cred §i vietuiesc dupa Legea Dumne- 
aolasca. Inchinarea aceasta este in contrast cu inchinarea Samari- 
ii' uilor, care consta in aducerea jertfelor de animale pe muntele 
i ..n izim si a ludeilor care aduceau jertfe de animale la Templul din 
Ierusalim. Adevarata inchinare in „Noul Israil" sau in „Poporul 



( ie^tinesc", urmeaza sa fie jertfa interna, spirituala. Aceasta a 
«i Stat-o $i psalmistul sub inspiratia Divina, zicind: „ Jertfe^te lui 
Dumnezeu jertfa de lauda §i da Celui Prea Inalt rugaciunile tale. 
Ifmpline^te fagaduintele tale. Chiama-Ma pe Mine in ziua necazului 
(.in, si Eu te voi scoate §i tu Ma vei proslavi. Jertfa laudei Ma va 
lavi $i acolo este calea in care voi arata lui Mintuirea Mea". (Ps. 



49, 14— 15 t 24; comp. Ps. 




11 ; 76, 2; 85, 72; 64, 7-2; 65; 137). 



Aceasta o arata clar §i Apostolul, zicind: „Rogu-va pe voi fratilor, 
pentru indurarile lui Dumnezeu sa va puneti inainte trupurile voastre 
jertfa vie, sfinta; bine placuta lui Dumnezeu, slujba voastra cea 
cuvintatoare §i sa nu va asemanati chipului veacului acestuia . . . 
\$a dar, prin Iisus Hristos, Care S-a Jertfit inaintea Tatalui pentru 
mintuirea noastra, sa aducem jertfa de lauda pururea lui Dumnezeu 
rodul buzelor prin care se marturis^te §i se proslSve^te Numele 
Lui. De asemenea facerea de„, bine |i imparta^irea sa nu o uita^i 
ca asemenea jertfe sint placute lui Dumnezeu si imblinze§te minia 
I-ui. Acestea facind si lepadind tot raul, viclesugul, fatarniciile, 
sfezile, clevetirile |i hranindu-ne imbelsugat cu Cuvintul lui Dumne- 

noi toti, cler si popor Cre^tinesc — dupa Dreptarul Ortodo- 
xiei (GaL 6, 76), vom deveni, vom fi §i vom ramine; neam ales, 
Preotie imparateasca, popor Sfint, ales $i transportat din intuneric 
in minunata Sa lumina, norod luminat, luminator al neamurilor 
pSmintului. (Rom. 12, 7-2; E 5 . 13, 75-/6; Evr. 13, 72-76; 
'>, 28; 10, 12-25; 1 Petru, 2, 7—70). lata, astfel se mtelege §i in- 
chinarea in Adevar. 

Din cele aratate am v&zut cu totii ca inchinarea in Duh §i in 
Adevar, prezentata de Mintuitorul in convorbirea Si cu Samar> 
teanca, nu este inchinarea cu ochii inchisi, cum gre^it au inteles 
unii; ci e inchinarea data Tatalui cu tot Sufletul $i mintea noastra, 

este inchinarea data Lui cu toata evlavia (lipsita de fatarnicie) 



zeu 



9 



* u pietate sincera, izvorita din inima, potrivit, cit putem mai mult 
( ii credincio^ia si vietuirea noastr& dupa poruncile Dumnezeie§ti 

m 

. 19; 




,1 sfaturile Sfintei Biserici drept-credincioase. (Mt. 28, 20; 1 

Hi. 17 -7tf ; Gal. 6, 16; comp. Ps. 118, 765, 105; 72, 7-2; 124. 5; 

Filip, 3, 16-21). 




10 



Varna a 19-a 



t 



A ereziilor §i Devierilor de la Ortodoxie 



11 



\ 




Rugaeiunea aceasta facuta cu mkitea indreptata la Dumnezeu i 
(fara impra$tierea gindurilor) , calduroasa, fierbinte, cu luare aminte | 4) In rugaeiunea Arhiereasca pe care a facut-o la cer Dulcele 

(lipsita de Tatar nicie, eare ucide in om dragostea de Dumnezeu, I ■»<>.iru Mintuitor in ajunul Patimilor Sale dupa Cina cea de Taina: 
de aproapele §'i de mintuirea sa), e o rugaciune facuta in Dull §i in 
Adevar, primita de Mintuitorul §i placuta Tatalui Cer esc. „Dumnezeu 
este Duh §i cei ce se inchina Lui, se cade sa se inchine cu Duhul 
$i cu Adevarul". Noi toti cre^tmii dornici de mintuire — Pastori si 
pastoriti — sintem datori a urma Mintuitorului nostru Iisus Hristos 
Dumnezeu 

cuvintul, cum Sa urmam Lui si urma§ilor Sai, Sfintilor Apostoli §i 
Parintilor luminatori ai Sfintei Biserici din cursul acestor peste 19 



pcutru Sine (loan 17, 7—5)... pentru Apostoli (loan 17, 6 
si pentru noi toti, Biserica Lui (loan 17, 20—26)— marturise?te uce- 
j in ul eel iubit, care statuse cu capul plecat pe pieptul Lui la Cina 
ca a zis: „Parinte a venit ceasul... Proslave§te pe Fiul Tau". 
(loan 17, 7). Prin inaltarea privirilor la cer, El exprima datina cum 



Omul, Care _ne-a ifrvatat, cu pilda vietii Sale ?i cu | poporul lui Dumnezeu i§i savir§ea rugaciunile. Aici El ne invata 

' ^ * ' *' ""''" '" ' r <: ^ j n i S pite §i in primejdii sa lasam totul la o parte §i sa alergam 

j>rin rugaciuni la Dumnezeu, Care ne poate ajuta §i salva din orice 

fel de nefericire. 

Sustinatorii rugaciunilor eterodoxe cu ochii inchi$i §i feluritele 
bolboroseli f acute dupa poftele §i dupa capetele lor seci, poate vor 
zice ca ei urmeaza vame^ului din pilda Mintuitorului, care nici ochii 
la cer nu voia sa-?i ridice, insa nu §i i-a inchis la rugaciune, ci in 



precum §i 



secole. . . „Fiti urmatori mie fratilor — zice Apostolul 
eu lui Hristos si va uitati la cei ce se poarta dupa pilda pe care o I 
aveti de la noi/' (Ml. 11, 29) 1 loan, 2, 6; 1 Cor. 11, 7; Filip 3, J 7). 
1) Acea pilda a vietuirii Domnului si a lor ne indeamna Aposto- 
lul s-o urmam, nu sa ne rugam cu ochii inchi^i. Aceasta este adeve- _.._., , ,. T , . . r . . 
ritS clar §i de Dumnezeiasca Evanghelie. Astfel, la minunea inmul- I smerenia lui adinca, i§i tinea ochii pironiti la pamint, la a§ternutul 



I 



tirii plinilor, aflam scris a§a: „ Iisus luind cele cinci piini §i cei doi 
pe§ti, cautind la cer, a binecuvintat piinile si fringindu-le le-a dat 
ucenicilor Sai ca sa le dea poporului. . ." (Mt. 14, 19; Mc. 6, 41 ; 
Lc.^9, 76). Precum tatal la masa familiei in numele tuturor roste^te 
rugaeiunea cu privirile indreptate spre cer... .(Ps. 122, 1—2] 2 
Paral 20, 10-31 ; Ps. 24, 13-16; 120, 1-2; 140, 8-9) dupa rin- 
duielile Divine date in Israil de Dumnezeu prin trimi^ii- inspirati 
de El ; a§a §i aici Mintuitorul cauta spre cer, i§i inalta privirile Sale 
mai intii la Tatal Sau din cer (prive^te in sus catre Tatal Sau Ceresc^ 
nu inchide ochii) rugindu-se §i apoi binecuvinteaza piinile §i frin- 
gindu-le, a dat ucenicilor §i ace§tia celor 5 000 de barbati, plus fe- 
meile §i copii ce erau cu din§ii. . . 

2) Vrind Domnul nostru Iisus Hristos a vindeca un surdo-mut.... 
luindu-1 din multime anume, Si-a pus degetele Sale in urechile lui 
?i scuipind, S-a atins de limba lui, cautind (inaltindu-?i privirile 
la cer nu inchizindu-?i ochii), a suspinat §>i a zis lui: „Effatta" adica 
dcsc.hiclcMr (Mc. 7, 33—34). Aici, prin inaltarea privirilor Sale la 
rvv, M inl ml < m ul nc iuv;i|il ci atunci cind ne vom ruga pentru bol- 
niivi, sau cfald vom cere ceva de la Dumnezeu, sa cautam a privi 
la i < i. i\o ucolo do sus s& cerem de la Dumnezeu cele de folos... 

3) I., fnvicicii lui Lazar, dup& ce oamenii au ridicat piatra 
de pe mormint, sub care era mortul zacind, Iisus §i-a ridicat ochii 
Sai in sus §i a zis: „Parinte, multumescu-Ti ca m-ai ascultat..." 
Prin ridicarea ochilor la cer insotita de multumiri (nu prin inchiderea 
ochilor), Mintuitorul ne arata clar unitatea Sa cu Tatal §i ascultarea 



])icioarelor lui Dumnezeu (Mt. 5, 35 ; comp. F.Ap. 7, 49 ; Is. 66, 7 —2) 
A§a, dar nici aici nu au nici o dreptate. Rugaeiunea vame§ului este 
departe de a lor, ca cerul de pamint. Vame^ul se socotea mare paca- 
tos. El nu-?i ridica ochii spre cer $i cu atit mai putin capul §imiinile 
(1 Tim. 2, 8); ci isi batea pieptul, zicind: „Dumnezeule, milostiv 
fii mie pacatosul". E o mare deosebire intre a nu ridica ochii la cer 
din cauza umilintei $i a inchide ochii la rugaciune, impotriva rin- 
duielii Bisericii lui Dumnezeu ; intre rugaeiunea vame§ului §i ruga- 
ciunile pe care le fac aceia cu ochii inchi§i, pe cind in realitate ei 
se socotesc copiii lui Dumnezeu, buni, fara pacate, egali sau tot una 

cu Sfintii (Lc. 18, 9-14; 16, 75). ■ . . _ \, • 

Cei dornici de rugaciuni cu ochii inchi^i, vazind ca nu au drep- 
tate nici aici, poate ca isi vor cauta potriveala la Sfintul Evan " 
list Matei, la rugaeiunea in casa cu u§a inchisa. Dar nici aici m 

zice Mintuitorul 



au dreptate . . . „Cind te rogi 



nu fii ca fa£ar- 



.13 



nicii, carora le place sa se opreasca §i sa se roage in adunari §i la 
raspintiile ulitelor, ca sa se arate oamenilor. Adevar va spun, ca 
i§i iau plata lor pentru aceasta. Tu insa cind te rogi, intra in camera 
ta §i i 



4 




u§a, roaga-te Tatalui tau in ascuns ?i Tatal tau Cei 
ce vede cele ascunse iti va rasplati tie la aratare. Si cind va ruga|i, 
nu graiti multe ca paginii, care socotesc ca in multele lor vorbiri 
(polologhii) vor fi auziti. Sa nu va asemanati acelora, ca §tie Tatal 



Sa in toate de El. (loan. 11, 39-42; 5, JO; 6, 65, 45; Filip 2, 6 



V 



vostru de ce aveti trebuinta mai inainte de a cere voi de la Eli" 
(Mt. 6, 5—8). In'aceste cuvinte evanghelice, Mintuitorul ne arata: 

1) Falsitatea rugaciunilor pe care le faceau fariseii in vazul 
•,.i auzul oamenilor, spre a fi laudati de ei. 

2) VA ii inlicirii/a. ca rostesc rugaciuni multe ?i lungi, dupa 
ol)i(ciul |).1|;iniloi , « n ( sue rr.iu adeseori in contact. Tudeii se rugau 






-\ 



12 



Varna a 19-a 



cu fata indreptata spre Templu, dupa datinile lor. (Dan. 6, 70—77 ; 
comp. Ps. 5, 7; 3 Imp. 8, 38-5 n ; loan 2, 74-77; Lc. 18, 70). Ca- 



A ereziilor §i Devierilor de la Ortodoxie 



13 



mara, bucataria (2 Lege 28, 6, 8; 4 Imp. 4, 32-33 \ Mt. 6, 6) ; ca- 
mera dinauntrul easei (Fac. 43, JO; Jiid. 16, 9—12), sau poate vreun 
foi§or (Lc. 22, 72) trebuie a le prefera credincio^ii Cre§tini in locul 
aduftarilor §i raspintiilor, unde fariseii se rugau spre a fi vazuti 
§i laudati de oameni. Inchizind u§a, arata izolarea, cind este cu pu- 
tinta; iar cind nu putem a?a, ne izolan in fiinta noastra. Rugaoiu- 
nea^este o convorbire cu Dumnezeu, pe care o facem atunci cind 1 
o savir^im izolati de lucrurile ?i adunaturile lume§ti. Totu§i la tre- 
buinta o facem §i in adunarea multimii, oamenilor, in launtrul nos- 
tru, in interiorul fiintei noastre, §tiind ca nu locul strica; ci modul 
$i scopul cind nu-i dupa placerea lui Dumnezeu. A$a de pilda, 
Mintuitorul adeseori S-a rugat; intre ucenici, intre credincio^i ?i 
intre oameni. De asemenea Sfintii Apostoli §i urma§>ii lor. 



m urn antihri^ti multi s-au facut. Din aceasta cunoa§tem ca este 

• i . i sul eel de apoi. Dintre noi au ie§it , dar nu erau dintre noi, ca de-ar 
h lost dintre noi, ar fi ramas cu noi; ci au ie$it ca sa se arate ca nu 
<<>1i sint dintre noi. Voi insa aveti ungere (Duh Sfint, intelepciune, 

• «ino ? tinta) de la Cel Sfint ?i $titi toate. . . " (1 loan 4, 7 -6; 2, 75 — 
20, 27-28; loan 8, 44-47). 

■ * * ' t *■ 

M-am lepadat (b) de unica dreapta credin^a crestineasca, de- 
zertind la schismatici, eretici, rataciri sectare. . . evrei, turci dlndu-le 
curaj a huli Ortodoxia? 

b) ODATA CU LEPADAREA CREDINTEI §-A PIERDUT 
VI ATA SI SUFLETUL. Sultanul Mahomed al II-lea a cucerit 

• S / ** 

< .onstantinopolul, a ucis pe locuitori ?i numai putini au scapat 
de la moarte. Pe aceia i-au luat robi. Printre aceia era ?i o fata cre<=- 



Dm cele aratate, nici dm locul acesta scripturistic nu reiese inut § cu numele Irin de frumuse te rara. Sultanul i-a fSgiduit 



sustinerea de a se ruga cineva cu cchii inchi§i, sub cuvint ca se 
inchina cu Duhul §i cu Ade\ arul. Credem ca sint de ajuns cele ara- 
tate pentru a se lamuri cei ce din ne?tiinta sau din molipsirea de 
duhul in$elaciunii au gindul sa se roage inainte cu ochii inchi§i, 
ca unii ce sint amagiti... Nimenrinsa sa nu se rataceasca dupa 
amagirea celor ce ii in?ala (1 Tim 4, 7— 2; 2 Tim. 3, 7—9; Mt. 13, 
4 — 75; Fapt. Ap. 20, 28—30). In adunarea Domnului nu-i iertat 
a face rugaciuni sectare, cu ochii inchi^i §i bolborosind fiecare, unii 
dupa altii, ce le trazne^te prin cap, sub cuvint ca se roaga cu Duhul 
§i cu Adevarul. . . Sint doua feluri de duhuri: Duhul lui Dumnezeu, 
adica Duhul Sfint §i duhul diavolesc, necurat, duhul beznei iadului 
ce stapine^te Sufletele care sub diferite forme, se fac potrivnice 
rinduielilcr -dreptcredincioasei Biserici a lui Dumnezeu. Duhul lui 
Dumnezeu adica Duhul Sfint este aceia dupa care s-a calauzit 
Biserica din Vechiul §i Noul Testament ; iar duhul in$elaciunii este 
aceia dupa care se calauzesc deviatii de la adevarata credinta Cre?- 
tina Ortodoxa. Cei ce alearga dupa noutati eterodoxe, patesc ca ?i 
corbul ce a pierdut ca^cavalul; de dragul mieroaselor laude ale vulpii 
plina de vicknie. 

Iubitilpr, sa nu credeti pe tot duhul; ci sa incercati duhurile 
de sint de la Dumnezeu. . . ca multi prooroci (antihri§ti/ mincino^i 
au ie^it in lume. Voi de la Dumnezeu sinteti fiilor §i ati biruit pe 
aceia, caci mai mare este Cel ce este in voi, decit eel ce este in lume. 
Aceia din lume sint, pentru aceia din lume graiesc §i lumea pe din§ii 
ii asculta.^Noi din Dumnezeu sintem. Cel ce cunoa^te pe Dumnezeu, 
ne asculta pe noi. Cel ce nu este de la Dumnezeu nu ne asculta pe 
noi. Din aceasta cunoa$tem duhul adevarului ?i duhul Infelfteiianii. 
Fiilor Ceasul cel de apoi este ?i ])r(rum <\\\ au/i! eft Anlilirisl v'mr ^ 



ca o ia incasatorie, daca se leapada de Cretinism $i se fa.ee maho- 
medana. Ea slabind in credinta §i intunecindu-se la minte §i la 
Suflet, a consimtit sa faca aceasta. Curtenii Sultanului insa erau 
impotriva acestei casatorii. Totu?i el hotari sa-?i implineasca do- 
i inta. In aceea§i vreme voi sa asculte $i de curtenii lui. Spuse Irinei 
B& se imbrace in haine imparate^ti, pentru ca o va incununa el in- 
su§i in fata poporului. In acest scop aduna multime multa de popor 
intr-o piata mare. In fata tuturor, Sultanul inconjurat de suita sa, 
intreba pe Irina de trei'ori: „Te lepezi de Hristos, de Cretinism §i 
lc faci mahomedana?" Irina raspume de trei ori: „Da a . Atunri 
sultanul ii puse cununa imparateasca pe cap. In aceasta clipa insa 
scoase sabia §i ii taie capul. Dupa aceea zise catre popor: „Voi 
aveti un sultan care $tie nu numai pe voi sa va stapineasca, dar 
*^tie a se stapini $i pe sine!" 

Poti sa perzi averi §i ranguri, fericiri cu raiu-n spic, 
Daca n-ai pierdut credinta, n-ai pierdut inca nimic! 

VRlND A-SI CRUTA VIATA SI-A PIERDUT $1 SUFLE- 
I IT. Un pagin' se hotari a se razbuna pe un Cre$tin, pe care il 
ma de moarte. lntilnindu-1 pe un drum pustiu, il ameninta, ca daca 
mi se leapada de credinta lui crestineasca, il va strapunge cu cuti- 
l ul. (>ejptinul se indoi ?i zise in sine: „Chiar §i daca voi face acest 
l>;1< 1 1 mare, dar ma voi duce indata sa ma spovedesc §? a§a voi primi 
Ifrtare", tndala insa ce savir§i pacatul acesta groaznic, paginul 
[i ImpJlntS (uhlul in git, strigindu-i diavole?te: „Acum m-am raz- 
Imiii.iI, (.i<i \\ .mi pierdul mi numai via^a trupului ci §i a sufletului 

Li..!' 

|;i!,1 unde pnatr dui « mm redcrea pnsi in<h.t/nea|a in hunittatea 

1 1 1 1 I hnniK -/i ii ' Mtilli « i. .hin h\\\\ .ne | >&C CLtlilctC in frllll ;nrsl;i 



/ 






14 



Varna a 19-a 



... * ■ J 

j * . . i a * y r 

zicind ca iara§i se vor spovedi §i a§a, din leacul de vindecare, fac 
otrava cu care i§i ucid sufletul. (D.C, o.c. pp. 55— 6; 58—9). 

RASPLATA CRESTINULUI APOSTAT. Ce rasplata putem 
avea-de la Lucifer? Aceea pe care o primi de la Mahomed I un ca- 
pitan cretin. Acesta, dupa cucerirea Constantinopolului trecu din 
tabara Crestinilor in cea a turcilor. Arunca Crucea pentru a lua 
turbanu}. Mahomed, care-i promisese o fiica a sa in casatorie in schim- 
bul tradarii, ii declara ca intrucit trupul sau.a fost murdarit prii* 
apa Botezului Cre?tin, contra legii profetului lor,trebuie ca inainte 
de celebrarea nuntii sa fie jupuit de viu, pentru ca sa fie aruncata 
pielea care a fost botezata §i, dupa ce va imbraca o alta piele i§i va 
implini fagaduinta. Cum a zis, a?a a ?i facut. Si neferictul renegat 
muri, suferind cele mai groaznice chinuri... 

Cei'ce s-au inrolat, prin Botez > in oastea lui Iisus Hristos, se 
pot a§tepta la acelasi tratament, daca incearca sa se revolte contra 
lui Dumnezeu §i sa treaca sub steagul celui mai de moarte du^man, 
sub streagul diavolului. (P.P. o.c. 109—9). 

Nu e§ti invins cit timp credinta 
■ Nu ti-ai schimbat si nu ti-ai stins: 

9 »* -!R * & 



# 



Credinta iarasi te ridica 

# 9- 



Poti fi cazut, dar nu invins. 

STATORNICIE IN CREDINTA. In regat il Bungo, o nobila 
familie cre§tina fu'greu malt rat at a ca sa-si paraseasca credinta. 
Cind aceasta nu izbuti, regele dadu ordin ca fiU eel mai mare din 
familie sa fie adus inaintea sa spre a fi sugrumat. Dupa doua zile, 
fu adusa §tirea, tatalui, ca copilul a fost sugrumat §i acum regele 
cere pe fiica lui s-o pedepseasca la fef. „Du-te — zise tatal fiicei sale — 
§i arata paginului rege ca virtutea la noi crestinii nu se masoara 
dupa ani ci dupa puterea credintei". Dupa aceasta regele ceru pe 
fiul eel mai mic. Si pe acesta il trimise tatal. Dupa doua zile veni 
§tirea ca $i copilul acesta a fost sugrumat si acum regele cere sa i 
se prezinte tatal §i mama copiilor. Se prezentara, insa nu a fost po- 
sibil a-i abate de la credinta lor. Vazihd aceasta regele, porunci sa 
se ridice perdeaua din fata parintilor §i iata copii lor, crezuti morti, 
erau acolo sanato^i. Regele le lauda taria credintei §i-i elibera. Ce 
bucurie pe bietii parinti. 

Tot asemenea §i Dumnezeu in ceruri, pentru toata jertfa adusa 
pentru Numele lui, va da rasplata cuvenita. Nici cea mai neinsem- 
nata binefacere, nu va ramine nerasplatita. (O.M.P. 908). 

Am luptat pentru discreditarea si distrugerea dreptei credinfe 
(religiei Ortodoxe), a Preojilor ? i a dreptcredincio^ilor Crrstini? 
Am urit orice propov&duire §i vorbire despre Dunuir/<»u, religie, 



\ ,« 



A ereziilor $i Devierilor de la Ortodoxie 



15 



* 4- 



* 



■ l i ' # * " ' ' ' I ■ ' ^ ■ " f - 

dreapta credinta si vie^uire crestineasca ? Am sustinut ca nu exists 
Dumnezeu, Ingeri, Suflet (vezi pp. 54 — 65 — din aceasta carte), 
draci, judecata particulara si universala, rasplatirea faptelor dupsi 
moarte, Rai, iad si cele 24 vami ale vazduhului? (c) Am zis ca odata 
cu moartea noastra, toate mor pentru noi? Ca Dumnezeu ne-a dat 
uitarii? Am zis ca toate religiile sint bune si am sustinut aceasta? 

_ ' '/ ■' * y . . t _ 

L . 

c) CE SlNT VAMILE VAZDUHULUI? Vamile acestea sint 
ni?te straji in inaltimea vazduhului, la care duhurile rele intimpina 
Suflet ele omene^ti in t suirea lor la Scaunul Judecatorului Cerese. 
La acelea stau duhurile rautatii si cauta sa ia de la tot sufletul 
vmovat de felurite pacate, un fel de plata sau rascumparare, care 
sta in aceea, ca impotriva acelor pacate sa arate faptele cele bune, 
facute pentru contrabalansarea acelor pacate. Numirea de „vami 
si „vame§i" s-a luat din istoria Evreilor.. . Scriitorii Cre$tini au 
pus aceasta numire §i locurilor acelora din vazduh ale ,,cercetarii 



•^ 



it 



it 



pe la care, Sufletele cele ce se suie la Scaunul Judecatorului Cerese, 
se opresc de duhurile cele rele, care se silesc sa le invinovateasca cu 
tot felul de pacate §i dupa aceea sa le duca in iad. Cuprinderea inva^a- 
turii despre vami se arata si in cuvintul Sf intului Ciril al Alexandriei 
{+444 d. Hs.) pentru Ie^irea Sufletului, care este spus mai pe larg 
in cartea numita „U§a Pocaintei", pp. 332—356, editata in Bra§ov, 
anul 1812, din cuprinsul careia dam si noi aici o mica parte: 

„La despartirea Sufletului nostru de trup — - zice Sfintul Ciril 
vor sta inaintea noastra dintr-o parte o§tile §i puterile cere^ti, iar 
din alta parte puterile intunericului, mai marii vamilor din vazduh, 
aratatorii faptelor noastre. Vazindu-i pe aceia Sufletul, se va in- 
spaiminta, va tremura §i de tremurare §i frica i§i va cauta lui 
itparare de la Ingerii lui Dumnezeu. Fiind insa primit de Ingeri, 
§i sub apararea lor trecind prin vazduh §i inaltindu-se in sus, el 
intimpina felurite locuri de vami, la care ii vor impiedica urcarea 
lui catre Imparatia Cereasca, muncindu-se a-1 opri, ostenindu-se sa-1 
impiedice in alergarea §i suirea lui spre dinsa. La fiecare din acele 
vami se va cere raspuns deosebit pentru tot pacatul. . . Toata pa- 
lima §i tot pacatul acolo le cerceteazS. acei diavoli — vame$i — 
mtrebatori. La acelea au sa stea de fata, (ie o parte, Dumnezeie^tile 
Puteri §i de cealalta parte, ceata duhurilor necurate. Ingerii au sa 
• irate faptele bune ale Sufletului; iar dracii vame§i au sa-1 invinova- 
t<\isca de-pacatele facute. Astfel, daca pentru viata sa cea blagoslo- 
viti ^i pl&cuta lui Dumnezeu, el va fi yrednic de cununa, apoi il 
VOr lua pe dinsul Ingerii $i atunci el va alerga fara nici o frica la 
Tni|);iia|ia ( rnirilor. Daca insa (lirnpoiriva, se va alia ca el a petrecut 



in l< in- ; i in iiriiiJiiii.iir, .ihmci vi auzi glasul (el /:io.i/,iiic: M SJt se 



Ja n\ i mm ii 1. 1 1 , i .i •, i nu in. 1 1 vac |ii shiVJl I )oiiiiiiiIim" (!•; 'M\ 10 ; Apr. 



16 



Varna a 19-a 



A ereziilor §1 Devierilor de la Ortodoxie 



17 



* ^ 



* 

21, 21 \ 13, 5—70; 20, 72 — 15). Atunci il vor lasapeel ingerii lui 
Dumnezeu §i-l vor lua demonii cei groaznici §>i Sufletul.se va arunca 
in legaturi nedezlegate in temnitele iadului. . ." (1 Cor. 3, 12 — 15: 

Ape. 3, 15— 18; 21,8—27). 

De aici se vede ca vamile inchipuiesc in sine calea cea pentru 
toti a§ezata, plma de tot felul de prigoniri $i straji pe cere au salr 
treaca toate Sufletele cmene§ti de la viata aceasta vremelnica la 
cea vesica, precum cele bune a§a §i cele rele. In vremea trecerii 
acesteia, lieeare Suflet in fiinta — prezenta — Ingerilor §i-.a demo- 
nilor, totodatasiinainteaochilor Celui Atdate-Vazator, a Dreptului 

Judecato .. . , 

tele cele bune ?i cele rele. Urmare acestor socoteli cu deamanuntul, 
este aceea ca, Sufletele cele bune, fiind mdreptate la toate vamile, 
se inalta de Ingeri drept la ldca§urile Raiului; iar sufletele cele paca- 
toase, fiind oprite ori la o vama ori la alt a, §i fiind invinova|ite de 
spurcaciunea diferitelor pacate mai putine ori mai multe, din cele 
365 feluri de pacate — vezi via^a Sfintului Arhiereu Nifon din Vie- 
tile Sfintilor, ox. pg. 1195 — se trag, dupa hotarirea Judecatorului 
Celui nevazut, de demoni in loca§urile lor iritunecate. Cu a§a chip, 
vamile nu sint altceva decit „]udecata cea din parte" sau Judecata 
particulara", pe care nevazut o face peste Sufletele omene^ti lnsu§i 



, |n vedere unul si acelasi lucru despre vami, desi vorbesc cu deo- 

l.il' < nviiito. * 

< redem ca sint de ajuns cele aratate pina acum asupra existen- 

imilor vazduhului, despre care incheiem cu marturisirea voe- 

Inhii < :irtagenean Taxiot, privitoare la acestea, zicind: »--- Su ; 

i mou ingrozit de vederea arapilor buzati - istonseste el dupa 

lost inviat de Sfintii Arhangheli Mihail si Gavnl y lesmd dm 

... , ., , it in bratele a doi Ingeri tineri frumosi si lummati. Sumd 

„, /I or de la p'amint la inaltimea cerului, am dat peste varmle 

.Itilitilui, care tin calea si opresc pe cei care suie in sus. Vamesii 

,.ni intrebau de toate pacatele: unu de mmciuni, altu de 

, .i,, ,,i ,ii de zavistie, de mindrie, de curvie, de precurvie, de til- 

■ , de alte pacate. Ingerii cei buni purtau un mic sicnas, dm 

, „,-.., „teau faptele mele cele bune la trecerea vamilor, pe care le 

,,„,„,,. in cumpana dreptatii cu faptele mele cele rele si asa ras- 

Hn,|,.nindu-ma, puteam merge inainte. .." (Vezi Cazania si Fro- 

l. r H Noiembrie). 

t 

288) Am cercetat capistele (adunarile) schismaticilor, ereticilor, 



.1 






aturile 



ni vi lice dreptei credin^e? 



¥ » ^ , m r?rr ..~ .— m - -,-- x ,, . 289) Am primit in casa mea pe: schismatici, eretici si raticiti 

Domnul prin mijlccirea Ingerilor, slobozmd la aceia §i pe „cleveti- I ^^ ar - ascu iti n du-le inva|aturile lor si le-am partinit in inima mea, 
torii'Vfratilorno§tri.(Apc.l2,70),adicapeduliurilecelerele,]udecata lt |nd V& ei vorbesc bine din scripturi? M-am rugat, am prinzit 



|i scrbat cu ei? Am 
irt: legea, credin^a si 




daruri de la ei ? Le-am partinit zicind 
lor e mai buna, chiar mai buna decit 

_ ■ k__l_ 



. noastra » . . . injosind astfel uneori Biserica lui Dumnezeu cu dreapta 
noastra credin^a crestineasca, cazind astfel sub groaznicul blestem, 
In afurisanie si anatema? Am avut legaturi de pneteme, cu ei ? 

•290) Am'citit carfi: schismatice, eretice, sectare, atee, difente 

Comune intunecatoare si pagubitoare de Suflet, care contrazic, ataca, 

,|U( ...liteaza si batjocoresc: religia strabuna, dreapta credmta, Bi- 

, i lui Dumnezeu cu invataturile ei Sfinte, Cultul ei, Sfmtele 

-_-_'.— -.^ « • • . • • % • • A i *\ / J \ 




la care se aduc aminte Sufletului toate fara nici o partinire $i unde 
se cintaresc lucrurile lui, dupa care i se rinduie§te o stare §tiuta. 
Judecata aceia se nume§te „din parte", spre deosebire de Judecata 
cea de ob§te, care va fi pentru toti oamenii la sfir^itul lumii, cind 
Fiul Omului va veni pe pamint in Slava Sa. (Mt. 25). 

In viata Cuviosului Vasile eel Nou sint descrise multe amanunte 
ale judecatii acesteia de la vami. Citind toate descoperirile acelea, 
se cuvine insa de tinut minte, ca precum ob?te§te, cind se inchi- 
puiesc pentru noi lucrurile din lumea duhovniceasca, fiindca noi 
purtam trup, apoi negre§it ca pentru chipurile acelea, se amesteca 
§i ceva simtitor, asemenea inchipuiri §i indeosebi — sint amestecate 
§i in invata'tura aceasta pentru vami, pe care le tree Sufletele oame- 
nilor dupi despartirea lor de trup. Deci, se cuvirie tare bine de tinut 
minte invat atura pe care a dat-o Ingerul Cuviosului Macarie Alexan- 

dreanul (+ £65 d. Hs), cind a inceput a-i sprne lui pentru vami, I ^ ,!,'■' 'vin ( | \u ' l\ IT)umnezeu inalta chemare de* a calauzi Cre^tinii 
astfel: „Lucrurile paminte§ti sale ai aici ca pe cea mai slaba inchi- | ]ir ( llr , inV ataturii luminate a vietii §i a mintuirii, le atrage luarea 
puire a celor cere§ti". Trebuie insa de inchipuit §i vamile, nu in inte- 
legere groasa p simtitcare, ci cit se va putea pentru noi duhovni- 
ce$te §i sa nu te apuci cu tarie de lucrurile deosebite, despre care 
au scris mul^i scriitori §i in felurite spimeri, chiar ale Bisnicii, avind 



• i/* 



li.iH- si pe sfinfitii Ei Liturghisitori si slujitori? 

(I) CRESTINII SA NU VORBEASCA CU ERETICII SA NU-I 

,s« ui.it: s'A nu le citeascA cArtile si sA nu cInte 

-INI I-1CKLE LOR. Sfinta noastra Biserica dreptcredincioasa cre§-, 



* Despre aceasta vorbesc pe larg: „Vietile Sfintilor", „Viata 
I,, ,,.,„. ..tiloi", M Misterel€ vietii viitoare", revista M Bisenca Orto- 



In . Kom n.t 



788 —790 



- 



A ereziilor fl DevierilordeJaOrtodoxie 



19- 




18 



.,(?* 



Varna a 19-a 



aminte asupra f eluritelor lucruri y i rataciri, care-i pot abate din acest 
drum. Astfel prin a 7-a porunca a sa, Biserica^c^rej:elor ce nu sint 
intariti in cunoa y terea y i talmacirea Cuvintului lui^Dumnezeu sa 
nu eiteasca cartile ereticilor, nici sa asculte hulitoarele lor invata^ 
turi, nici a vorbi, nici a se ruga, nici a lua sau a primi daruri sau a 
petrece cu ei, dupa cuvintul psalmistului ce zice : „Fericit este bar- 
batul care n-a umblatjn sfatul necredincio^ilor y i in calea paca- 
to^ilor n-a stat y i pe scaunul pierzatorilor n-a y ezut ; ci in legea Dom- 
nului voia lui §i in Legea Lui va cugeta ziua y i noaptea. Acela in 
toate cite face are spor y i-i ca un pom sadit pe malul unei ape, care-si 
<ia rodul la vreme §i ale earui frunze nu se ve y tejesc" (Ps. 1, 1 — 3) 
Mintuitorul Hristos, Sfintii Apostoli, urma?ii lor: Ierarhi, Preoti, 
clerici y i credincio y i, se duceau in adunarile Iudeilor y i a paginilor 



Ml* treptat materia ^^^^^^S 

.ninca ? i precum glontu \ f "^^0^ ; tot astfel si car- 

,1 v.etuitoarelor, provocmdu-le boala sau m °*™; Qrtodoxe, nimi- 
i,|,.. revistele si jurnalele contrare religiei ^ s ^ 
<»C otravesc, revolta si intuneca mmtea, Pr ^^^^ sin § i 

gft nu-i arda hamele? Sau poate cmeva * .r 2 6-28; Iov. 

V sa nu-i arda talpile picioarelor sale? (Prov. SoL b | ^ 
h, 1 2). Tot astfel patimesc si ^^I^S^al m olinda 
,,,,, invataturi contrare dreptei cre c ff^ mul e dator sa le arda 
vn-melnica si vesnica Pe toate j * c f te c f^ PT 1 ^ s __ 7 o 5 Sin. 
M a<a ce a vazut ca ^ -tama^re.^A^ ^ 

1MBRACATI IN PIEI DE 01." 



* 



60 



-*-.** 



pentru a atrage pe oameni din intuneric la lumina, din ghiarele I » ^tv," H ntp Mintuitorul ne-a in y tiintat sa ne ferim de leiu- 

&*£& £ WpIp lui Dtimneze.u. Unii rataciti crestini se -ba*a si I l^ti aceste ctivmte Mmtmtoru * ,« M trecut , m pre- 



satanei in bratele lui Dumnezeu; Unii rataciti cre y tini sebaga y i 
prin adunari y i prin Biserici, pentru a atrage pe cre y tinii usuratici. 
de la lumina in intunericul vremelnic y i ve y nic, de sub aripile lui 

Dumnezeu in ghiarele satanei. 

Sfintii Apostoli spuneau hotarit ca: „Multi de care v-am vorbit 
adesea §i'de care acum va vorbesc plingind, se poarta ca ni y te vra y - 
ma y i ai Crucii lui Hristos . . . Sfir y itul lor este pierzarea, dumnezeul 
lor este pintecele, slava lor este in ru?ine, caci ei se gindesc numai la 
cele paminte y ti." (Filip 3, 18—19). „De omul eretic dupa o sfatuire 
sau doua, f ere§te-te, y tiind ca unul ca acela s-a razvratit y i pacatuie y te, 
fiind de sine osindit" (Tit. 3, N 10-11). „Fiilor, a venit vremea de 
apoi y i cum ati auzit , are sa vina Antihrist ; acum insa sint mai multi 
antihri y ti, din aceasta cunoa y tem ca este vremea de apqi. Ei de la 
noi au ie y it, dar n-au fost din ai nostri, caci daca ar fi fost din ai nostri, 
ar fi ramas cu noi. Ei insa au ie y it ca sa se arate, ca nu toti sint din 
ai no y tri. . . De vine cineva la voi y i nu aduce aceasta invatatura, 
pe acela sa nu-1 primiti in casa si sa nu-i ziceti: bine ai venit! Caci 
cine ii va zice: bine ai venit, se face parta? la faptele lui cele rele." 
(1 loan 2, 18-19) 2 loan 1, 10-11). „Paziti-va de proorocii minci- 
ll T . — zice Mintuitorul — care vin la voi imbracati in piei deoi; 
iar inauntru sint lupi rapitori. Dupa roadele (felul credintei, razvra- 






no y i 



mia- 



Prih aceste cuyinte mnl f WIU ^^.^ T 2ev^ in trecut, in pre- 
rite rataciri ucigatoare de suflet. *:^fS^« mu lte suflete 
Mat, ?i m viitor, au fost, s nt si vor ^g^^^Snfe De 19 
■ atacitoare si ratacite, cazute, dm C p X/S£ritori ai Biserici 
,,te de ani se ivesc huliton de Dumnezeu si ^fk^ ^ 

I „i. Oameni despuiati de g^S &5&SS a'ponegri 
,>ic de invatatura in cele Sfmte, *&***fcj£ j ci nu ma i este 
! ,,-dinta noastra crestineasca, zicind dupa cap W groz&viile 

Lunal'Citeva clici de oameni ^J^yj^^Sta <l, bun, vr+ 
razboiului sau altor nevoi si-au W^gg^' 1M>il s..v, |.ii K iiii 

dinta strabuna, deprmzmd de Pf.tog^SdoS - ' ' 

;albateci, felurit; •-«*«»»« ^.nc.hiate Si obiceiun 

lcasemuncesceisa.aLia6u.i~ «— - ~> . ^x-,,+5 .Tc; 14' ' 
ci. Se muncesc dupa indemnul ^^ a ™^ t g ur , ,' I 
,,-i invete pe „gura casca la mmciunc>^ ava t at , ^ 

In care nu-i mmica Sf nt. nici msen . \,03nu^ mci 

hunmezeiasca Liturghie, nici Sfmta Cruce mci s ^^ 

Sfinti, nici Pasti, nici Cracmm « c J m ^ t ^e Staciri, acum ca 

'""-.: • ! ^t^ ^I^W^tntar^a'sa invenineze Su ft 
sci pi 1 se tirasc 



deprmzma ae pe m r "-- r ;^ „-„«..„ ., ■„ .„ ,- 
:e invataturi desuchiate ?i obicerun _ ■ 

i saatragape unii usuratici, cas-ip.ruH /. 

dupa indemnul ingen ^or ^M^, / ,',; ,', ;,,/., 



y arpele eel vechi in Rai 



•cinosi, care vor da semne si minuni, incit sa amageasca, de va fi 
cu putinta si pe cei alesi" (Mt. .7, 15-23; 24, 24). 



^rpii se tirasc - sarpele eel veeni m - _ prin sate ?i 

„.|c unora dintre ai nostn ^: ot t^&uS^ri, raspintii si 
case, pe drumuri si in tirgun pnn «»^&§^ baga ca lupii 
o, , h- unde se aduna mai multa ^W^^affi^ 
i , , oi , printre ai nostri, imbatindu-i de cap cu mmcmno ;, . _ _. 



^ 



r 

s 



* 



uLinLo. 9 i F v. lv,. - T v — . ....... ^ — ,--, ,- . « n j printre ai nostri, lmuaLuiuu-i —-r v1 "ntnri 

CITIREA CARTILOR REtE, ERETICE, PRIME JDUIESC. ^ cre?tinL s l a bi de ingeri, pleve usoare purtate de^vmt 

^ — ^ l I-" iprin gLa Bisanca din joi in ^^JggS^ 

, , -,,.; lor Sfinta, l#^.^^J^S 



defaima 



? i batjocoresc religia, Sfinta Biserica, Preotia sau celelalte Sfinte 

Taine ale Bisericii, vatama groaznic pe cei nepriceputi. Astfel de I '^ Hj , ilica lui Dumnc/<»i < ;< si « n>iiKi1«' 

■carti si jurnale sint ca focul, ca otrava, ca glontul. etc. Precum focul 



22 



Varna a 19-a 



A trtslilor $1 Ut'viorllor de la Ortodoxl*- 



23 



irinule, ce ai socotit pentra sineti?" El i-a raspuns 
voiesc sa fiu!" Atunci 



n 





au din munci", §i indata §i-a dat Sufletul. 



Aceste toate s-a 




W 




11 1 1 1 1 1 1 <le felul acesta §i spre edificarea tuturor celor care lupta 

ft m mint uiasca. Pe cind fericitul Ieronim petrecea in ora§ul Ieru- 

ftiillm in post, in priveghere $i in rugaciuni, s-a apucat a citi tare 

nil si in cartile scriitorilor pagini Cicero §i Plato. Cum citea el 

h rle car^i, a adormit §i s-a vazut dus inaintea scaunului lui 

lln i.»s. Aici a fost intrebat ca de care ceata se tine? Fericitul a 

v.\ mi its, ca de ceata Cre^tinilor; Atunci Hristos i-a zis: „Minti ! 

• t. 1 . | ii de ceata paginilor Cicero §i Plato, pentru ca unde e comoara 

1 m olo e ?i inima ta." La cuvintele acestea n-a mai putut raspunde 

mi. I « ricitul Ieronim §i indata a fost scos af ara de acolo. S-au rugat 

u • pentru dinsul rriulti dintre cei ce inconjurau Tronul Inaltului 

|ii(|< 1 .Hor. . . Atunci, pentru ca era inca tinar, Hristos, i-a iertat 

1 1 1 nl $i i-a dat vreme de cainta $i indreptare. Cind s-a trezit, s-a 

in! tie a mai citi §i ase mai adinci in invataturile paginilor . . . (Din- 

ii«o carte batrina de cazanii). v 

„Cei ce nu sint invatati in Sfinta Scriptura §i in $tiinta biseri- 
1 1 i « .1, sa nu citeasca cartile ereticilor, nici sa asculte hulitoarea lor 
iu\si|atura, nici sa vorbeasca cu din§ii, ci sa petreaca dupa Profe- 
inl cintator de psalmi, care zicea: „Fericit barbatul ca n-a umblat 
in sfatul necredincio^ilor si in calea pacato§ilor n-a stat. . ." (Veifci 
M.O. o.c. p. I, rasp, intreb. 91 ; Ps. 1, 7). De asemenea in alt a parte 
Slinta Scriptura porunce§te: „De omul eretic, dupa una $i a doua 
spre chip de invatatura, ca sa nu I l.ituire, fere$te-te" (Tit. 3, 70-/7 ; Vezi $i can. 60 al Sfintilor A- 



1 VI 

nului, zicindu-i: „Spune-mi batrinule daca vei muri, cum §i ca 
pe cine voie§ti sa te ingroape? Oare ca egiptenii? Ca armenii? Sau 
ca ereticii? Ori ca Ierusalimlenii ? " Staretul i-a raspuns: „Nu ?tiu." 
Apoi Ingerul i-a zis: „Socote?te pentru sineti, ca peste trei sapta- 
mini voi veni la tine §>i atunci sa-mi spui. Staretul ingrijorindu-se, 
a mers la un alt monah cu buna socoteala §i i-a spus cuvintele In-L 
gerului. Monahul, dupa ce a auzit, ascultindu-1, a cautat spre dinsul 
mult, apoi i-a zis: „Au doara umblii la bisericile celor de alta credin^a 
El a raspuns : „ Adevarat, a§a este, ca unde aflu cintare, acolo merg 
sa ascult, ori la armeni, ori la egipteni, ori la eretici." Atunci mona- 
hul i-a zis: „0, amar §i cumplit de lucrul tau, frate, ca macar de §i ai 
buna credinta, insa te-ai facut strain de Sfinta Soborniceasca §i 
Apostoleasca Biserica. Greu ai pacatuit §i pacatuie?ti ca umbli la 
Wsericile unde nu se numesc patru soboare ale Sfintilor Parinti: 

200 



•?i celui din Halchidon, 630. Vezi, cind va veni la tine Ingerul, indata 



sa~i spui lui, cum ca lerusalimlean (Ortodox) voiesc sa fiu." 

Dupa trei saptamini a venit la dinsul fngerul §i i-a zis: „Ba- 



lerusalimlean 



i-a grait : ,,Bine ca ti-ai slobozit Su- 



^V 



ascultam cintarile Mtinilor, nici ale armenilor, nici ale altor eretici; J postoli, cu trimiterile, tilcurile ?i subinsemnarile lui). Cartile acelea 
<:i in credinta Orto4oxa in care sintem, la acea Biserica sa $i mergem | hcbuiesc aduse la Preoti §i arse. (F. Ap. 19, 18-20). 

SFlNTUL chiril mustrat de maica domnului 
im^;ntru cA tinea In chilia sa o carte eretic a. 



hoi §1 imparta§ir^ sa primim, ca sa nu ne pierdem ostenealacea cu 
fapte bune §i ca sa nu fim osinditi de Domnul cu necrediriciosii 
{Prol. 5 Dec). - 

cei ce ascultA minciuno-InvAtAturile rAtAci- 

ClNTA ClNTECELE LOR. ISI 




TILOR $1 CINTA ClNTECELE LOR, . v . x^u^im^n 
MlNTUIREA. Invataturile §i cintecele potrivnicilor Ortodoxiei sint 
ni?te laturi, capcane satanice cu care trag in cursa §d prapastiile 
ratacirilor lor pe acei neinvatati §i nestatornici in 'credinta. Acestea 
sint o parte din coada balaurului apocaliptic, cu care Satana trage 
o parte din cre§tini, din Biserica §i-i arunca jos. .. in pierzare. 
Feriti-va de aluatul (Invataturile, cintecele, cartile §i obiceiurile) 

§i saducheilor" (ereticilor, sectarilor, frac'masonilor, ateilor 
?i fal§ilor cre^tini cu vietuire pagineasca) (Mt. 16, 6 
75-27: Lc. 12, 7 ; 1 Cor. 5, 6-8; Efs. 4, 27-^ ** 




72; Mc. 8, 
60:85 



Pentru ca sa inteleaga fiecare cit de urit a fost Maicii Domnului 
(Tcsul lui Nastorie, asupra caruia s-a luptat atit de mult Dumneze- 
m s« ul Chiril, Arhiepiscopul Alexandriei, este bine ca sa spunem aici 
i islorisirea pe care p povestesc Parintii Limonarului, Sofonie ?i 
oiiii, unde ei scriu astfel: „Am mers la Parintele Chiril, Preotul 
l.i \ km Calamonului, care este linga lordan §i ne-a spus noua aceasta: 
.. Tntr-una din zile am vazut in somn pe Sfinta Fecioara Maria, Nasca- 
i one de Dumnezeu, cu fata luminata, imbracata in haina ro^ie §i 
finprninS. cu dinsa doi barbati cu sfintita cuviinta, care stateau 
iif.irJl de chilia mea. Eu am cunoscut ca este Stapina de Dumnezeu 
NrtscJlloare, iar cei doi barbati care eraa aproape de dinsa, erau 
Mini ul Io;m Botezatorul ?i Sfintul loan Cuvintatorul de Dumnezeu. 



same §i anatema pe cei care citesc carti eretice §i sectare. 



^? t ?!l^™J^ ec. can. 9, pune sub afuri- J TikI.iI/i .,.., ie?it din chilia mea ?i inchinindu-ma Nascatoarei de Dum- 

n- ii. am rugat-o pe Ea sS intre inSuntru ca si-mi binecuvinteze 

Chilli I);u Njts(sitoarea de Dumnezeu n-a voit niei(U< uiusi fiiii(l<.t 
in «ni iugat-0 eu stjliuinlft, zieind: „S;i nu se intoare'?i robul Ittu 



ALE CARORA 





E§TL In 



car- 



■ 



lea despre viata f ericitului Ieronim aflam aceasta intimplare, pe 
care o §i dam aici spre tamaduirea multor bolna vi suflete?te din 



■ 



24 



Varna a 19-a 



/ 



•» 



rusinat $i defaimat de la Tine", si altele asemenea; Ea cautind 
spre mine mi-a raspuns: „Cum ma rogi sa intru in chilia ta, cind tu 
ai pe vrajmasul men intr-insa". Acestea zicind s-a facut nevazuta, 
lar eu desteptindu-ma, am inceput a plinge si a ma gindi pentru 
cuyintul acesta al Nascatoarei de Dumnezeu. Nefiind altcineva in 



chilia mea, afara 



singur, ma gindeam, ca nu cumva 



sa fi gresit cu vreun lucru oarecare, sau cu gindul, catre Nascatoarea 
de Dumnezeu $i de aceea s-a intors de la mine. Insa nu gaseam nimic 
in care sa-i fi gresit. Aflindu-ma in nedumerire si in mare mihnire. 
am luat o carte ca sa citesc si sa ma mai mingii in supararea aceea.' 
Acea carte era a lui Isihie, Preotul Bisericii Ierusalimului pe care 
o cerusem o data de la dinsul. Citind in ea am aflat la sfirsitul ei, 
doua cuvinte hulitoare ale rau-credinciosului Nestorie, de unde am 
cunoscut ca el este vrajmasul Nascatoarei de Dumnezeu ; deci, pe 
acela il aveam in chilia mea. Atunci am dat cartea inapoi la acela 
care mi-o daduse, zicindu-i: „Ia-ti frate cartea ta, ca dintr-insa mai I 
mult am pagubit decit am folosit". Acela intrebindu-ma siaflind [ 
cauza acelei pagube — fiindca i-ampovestit vedenia — s-a umplut 1 
de rivna Dumnezeiasca si indata a taiat din carte acele cuvinte 
hulitoare si le-a ars in foe, ca sa nu mai aiba in chilia lui pe vrai- 
ma?ul Prea Sfintei Nascatoarei de Dumnezeu" (V. Sf . 9 Iunie 
o.c. pp. 340-342). 



AZ 



W 



*- 






Crestin Ortodox, care doreste mintuirea, este dator a se p'azi de ere- 
tici, sectari.. . care sub masca crestinatatii se apropie de oricine 
cu viclenie si minciuna, ca diavolul de Eva in Rai (Fac. 3), pentru 
a-1 amagi si rupe din Trupul Bisericii ?i a-1 arunca in perzare vremel- 
nica sivesnica. Erezie este orice fel de ratacire, care crede §i sustine- 
cu incapatinare ca adevarurile credintei cre?tine din Sfinta Biserica 
Ortodoxa sint ni§te falsitati; iar falsitatile lor eretke sint adeva- 
ruri de credinta. Falsitatile invataturilor acestor potrivnici se vad 
clar si in impartirea lor in sute de partide potrivnice, unele contra 
altora, in materia lor de credinfaTDesl-toti umbla cu Biblia Sfinta 
la dinsii, totu?i nu cred unii ca altii, formind astfel o babiloni 
spirituals. 

Mintuitorul, pe acei potrivnici ai adevaratei credinte mintui- 
toare Sufletelor, ii numeste prooroci mincinosi si lupi imbracati* 
m piei de oi, care nu sint ai Lui, poruncindu-ne sa ne pazim 
(Mt. 7, 15-23; 24, 11,24; loan. 8, 44, 47; 10, 20). 

fintii Apostoli Petru si Iuda numesc ereziile: continutul tu- 
turor relelor, adunare de invatatori mincinosi lepadati de Stapinul 
Hristos Care i-a rascumparat, bagatori de eresuri pierzatoare in 
adunarea crestinilor, pentru care isi agonisesc lor grabnica pierzare... 







4 






A ercziilor $t . Devierilor de la Ortodoxie 



25 



,„. lArS de apa, nori purtati de vifore, carora negura intuneri- 

.i , veac se pazeste, pietre de mare acoperite in apa, care pri- 

Imcsc pe cei ce calatoresc pe deasupra lor, copaci tomnatici 
„|i!(,ri, de doua ori morti si dezradacinati, valuri salbatice spu- 
in<lii-si rusinile lor, stele ratacitoare, carora negura mtunen- 
ul,,, i„ veac se pazeste. . ." (2 Petru 2; Iuda 1, 8-19). ■< 

Slintul Apostol Pavel arata ca, tot,i crestinn sa se pazeasca 

i. , ci ce fac imperecheri si sminteli contra invataturu crestinestx 

, , ,<■ fereasca de ei, pentru ca unii ca aceia nu slujesc Domnului 

,,i,„ Iisus Hristos, ci pintecelui, lor. Ei prin cuvinte bune si 

|„ .uvintare de bine (la aparenta), insala inimile celor prosti. .. 

■ „ oricine va binevesti o alta evanghelie (sau invatatura potnvnica) 

, ar oricine ar fi, chiar si Inger din cer, anatema sa fie. . . Unn 

i aceia sint apostoli mincinosi, lucratori vicleni, vrasmasi ai Crucu 

i,„ Hristos, pieritori, inchipuindu-se in Apostoli ai lui Hristos. |i 

nu este de minunat, ca insusi Satana se preface in Inger de lumina: 

Nu este dar lucfu mare de se prefac si slujitoru lui ca slujitorn 

dioptatii, carora le va fi sfirsitul dupa faptele lor (Rom. 16, 16-1/) 

lial. l>-9; 2 Cor. 11,3-4, 13-15; 1 Cor. 1, 75;Filip3, 75 

Sfintul Apostol si Evanghelist loan in Apocahpsa sa, u numeste 
..adunatura satanei" sau „sinagoga satanei" (Ape. 2, 9; 3, 9). 

Sfintul Policarp (hirotonisit de Sfintul Apostol si Evanghelist 
loan) Episcopul Smirnei (+ 166 d. Hs), asculta odinioara tingiun 
luenicului sau Crescens pentru starea Bisericii, ca: „Non grei s<- 
,,<lica asupra ei, ici colo o zguduie uraganul, amenmUnd-o cu num- 
. ii ea. Si s-au aflat si credinciosi care s-au rupt de ea ? i an tradat-o !.., 
I ncur aj indu-si ucenicul, Sfintul Policarp ii raspunde: ..Impara^ia 
lui Dumnezeu sau Biserica este asemenea unui pom plantat de agn- 
i ultor si crescut. Acesta a aruncat saminta in pamint ?i s-a dus 
Saminta a incoltit, si-a facut loc printre spini ?i buruieni §i pomul 
a ridicat deasupra lor ; iar acelea au pierit. Umbra lui le-a nimicit. 
l'omul a tot crescut. Au venit vinturite, furtumle. ... si 1-au scuturat, 

dar pomul cu atit mai bine ? i-a infipt radacinile in pimmt ; WW 
1 ...... mai mult eatre cer . Asttel, 





uile lui au tot crescut, intinzindu- % .. . 

vilorele i-au servit numai spre dezvoltare si intanre. Pe emderestea 
lol mai mult si i?i intindea umbra tot mai departe, lata case arata 
Mih .-1 din nou spinii si buruienile. Pomul insa nu se nehmsteste 
din rauza lor, caci acum sta sigur 'si neclintit.. Ei, acum daca 
pnv.sti la inaltimea pomului, ce-ti pasa de ivirea buruienilor de pe 
drdesubtul lui? Lasa-le in grija Celui ce a sadit si a crescut pomul. 

Sfintul Efrem Siriul, in scrierile sale despre eretici, mtrebuin- 
(mhzS unnatoarele asemanari: • . 

a) tretkii se aseamana cu falsilicatorii de inonede. Cazind 

Mtfel d« monede 4 tn miinile celor cunoscatori, acestia observa lal- 






• 



> 






:>.<; 



Vama a 19-a 



v 



sificarea, caci chipul regeluk . * etc., nu se poate imita destul de bine. 
Kroticii insa se silesc sa dea invataturilor lor aparenta de adevar, 
inliunmsetindu-ie cu texte din Sfinta Scriptura. Dar precum nu 
put cm acoperi stralueirea soarelui, ajanu put em acoperi adevarul 

Sfintei Scripturi. 

b) Precum furtuna si viscolul curat esc aerul incarcat de aburi 
necurati §i vatamatori §i despoaie arborii de uscaturile lor, astfel 




scapa 



se curata — §i Biserica prin erezii, de membrii ei: morti- 



fica^i, cazuti §i molipsitori, ci§tigindu-§i remnoirea. 

c) Confesiunile ie§ite din Biserica, sint ca mladitele mari $i 
mici, taiate din vita, mai traiesc un timp si apoi se usuca. Dar 
butucul de vita scoate mladite noi, roditoare . , . (T.P. 95). 

■ J . f 

Ereticii sint cre§tini rataciti de la dreapta credinta sau cazuti 
din Dar, din unica Biserica a lui Dumnezeu care-i trupul lui Hristos. 
(1 Cor, 1, 10-13; Rom. 16, 17-18; 2 Cor. 11, 3-4, 13-15; Gal. 1, 
6-9; 3,1-5; 5, 7-70; Filip. 3, 2, 18-19; 1 Tim. 4, 7 ; 2 Tim. 3, 
1-9, 73; Tit. 3, 70-77; 2 Petru 2, 7 —3 ; 3, 16; 1 loan 2, 18-19; 
4, 4-6; 2 loan 1, 70-77 ; Mt. 7, 15; comp. Rom. 12, 4-5; 1 Cor. 
12, 12—27; loan 15, 7—70). Astfel, crestinii rataciti, cu stiinta 
$i vointa de la dreapta credinta, §i de la faptele bune, sau ie§iti 
din rindurile sfinte ale Bisericii lui Dumnezeu, sint eretici. Intre 
aceia, unii sint in§elati, altii incon§tienti. Dreptcredincio§ilor cre§- 
tini nu li-i iertat a se uni sau a se ruga cu ereticii ca sa nu cada din 
Dar. 

* , ( 1 .4 

„Daca vre-un cleric sau mirean va intra sa se roage in sinagoga 



Iudeilor sau in capi§tile ereticilor, sa se cateriseasca §i afuriseasca* , 
(Apost. 65; Sf. Timotei 9). 

„ Ereticilor nu le este iertat a intra in casa lui Dumnezeu, sta- 

4 \ * 

mind ei in eres. Nici Clericilor sau credincio§ilor Cre§tini nu le este 
iertat a merge in adunarile, cimitirele (sau la inmormintarile) ere- 
ticilor, pentru rugaciuni ori pentru vindecari, altfel se canoninesc. 
Ki eticii, daca vor reveni la dreapta credinta se primesc, insa cu multa 
cliibzuinta §i buna observare" (Laod. -6; 9; R.B.O.R. art. 8— 16; 
Sf. Vasile. 5). 

^Nu este ingaduit dreptcredincio§ilor Cre§tini sau creatine a 
se cSsatori cu eretici sau eretice." (Sin. IV ec. can. 14. Iaod. 31 ; 
10; Cart. 29; Sin VI. ec. can, 72). 



IE$ITI GRABNIC DIN PRAPASTIA ORBECAlRILOR RA- 
tAcTTOARE. Viata de ob§te raspunde adevarului ca mintuirea 
§i-o ci§tiga fiecare in comun. Acest adevar este concretjzat intr-o 
viziune a Cuviosului Pahomie. El vazu odata un loc adinc, intunecos, 

a 

prcsanil cu coloane. O mulj;ime de oameni orbecaiau in acel intune- 
ric. Unii se invirteau in jurul acelor coloane, crezind ca inaintr.-izS. 





















A ereziilor §i Devierilor de la Ortodoxie 



27 



spre a iesi afara la lumina. Altii porneau mergind cind intr-o parte 
cind intr-alta, dupa felurite glasuri ce strigau dm intuneric: „Lu- 
mina este aici ! Veniti, veniti incoace, lumina este la nor ! Cuviosul 
Pahomie vazu si pe membrii comunitatii sale, cum mamteau m- 
tr-un sir, tinindu-se de mina si mergind dupa o mica lummita care-i 
eonducea pina ieseau printr-o deschizatura la lumina mare de afara. 
Locul acela intunecos este lumea aceasta, Coloanele in juml 
carora se invirteau multi oameni, sint sefii feluntelor erezii si lilo- 
zof ii, care cut unda pe cei ce se incredinteaza lor, in admcunle bez- 
nelor intunericului. Glasurile care strigau: ..Lumina este aici ! . . . 
Lumina este la noi!" Sint chemarile deviatilor, schismaticilor, ere- 
ticilor si a feluritelor filozofii ratacitoare ce due in pierzare. Lumi- 
nita aceea mica ce mergea inaintea comunitatii, adica a Umcei Sobor- 
nice si Apostolice Biserici Luptatoare de pe.pamint a lui Dumnezeu, 
pe care o vede (Pastoral de sus) eel ce conduce sirul, este cunostmta 
de Dumnezeu, care in lumea aceasta este foarte micut.a m ochu 
multimilor cit un graunte de mustar, dar care conduce la Hristos 
Dumnezeu - Omul, Lumina cea mare, in viata viitoare. 

Cuviosul Pahomie vazind mai departe in viziunea sa cum unu 
dintre membrii comunitatii, ar vrea sa se lasede mina celor dmam- 
tea lor si sa se piarda in intuneric, ducind astfel la pierzare|i petotj 
care vin in urma lor, le striga neincetat : ,;,Treziti-va ! Tineti-va 
bine de mina maintasilor vostri (Sfintilor), care au mers pe caile 
vietii. Nu pierdeti legatura cu Sfintii lui Dumnezeu.Nu lesiti afara 
dip'rindul Sfintilor, ca numai asa veti ajunge la veselitoarea iencire 
statornica, in Imparatia lui Dumnezeu, unde sa va bucurati puru- 
rea (Prel. d, S.T. o.c. Nr. 7-8, 1952). 




eretici 



91) Am primi 
sectari ? 




*\fb 



-binecuvintari (e 




e la 



e) BINECUVlNTAREA IN ADUNARI SE 




EOTII 



NUMAI DE 
BISERICI. O veritabila bine- 



cuvintare se di oriunde numai de Arhierei si de Preoti, ca si m Sf mta 
Biserica. Binecuvintarile date in adunarile binecredinciosilor. Cres- 
tini ca si in Sfinta Biserica de catre clericii mai micr. Diacoru, 
ipodiaconi, calugari, .cintareti si de crestini simph, nu sint valabile ; 
iai- ale sectarilor . sint cu totul primejdioase. Diaconu, ipodiaconn 
calugarii si mirenii, n-au dreptul aceasta decit numai dupa < «• I 
primesc de la mai marii lor,' adica numai dup& ce se preotesc. Dum- 
nezeu a poruncit ca numai Arhiereii si Preotii sa bmecuvml- • 
poporul. „Domnul a grait lui Moisi, zicind: Spune lui Aron - Ai ;ln- 
ereul - si fiilot lui - Preotilor - §i le zi: asa sa binecuvmlat. p« 
f iii lui Israil si sa ziceti : „Domnul sa te binecuvinteze §1 sa te pa^ is< . i I 



2tt 



Varna .» Ill i 



4, 6 



36, 19 : Ps. 66 



30 




primi, zicindu-le : 
casei acesteia 



])<-i. .mil sa cautc asupra ta cu Fa{a vesela (sa lumineze Fata Lui 
peste tine) si sa te miluiasca! Domnul sa-si intoarca Fata Sa peste 
line si sa-|i darmasca pace! Asa sa cheme Numele Meu asupra fiilor 
lUl Israil, si Eu Domriul, ii voi binecuvinta". (Num. 6, 22-27; 

5; 133,3-4; 
9,18:19). 7, 74; I, Si, 45, ^9; Dan.. 

In Noul Testament Mintuitorul da imputernicirea aceasta Apos- 

tolilor pentru ca sa dea binecuvintare si pace poporului Sau. „Datu- 

Mi-S-a toata puterea in cer si pe pamint. Precum M-a trimis pe Mine 

Iatal, si Eu va trimit pe voi... Luati Duh Sfint! Carora ve-ti 

lerta pacatele, se vor ierta lor, si carora le veti tinea, tinute, vor 

fi, Celor 12 Apostoli le-a dat puteri depline asupra duhurilor ne- 

curate si tamaduirea a toate bolile si a toata neputinta . . . Le-a 

dat si imputernicirea de a binecuvinta casele si oamenii' care-i vor 
„., m , *u**A. ,„. f norice easa ve . ti intraj sai urati graind . )Pace 

(Mt. 28, 77-20; loan 20, 1-23; Mt. 10, 12). 
Apostolu au dat aceasta putere prin hirotonie, Arhiereilor si 
Preotilor (F. Ap. 14, 23; 20, 17-30; 1 Tim. 4, U; 5, 77-22; Tit 
1, 5-7). Cei ce n-au primit darul si imputernicirea de Episcop si 
1 reot este bine sa stea cu frica si cu luare aminte la locul lor, 
ca sa nu cada, stiind ca „Nimeni nu-si ia lui-s cinstea aceasta" ; 
ci numai eel chemat de Dumnezeu, ca si Aaron la Arhierie. Deci' 
intotdeauna, fara. nici o impotrivire, "eel mai mic (Diaconii, Calu- 
garn si mirenii) de eel mai mare (Arhiereu si Preot) sa se binecuvin- 
teze". (Evr. 5,4; 7, 7). 

Sfintii Parinti Apostolici conglasuiesc asa: „Poruncim ca fie- 
care sa ramina la locul ce i s-a dat si sa nu treaca hotarele, caci nu 
sint ale noastre; ci ale Domnului, pentru ca zice Domnul: „Cine 
asculta de voi, de Mine asculta, si cine asculta de Mine, ascUlta de 
( «'l ce M-a trimis pe Mine. Cine va dispretuieste pe voi, pe Mine Ma 
dispretuieste ; lar cine Ma dispretuieste pe Mine, dispretuieste pe 
Cei ce M-a trimis pe Mine" (Lc. 10, 16). Daca fapturile neinsufle- 
tite pastreaza buna rinduiala, precum: noapte, zi, soare, luna, stele 
stilm, anotimpuri, luni, saptamini, zile, ceasuri si slujesc folosirii 
not arirn lor, potrivit celor zise : „Hotar ai pus pe care nu-1 vor trece" 
(Is. 103, 9-10) si iarasi despre mare: „Margini i-am pus, porti 
si zavoare de jur imprejur i-am asezat si am zis: „Pina aici vei veni 
si i... vei trece mai departe" (Lev. 38, 70^77) ; cu cit mai mult tre- i 
DUW ca voi sa nu indrazniti a strica ceva din cele ce vi s-au hotarit 
-l«' noi potrivit vointei lui Dumnezeu!" 

Insa, deoarece multi au socotit ca aceasta este un lucru netre- 
Ixiilor s. indraznesc sa amestece treptele si sa inlature hirotonia 
«l-'la lieearma, insusindu-si demnitati care-nu le-au fost date sica 



i ■ 


























A ereziilor $i DevitM«|, or de la ortodoxic 



29 



r 

niste tirani ingaduindu-si si cele c e n . au pu tere sa de;., din pridna 
aceasta minie pe Dumnezeu. Ace<> a ca ? i Coritii si imparatul 0?ia, 
care peste demnitatea lor si far^ vo i a i u i Dumnezeu insusindu-si 
drepturile Arhieresti s-au facut ; c e i dintii prada focului ; iar eel din 
urma a fost lovit de lepra la frunt e (Num. 16; 2 Paral. 26). tntarita 
apoi si pe Iisus Hristos, Care a ri n duit asa. Supara in sfirsit si pe 
Duhul Sfint (Efs. 4, 30), slabind marturia Lui. De aceea, cu drept 
cuvint, prevazind primejdia ce ajneninta pe cei care fac asemenea 
lucruri: precum si nepasarea fat| de jertfele si multumirile aduse 
in chip nelegiuit de ei, care n-au (Jreptul si care socotesc drept juca- 
rie vrednicia Arhiereasca, care est e ur marea Marelui Arhiereu,- Iisus 
Hristos Imparatul nostra, am fost nev oiti sa dam povete si in pri- 
vinta asta, deoarece „unii chiar s, au mt o rs indarat". (ITim. 5, 15) 
la desertaciunea lor." 

Moisi, slujitorul lui Dumneze u (Num. 12; Es. 33, 77), cu care 
Dumnezeu a vorbit fata catre fat^ cum ar vorbi cineva cu un prie- 
ten al sau, caruia i-a zis: „Te cun 0S c inaintea tuturor" (Es. 33, 72), 
cu care a vorbit pe fata (Num. %} ? i n -a vorbit neinteles, in vede- 
n, sau prin Ingeri ori in enigme, c i n d a rinduit legiu'irea Dumne- 
zeiasca a hotarit ce trebuie sa se f aca de Arhiereu, ce de Preot, ce 
de Leviti, dind fiecaruia slujba c uve nita si potrivita cu treapta sa. 
Astfel, de cele ce erau rinduite Arhi ere ilor si de cele ce erau hotarite 
Preotilor, nu se apropiau Levitii; c i fiecare isi vedea de serviciile 
prescrise, care li se incredintase (Num. 4). Daca vreunul voia sa 
treaca peste ceea ce-i era dat, moartea era pedeapsa. Aceasta 
a probat-o mai ales ceea ce i n intimplat lui Saul (1 Imp. 13), 
care socotind ca ar putea aduce j er tfa, fara Proorocul si Arhiereul 
Samuil, a atras asupra-si pacat si blestem care nu se pot ridica si 
nici faptul ca fusese uns caimpar^t de el n-a induplecat pe Prooroc. 

Dumnezeu a vadit aceasta pr intr-o fapta. mai convingatoare 
si anume, prin cele ce s-au intimplat lui Ozia (2 Para 1. 26), care 
a fost pedepsit numaidecit pentru faradelegea sa. Asa ca eel ce inc- 



bunise impotriva demnitatii arh% e? ti, a fost lipsit $i de imparatic- 





* 



^ 



fel va sint cunoscute cele ce s . au f acu t sub noi; caci stiti 
foarte bine, ca Episcopii, Preotii ? i Diaconii au fost aumifi de noi 
prin rugaciune si punerea miinih r ? i ca deosebin>a de mime am I a 
si deosebirea de indatoriri, pentru c & nu tot „cel ce a voit si-a umplul 
mina" la noi, cum era' cu preotk mincino;>sa $i desfrinatS a vi.lii 
lor din timpul lui leroboam (3 hi,,,. 13, 33)', <i numai „«■.»•! can- .. 
fost chemat de Dumnezeu" ca fie n-ar li tos! ni< i l«ge nici deo-.rbirc 
de trepte, ar fi fost de ajuns sa cu&, ni( | ( .„, | (M |,. i,,i , „„ :,,,,.,,, mime. 

Noi insa, fiind inva^i de D^nmul siru] tndal -.., am liot.1 

rit pentru Episcopi cele ale Arhw, „., lM .„i, „ |> n .o|i < , I.- alt l'"<>- 
tiei, iar Diaconii cele ale a min(l<M<. i ... ..i., t | U ||,. (.,.!.,.. ... ici 



30 



Varna a 19-a 



veasc.3. sau sa ajute cu toata smerenia §i supunerea pe Arhierei 
§i Prco^i in oficierea Dumnezeie§tilor Liturghii, a Sfintelor Taine 
$i alte slujbe: aghiazma, sfintirii de Biserici, case, etc. n.n.) pentnl 
ca cele ce privesc slujba religioasa sa fie indeplinita cu curatie, 
caci nici Diaconului nu-i este ingaduit a aduce jertfa, a boteza 
sau a da binecuvintare mare sau mica, nici Preotului a face hiroto- 
nii pentru ca nu este drept sa se rastoarne ordinea, deoarece Dum- 
nezeu nu este Dumnezeu! neorinduielilor" (1 Cor. 14, 33), incit cei 
inferiori sa-§i insu§easca tiranice§te cele ale superiorilor, inchipuin- 
du-§i §i o legiuire noua spre raul lor propriu, ca unii ce nu $tiu ca 
„ie este greu sa calce peste ghimpi" (F. Ap. 9, 5; 26, 14), de vreme 
ce nu impotriva noastra sau a Episcopilor se razboiesc ace^tia, ci 
impotriva Episcopului tuturor |i Arhiereului Tatalui, impotriva lui 
Hristos Domnul nostru, caci de Moisi (E§. 28; 29; Evr. 5, 4—5), 
eel prea iubit de Dumnezeu, au fost a§ezati Arhierei, Preoti §i Leviti ; 
de Mintuitorul nostru, cei 13 Apostoli; iar de Apostoli (am fost a§e- 
zati noi) eu, Iacob, §i cu Climent §i altii impreuna cu noi ca sa nu-i 
mai in§iram pe toti din nou. De asemenea, de noi toti in comim, 
au fost a^ezati Preoti, Diaconi, ipodiaconi §i citeti. A§adar, eel ce 
din fire este intii Arhiereu, Hristos, Cei Unul-Nascut, n-a rapit 
cinstea (Filip. 2, 6—11; Evr. 5, 4—5); ci a fost a§ezat de TataL 

El S-a facut Gm pentru noi §i aducind Dumnezeului §i Parintelui 
Sau Jertfa duhovniceasca (Lc. 22, 19) inainte de Patima Sa, numai 
pe noi ne-a rinduit sa facem aceasta, de§i cu noi erau §i altii, care 
au crezut in El. In genere, nu oricine a crezut a §i fost indata a§ezat 
Preot sau a dobindit vrednicia Arhiereasca! 

Dupa inaltarea Lui, noi, potrivit rinduielii Lui, aducind Jertfa 
curata §i neingingerata, am ales Episcopi, Preoti $i Diaconi, ace§tia 
din urma §apte la numar, (F. Ap. 6, 5-r7). Unul din ei era Stefan, 
fericitul martir intru nimic mai prejos decit noi in ceea ce prive§te 
dragostea catre Dumnezeu, care atita pietate a aratat, prin credinta 
?i atita dragoste catre Domnul nostru Iisus Hristos, incit §i Sufletul 
$i-a dat pentru El, fiind omorit cu pietre de Iudeii uciga§i aiDomnu- 
lui. Cu toate acestea, un astfel §i un atit de mare barbat, care fierbea 
cu Duhul, care a vazut portile cerului deschizindu-se §i pe Hristos 
stind de-a dreapta lui Dumnezeu (F. Ap. 18, 25; Rom. 12, 11; 
F. Ap. 6, 10; 7, 55— 56) y niciodata nu se vede savir^ind cele ce nu 
se cuvin Diaconiei, aducind jertfa sau punindu-§i miinile peste ci-; 
iieva ; ci pazind rinduiala pina la sfir^it, caci a$a se cadea Marti- 
rului lui Hristos, sa pastreze buna rinduiala. 

Daca insa unii invinuiesc pe Filip, Diaconul §i pe Anania (F. 
Ap. 8, 35—38; 9, 8—18\ credinciosul nostru frate, ca unul a botezat 
pe Eunuh, iar celalalt pe mine, Pavel, nu pricep ce spunem noi, 
cSci noi ziccm c5: „Nu rape§te cineva" (Evr. 5, 4) vrednicia preo- 









1' " I 





















4 

A ereziilor §i Devierilor de la Ortodoxie 



31 



... ■ * 

teasca, ci, sau o prime§te de la Dumnezeu ca Melchisedec (Fac. 
14, 18) §i Iov, sau de la Arhiereu, ca Aron (Num. 17) de la Moisi. 
Prin urmare §i Filip §i Anania nu s-au rinduit ei singuri, ci au fost 
alegide Hristos Arhiereul lui Dumnezeu, Cei neasemanat". (S.P.A. 

cart. 8, cap. 46). 

r . Lt -" 

292) Am avut indoieli in Unica dreapta credinta crestineasca, 
intr-una Sf inta Sobornica si Apostolica Biserica a ltd Dumnezeu, 
intr-un Sf int Botez care se face spre iertarea pacatelor stramosesti, . . * 
si proprii . . . si in adevaratele inva^aturi Divine si in sf aturile Sf in-' 

tei Biserici? 

293) Am avut indoiala in credinta intr-Unul Dumnezeu: Tatal, 

Fiul, si Duhul Sfint, Treimea cea de o Fiinta s si nedespartita ? Nu cre'd 
cu destula tarie in Sfintul Botez, care se face spre iertarea 
pacatelor stramosesti si proprii? 

294) N-am iubit pe Dumnezeu mai presus de orice din lumea (f ) 
aceasta? Am iubit parin^ii, fratii, surorile, prietenii, averea. . . mai 
mult decit pe Dumnezeu? 



f) ISPITA LUMII .Lumea este amagitoare §i in?elatoare. Dom- 
nul zicea despre lume „ca lucrurile ei sint rele". (loan 7, 7). De 
a ceea , r nu iubiti lumea, nici cele din lume" (1 loan 2, 75). „Acesta 
e felul tradatorilor — zice Sfintul loan Gura de Aur — ca fagadu- 
iesc mai intii cele placute §i lasa apoi sa le urmeze cele /triste." 
A§a e §i lumea. S-ar putea asemana cu. marul ' r'egelui Chemetus din 
Scotia. Acest rege plimbindu-se intr-o zi printr-o gradina frumoasa, 
a vazut din intimplare o statuie, care cu deosebire ii atrase atentia. 
I se parea ca §i cind statuia ar intinde privitorului un mar de aur. 
Regele care nu banuia nici o in?elare, se lasa ispitit §i prinse marul 
cu mina. In aceea^i clipa insa, prin o tainica ma§inarie> se repezi 
;isupra lui de la cealalta mina a statuiei, o sageata ascutita, $i-i 
< in nut viata. „A?a sint binefacerile lumii — zice Sfintul loan Damas- 
chin - f^i a^a sint darurile ei! Ea pregate^te ispite celui ce umbla 
dupa pISceri". (T.P. 127). 

295) M-am indoit uneori in credin^i asupra unicei §i Sfintei 
lioboniicesti 51 apostole§ti Biserici dreptcredincioasi a lui Dumnezeu 
(Ortodoxft), in Inv&t&turile §i dogmele Ei? 

a) Am avut uncle indoieli ji m-am impotrivit adevirurilor 
dnplei credinte, In cele 7 Taine ale Sfintei Biserici Ortodoxe? (r) 

,.;) SIINTICIJC7 TAINK ALK HISKUICII LUI 
T11 urticolul X a I Simbolului ('K^lin^i.noi (lrr])tcrrdin< iosn ( m-Juh 

,. M.11 tin i.rin 1111 B()to/ IntrU H'llair.i |..i« .ilrloi " IVllt I II <a lio 1 1 III 
Ul^ii prill rair noi inham in HiHCH •« » lui I)uinnc»/f*U ( til Tin|»aia(i,i 




• » 



is 



32 



Varna a 19 a 






I ■•! 



lui Dumnezeu, noi vom vorbi mai intii despre toate cele 7 Taine 
Sfinte, adica despre: Botez, Mir-Ungere, Pocainta, Impart a§anie, 
lVeotie, Nunta §i Maslu, apoi despre fiecare in parte. 

\ ■ ■ 

CEI SAPTE INGERI 

V 

MARL Acesti §apte 
mari, Arhangheli pe 
Biserica nostra ii prazmuie§te 
tot anul, i§i au insarcinarile 
lor dupa orinduiala facuta da 

Stapinitorul a toate. Ei sint 
urmatorii: 




ngen 
care 




ihail, zugravit in faai- 
ne osta^e^ti, • cu sabia intr-o 
mina §i cu cumpana in cea- 
lalta; el este capetenia o$ti- 
rilor ingere§ti §i ocrotitorul 
celor ce se ostenesc in con- 

ducerea vietii sociale. El este 

9 

aparatoruL celor nedreptatiti 

§i chinuiti. 

Gavril, zugravit cu un crin in mina, este descoperitorul Tai- 
nelor Dumnezeie^ti. 

Uriil, este zugravit cu o flacara in mina; el este ocrotitorul 
dascalilor §i ueenicilor. 

Rafail, este zugravit tinind de mina un copil. Este vindecatorul 
bolilor §i mingiietorul suferinzilor. 

Salatiil, este zugravit in haine calugare§ti $i este povatuitorul 
spre rugaciune al credincio^ilor. 

Egudiil, este incins cu un ?ort, gata spre servire. El este ocroti- 
torul celor ce se ostenesc in slujba binefacerilor. lar, Varahiil vechii 
pictori 1-au inchipuit cu bratele pline de flori, semn ca el este im- 
part it orul darurilor dupa meritul fiecarui cre^tin. (O.M.). 

Tainele acestea Sfinte, a^ezate de Mintuitorul in Biserica Lui 
sint ni$te minunate lucrari vazute, prin care se pogoara Darul lui 
Dumnezeu in chip nevazut asupra celui ce le prime§te. Prin aceste 
7 Taine se revarsa Harul, adica .darul sau puterea Duhului Sfint 
prin care Domnul Hristos lucreaza in lume, spala de pacate §i sfin- 
(e§te pe cei ce cred $i fac voia Lui. Sfintul Macarie scrie despre in- 
semnatatea Harului in viata cre§tina, astfel: „Precum pe§tele nu 
poate vietui fara apa, precum nimeni nu poate umbla fara picioare, 
nu poate vedea fara ochi, a vorbi fara limba, a auzi fara urechi; 
tot astfel fara Domnul Iisus Hristos ?i fara conlucrarea puterii 
















I 






A ereziilor *i I )■ -vim lor cl«» la Ortmlnxio 



. 33 



Dumnezeie^ti, nu este cu putinta a bfelege Tainele A-tot-tntelep- 
ciunii Dumnezezeie^ti ?i a ii Grejtin desavirgit". „Fara Harul lui 



- \ 



Dumnezeu - zice Sfintul Grigore Teologul - sintem ni?te robi plmi 
de intinaciunea pacatului. Fara Har nu este cu putinta a lucra bi- 
nele, cuni nu poate zbura o pasare fara aripi <?i un pe§te sa innoate 
fara' apa. Harul lui Dumnezeu ne face: sa vedem, sa lucram §i sa 



alergam". (D. Ag. 330). 

Toate aceste 7 Taine sint in strinsa legatura, formind un corp 
foarte trebuincios vietii duhovnice§ti a intregii Biserici. Central 
acestui intreg este Taina Dumnezee§tei Imparta^anii, care are 
demnitatea, sublimitatea $i superioritatea ei deosebita intre toate 
celelalte Taine Sfinte. Lucrarile vazute ale acestor 7 Taine se^fac 
pentru ca omul are trup vazut §i se pogoara asupra lui nevazut 
Harul — nevazut deoarece Sfuletul omului este nevazut. Acesta 
o adevere§te ?i Sfintul loan Gura de Aur, zicind: „Daca ai fi netru- 
pesc, ti-ar da aceste daruri a§a cum sint, net rupe^ti. Dar fiindca 
Sufletul este impreunat cu trupul, cele duho\nice§ti ti le da in semne 
supuse simturilor". -(Om. 82 la Mt. 4). 

b) Am avut si am unele indoieli in Taina Sfinta a Potezului ? (h) 



^. 



h) TAINA SFlNTA A BOTEZULUI. Botezul este prima Taina 
Sfinta a Bisericii, o lucrare Sfinta pian care in chip tainic, nevazut, 
se da omului Harul eel mintuitor al lui Dumnezeu. Botezul este 
Taina in care omul credincios, prin cufundarea de trei ori in apa, 
insotila de rostirea cuvintelor de catre Preot: „Boteaza-se robul 
(roaiDa) lui Dumnezeu (N), la intiia cufundare: tn Numele Tatalui, 
amin, (la a doua cufundare) $i al Fiului, amin, (la a treia cufundare) 
§i al Sfintului Duh, amin. Acum $i pururea §i in vecii vecilor. Amin. 
Astfel, omul este botezat o singura data pentru totdeauna. Bote- 
zul acesta mic, preinchipuie : moartea, ingroparea $i invierea Dom- 
nului (Rom. 6, 3—4). 

ORIGINEA BOTl^ZULUI E DE LA MINTUITORUL HRIS- 
TOS. El ne-a aratat Botezul crc^tinesc cind S-a botezat in apa Ior- 
danului sfintindti-1 (Mt. 3, 13-11 \ Mc. 1, 8 -12 ; Lc. 3, 2/), in con- 
vorbirea Sa'cu Nicodim (loan 3, 3\ 5-6"), in porunca data Sfintilor 
Ap. ?iurma?ii lor sa-1 silvir?casea: .^ergiiid, invata^i toate n<a- 

\murile,botezindu-le in Numele la I a lui ^i al Fiului §i al Sfintului Dub, 
povatuindu-lesa paze;i:,( a loale cite am poruncil v<m;I..." (Ml. 

28, 19— 20). Botezul a(<«si a oreftin I a afeasal El In riua <in< teecimei 

■ f 

(a 










-a zi cjupa fnvierra Sa • i a /,<•< CO /i. <lupa Tual! .n -• . 1 . i err) clnd 
a trimis pe Duhul Sfiul ta Chip deljmbi de fOC |« 4 Hl« \^u\\\\ S4I 
Apostoli... cind au !<>•.! I.uie . .h jji 3000 ^ Suflcte « «<• ui du 



» 



34 



Varna a 19-a 



A ereziilor $i Devierilor de la Ortodoxie 



35 



i r — 

la Biserica (F. Ap. 2, 1 — 4, 41). „Voi va veti boteza cu Duh 
Sfinf*. (F. Ap. 1, 5; 2, 4; 3, 8; 4, t; 8, 75-77; 19, 6). 

BOTEZUL SE FACE CU APA CURAT A. Asa ne-a aratat 
Mintuitorul cind s-a botezat in apa lords nului $i cind a poruncit: 
„De nuse va na§te cineva din apa $i din Duh, nu va putea sa intre 
in Imparatia lui Dumnezeu" (loan 3, 5), Sfintii Parinti biserice^ti 
afla Botezul cu apa preinchipuit in mai multe locuri ale Vechiului 

„Duhul lui Dumnezeu Se purta peste ape 



• * 



a 



<€ 



Testament, d.p. 

(Fac. 1, 2). „Sa produca apele vietati cu suflet viu si zburatoare 
(Fac. 1,-20)/, in facerea omului din tarina, adica din pamint cu apa 
(Fac. 2, 7) ; in <riul ce durge prin Paradis (Fac. 2, 10) ; in potopul 
universal §i corabia lui Noe. (Fac. 7—9; 1 Petru 3, 20) ; in trecerea 
Israihtilor prin Marea Rosie (Es. 14; 1 Cor. 10, 1—2) ; in prefacerea 
apei amare in apa dulce (E§. 15, 23—25) ; in apa izvorita dinpiatra 
prin lovirea cu toiagul lui Moisi (E§. 17, 7—7); in cufundarea lui 
Neeman cu tot trupul de $apte ori in apa Iordanului, dupa care 
s-a curatat de lepra. (4 Imp. 5, 1—15). 



De asemenea si in Noul Testament, d.p. :"in lacul oilor sau in 
scaldatoarea Vitezda (loan 5, 1—4), in botezul lui loan din cer 
(Mc. 11, 30—31), pe care-1 impart asi loan §i Domnului nostru Iisus 
Hristos in apele Iordanului (Mt. 3, 13 — 17) botezul lui loan spre 
pocainta cu apa, pregatitor gentru Botezul tre^tin, pe care avea 
sa-1 a§eze, Iisus (loan 3, 5), propovaduit de loan: „Eu va botez pe 
voi cu apa, spre pocainta. . . ; iar Gel ce vine dupa mine. . . Acela 
va va. boteza pe voi cu Duh Sfint §i cu foe" (Mt. 3, 11), in apa cursa 
din coasta Domnului (loan 19, 34). Cu apa au botezat Sfintii Apos- 
toli, cu apa au botezat Sfintii Parinti apostolici in vremile aposto- 
lice $i in cursul vremilor pina azi, cu apa boteaza Unica Sfinta 
Soboirnica §i Apostolica Biserica in prezent $i tot cu apa va boteza 



ea §i in vremile viitoare, pina la sfinr$itul lumii. 

L * \ ' K 

SAVIRSITORUL TAINEI BOTEZULUI. Ca izvor al Tainelor, 
este Dumnezeu Iisus Hristos, Care conlucreaza prin Arhiereu sau 
Preot. „A§a sa ne socoteasca pe noi omul, ca pe ni^te slugi ale lui 
Hristos §i economi (administratori) ai Tainelor lui Dumnezeu" 
(1 Cor. 4, 7). Lucrarea si puterea Tainei este savir§ita de lnsu§i 
Dumnezeu, oricare ar fi viata Preotului. „Daca Harul — zice Sfin- 
tul loan Hrisostom— ar cauta pretutindeni o vrednicie, n-ar fi nici 
Botez, nici Trup al lui Hristos nici aducere inainte prin ace^tia. 
Dar, cum Dumnezeu obi§nuie$te sa lucreze §i prin cei nedemni, 
Harul Botezului nu este vatamat intra nimic de viata Preotului" 

(Om. 8 la 1 Cor). 

PRIMITORII BOTEZULUI sint toti oamenii - parte barba- 
teased ?i femciasca — care se pocaiesc de pacatele lor ?i cred in Domnul 

m 











■ 



' 



V 






Hristos Dumnezeu (Mc. 16, 16; Mt. 28, 19; F. Ap. 8, 12; 2, -38; 
10, 33-34; 16, 14— 16; 20— 32; 18, 8) si copiii, pruncii, insotiti 
de dreapta credinta a parintilor si de nasii garanti. (F. Ap. 2, 39 ; 
loan 3, 3, 5; Mc.' 9, 37): 

EXORCISMELE SI LEPAdARILE. Acestea se fac in pridvor 
in fata u§ilor Bisericii/pentru ca nebotezatul, nefiind spalat de pa- 
catul stramo^esc, daca este virstnic si de pacatele proprii, nu-i 
madular sau fiu al Bisericii, nici cetatean al Patriei Cere^ti; adica 
al Imparatiei lui Dumnezeu, ale carei u?i le deschide numai Botezul. 
Exorcismele sint trei rugaciuni puternice §i infrico^ate, care se fac 
cu mare tarie de Preot inaintea lui Dumnezeu, pentru a izgoni 
diavolul cu toata puterea lui cea rea §i pierzatoare de la eel venit 
pentru botezare. Dupa aceea stind cu fata spre apus, se fac lepadarile 
de Sat ana §i de toate: lucrurile, slujbele, ingerii §i trufia lui... 
(Lc. 22, 32\ Efs. 6, 6, 12; Colos, 1, 13; Rom. 13, 12), apoi, intorcin- 
du-se cu fata spre rasarit, face unirea cu Hristos, Soarele Dreptatii, 
Rasaritul eel de sus, Rasaritul rasariturilor (Fac. 2, 8; Lc. 1, 7-8; 



comp. Zah. 3, 3, 8; 6, 12; Mai. 4, 2; sau 3, 19; troparul Craciu- 




FORMA BOTEZULUI este cufundarea cu tot trupul in apa 
a celui ce se boteaza, cu rostirea botezarii in Numele Sfint ei Treirni. 

BOTEZUL CURATA DE PACATE, pe prunci ?i copii de paca- 
tul stramo§esc; iar pee cei virstnic i de pacatele proprii. Sfint ui 
Grigore Teologul zice ca Scriptura cunoa§te trei feluri de na§teri: 
cea trupeasca, cea din Botez §i cea din Inviere. Fara na^terea prin 
Botez, nu este cu putinta na§terea prin inviere. (Cuv. la Sfintul 
Botez, 2). 

t * 

PRUNCII TREBUIESC BOTEZATI. Dumnezeiasca Scrip- 
tura ne arata ca unii oameni au fost botezati $i fara a arata mai 
inainte credinta §i pocainta. A§a, temnicierul din Filipi, vazind mi- 
nunea deschiderii temnitei, s-a botezat cu toti ai lui (F, Ap. 16, 33). 



Lidia, vinzatoarea de pinza mohorita auzind pe Sfintul Aposto I 
Pavel vorbind „s-a botezat dimpreuna cu toti ai casei sale 

In cuvintul s-a botezat: temnicierul, Lidia... 



(F. Ap. 



16, 14-15). 
toata casa lor 



„(U 



a^ijderea unde spim 



rSfintul Apostol Pavel, c4 
„n-am botezat, fara numai pe Crips, Gae... casa lui Stefana" se 
subintelege §i toti copii acelora. Deci, ?i copiii trebuiesc nascu^i,, din 
apa §i din Duh", ca $i cei virstnici pentru a intra in Imparatia lui 
Dumnezeu. 

copi.II nAscuti In pAcatulstrAmosesctkiciuiii so 

( UKATATI PKIN BOTEZ. Nimeni dintre oameni, in orice vrenmr 

si lonni ;u I r;1i ei/nu sint fail de \Ku .i(c\ clir.i nici OOpiU. Arras! a 



. 



A oivziilor $i Deviorilor de la Orttxloxie 



M 



36 



Vama a 19-a 



— * j 

ne-o arata clar Dumnezeiasca Scriptura, zicind: „Cine poate sa 
scoata ceva curat din ceea ce este necurat? Nimeni!" (Iov. 14, 4). 
„Iata in faradelegi m-am zamislit si in pacate m-a nascut maica 
mea . . . Instrainatu-s-au pacato^ii din mitras, ratacit-au din pln- 
tece. . ." (Ps. .50, 6; 57, 3). „Eu stiu - zice Domnul prin Isaia Pro- 
orocul — ca din pintecele maicii tale te chemi : „razvratit" (Is. 48, 









* 










In Biserica V.' Testament fiecare suflet care se introducea 
in adunarea Domnului, f acea legamint cu Dumnezeu prin taierea 
imprejur. In Biserica N. Testament fiecare suflet se introduce in 
crestinism prin Sfintul Botez, dupa depunerea fagaduintei: „Md 
lepdd de Satana, si de ioate : lucrurile, slugik, slujbele, trufia lui, 
ji ma impreunez cu Hristos". Astfel, toti „Citi in Hristos ne-am bote- 
zat, in Hristos ne-am imbrdcat" (Gal. 3 ). Fiecare crestin sta imbra- 
cat in Hristos, ca fierul inrosit in foe, cita vreme sta in fagaduinta 
depusa. Cind a iesit sau nu implineste fagaduinta, se dezbracade 
Hristos, precum fierul scos din foe, de fecul cu care era imbracat. 

^ i 

S& luam aminte. 



8). Pacatul stramc^esc cade asupra tuturor oamcnilor, deci §i asupra 
tuturor copiilor. „Printr-un om (Adam) a intrat pacatul in lume 
$i prin pacat moartea p a?a,, moartea a trecut in toti oam e nii. . .'V 

. .-A§a'dar, pentru a se curat a 




7 




deci $i in copii §i in prunci. (Rom. 5, 

de pacatul stramo§esc „v-ati spalat §i v-ati sfintit" (1 Cor. 6 
trebuie a se na$te din apa ?i din Duh, pentru a putea sa intre in 
Impar&tia lui Dumnezeu (loin 3, 5). Altfel, nebotezati, nu pot 
intra in tmpanttia lui Dumnezeu, ramin afara din Cetatea Cereasca, 

* 4 






Ierusalimi 1 eel Nou. „Nu va intra irttr-insa (in cetatea Icrusalimul 
Ceresc) tc t ce este spurcat si face spurcaciune si minciuna, far it 
numai cei scri ? i in Cartea Vietii Mielului". (Ape. 21, 27; 3, 5; 13, 
8; 20, 15; Filip. 4, 3). 

PRUNCII $1 COPII SE BOTEAZA PRIN CREDINTA NA- 
SILOR. La aceasta ne indreptafesc mai multe locuri scripturistice. 
Asa, d.p. Mintuitorul vindeca pe copilul omului imparatesc din 
Capernaum pentru credin^a tatalui sau (loan. 4, 46—53); vindeca 
sluga sutasului pentru credin^a stapinului sau (Mt. 8, 5—13); vin- 
deca pe fiica indracita a Hananiencei pentru credinta mameisale 
(Mt. 15, 21— 28), vindeca pe copilul lunatec (torturat de diavol) 
pentru credinta tatalui sau (Mt. 17, 14—18) ; inviaza pe fiica lui 



lair pentru credint.a tatalui ei (Mt. 9, 18, 23-25) ; inviaza pe fiul 
vaduvei -din Nain pentru credinta mamei. sale (Lc. 1, 11 



15); 









* 



- 



inviaza pe Lazar eel mort de patru zile ?i intrat in putrefactie, pentru 
credinta surorilor lui (loan 11, 14—15). Deci, precum Mintuitorul 
vindeca §i inviaza pe unii pentru credinta altora ; aija §i aici, Biserica 
boteaza pe prunci §i copii, pentru credinta altora, a parintilor §i 
a na^ilor. Apoi in multimea celor vreo 3 000 de Suflet e botezate de 
Sfintul Apostol Petru la praznicul Cincizecimei, dupa pogorirea 
Duhului Sfint §i a altor 2 000 de Suflete, trebuie sa intelegem $i copii 
care erau acolo cu parin^ii lor. (F. Ap. 2, 41, 4, 4; $.a.). 

' NA^II LA BOTEZ TIN IN BRATE, IN PERSOANA PRUN- 
CILOR, PE IISUS HRISTOS, PE DUMNEZEU. Odinioara Min- 
tuitorul fiind intr-o casa in Capernaum, a luat un copii in bra^e 
§i a zis: „Oricine va primi pe unul din ace§ti prunci in Numele Meu, 
pe Mine Ma prime§te §i cine Ma prime?te, pe Mine, prime§te pe Cel 
ce M-a trimis pe Mine" (Mc. 9, 37). Un prune sau un copii se pri- 
me?te de cre§tinii mari, botezati in numele Mintuitorului Hristos, 
fn rolul de na§. Pruncii nefiind ccn§ticnti §i neputind marturisi ca 
vor create §i vor trai in duhul Evangheliei, na§ii ii iau in braje la 
Botez „in numele Domnului", marturisind credinta in locul lor §i 
galranteaza ca vor create pruncii in adevarata credinta §i viejuirc 
cre§tineasca. Astfel fiind, na§ul sau na$a se invrednicesc, ca odinioar;> 
dreptul Simeon, de o foarte mare §i stralucita binecuvirtare a lui 
Dumnezeu. (Lc. 2, 27—32; Mc. 9, 37). In acest inalt scop, najli 
trebuie a fi: virstnici, dreptcredincio§i, osirdnici in a-§i invS^a finii 
lor cind se vor face mai mari, credinta §i vietuirea cre§tineasc4, 
tngrijindu-se ca de fiii lor proprii. Finii sint datori a asculta $i a 
respecta pe na§ii lor— parintii lor duhoynice^ti— la fel ca $i pc* pil- 
rintii lor trupe§ti. . 

Na§ilor §i na§elor, mare este cinstea de care vS invrednici(i 
prin facerea de fini; dar mari §i grele sint obligafiilc pe care vi la 



& « 



38 



Varna a 19-a 



* 

lua$i, cind botezati un prune sau o prunca. Sa nu va amagifi cu 
gindul ca a boteza un prune sau o prunca, ar insemna numai a-1 
jjffie putin in brate si atita tot. Nu. Obligatiile ce vi le-ati luat in 
botezarea pruncilor sint mari, foarte mari. A veti niste dato'rii foarte 
man do implinit. Ati fagaduit inaintea lui Dumnezeu ca veti ingriji 
de lmu vostn ca niste parinti, asa fel ca ei, sa-si insuseasca o cre- 
dinciosie si o vietuire crestineasca, duhovniceasca. Reamintiti-va 
zilnic aceasta fagaduinta si o impliniti cu toata osirdia. Insuflati 
linilor vostru, cu vreme si fara de vreme, cit mai des: sa fie cre§- 
tmi buni, sa-si pazeasca curatia si fecioria pina la casatorie, sa 
nteasca, si sa asculte zilnic Cuvintul lui Dumnezeu, pentru a locui 
in ei cit mai bogat, sa vina cit mai des la Sfinta Biserica, sa petreaca 
zilele Sfmte : crestineste, duhovnieeste, nu pagineste, sataniceste 
Ka se pazeasca cit mai curati in toata viata lor, sa pazeasca cu sfin- 
tenie legea crestineasca. Asta-i datoria ' voastra de nasi. Datorie 
mare si grea, dar si de mare cinste si rasplata buna de la Dumnizeu 
de o ve-ti indephni constancies. Nici odata sa nu ziceti: „ingrijini 
de fini cum ingnjesc si altii", ca prin aceasta nu va puteti indrepta: 
nici inaintea Biserkii, nici inaintea lui Dumnezeu. Cei ee nu-si in- 
deplinesc datoria de nasi, o sa le fie tare rau pe cealalta lume Li- 
se cere Suflet pentru Suf let. (lez. 33, 2—6). 

Parintilor si mamelor de copii ! Cind cautati nasi si nase pentru 
copn vostn, nu va ingrijiti ca aceia sa fie bogati, cu renume pamin- 
tesc; ci sa fie bum crestini, bogati in virtuti crestinesti, vestiti 
m credmciosia si vietuirea lor crestineasca, pentru ca numai aeestia 
va pot ajuta m cunoasterea duhovniceasca a fiilor si fiicelor voastre 
pentru a face din ei adevarati fii ai Biserkii, ai patriei si ai lui Dum- 
nezeu. Tme-ti minte sfatul acesta, face-ti asa si cu Darul lui Dumnezeu 
va veti bucura vremelnic si vesnic. 

VECHIUL ST NOUL TESTAMENT. ARATA CA PRUNCII 
TREBUIESC NUMAIDEClT BOTEZATI. Dumnezeiasca Scriptura 
a Noulm Testament arata clar ca Botezul Crestin a fost preinchipuit 
inca din vremuri stravechi, dupa istoria: Vechiului Test., prin potop 
taierea imprejur si trecerea prin Marea Rosie sub cenducerea stil- 
pului de foe. Aceste preinchipuiri ale Botezului Crestin au fost 
pentru tot poporul Israielit adica pentru: batrini, tineri si in primul 
rind pentru copii si pmnci. Copiii si pruncii, n-au putut fi lipsiti 
de acestea. 

a) Potopul preinchipuia Botezul Crestin. Aceasta mintuire prin 



l 



: 



v 



jJ 1 



\ 



apa 



adevere^te Ap.ostolul 



mchipuia Botezul, care va mintu 



ieste astazi si pe voi, nu cu stergerea necuratiei trupului ; ci cu des- 
Chiderea cugetului bun catre Dumnezeu, prin Invierea lui Iisus 
HHstOt" (1 Pptru 3, 20-27); Astfel precum Noe cu familia sa 



A ereziilor $i Devlerljpr de la Ortodoxle 



39 



* 



a scapat c 5 lumea pacatelor prin potop, intrind intr-o lume noui ■ 
tot astfel iamenu mari si mici, dimpreuna cu toata familia nouS 
adica si a. pruncii nebotezati, scapa din lumea pacatelor, nascin- 
du-se dm nou prm apa Botezului, la o lume noua, la Imparatia lui 
Dumnezeu (1 Cor. 6, 77 ; loan 3, 3, 5-6, 8). Asadar pruncii trebuiesc" 
botezati grabnic, pentru a-i scoate din lumea pacatelor si a nu-i 
lasa afara dm Tmparatia lui Dumnezeu (loan 3, 3, 6; Ape 21 7) 
b) Taierea imprejur preinchipuia Botezul Crestin. Aceasta a 
tost asezata de Dumnezeu ca legamint puternic cuAvraam si urmasii 
lui Dupa porunca lui Dumnezeu ea a fost facuta tuturor barbatitor ' 
batnmlor, tinenlor ? i copiilor, pina § i pruncilor mici de 8 zile Ori- 
care nu se taia imprejur, de la pruncii de 8 zile pina la cei batrini 
aveau sa fie mmiciti din poporul lui Dumnezeu (Fac 17 9-74- 
Lev 12, 3). Despre acea taiere imprejur, cum ca preinchipuia Bo- 
tezul nostru Crestin, adevereste ? i Sfintul Apostol Pvel, scriindcres- 
tmilor dm Colose, asa: „In El - Iisus Hristos - sinteti taiati im- 
prejur, cu taiere imprejur nefacuta de mina, cu taiere' imprejur a 
lui Hristos, prm dezbracarea trupului celui pacatos al carnii Ingro- 
pati fund cu El, prin Botez, a tj inviat prin El, si impreuna cu El 
prin credmta m puterea lui Dumnezeu Care L-a inviat din morti 
Dumnezeu si pe voi care erati morti prin pacatele voastre si prin 
netaierea imprejur a trupului vostru, v-a inviat impreuna cu Dinsul 
lertindu-va toate pacatele" (Colos. 2, 11-13). Ceefce a fost tierea 
imprejur m Vechiul Testament, aceea este Botezul in noul Testa- 
ment. El ne pune in strinsa legatura cu Dumnezeu. Deci, precum 
copn, pruncii Vechiului Testament nu erau lipsiti de taierea im- 
prejur adica de acea legatura cu Dumnezeu; a ? a si in Biserica Nou 
lui Testament, pruncii nu pot fi lipsiti de legatura cu Dumnezeu 
prm Botez. Pruncii sint, cei dintii chemati a fi in legatura cu Dumne- 
zeu. Asadar, Botezul trebuie impartasit cit mai grabnic pruncilor 
c) Trecerea prm Marea Ro?ie snb stilpul de foe preinchipuia 
Botezul Crestm. ..Fratilor! - scrie Sfintul Apostol Pavel CresC 
lor dm Connt — XT " — *— — -* ^ • • • - ... v «* 



000 



. . ,, Nn voiesc ca sa nu stiti voi, ca parintii nostrii 
toti au fost sub nor si toti au trecut prin Marea Rosie. Toti s-au 
botezat prm Moisi ,,m nor" si „in mare" (1 Cor. 10, 7-2) Tr'o,v,c , 
poporului Israilit — multime mare de vre< "" 

W 1 ' Jl? tnid ' ^i 116 "' ^P"' prunqi ? f femei ~ P nn nor ?i prin marv 
(its ; 14), era (dupa adeverirea Apostolului) un Botez fnchinuii 

preinchipuia ,,Botezul Crestin". Apa marii preinchipuia <:urati, ( -,' 

lar norul sfintirea cistigatS in Botezul Crestin. Prin chipul Bote/ului 

Crestinesc au trecut Israelitii, cu multimea copiilor si a prun.il,,, 

sugan, pentru a scapa din robia egiptean.a >si a intra i„ IMminh.l 

Fagaduintei. De aici reiese destul de clar, ,a : ,„,,ii si ,„■„,„ „ tn . 

bmesc botezati, ca Botezul este ? i al copj.lo, ■, ;1 | ,»,-..,..', |« ,. r:il< . , 14> . 



m 



y 



• 



. 



A ereziilor §i Devierilor de la Ortodoxie 



41 



10 



Varna a 19-a 



buiesc sco$i din robia pacatului §i condu?i la Canaanul duhovnicesc, in 
Tinparajia lui Dumnezeu. 

TREBUIESC BOTEZATI TOTI OAMENII §1 PRUNCII, 



; 



pentru ca: 



a) Toti oamenii: batrini, tineri, copii, prunci 



nebotezati 






feint intinati de pacatul stramosesc, virstnicii si de pacate proprii 
(loir.* 1.4, 4; Ps. 50, 6; 57, 3; Rom. 5, 12; Efs. 2, 3). 

b) Toti intinatii de pacatul stramosesc, virstnicii si cu pacatele 
proprii, nu pot intra in Imparatia lui Dumnezeu (1 Cor. 15, 50; 
Ape. 21, 7). 

c) Numai Botezul Crestin, cu apa. si cu Duh, poate sterge paca- 
tul stramosesc (la virstnicii nebotezati si pacatele proprii ;' iar la 
cei botezati Sfinta Taina a. Pocaintei) facind din omul vechi un 
om nou, pentru a intra in Imparatia lui Dumnezeu. (loan. 3, 3, 
5-7; Cols. 3, 9-10). 

Asadar, toti oamenii virstnici, copiii si pruncii nebotezati, au 
o absoluta trebuinta a se na^te de sus, din apa si din Duh prin Bc- 
tez, pentru a se putea mintui. Deci, pruncii trebuie numaidecit 
botezati, pentru a nu ramine lipsiti de uriirea cu Hristos (Rom. 
6, 3-4; Gal. 3, 27), nici a se intimpla sa moara necuratiti si nemin- 

tllltl. 

' BOTEZUL PRUNCILOR ARE ADEVERIRI SCRIPTURIS- 
TICE, prin care ni se impune de sus a-i boteza ?i pina la 8 zile, dupa 
na$terea lor trupeasca: 

a) Potopul in care s-a innecat lumea Veche, pacatoasa |i a 
i#§i't o lume noua pe pamint. Asa, cei ce vin la Botez, ineaca paca- 
tul stramosesc — §i cele proprii daca sint virstnici — in apaBotezu- 
lui, deyin oameni noi, curatiti de pacate (1 Petru 3, 21). Deci, copiii, 
pruncii, trebuiesc numaidecit botezati, pentru a se curati de pacatul 
stramosesc §i a deveni o faptura noua (2 Cor. 5, 77; Efs. 2, 10), 
om nou (Cols. 3, 10; Efs. 4, 22-24). 

b) Taierea Jmprejur (Fac. 17, 9-14) Lev. 12, 3; Lc. 1, 54 
64; 2, 21), care preinchipuia Botezul (Cols. 2, 11—13), se facea tu- 
turor pruncilor a 8-a zi dupa na§tere. Deci, prune irtrebuiesc numai- 
decit botezati. 

c) Trecerea prin Marea Rosie sub conducerea stilpului de nor 
(Es. 14 ; 1 Cor. 10, 1 —2), care preinchipuia Botezul Crestin, a trecut, 
impreuna cu toata lumea aceea a Israilitilor virstnici si multimea 
copiilor si pnmcilor de atunci. Deci, copiii. pruncii, nu trebuie a-i 
lasa nebotezati. 

d) Hotartrea Mintuitorului, ca : „de nu se va naste cineva din 
apa si din Duh, nu va putea sa intre in Imparatia lui Dumnezeu" 






(loan 3, 3, 5), e rostita pentru toata omenirea, deci si pentru copii 

si prunci. . . _ 

e) Fagaduinta Sfintului Duh, spre iertarea pacatelor prin Botez 

rostita de Dumnezeu prin Gura Sfintului Apostol Petru (F. Ap. 2, 
39, 41) pentru toata omenirea ce vrea sa se mintuiasca, a lost 

rostita si pentru copii si prunci. , . . */' : " t . , ' 

f) Sfintul Apostol Petru, Pavel si ceilalti Apostoh, botezara 
multe „case" sau „familii", din care nu se putea sa lipseasca copui 
sau pruncii. Asa, d.p. Sfintul Apostol Petru boteaza casa sutasului 
Cornelie (F. Ap. 10' 47 -48), apoi, impreuna cu Sfintul loan, im : 
partasesc Botezul si Duhul Sfint locuitorilor din Samaria, care nu 
puteau fi in nici un caz fara copii, fara prunci. (F.Ap. 8, 5-77). 
Sfintul Apostol Pavel boteaza pe temnicierul dm tilipi cu toata 



casa lui. „S-a botezat el si cu ai lui toti" . (F. Ap 16, JJ),pe Lidia 



si „casa ei" (F. Ap. 16, 75). „casa lui Stefana (1 Cor. 1, /0), care 
desigur ca a avut si copii, prunci, deci i-au botezat si pe ei, caci in 
supranumirea de „casa" sau familie" sau „toti ai sai", intra so$ia 
impreuna cu toti copiii: mari, mici sau prunci sugari. 

De aid ved'em ca Biserica din vremurile apostol ice a botezat, 
tie linea oameni mari: batrini, virstnici, tineri. ., si copui si pruncu, 
pe temeiul marturisirii si a chezasiei parintilor duhovmcesti, adica 
a nasilor. Aceasta ne-o adevereste si Sfintul Parinte apostolic 
Dionisie Areopagitul (+93 d. Hs), zicind: „Invatatoru nostn cei 
Dumnezeiesti au binevoit a admite la Botez si pe prune, sub acea 
conditie sfinta, ca parintii lor natural! sa incredinteze pruncii unora 
din credinciosi, care sa invete bine rmduielile Dumnezeiesti si apoi 
sa se ingriieasca de prune ca un parinte aratat de Dumnezeu si ci 
un pazitor al mintuirii lui celei vesnice. Si pe acest om, dacava da 
<>1 promisiunea de a conduce pe copii spre o viata pioasa, u mvata 
Icrarhul - sau Preotul - sa pronunte lepadarea si martunsireaceu 
Sfinta" (Cartca -VII, d. Ierarhia Cereasca, cap. 3 n. 11). 

SI COPII SE SFINTESC DAR NUMAI PRIN BOTEZARK. 
h, , ,','v.nlele Sfintului Apostol Pavel: „Se sfinteste barbatul necv- 
dinCios (pagin) prin femeia credincioasa (crcstina). Si: se sfinteste 

femeia necreaincioasa . (pagina) prin barbatul credinaos (cre^tm 

allfel copiii vostri ar fi necurati, dar acum sint sfinti (1 Cor. /, /-/) 
W iutclegc C5 nu din nasterea trupeascS sint sfin*i; Ci prm n islerea 
din iptt si din Duh devin Sfinti (loan 3, 3, 5-8). Asa bub.tul 
necredinciOS (pAgin) la indemnurile Ili^elepte ale femeu sale c.redm 
, ,o.,se (,*M-sli....). creek;., se boteza, so sfnite;., .Irvn.. a nediii. -i«.s, 
M in t Asi|<lerOB |i Innna necrediiir.icMsa (|»agin;i. idolalia), I., imlr 

hurlla Intelcptc ulo K>tului <•, nedincios (< restuO.e.edoo, M bot« >. 

:„, ..I,,,,,', dwVPnCU unh, ;r.i, Sflnttt, I"'., Hole/. As, ... C.OplH 



12 



Varna a 19-a 



A ereziilor $i DevierilOff de la Ortodoxle 



43 



lor botezindu-se, prin credinta parin^ilor, se spalau de pacatul stra- 
mo^esc, se sfin^eau (1 Cor. 6, 77), se imbracau in Hristos (Gal. 3, 
27), deveneau fii ai lui Dumnezeu (loan 1, 72— 73; comp. Rom. 
8, 75 ; 1 loan 3, 7 ; Gal. 4, 4-7 ; loan 3 ,3, 5), adica „Sfintiti" prin 
Botez, cum adeveresc Scripturile (loan 3, 3, 5— 8; I, 72—13; Gal. 
3, 27; Tit. 3, 5—7), mi prin nebotezare (Efs. 2, 8), cum sustin gre$it 
ereticii. Aceia socotesc ca-i destul a'fi botezat unul dintre soti, 
ca sa fie „sfint" §i celalalt sot §i copii lor ! A§a inteleg §i sustin ei 
aceste cuvinte ale Apostolului! Si din aceasta se vede cit de depart e 
sint ei de adevarata §i dreapta credinta cre§tifteasca. 

BOTEZUL COPHLOR SLABI, se face grabnic, de Preot.In 
lipsa Preotului, il poate boteza Diaconul de este, un mirean: barbat 
sau femeie, moa§a, la mare nevoie ?i parin^ii pruncului; cufundin- 
du-1 de trei ori in apa, rostind: „Boteaza-se robul ori roaba lui Dum- 
nezeu (N), in Numele Tatalui). Amin. §i al Fiului. Amin, §i al Sfin- 
tului Duh. Amin. Acum $i pururea §i in vecii vecilor. Amin". Daca 
copilul traie§te, Preotul nu-1 mai boteaza a doua oara, ci impline^te 
numai rinduiala, citind rugaciunile §i savir^ind Taina Mir-UhgeriL 

BOTEZUL COPIILOR LESINATI, se face prin trei cufundari 
sau turnari de apa, rostind: „De este Suflet in trupul acesta: Bo- 
teaza-se robul lui Dumnezeu (N) in Numele Tatalui. Amin, $i al 
Fiului, Amin. §i al Sfintului Duh. Amin. Acum $i pururea $i in vecii 
vecilor. Amin. 

H' ft * 'I ' » , 

MORTIT NU SE BOTEAZA. Copiii nascuti mor^i sau care au 
murit inainte de a-i boteza, nu se boteaza . . . nici cu Aghiazma 
mare de la 7— 9 Biserici. Se poate griji altfel de ei ft de u^urarea 
parintilor vinovati. 

NU SE BOTEAZA MONSTRII fara de cap %x chip sau fata 
de om. 

BOTEZUL MONSTRILOR cu cap sau fata de om se face prin 
trei cufundari, rostind: „De este acesta om: boteaza-se robul 
lui Dumnezeu (N) in numele Tatalui. Amin, si al Fiului. Amin, §i 
al Sfintului Duh. Amin. Acum §i pururea si in vecii vecilor. Amin. 

m L ". * 

BOTEZAREA MONSTRILOR cu un smgur piept sau piep- 
turile $i pintecele nedeosebite §i cu mai multe capete* Preotul bo- 
teaza primul cap dupa orinduiala aratata mai sus. Cind trece a 
boteza §i al doilea cap, al treilea... cap, Preotul le.fcoteaza pe 
rind, rostind la botezarea fiecarui cap: „De nu este acesta botezat 
$i este alt Suflet in acest corp: „Boteaza-se robul lui Dumnezeu 



- >. 



^' 



>> 



(N) in numele Tatalui. Amin, §i al Fiului. Amin, $i al Sfintului Duh. 
Amin. Acum $i pururea $i in vecii vecilor. Amin." Daca monstrul 
este slab, primejduit de moarte, Preotul boteaza toate cq.petele 



'i 







deodata si turnind apa pe toate, zice: „Boteaza-se robii lui Dum- 
nezeu (N.N.N.) in Numele Tatalui. Amin si al Fiului. Amin, si al 
Sfintului Duh. Amin. Acum si pururea si in vecii vecilor. Amin." 
Altfel, Preotul. nicidecum si niciodata sa nu-1 boteze la plural, ca 
va comite o crima si cade in pacat de moarte 

BOTEZUL COPIILOR GASITI. se face dupa formula aratata 

rostind: „De nu este pruncul acesta botezat. boteaza-se robul lui 

Dumnezeu (N) in Numele Tatalui. Amin, si al Fiului. Amin, si al 

Sfintului Duh/ Amin. Acum si pururea si in vecii vecilor. Amin. 

SFiNTUL BOTEZ S-A IMPARTASIT CREDINCIOSILOR 
• DUPA 1NVIERE, in ziua Cincizecimei, de Sfintii Apostoli. (F. Ap. 
2, 41; 8, 16-17).' 

ROADELE SFINTULUI BOTEZ sint urmatoarele: a) dobin- 
direa Harului Sfintului Duh (F. Ap. 1, 5; 2, 1-4; 8, 17; 9, 17; 
19, 6. . .) ; b) curatirea de pacatul stramosesc ; c) curatirea de paca- 
tele proprii la virstnici (F. Ap. 2, 39) ; d) se fac fii adoptivi ai lui 
Dumnezeu (loan I, 12—1 3; 2 Lege 7, 6; 14, V Is. 56, 5; Rom. 8, 15; 
\ loan 3, 1 ; Gal. 3, 26) ; e) dobindesc putere de mintuire sufleteasca 
(Lc. 10, 19 ; Mt. 10, 7) ;'f) se lumineaza (F. Ap. 9, 77-29 ; Is. 60, 7 -5) ; 
g) imbracarea in Hristos (Gal. 3, 27; Rom. 6, 2-5); h) spalare; 
i) sfintire ; j) indreptare (1 Cor. 6, 77) ; 1) devin mostenitorii lmpara 
tiei lui Dumnezeu (loan 3, 3,5; Ape. 21, 27) 

BOTEZUL NU SE REPETA. Acesta reiese clar din rostirea 
articolului X al universalului „Simbol al Credintei" ; „Marturisesc 
un Botez, intru iertarea pacatelor." Un Botez, nu doua, sau mai mul- 
te. Botezul nu se mai reinnoieste niciodata. Botezul este o nastere 
duhovniceasca. Precum fiecare om o singura data s-a nascut cu tru- 
pul din mama lui, asa si suflet este, numai o singura data se poate 
naste din apa Botezului. Cei care vor a se boteza iarasi, aceia se 

despo 

satana 



cu stapinitorul veacului acestuia 



de care se lepadase . . . 

t t Li L 



I 



rastignind a doua oara pe Hristos, batjocorindu-L (Evr. 6, 2, 6). 
Apostolul arata destul de clar ca este numai: „Un Domn, o credinta, 
un Botez". (Efs. 4, 5). Deci, Botezul facut dupa rinduiala Biserici i 
lui Dumnezeu, nu se mai repeta niciodata, deoarece, cei ce sint odatit 
botezat i, sint botezati pentru totdeauna 

OPT BOTEZURI. Invatatura Bisericii ne arata ca sint opt 
f eluri de botezuriv Acestea sint urmatoarele : 

1) Primul a fost botezul potopului universal pentru curati- 
rea pamintului de pacate. (Fac. 7,70-24; 1 Petru 3, 20). 

2) Botezul prin Marea Ro$ie §i prin nor (1 Cor 10, 7—2), cftci 
Man^a e simbol al apei Botezului; iar norul e simbol al Duhuliu 



44 



Vama a 19-a 



A ereziilor §i Devierilor de la Ortodoxie 



45 



Sfint; sfint itor, acoperitor, reinnoitor, reinviorator, mingiietor, 
mintuitor de bintuielile intunericului §i a spiritelor rele (Mt. 17, 5; 
Mc. 9, 7; Lc. 9, 34; 2 Petru 1, 17-78,21; 1 Petru 1, 2; Rom. 15, 
16; loan 14, 77, 26). 

^ 3) Botezul legii vechi, ca toti cei ce se spurcau, i§i spalau cu 
apa tot trupul §i hainele si numai astfel erau invoiti a intra in ta- 
bara. 

_ ■ ■ t 

, ■■ * " 

4) Botezul lui loan, care a fost introductiv, conducing la po- 
cainta pe cei botezati, ca sa creada in Hristos. „Eu — zicea Sfintul 
loan BotezStorul — va botez cu apa, dar Cei ce vine in urma mea, 
va va boteza cu Duh Sfint §i cu foe" (Mt. 3, 77 ; Mc. 1, 8; Lc. 3, 16). « 

5) Botezul Domnului (Mt. 3, 7 J- 77; Mc. 1, 9-77; Lc. 3, 
21-22; loan 1, 29-34), in care S-a botezat El tnsu§d, zdrobind 
capetele balaurilor in apa (Ps. 73, 74), ca sa se innece pacatul, sa 
ingroape pe vechiul Adam in apa, sa sfinteasca pe Botez&tor, sa 
implineasca legea, sa descopere Taina Treimii, sane dea noua pilda 
a ne boteza. Si noi ne botezam cu Botezul desavir§it al Domnului, 
eel prin apa §i prin Duh. In cuvintul: „Hristos boteaza cu foe" 
intelegem ca el a revarsat Harurile Duhului Sfint peste Sfintii 
Apostoli in chipul limbilor de foe, cum prezisese El: „ loan a bote- 
zat cu apa; dar voi va veti boteza cu Duh Sfint §i cu foe. .. veti 
lua putere venind Duhul Sfint peste voi" (F. Ap. 1, 5, 8). 

6) Botezul prin adevarata Pccainta §i lacrimi, supranumit §i 
Botezul al doilea, prin care curatim de intinaciuni haina Botezului 
dintii: Botezul acesta cu adevarat e greu. . . dar cei aprin?i de dorul 
mintuirii, se silesc mult, il fac §i se folosesc mult: ca Sfintul Prooroc 
psalmist §i imparat David (Ps. 50), ca §i Sfintul Apostol Petru, 
Pavel (Mt. 26, 69-75; 1 Cor. 15, 9; Gal. 1, 13; Filip 3, 6; 1 Tim. 
1, 13-15), Maria Magdalena (Lc.* 7, 36-50; 8, 2; V. Sf. 22. Iulie) 
Fotinia Samarineanca (loan 4, 7—42; V. Sf. 26. Febr.) ; Zacheu, 
mai marele vame^iicr (Lc, 19, 1—10) §.a.^ 

7) Botezul prin singe 1 §i mucenicie, cu care Insu§i Hristos S-a. 
botezat in lecul nostru, varsindu-§i Prea Sfintul Sau Smge Dum- 
nezeesc pe Cruce pentru a noastra mintuire. Cu botezul acesta s-au 
botezat vreo 11 000 000 (unsprezece miliorne) de Mucenici §i Muce- 
nice, invrednicindu-se incununarii si f mparatiei Cerurilor. Botezul 
acesta este eel mai bun, cinstit, pretics §i fericit, fiindca nu se mai 
pingare$te a doua oara cu felurite intinaciuni. 

8) Botezul al optulea, eel mai din urma, nu este mintuitor, ci: 
pe de o parte distruge rautatea §i pacatul; iar pe de alt a parte, 
pedepse^te neccntenit. „Cu focul eel de pe urma; — devere§te tro- 
parul pesnei a 6-a a Botezului — botezeaza Hristos pe potrivnicii 
Sai cei neintelcgatori de Dumnezeirea Lui" (Prel. d.D.I.D. cart. 
IV. 8.9; Minei 6.1an. §.a.). 






..- 



• 

c) Am avut unele indoieli in Taina Sfinta a Mir-Ungerii ? (i) 



" t 



/ 



■ 

i) SFlNTA TAINA A MIR-UNGERII. Noii botezati intrind 
prin u?a Botezului in Biserica lui Dumnezeu se invrednicesc ?i de 
unele din celelalte Taine Sfinte. Indata dupa Sfintul Botez, i se 
imparta§e§te Crestinului Taina Sfinta a Ungerii cu Sfintul Mir. 

MIR-UNGEREA ESTE O TAINA SFlNTA, in care, prin 
ungerea cu Sfintul Mir, i se da noului botezat intr-un chip nevazut : 
Darurile Sfintului Duh, i se daruiesc puteri spirituals de la Duhul 
Sfint, care ii sint de o foarte mare trebuinta, pentru: luminarea, 
cre§terea §i intarirea sa in viata duhovniceasca. 

QRIGINEA MIR-UNGERII. Taina aceasta Sfinta este a^e- 
zata pentru noi in Biserica de lnsu§i Mintuitorul nostru lisus Hristos 
Dumnezeu-Omul. Vrind a ne arata insemnatatea §i trebuinta ce 
avem de aceasta Sfinta Taina, El Singur a primit-o asupra Sa. 
Ne aducem aminte, ca: El la Botez, dupa ce a ie§it din apa lorda- 
nului, s-au deschis deasupra Lui Cerurile si s-a pogorit peste Dinsul 
Duhul Sfint in chip de porumbel (Mt. 3,. 16; Mc. 1, 10; Lc. 3, 22; 
loan- 1, 32— 33). Aceasta a prezis-o Isaia Proorocul §i a adeverit-o 
Mintuitorul, zicind : „Duhul Domnului peste Mine, pentru care 
M-a uns a binevesti saracilor, M-a trimis a tamadui pe cei zdrobiti 
la inima, a propovadui robilor iertare, a slobozi jfe cei sfarimati 
intru u§urare. A propovadui anul Domnului primit" (Is.. 61, 7—7; 
Lc. 4, 18 — 19). Aceasta Ungere o fagaduie§te Mintuitorul. Sfintilor 
Sai Apostoli inainte de Patima si moartea Sa, zicind: „Eu voi ruga 
pe Tatal §i alt Mingiietor va trimite voua... Duhul Adevarului, 
Care purcede de la Tatal," (loan 14, 76-77, 26; 15, 26). Si iara ? i: 
Inainte de a se inalta la ceruri, zicind: „Iata Eu trimit fagaduinta 
Tatalui Meu intru voi, iar voi $edeti in cetatea lerusalimului, pina 
ce va veti imbraca cu putere de sus" (Lc. 24, 49). 

Dupi Inaltarea Domnului, Sfintii Apostoli implinind porunca 
Lui, suindu-se in casa de sus „in foisorul Cinei de Taina" (F. A p. 
\ 9 J3 — 14) } se adunau acolo, petrecind in post §i rugaciune. In ziua 
a' zecea dupa Inaltarea Domnului, pe cind se rugau ei, „fara de 

veste se facu un sunet puternic din cer, ca de o suflare de vinl C« 
vine repede §i a umplut toata casa unde §edeau ei. Atunci, fndfttfi, 
s-au inaltat ni§te limbi de foe, §ezind pe fieCare dintr-in?ii. ToJi \ 
umplura de Duh Sfint §i incepura sa graiasca in alte limbi, a^a pir 
cum le da lor Duhul a>grai" (F. Ap. 2, 2-4). Astfel, acc^ti posi ;iri 
saract, simpli, neinvatati, din GaMeea, primirS ungci i de lUi, 
primint putere, bitrba^ie $i tJlrie,- caro le erau foarte I rtbulnclOAN 
in cheniniea •,» m tivitatea. lor A|)nslolieii. 



41> 



Vama a 19-a 



aceastA minunatA ungere o primim §i noi cres- 

TINII. Aceste Daruri minunate ale Sfintului Duh, de care s-au 
invrednicit Sfintii Apostoli, le-au primit, le primesc si le vor primi 
tOfi Crestinii din toate vremurile, din toate locurile si din toate 
popoarele la savirsirea Tainei Mir-Ungeri asupra lor. Precum Apos- 
tolii au primit Duhul Sfint in a zecea zi dupa inaltarea Domnului 
asa si toti cei ce cred in Iisus Hristos, primesc dupa botezarea lor 
in numele Prea Sfintei Treimi, Darurile Duhului Sfint in Taina 
aceasta Sfint 5 a ungerii cu Sfintul Mir. Prin Taina aceasta Sfinta 
a Mir-Ungerii, dobindesc: „Ungere de la Cel Sfint" (1 loan 2, 20, 
27—28), primesc botezul cu focul Duhului Sfint .(Mt. 3, 11; Mc. 1, 
8;Ap. 2, 3-4; 8, 15-17; 19,6). , 

ClND, CUM SI UNDE SE FACE UNGEREA CU SFINTUL 
MIR? Dupa savirsirea Botezului prin intreita cufundare, insotita 
de formula botezarii in Numele Sfintei Treimi (Mt. 28, 19), Preotul 
ci teste rugaciunea pentru invrednicirea noului botezat de Mir- 
Ungere si Impartasirea cu Sfihtele Daruri ale Sfintului Duh. Apoi 
indata unge pe noul botezat cu Sfintul Mir, facind Semnul Crucii 
insotit de rostirea pecetluirii: „Pecetea Darului Sfintului Duh. 



Amin 



f 



durilor,^ la ochi, pentru a privi Marirea lui Dumnezeu, urechile, ca 
sa auda §i sa asculte invataturile §i Tainele Dumnezee§ti, nasul, 
pentru ca prin o buna credincio§ie $i vietuire cre^tineasca, sa de- 
vina mireasma buna, lui Hristos Dumnezeu §i Bisericii Lui, gura, 
l^ntru a deveni organul: rugaciunilor, psalmodierilor, laudelor, 
cintarilor duhovnice^ti, ccnvorbirilor cuviincioase, ziditoare, citi- 
rii $i propovaduirii Dumnezeie?tilor Scripturi §i a invataturilor 
Bisericii folositoare de Suflet ; pieptul si spatele, pentru sfint irea 
inimii §i a dorintelor, imbracarea cu toate armele lui Dumnezeu 
in lupia cea buna dupa lege §i starea impotriva me?te?ugirilor 
diavolului, pentru incununarea de sus (Efs. 6, 77—77; 1 Tim 6 
72; 1 Cor. 9, 25; Evr. 12, 7-2; Filip. 3, 72-74; 2 Tim. 4, 2, 5, 
7—8) ; miinile, pentru ferirea de pacate §1 lucrarea sfint eniei, faptelor 
bune $i a tot ce-i placut lui Dumnezeu §i oamenilor de bine; picioa- 



tele, pentru a se pazi din caile pierzarii §i a alerga pe calea vietii 



(vezi §i „Virtejul Ratacirilor", pp. 407-8; 

t d * 



i ice 




> 



cap. 5, 6; Taina Mir-Ungerii, azi in manuscris). 
a aceasta cu Sfintul Mir se num^ste : ' Sierili 



Apccalip 



lare" sau „Pecete", pecetluire de la cuvintele Dumneze^tei Scripturi ; 
„(V1 ce ne adevere§te pe hoi, impreuna cu voi in Hristos §i ne-a 
UDS pe noi este Dumnezeu, Care ne-a §i pecetluit pe noi §i ne-a dat 
arvuna Duhului in inimile noastre" (2 Cor. 1, 27—22); §i: „Nu 
inlristati pe Duhul Cel Sfint al lui Dumnezeu, in Care v-ati pecetluit 



\ 






• 



A ereziilor $i Devierilor de la Ortodoxie 



47 



/ 

spre ziua rascumpararii" (Efs. 4, 36). „ Voi aveti ungere de la Cel 
Sfint..." (1 loan 2, 20). 

INSEMNATATEA UNGERII CU SFlNTUL MIR. Aceasta 
este un semn al Darului Sfintului Duh, Care indata dupa Botez, 
S-a pogorit foarte minunat in chip de porumbel asupra Mintuitc- 
rului Hristos, apoi asupra Apostolilor in chip de limbi de foe. Acest 
Duh Sfint cu Darurile Lui (Is. 11, 2—3; Rom. 72, 6), ni se da §i 
noua dupa botez m chip nevazut (Sf. Chiril, cateh. Ill mistagogica, 
1— 4; D.I.D. o.c. cart. IV. c-9; S. Tes. 64; vezi §i rugaciunea sfin- 
tirei Sf. Mir). 

CRESTINII APOSTOLICI PRIMEAU DUHUL SFINT MlN 
PUNEREA MllNILOR APOSTOLILOR Si PRIN MIR-UNGERE. 
Sfintul Apostol §i evanghelist Luca ne istorise^te in „Faptele Apos- 
tolilor"; ca Sfintii Apostoli savir^eau de obicei taina acesta prin 
punerea miinilor. Asa s ni se spune ca Sfintul Apostol Petru §i loan 
trimisi de Apostolii din Ierusalim in Samaria, si-au pus miinile 
peste Samarinenii botezati de Sfintul Apostol Filip <=>i ace?tia au 
primit Duh Sfint (F. Ap. 8, 74— 77). A ? ijderea Sfintul Apostol 
Pavel, punindu-?i miinile peste 12 barbati nou botezati, a venit 
peste din$ii Duhul Sfint <=>i graiau in limbi ?i prooroceau (F. Ap. 19, 
5—6). Vedeti? Cind Sfintii Apostoli i^i puneau miinile peste noii 
botezati, indata $i Duhul Sint venea peste din§ii, graiau in limbi 
§i prooroceau. 

I v * ■ 

n alte parti ale Dumnezee^tilor Scripturi aflam unele locuri, 

unde se vorbe§te de ungerea tainica sau Mit-Ungere, prin care 
noii botezati se pecetluiau cu pecetea Sfintului Duh. A§a d.p. Sfin- 
tul Apostol si evanghelist loan, privitor la savirsirea acestei Taine 
Sfinte cu tainica ei pecetluire, adevere§te-a§a: „V'oi aveti ungere 
de la Cel Sfint... Ungerea care ati primit-o de la El, petrece in voi 
§i nu aveti trebuinta sa va invete cineva ; fiindca aceasta ungere 
este adevarata §i nemincinoasa. Ea vi invata toate, de aceea ra- 
mineti in ea a§a cum invata. . . Acum fiilor, ramineti in aceasti 
(ungere), ca sa avem indrazneala cind Se va arata. . .'" (1 loan 2, 
20, 27—28), 

Ungerea aceasta care invata pe cei un§i, este Duhul Sfint 
venit peste ei. „Mingiietorul, Duhul Sfint. .. . — zice Mintuitorul 
Acela va va invata pe voi toate. . . Cind va vor da pe voi. . . nu 
va grijiti mai inainte qum sau ce veji grai, ca se va da vouft in acvl 
ceas ce veti grai. Ca nu sinteti voi cei ce graiji; ci Duhul Tatalui 
vostru este Care graie?te in voi" (loan. 14, 77—26; Mt. 10, 19—20) 
„Eu voi da voua gura $i in^elepciune, cftreia nu-i vor putea grfti, 
nici sta impotriva to^i care se vor impotrivi voua" 
loan 20 21—23) 



(Ir. 20, 15; 






f- 



48 



Vama a 19-a 



Despre aceasta ungere cu Sfintul Mir in vremurile apostolice, 
ne adevere$te §i Sfintul Apostol Pavel, zicind: „Cel ce ne intare§te 
pe noi §i pe voi in Hristos, §i Cel ce ne-a uns pe noi este Dumnezeu, 
Care ne-a $i pecetluit ?i ne-a dat arvuna Duhului in inimile noastre" 
(2 Cor, 1; 21—22). „Nu jigniti pe Duhul Sfint al lui Dumnezeu, 
CU Care ati fost pecetluiti in ziua rascumpararii'V (Efs. 4, 30). Din 
aceste locuri scripturistice, reiese clar ca„; Sfintii Apostoli la inceput 
imparta^au nou-botezatilor pe Duhul Sfint prin punerea miinilor 
iar mai.pe urma, dupa povata Duhului Adevarului (loan 14, 26), 



incepura ,a pogori Darul Sfintului Duh prin ungerea cu Sfintul Mir 
A§adar, Mir-Ungerea a inlocuit „punerei munilor", care se intre- 
buinteaza de Arhierei la hirotonia candidatilor la Preotie ; in Diacon, 
in Preot §i in Arhiereu.. . 

La inceputul formarii Bisericii Creatine, numai Sfintii Apostoli 
singuri puteau saving Taina aceasta a Mir-Ungerii. Altii nu. Mai 
pe urma, inmultindu-se cre§tinii, Apostoli! nu mai puteau ajunge 
sS unga cu Sfintul Mir pe toti cei care se botezau prin felurite loca- 

Epis- 
copi — inzestrindu-i cu puterile lor date de Domnul, deci §i cu pu- 
terea aceasta de a pogori pe Duhul Sfint asupra nojlor botezati. 
Astfel, unde nu puteau ajunge Sfintii Apostoli, mergeau Episcopii 



litati: sate, ora$e, cetati. Atunci ei hirotcneau Arhierei 



?i i?i puneau miinile sau ungeau cu Sfintul Mir pe cei botezati. 
Mai tirziu, inmultindu-se mai mult Cre§tinii de prin toate partile, 
Episcopii nemaiputirid ajunge pretutindeni pentru a unge cu Sfintul 
Mir pe cei nou botezati, ei dadura puterea aceasta de a unge cu 
Sfintul Mir §i a pogori pe Duhul Sfint cu Darurile Lui asupra bote- 
zatilor, preotilor, hirotonositi de din^ii. Punerea miinilor fiind un - 
drept numai al Apostolilor §i Episcopilor, incepu a se intrebuinta 
pretutindeni numai ungerea cu Sfintul Mir. Pentru a pazi §i in 
cazul acesta porunca apostolica cu sfintenie, ca Duhul Sfint sa fie 
pogorit asupra noilor botezati numai de Episcopi, s-a rinduit ca 
Sfintul Mir, cu care se ung noii-botezati, sa fie sfintit numai de 

Arhiereii cei mai mari ai Bisericii din tara ; iar Preotii, dupa bote- 

zare, sa-i unga cu Sfintul Mir. A§a s-a facut in vechea Biserica Cre?- 

tina apostolica §i Patristica, a§a se face ?i in prezent in Biserica 

noastra Cre^tina dreptcredincioasa a Lui Dumnezeu. 

MINI$TRI SAvf RSITORI AI TAINEI MIR-UNGERII sint 
doi: Unul este Episcopul sfintitor al Mirului §i al doilea este Preo- 
tul care face ungerea celor botezati (Cart. can. 6). 

MATERIA MIRULUI ESTE SFlNTUL MIR facut din unt- 
delemn curat amestecat cu felurite aromate, sfintit de Arhiereii 
cei mai mari ai Bisericii poporului. 









* i 



A ereziilor si Dcvierilor de la Ortodoxir 



49 



FORMA TAINEI este pecetluirea cu Sfintul Mir in semnul 
(audi de Preot, la: frunte, ochi, nas, gura, urechi, piept, spate, 
mimi $i picioare, insotit la fiecare pecetluire de rostirea cuvintelor 
pecetluitoare : „Pecetea Darului Sfintului Duh. Amin." 

PRIMITORII TAINEI sint toti botezatii in Numele Prea 
Sfintei Treimi: prunci, copii si virstnici, carora dupa botezare, li 
se imparta§e§te Sfinta Taina a Mir-Ungerii. 

ASEZAREA TAINEI MIR-UNGERII A FOST ANUNTATA 
DE MINTUITORUL. In ziua de pe urma a sarbatorii infingerii 
corturilor, Mintuitorul anunta Taina aceasta, zicind: „De inset eaza 
cineva sa-vina la Mine §i sa bea. . . Cel ce crede in Mine, riuri de 



apa 



vie 



precum a' zis 




ura — vor curge din inima lui" 



Aceasta a zis-o pentru Duhul pe Care aveau sa-1 primeasca cei ce 
cred intr-Insul; ca pina atunci Duhul nu fusese dat, pentru ca 
lisus nu fusese preamarit". (loan 7, 37—39). , 



HRISTOS DUMNEZEU 




i 



A FOST UNS DE TRE! 



ORI CU MIR PRETIOS. Multi istorici sint in nedumerire de fe- 
meile care au uns pe Domnul cu Mir. Unii zic ca a fost aceea^i femeie 
p^acatoasa, altii ca au fost doua, altii trei, iritre care este $i Sfintul 
loen Hrisostom. 



* * 



Prima care a uns pe Domnul cu mir, este femeia pacatoasa, 
dupa unii Maria Magdalena. Aceasta ungere s-a facut in al doilea 
an al activitatii lui lisus, in casa fariseului Simon, care singur s-a 
scandalizat. Aceasta ne-o arata Sfintul Apostol §i Ev. Luca zicitid: 
, y Mintuitorul nostra lisus Hristos — dupa ce a vorbit despre loan 
Botezatorul — S-a rugat unul din farisei ca sa manince cu el. Intrind 
in casa fariseului, a §ezut. Atunci o femeie pacatoasa aduse un vas 
plin cu mir, si stind dinapoi linga picioarele Lui, plingea, le uda 
cu lacrimi, le §tergea cu parul capului sau $i le ungea cu mir, saru- 
tindu-le. Fariseul, care chemase pe lisus la masa, vazind aceasta, 
cugeta in sine: „Acesta de ar fi Prooroc, ar §ti cine ?i ce fel de fe- 
meie este cea care se atinge de El, ca-i o pacatoasa". lisus i-a zis: 
„Simone am sa-ti spun oarece". Simon a raspuns: „Spune Invci- 
tatorule!" lisus a zis: „Un camatar avea doi datornici: unul da- 
tcrra 500 de dinari, iar celSlalt numai 50. Neavind ei cu ce plati, 
le-a iertat la mindoi datoria. Deci, spune-mi, care dintre cei doi 
il va iubi mai mult?" Simon a raspuns: „Socotesc ca acela, cilruia 
i-a iertat mai mult?" Atunci lisus a zis: „Drept ai judecatV' 1 A|><>> 
intorcindu-se spre femeie a zis catre Simon: „Vezi tu p<' temeia 
aceasta? Eu am intrat in casa ta: apS pe picioarelfi Mele n ai dat, 

iar aceasta cu lacrimi Mi-a spalat picioarele si le a ?,;in < u pftrul 

(aj)tilui ei. Sarulaic nu Mi ai dai : in accasla i\r « ui-l a lilt I al n 

inrrta! saMilindu Mi picioarele. IVntrii ac< isla \\i wtih ..lail.i s< 






50 



Vama a 19-a 



A ©rftziilor si Devierilbr de la Ortodoxle 



r>i 



p&catele ei cele multe, ca a iubit mult; iar cui se iarta mai putine 
piicate, mai putin iube§te." Apoi a zis femeii: „Iarta-ti-se pacatele 
tale!" Atunci cei ce §edeau cu dinsul au inceput a zice in sine: 
„Cine este Acesta Care iarta § pacatele?" Zis-a Iisus catre femeie: 
„Credinta ta te-a mintuit, mergi in pace!" (Lc. 7, 36—50). 

A doua femeie care a uns pe Iisus cu mir cu 6 zile inainte de 
l'a?ti, este Maria, sora lui Lazar care a stralucit inviata cinstita. Des- 
pre ea ne istoriseste Sfintul Apostol §1 Ev. loan, a?a:'„Mai inainte de 
Pa$ti cu 6 zile, Iisus a venit in Vitania unde era Lazar, eel ce f usese 
mort, pe care 1-a inviat din morti. Acolo (in casa lui Lazar in Vita- 
nia) i-au facut Lui cina. Maria slujea ; iar Lazar era unul din cei ce 
?edeau imprerna cu Iisus. Atunci Maria luind o litra de mir de 
nard curat, de mare pret, a uns picioarele lui Iisus, iar casa s-a 
umplut de mirosul mirului. Unul din ucenicii Lui; Iuda Iscario- 
teanul, care vrea sa-L vinda pe El (loan 6, 70 — 71), scandalizindu-se, 
a zis: „Pentru ce nu s-a vindut acest mir in (pret de) trei sute de 
dinari $i sa-i fi dat saracilor?" Aceasta a zis-o nu ca de saraci ii 
era lui grija, ci pentru ca era fur $i avea o punga §i ce se pune intr-insa, 
purta. Atunci Iisus, a zis: „Las-o pe dinsa, spre ziua ingroparii Mele 
1-a pazit pe acesta. Caci pe saraci pururea ii aveti cu voi, iar pe 
Mine nu Ma aveti pururea" (loan 12, 7—8). 

A treia femeie a uns cu mir pretios pe Mintuitorul dupa 4 zile 
de la a doua ungere. Aceasta ne-o adevere^te Sfintul Apostol si 
Ev. Matei si Marcu, zicind: „Iisus. . . a zis ucenicilor sai: „Stiti ca 
dupa doua zile vor fi Pa^tele, .?i Fiul Omului se va da sa seVaktig- 
neasca", Atunci — pe cind — Arhiereii, carturarii si batrinii popo- 
rului, adunati in curtea Arhiereului Caiafa, se sfatuiau sa prinda 
pe Iisus cu viclesug §i sa-1 omoare, El era in Betania in casa lui 
Simon leprosul. In acel timp a venit la dinsul o femeie (pacatoasa) 
avind un alvastru ?i a turnat tot mirul pe capul lui Iisus, ?ezind El. 
Ucenicii Lui, vazind,le-a parut rau, zicind: „Pentru ce se facu atita 



paguba cu mirul? Acesta (mirul) se putea yinde cu mai mult de 
300 de dinari §i sa se dea saracilor". Si se rasteau asupra ei. Atunci 
Fisus le-a zis: „Lasati-o pe dinsa L Pentru ce ii faceti suparare fe- 
meii? Ca bun lucru a facut cu Mine. Pe saraci pururea ii aveti cu 
voi ; $i cind veti vrea puteti a le face bine, dar pe Mine nu Ma aveti 
pururea. Aceasta ce-a facut, varsind mirul acesta pe Trupul Meu, 
a apucat mai inainte de 1-a uns spre ingropare. Spre ingroparea 
Mea a facut aceasta. Amin graiesc voua: ori unde se va propovadui 
Hvanghelia aceasta in toata lumea,se vapovesti§i ce-a facut aceasta/ 
spre pomenirea ei". (Mt. 26, 1-13; Mc. 14, 1-9). 

Din aceste istorisiri reiese ca trei au fost femeile care au uns 
pe Mintuitorul cu mir pretios $i trei sint ospetele unde a fost uns. 
Prima ungere pe picioare, cu mirul pretios s-a facut de o femeie 






pacatoasa, cam pe la jumatatea activitatii Sale Mesianice la os));^, 
unde s-a scandalizat chiar fariseul Simon, cfare-L chemase la masi 
ca sa manince. A doua ungere cu mir, I s-a facut Mintuitorului cu 
$ase zile inainte de Pa§ti in Betania la cina din casa lui Lazar,de 
Maria sora lui Lazar cu o litra de mir de nard, ungind picioarele 
lui Iisus, unde se scandalizeaza Iuda Iscariotul. A treia ungere cu 
mir pretios turnat pe cap, se facu de femeia pacatoasa, poate Sama- 
rineanca ce pacatuise cu §ase barbati, ori pacatoasa prinsa in des- 
frinare ?i adusa de farisei, sau de alt a, (loan 4, 18 y 7—32; 8, 3 — 11), 
s-a facut cu doua zile inainte de Pa^ti, in casa lui Simon leprosul 
(bubosul), cind s-au scandalizat toti Apostolii. Cele trei femei care 
au uns pe Domnul cu mir: prima care a turnat mirul pe picioare 
§i a treia care a turnat mirul pe cap, erau pacatoase (desfri- 
nate); iar a doua care a turnat mirul pe picioarele lui Jisus, era 
Maria sora lui Lazar, care stralucea in vietuire curata, cinstita 
(loan 12, 2). Ace§tia §tiind ca Patriarhul Iacob a uns stilpul de 
piatra cu untdelemn, in pietatea vedeniei cere?ti ce avusese, ca 
Arhiereii §i Preotii se ungeau cu mir pretios cind se preoteau, 
a§i]derea imparatii, Proorocii §i jertfele nesingeroase se ungeau 
cu untdelemn, sub inspiratia Divina, ung cu mir pe Mintuitorul, 
care mergea spre: Patima de buna voie, Jertfire ?i ingropare. 

Prima femeie desfrinata, dupa ce a uns picioarele Mintuito- 
rului cu mir, a dobindit iertarea pacatelor; Maria sora lui Lazar, 
aparare §i femeiea curva din urma cinstirea ei prin propovaduirea 
acest eifapte bune in toata lumea. Trei au fost ospetele: 1) in casa 
lui Simon fariseul, 2) in casa lui Lazar, si 3) in casa lui Simon le- 
prosuL A§adar, Mintuitorul a fost uns cu mir pretios de trei ori, 
inaintea Jertfirii Sale de buna voie. 

ASEZAREA TAINEI MIR UNGERII S A FACUT IN ZIUA 
CINCIZECIMEI, cind Duhul Sfint s-a pogorit peste Sfintii Apostoh 
in chip de limbi de foe ... si cind la propovaduirea Sf intului Apostol 
Petru, au crezut in Hristos §i s-au botezat 3 000 de Suflete, dup& 
care au primit si Duh Sfint (F. Ap. 2, 2-4; 47, 38). 

MIR-UNGEREA S-A PRACTICAT DIN VREMILE APOS- 
TOLICE. Aceasta reiese din locurile scripturistice (1 loan 2, 20 \ 
27-28; 2 Cor. 1, 27-22; Efs. 1, 13; 4; 30). Sfintul Parinte apos- 
tolic Dionisie Ariopagitul (96 d.Hs). ucenicul Sfintului Apostol Pavel, 
privitor la Taina Mir-Ungerii, vorbe§te astfel: „Mai este un all 
oficiu, pe care dumneze?tii no^tri invatatori (Aposioli) il numesc 
Misterul Mirului sau al Ungerii..." Apoi descriind pe 1;ii>j laceira. 

sfin^irea mirului ?i ungerea celor bote/.ali, adaugA: ,.1'ngeroa l&- 

vlrfitoate a Sfintului Mir irnparir^vsic rHu cv s--ii iiivivdniall «ir 



» 






--** 



52 



Varna a 19-a 



A ereziilor $i Devierilor de la Ortodoxie ' 



XI 



Sfintul Mister al renasterii, revarsarea Dumnezeiescului Duh". (d. 

tica atunci in Biserica apostolica, scrm asa : ..Despre Botez, o Epis- 
cope si PresWtere, precum am rinduit mai inainte zicem ? i acum 
intii ungi cu untdelemn Sfint, apoi botezi cu apa p la urma pecetlu- 
es cu mir ca ungerea sa fie impartasirea Sfintului Duh . (Asez. 
Apost cTrt-' VIL c 22). lata ca acest drept de atunci era dat Presbi- 

t€ -'"SSSKi lerusalimului (+386) arata ca Taina aceasta 
se savirseste prin ungere, zicind: „Voua, dupa ce ati iesit din cns- 

elSTfmteF ape, vi s-a dat ungerea, preinchipu^oarea acelora 
cu care a fost uns Hristos, iar acesta este Duhul Sfmt. 

NUMIRILE MIR-UNGERII. Taina aceasta s-a supranumit. 

Varsare" sau „Curgere" de Mintuitorul cind a zis: „Cel ce crede 
in Sne precum'a zis" Scriptura, riuri de apa vie va gx^dm agg 

i ; " Hnan 7 38)' Ungere si Pecetluire de btmtii Aposion 

San 5 i g& i lot iM, 27 2 Co, 1, f -« «*g*~ 

r^ u i c*w /irfc l 7?- 4 JO)' Ungere de la Cel btmt [i loan. 
2 U 20 2/ B^ezarea cu tocu? Duhufui Sfint" (Mt. 3, 77; Mc. 1, 
'';F.Ap.'l>, 5; 2, 2-4; 8, 75-77, 19, 6). 

ROADELE MIR-UNGERII SlNT: stergerea pacatulm stra- 
mosesc stergerea pacatelor proprii la cei virstnici (F. Ap. 2, *8-39, 
wm'- Cote 2 12-13; 1 Petru 3, 31), renasterea prin pnmirea 
pnmului Har, dezbracarea de omul vechi si imbracarea in Omul 

EUsus Hristos (Efs. 4, 22-24), ^^ZTLifTseT.i 
asemenea fierului, negru si rece mro§it si mfocat dupa qe se baga 
in foe (2 Cor 5 77; Efs. 2, 10). Aceasta reiese si dm cuvmtele blm 
uM Aposto Pavel; „Citi in Hristos v-ati botezat, m Hristos ^|i 
?i fanbrLt . . . De acum nu mai viez eu ; ci Hristos viaza m mine 

^^CAL^GaIuL UNS N-A FOST PARASIT DE DUMNEZEU 
CHIAR IN APOSTAZIA LUI. Un frate era luptat de dracul curviei. 
Odaxl trecind el printr-un sat al Egiptiilui, a vazut o muiere fru- 
moast Acea fata era a popii elenilor. Vazind-o s-a ranit sp« . toa. 
Mergind a zis tatalui ei: „Da>mi-o pe ea de muiere. *^™W£ 
Nu pot sa ti-o dau, de nu ma voi instnnta mai mtu de la dumne 
zeul men". Mergind popa idolesc catre dracu^l-a mtrebat pe d 
zicind- lata un monah a venit si cere pe fuca mea! Oare sa o dau 
pe ea iui'" Dracul i-a raspuns: „lntreaba-l de se leapada de Dum- 
nezeul lui de botez si de cinul calugiiresc" . Intorcindu-se popa al 
dradlor catre fratele, i-a zis; „Te iepezi de Dimwzeul tan de 

So i de cinnl c,ll ugaresc?" El . a Kfc&duit. teW « vazut r« 



I 



m 



.' 



r 















a ie§it din gura lui ca un porumbel ?i a zburat la cer. Deci, s-a dus 
popa la drac §i i-a zis: „ lata s-a fagaduit". Atunci dracul i-a zis: 
„Nu-i da lui pe fiica ta de muiere, ca Dumnezeu nu s-a departat de 
la dinsul, ci inca ii ajuta lui". Venind iara§i acel popa spurcat, 
a zis fratelui: „Nu pot sa ti-o dau pe ea, ca Dumnezeul tau este 
inca cu tine §i iti ajuta tie". Fratele auzind, s-a umilit ?i §i-a zis in 
sine: „Daca peniine ticalosul m-a invrednicit Dumnezeu de atitea bo- 
gatii duhovnice^ti numai pentru bunatatea Lui ?i eu m-am lepadat 
deDinsul, de Botez §i de cinul calugaresc, iar El inca imi ajuta mie 
$i nu s-a departat de la mine, cum nu sint eu dator sa alerg la Dinsul 
%% sa nadajduiesc in bunatatea Lui cea nemarginita? !" '. 

Astfel, venindu-§i in sine, a plecat in pustie, mergind la un 
batrin, caruia i-a povestit tot lucrul. Batrinul ascultindu-1, i-a zis: 
„§ezi cu mine frate in pe§tera aceasta §i poste?te trei saptamini 
pereche, adica cite doua zile $i a treia zi dezleaga §i ma voi ruga 
$i eu la Dumnezeu pentru tine". Si batrinul s-a ostenit pentru frate 
|i a rugat pe Dumnezeu, zicind: „Ma rog Doamne daruie§te-mi mie 
Sufletul acesta §i prime?te pocainta lui. . .". Dumnezeu a ascultat 
ruga batrinului. Dupa ce s-a implinit o saptamina, batrinul a venit 
la frate §i 1-a intrebat: „Vazut-ai ceva?" Fratele i-a raspuns: „Da. 
Am vazut Porumbelul sus la inaltimea cerului in dreptul capului 
meu". Batrinul i-a zis: „ la aminte de tine §i roaga-te lui Dumnezeu 



cu 



doua saptamina, batrinul a mers iara^i la fratele §i 1-a intrebat: 
„Mai vazut-ai ceva?" El a raspuns: „Am vazut Porumbelul aproape 
de capul meu". Batrinul sihastru i-a poruncit iara§i sa fie treaz §i 
sa se roage. Apoi s-a dus dela el. Dupa ce s-a implinit $i saptamina 
a treia, batrinul a venit iara?i la el §i i-a zis: „Nu cumva ai vazut 
ceva mai mult?" Tinarul monah a raspuns: „Am vazut Porumbelul 
ca a venit §i a stat deasupra capului meu §i am intins mina sa-1 
prind. Atunci El a intrat in gura mea. Auzind batrinul aceasta, 
a multumit lui Dumnezeu. . . Apoi a zis fratelui: „Iata Dumnezeu 
a primit pocainta ta, insa de acum ia aminte la tine". Monalull 
plin de recuno^tinta, i-a zis: "„De acum voi fi cu tine, Parinte. .^i 
nu ma voi mai desparti de tine pina la moarte." §i a?a, dupa aceea 
fratele a petrecut cu batrinul nedespartit. (P. o.c. 410, 8). 

T 

d) Am avut si am unele indoieli in Taina Sf inta a Pocainfei ? ( j ) 



j) TAINA SFlNTA A POCAlNTEI. Pocainta este una din 
slralucitele cai ale mintuirii. Pocainta adevarata este o strain, it.1 
virlnlc, prin care noi adevanili creslini jyaritsim lumea plcateloi 

yi iiiiiiiim Miiiluilorului Hristos. in- intoniTcm <!<• I;i vh in la virtuti 
i liiiuc ilnjia I )imiiii/. i r.( i I iii/;liilic. Mini iiitonil nostiii Ir.n 



!,() 



Varna a III a 



A ereziilor $i Devierilor de la Ortodoxie 



57 



defi- 



JOATE VREMURILE SA SE MlNTUIASCA. „Poc&inta 
ih ;^te Marturisirea Ortodoxa — este parerea de rau pentru paca- 
t ele savir§ite, pe care omul le descopera inaintea Preotului Duhov- 
iticesc, cu gind hotarit de a-*i indrepta viata $i cu dorinta de a 
Implini orice canon iar da Preotul, Duhovnicul lui". (M.O. o.c. 
p. I. r&sp. intreb. 112). Din aceste cuvinte rfeiese clar, ca: Pocain^a 
a Taina Sfinta, este o intoarcere sau convertire de la vicii la vir- 
t ute, de la pacate la fapte bune. Ea consta in: a) recunoa§terea 
pacatelor §i marturisirea lor inaintea Preotului, b) cainta §i scirba 
lata de pacatele f acute, c) hotarirea desavir^ita de a nu mai pac&- 
lui, d) primirea §i facerea canonului dat de duhovnic, e) primirea 
dezlegarii $i iertarii pacatelor. A^adar, Pocainta sau Spovedania cum 
obi§nuim a-i mai zice este o minunata Taina mare, necuprinsa 
<le mintea noastra, in care pacatosul i§i marturise$te pacatele inain- 
tea Preotului, face roade vrednice de pocainta; dupa care prime§te 
de la dinsul dezlegarea intr-un chip vazut, iar in chip nevazut pri- 
me§te iertarea pacatelor de la Iisus Hristos Dumnezeu-Omul , Care 
conlucreaza cu Preotul duhovnic in Sfintul Scaun al Spovedaniei. 

■ 

* * _ — V 

Doamne, iar imi plec genunchii 
§i cu lacrimile-n gene, 
Eu Te rog ssculta plinsul 
Unei alte Magdalene! 

_ w * 

ORKilNEA POCAINTEI este a§a de straveche, ca $i omeni- 
rea eazut& in pacate. A§a ni se istoriseste in istoriile cele mai batrine, 
ca protoparintii no§trii Adam si Eva, dupa caderea in pacatul 
neascultarii §i izgonirea lor din Raiul pamintesc, s-au pocait, plin- 
gindu-§i pacatul lor inaintea lui Dumnezeu la poarta Raiului inchi- 
nindu-se cu fetele spre rasarit. ■ Unii istorici spun ca Adam §i Eva 
an facut pocainta un an, altii cincisprezece ani, altii o suta de ani 
^i apoi s-au impreunat $i au facut copii gemeni: parte barbateasca 
si femeiasca (Fac. 3 Hron. ox, pp. 74—8). Dupa ei toti *stramo§ii, 
patriarhii §i Israelitii — conducatori |i condu^i — binecredincio§i 
mari $i mici, s-au pocait de pacatele lor. A§a s-a pocait imparatul 
David, Manase, §.a. 

Pocainta lucratoare in Noul Testament a fost amintita de 
Sfintul loan Botezatorul §i de Mintuitorul prin cuvintele: 




< Sifi-va ca s-a apropiat Impara^ia Cerurilor" (Mt. 3, 2; 4, 17; 
10, 7). Pocaiti-vS. §i credeti in Evanghelie" (Mt. 1, 15) $i prin alte 
invalaturi $i pilde. Mai tirziu, Pocainta a fost fagaduita de Mintui- 
toruhli lui Petru §i celorlalti Apostoli, zicind: „tti voi da tie — imi- 
tate, adunare apostolica — cheile Imparatiei Cerurilor $i orice vei 
lega pe pamint va fi legat §i in ceruri §i orice vei dezlega pe pamint 
\a fi dezlegat $i in ceruri... Adevar graiesc voua: Ori cite ve^i 









* 






K 






s 



i - 



\ 



lega pe pamint vor fi legate §i in cer §i oricite ve^i dezlega pe pa- 
mint vor fi dezlegate §i in cer. . . " (Mt. 16, 19 ; 18, 18). Taina aceasta 
a a§ezat-o Mintuitorul dupa Invierea Sa, pentru totdeauna in 
Biserica, atunci cind a zis Apostolilor Sai: „Precum M-a trimis pe 
Mine Tatal §i Eu va trimit pe voi. . . Luati Duh Sfint. Carora le 
ve^i ierta pacatele se vor ierta lor §i carora le veti tine, tinute vor f i" 
(loan 20, 21—23). Aici Domnul spune de-a dreptul Apostolilor 
Sai, ca puterea de a ierta §i a nu ierta pacatele oamenilor, este o 
Taina, ca aceasta iertare a pacatelor, atit ei cit §i urma§ii lor pina 
la sfir§itul veacului, o vor savir^i prin Duhul Sfint, adica prin pu- 
terea nevazuta §i conlucrarea Duhului Sfint. A§adar, Insu§i Dom- 
nul nostru Iisus Hristos a a?ezat Taina Pocaintei in vremea aceea 
cind se afla pe pamint, dupa Invierea Sa. El Insu§i a dat Dumne- 
zeiasca Sa putere Apostolilor de a ierta sau a nu ierta pacatele oame- 
nilor. Si drept a§a, precum a dat aceasta putere Apostolilor, a§a a 
dat-o printr-in§ii Episcopilor ^i Preotilor care au urmat dupa ei 
sa cirmuiasca Biserica, sa invete poporul, sa savir§easca Tainele. . . 

pina la sfir^itul lumii. 

Un lucru trebuie sa §tim sigur, ca: Taina Dumnezeiasca a Pc- 
caintei cu puterea Divina de a ierta pacatele, este de la Dumnezeu 
Iisus Hristos, ca El a a§ezat-o cind era pe pamint, ca El a dat-o 
Apostolilor Sai §i printr-in§ii Episcopilor §i Preotilor, din unii in 
altii, pina in prezerit ?i pina la sfir§itul lumii. „ lata Eu sint cu voi 
piAa.la sfir^itul veacului. Amin." (Mt. 28, 20). 

MARE SI INFRICO^ATA PUTERE E IN TAINA ACEASTA. 
Nimeni in Biserica Vechiului Testament n-a avut puterea aceasta 
oricit de drepti, Sfinti §i placuti vor fi fost ei inaintea lui Dumne- 
zeu. De§i au 'facut multe §i mari minuni: a despartit apa marii 
(Es. 14, 27—24), a oprit soarele §i luna pe cer (Is. Navi 10, 12— 14), 
a pogorit foe din cer (Lev. 9, 22-24] 3 Imp. 18, 18; I Par. 21, 6: 
2 Par. 7, 7) a inviat §i morti (3 Imp. 17, 17-24; 4 Imp. 3, 8-37; 
13, 20—21) §i alte multe, dar puterea acesta Dumnezeiasca a le- 
garii §| dezlegarii, a iertarii §i a tinerii pacatelor, nu s-a dat nici 
unuia din ei; nici Ingerilor din cer. 

Mintuitorul Hristos Dumnezeu-Omul are puterea aceasta Dum- 
nezeiasca sa ierte pacatele (Mt. 2, 10-11) poporului (Mt. 1, 21). 
Cu aceasta putere iarta El pacatele slabanogului din Capernaum 
l/LX. 9, 3—7), iarta pacatele femeii pacatoase, adica a Mariei Mag- 
dalena (Lc. 7, 37 50; 8, 2), iarta pacatele pacatoasei prinsa in 

desfrinare (loan 8, 2-77), iarta pe Zaheu (Lc. 19, 7-/0), iarta 
pe tilharul de pe cruce (Lc. 23, 40-43) §i pe al{ii. Toati acnasta 
preaminunata putere, Mintuitorul o dadu Apostolilor, E|>isco- 
inlor, Preotilor^ urma^ilor lor. „Le-a dat putere asupra duluirilor 



58 



Varna a 19-a 



A erezlilor $1 Devlorllor de la Ortodoxle 



nocurate, ca sa le scoata, sa vindece orice boala si neputinta (Mt. 
10, 7; Mc. 3, 74-75; 6, 6; Lc. 6, 12-16; 9, 1-2; 10, 9, 16), sa 
mnoasca Tainele Imparatiei cerurilor (Mt. 13, 77), sa dezlege si sa 
lege, sa ierte si sa tina pacatele (Mt. 16, 19; 18, 18; loan 20, 22-23). 
Pnvitor la inzestrarea Preotilor cu aceasta Dumnezeiasca 
putere, Sfintul loan Hrisostom zice asa : „Preotii locuiese pe pamint, 
dar dispun de cer, caci au primit o putere pe care Dumnezeu n-a 
dit-o nici Ingerilor, nici Arhanghelilor, caci n-a zis acestora: „Ori 
cite veti lega pe pamint, vor fi legate si in cer si ori cite veti dez- 
lcga pe pamint, vor fi dezlegate si in cer". Au, e drept si stapinitorii 
pamintului puterea de a lega, dar numai trupurile, pe cind lega- 
tura acestora se intinde asupra Sufletului si se ihalta pina la cer, 
caci ceea ce hotarasc Preotii aici pe pamint, intare'ste Dumnezeu 
in cer, Stapinul primeste socotinta slugilor Sale, caci ce a dat ace- 
lora, daca nu intreaga puterea celor ceresti? Deoarece zice: „ Celor 
ce le veti ierta pacatele, vor fi iertate si celor ce le veti tin«, vor fi 
tmu^e". Deci ce putere este mai mare decit aceasta ?' Este o ade- 
varata nebunie a nesocoti o putere asa de mare, fara de care nu 
ne putem mintui . . . Pentru ca ei pot ierta pacatele nu numai cind 
ne renasc (la Botez) ci ne iarta si pacatele ce am savirsit dupa re- 
nastere" (T.D.P. o.c. 5; 6). 

SAVlRSITORUL TAINEI POCAINTEI este Arhiereul si Preo- 
tul. Numai acestia cu puterea cu care i-a inzestrat Domnul nostru 
Iisus Hristos, pot a savirsi si Taina aceasta. Asa a invatat Biserica 
totdeauna si asa adeveresc Sfintii Parinti. „Cine poate 'ierta paca- 
tele — zice Sfintul Ambrosie — decit numai Unul Dumnezeu, care 



iarta prin aceea, carora le-a dat puterea aceasta!" (Com! la Ev. 

Ix.). . . Acest drept — zice el — s-a dat numai Preotilor" (De poe- 

jutentia I 2, 7). „Preotii ca oameni savirsesc numai' slujba iertarii 

pacatelor, fara a folosi puterea lor proprie caci ei nu iarta pacatele 

in numele lor; ci in Numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh. 

U cer si Dumnezeu da" (De Spiritu Sancata, III, 8). „Tatal - zice 

Sfintul loan Hrisastom — a dat Fiului toata puterea sa judece. 

A(-um vad ca Fiul a dat Preotilor toata aceasta putere. . .Preotii 

fudeilor : aveau puterea de a curati trupul de lepra, sau mai bine 

/is: nu de a curati; ci de a constata curatirea. . . dar Preotii Legii 

|ioi, au primit puterea nu de a fi martori ai curatiei; ci de a curati. 

gi nu lepra trupului; ci de (pacate) intinaciu'nea Sufletului"' 
(T.D.P. Ill 5-6). 

* 

PRIMITORUL TAINEI POCAINTEI; este orice crestin drept- 
j.cdincios - Pastor ^au pastorit - parte barbateasca ?i femeiasca, 
(in cpind de la 6—7 ani, care isi simte cugetul incarcat de pacate 
yi vrea sa se usureze. „Pacatul savirsit de un catehumen — zice 



* 
























:? 




** 




r 






Chipul de fata ne arata cum Ingerul pazitor al omului, 
dat la Sfintul botez, il indeamna sa mearga la Sfinta Biserica 
pentru a-si mart ur isi, fara rusine, toate pacatele sale Preotului 
duhovnic.., Serpii ce se vad in calea omului, inchipuiesc 

pacatele sale. 

fericitul Augustin — se spala prin Botez, iar daca este facut de un 
om botezat, se lecuieste prin pocainta." (De adulterinis conjuigii?, 
11, 16). 



MATERIA 



POCAINTEI 









pacatelor facute dupa Sfintul Botez, de catre eel ce se pocairstr. 

FORMA SAvlR§IRII TAINEI POCAINTEI, este rugaciunoa 
de dezlegare ce-o roste^te Preotul asupra penitentului dupa CC i-a 
ascultat marturisirea $i i-a rinduit canonul, adir.a: M I)<>nmul %i 

Dumntv.eul si Mintuitorul nostni Iisus Ilrislos en <l,nul i < u nidii 
rtrile iubirii Sale dr oanirni sa <r iorlr pr I inc* fiulr (N) a sit (i law 

fir toatr p;l( atcl(\ Si (Ml m-vi << limul Pirol -a Muliovni. mi putt'trM 



B 



Vama a 19-a 



A ereziilor ?i Devierilor de la Ortodoxie 



61 



SSlJS ??' i 6krt f «. deZ , le ?^ e toate Pacatele tale, in Numele 
latalui si al Fmlui si al Sfintului Duh. Amin". 

n 4 xS5??y iE . ° SERI0ASA PREGATIRE PENTRU SPOVE- 
DANIE Mai inainte de a veni la Sfinta Spovedanie, crestinul 
pacatos trebuie: a posti si a se ruga, a se impaca cu vrajmasii sai 
Apoi sa-si cerceteze serios cugetul, sa-si reaminteasca toate paca- 
tele ? i gresehle savirsite, sa si le noteze negru pe alb, rind pe rind: 
Pacatele cc a facut impotriva Sfintului Duh, pacatele strigatoare 
a cer pacatele contra celor 10 porunci, pacatele de moarte! paca- 
tele strame, pacatele grele si usoare, facute: cu fapta, cu-vorba, cu 
gindul, pacatele facute impotriva milei, trupesti si sufletesti Fie- 
care crestm pacatos sa-si oglindeasca Sufletul sau in cele 365 de 
ieluri de pacate, omenesti, din oglinda pacatelor. Astfel va af la 
mai usor cit este de vinovat, va vedea ce pacate a facut fata de 
Dumnezeu, fata de Biserica Lui, fatl de aproapele ? i fata de sine 
msusi. Asa bine pregatit, cu toate pacatele scrise si in'vatate pe 
de rost cu umil nta, cu frica si cu fa^a evavlioasa, se apropie de 
btintul Scaun al Spovedaniei inaintea Duhovnicului, pentru a-si 
martunsi pacatele, privind cu ochii Sufletului la Mintuitorul Care 
de deasupra ii asculta marturisirea si-i vede hotarirea pentru indrep- 
tare de-o are^Sfintul loan Scararul istoriseste despre calugarii 
pustielor din Orient, ca ei purtau anume un briu de pocainta pe 
care isi msemnau toate faptele rele. cuvintele desarte si gindu'rile 
pacatoase, ca intr-un registru. Astfel, cind se spovedeau, aveau 
putinfa de a-si spune toate pacatele. Sa urmam si noi pilda buna 
a acelora, pentru a ne folosi vremelnic si vesnic. 



I SE CERE: 



ADEVARATA 



a) Sa fie crestm dreptcredincios, fiu sau fiica a unicei Sfinte 
Biserici Sobornice si Apostolice; fiindca Pocainta adevarata fara 
adevarata credin|a Ortodoxa nu este Pocainta 'adevarata si nici 
bine pnmita de DumneZeu. 

b) Episcopul sau Preotul Duhovnic care primeste marturi- 
suile crestimlor ce se pocaiesc, sa fie dreptcredincios, nu schismatic 
eretic, apostat sau ateu, pentru ca unii ca aceia fiind rupti din 
Biserica lui Dumnezeu, n-au nici o putere de a dezlega si a ierta 
pacatele crestinilor dreptcredinciisi, 

c) Sa aiba cainta adevarata, sincera ... Sa aiba parere de rau 

din tot cugetul si Sufletul lui, zdrobirea inimii si intristare mare 

pentru pacatele sale cu care a miniat pe Dumnezeu, ori a vatamat 

pe. aproapele sau ori pe sinesi, pentru a se usura si a nu cadea in 

osinda: inima mfnnta si smerita, Dumnezeu nu o va urgisi". (Ps. 
50, 18). , 



I 



: 



d) Cu cainta sincera pi zdrobirea inimii sa vina pacatosul a-§i 
marturisi pacatele, lui Dumnezeu, inaintea duhovnicului, a§a fel 
ca duhovnicul sa §tie clar: ce trebuie a dezlega mai u§or ?i ce sa 
lege sau sa canoniseasca, pentru a-$i curati Sufletul. 

e) Hotarirea.de indreptare §i a nu mai pacatui. Sfintul Apostol 
Petru aseamana pe crestinul care dupa Botez . . . §i dupa Spoveda- 
nie se lasa biruit si minjit de diferite pacate grele si intinaciuni 
lume§ti, cu ciinele care se intoarce la varsatura sa §i cu porcul seal- 
dat ce se intorce la mocirla tinei (2 Petru 2, 22): 

f) Implinirea canonului cuvenit, dat d,e Duhovnic pentru a-^i 
ispa$i pacatosul pacatele §i a se indrepta. 



. ■ 




( lupul de \a\~\ ne arata cum omul si-a marturisit, fftrl 
iii.iii.-, loalr |'H..irl«- la duhovnic §i Ingerul Domnului il 

n ununraxfi A^ »& facem $i noi ca sa ne folosim vk 

inrlnic ?i vcjnic. 



62 



Varna a 19-a 



■ 

A ereziilor $i Devicrilor de la Ortodoxie 



iYA 



^— 



marturisirea TREBUIE A PI: 



I 



a) Secreta, facuta in taina 

b) Completa si cuprinzatoare, adica: toate pacatele facute cu 
care I§i vede Sufletul impovarat, cele uitate de la ultima marturi- 
sirc si toate cele facute dupa aceea. 

c) Umilinta adevaxata, mvinovatire de sinesi, cu cainta sm- 
cera, curata, clara, deschisa, de buna voie, asa fel, ca duho'vnicul 
sa le auda bine, sa le cunoasca deplin, pentru a sti: ce pacate tre- 
buiesc dezlegate si care-anume legate si canonisite, adica ce canon 
trebuie sa dea pentru ele. 

Dumnezeeasca Scriptura ne istoriseste in mai multe locuri ale 
ei despre marturisire, d.p.: Aaron (Num 12, 11), Israilitenii (Num. 
21, 7); Jud, 10, 15; 1 Imp. 7, 6; Neem. 9, 1-3; PI. Ier 3 42- 
5, 16; Is. Navi. 7,20), Saul (1 Imp. 15, 24), David (2 Imp! 12 

l 2 J 13 '\3\ 7G ' 77;1 ParaL 21 > 8 > 77 - Ps - 31 > 5 > 50. 7-5; 68, 5)i 
Ezdra (Ezdr. 9, 6, 15 Neemia (Neem. 1, 5-16), Levitii (Num 

9, 4,33-34; Iov. 7, 20), Isaia (Is. 6, 5), Daniil (Dan. 9, 5-16) 
locuitorn Ierusalimului (Mc. 1,5), Petru (Lc. 5, 8), tilharul pocait 
(Lc. 23,47), Efesenii (F. Ap. 19, 75), Pavel (F. Ap. 22, 19-20- 
Gal. 1, 13; 1 Tim. 7, 7 J, 15). 

Sfintul Apostol Iacob indeamna la aceasta pe crestinii — Pastorl 
si pastoriti - apostolici zicind: „Marturisiti-va unul altuia paca- 
tele (adica Episcopii si Preotii Duhovnici unii altera, iar clerul 
inferior si poporul la duhovnicii lor) ca sa va indreptati". (lac. 5, 76). 



t 



Sfintul Apostol si Ev. Marcu ne istoriseste, ca: „Me'rgeala dinsul 

(la loan Botezatorul) toata latura Iudeii si Ierusalimul, se botezau 

toti in riul Iordanului de dinsul, marturisindu-si pacatele lor" 
(Mc. 1, 5). 

Marturisirea tuturor pacatelor sa se faca limpede, fara ascun- 
zisun sau viclesuguri, nu ca Adam cind arunca vina pe Eva si Eva 
pe sarpe (Fac. 3, 7 — 19). „De vom zice ca pacat nu avem ne amagim 
si adevarul nu este in noi". (1 loan 1,8-10; comp. lac. 3,16). 

Sfintul Apostol si Ev. Luca ne istoriseste ca in vremea cind 
Sfintul Apostol Pavel se afla in Efes, veneau la el multi si isi martu- 
nseau pacatele; iar vrajitorii aducindu-si cartile lor vrajitoresti, 
in pret de cincizeci de mii de arginti, le-au ars in public. (F. Ap.' 

Sfintul Ierarh Grigore de Nisa indeamna pe crestini a-si mar- 
tunsi pacatele cu lacrimi, zicind: „Varsa|i inaintea mea lacrimi 
amare si multe si voi varsa si eu cu voi. Alipiti-va cu tristete de 
un slujitor al Bisericii si incredeti-va in el ca 'intr-un Parinte. . 
Preotul se intristeaza de pacatele fiului sau duhovnicesc, cum s-a 
intnstat Iacob de vederea hainei singerate a mbitului sau fiu Iosif. 
Trebuie sa va incredefi in eel ce va n scut duhovniceste. Desco- 









\ 



-1> 



periti cu indrazneala secretele (pacatele, nelegiuirile) cela mai mari, 
descoperiti-i tainele Sufletului vostru, precum se descopera docto- 
rului ranile cele mai secrete. El va purta de grija de sanatatea fie- 
caruia" (Om. despre cei ce judeca pe altii cu asprime). 

A§ijderea ne indeamna la marturisire $i Sfintul loan Hrisostom, 
zicind: „Sa nu ne ru§inam a ne marturisi pacatele, caci mare este 
puterea marturisirii §i mult pcate ea" (Om. despre cruce $i tilhar). 
Pacatele nemarturisite in Scaunul SpovedaHiei apasa pe bietul 
Suflet cu o indoita §i inmultita greutate. 

CANONUL CUVENIT. Duhovnicul ascultind toate pacatele 
marturisite, socote§te ce are de dezlegat, iertat si de legat sau cano- 
nisit. Marturisirea Ortodoxa privitor la aceasta, zice hotaritor: 
„De pocainta tine si epitemia sau canonul pe care-1 hotara§te §i-l 
pune Duhovnicul. Astf el sint: rugaciuni, milostenii, posturi, cala- 
torii la locurile Sfinte, tnatanii (citirea de carti religioase, educative, 
luminatoare, folositoare de Suflete, cuprinzatoare cuno^tintelor tre- 
buincioase cre^tinilor — Pastori §i pastoriti — : Sf inta Scriptura, 
Istoria Bisericii, Viet ile Sfintilor, Mintuirea Pacato^ilor, Hristoitia, 
Oglinda Duhovniceasca, Vamile Vazduhului, despre Dumnezeu, 
despre Suflet, despre Sfinta ■ Cruce, Sfinta Biserica, ^.a.m.d. — $i 

altele asemenea cum va gasi cu cale^ Duhovnicul" (Rasp, intreb. 
113)..' 

•: Canonul urmare^te tinta indreptarii penitentului. Ceea ce este 
invatatura insotita de certarea cuvenita pentru §colari, meseria$i 
de felurite ocupatii, a agricultorului la lucrarea pamintului pentru 
a produce roade cit mai multe, curatirea viei ?i a pomilor pentru a 
rodi cit mai mult §i mai bine. . . aceia este canonul pentru paca- 
tosul marturisit. In fine, cele ce sint roadele multe §i bune, fru- 
moase, gustoase la pomii ce umbresc pamintul, pentru gospodar; 
acesta-i canonul dat celor marturisiti pentru a le u§ura pacatele, 
a se curati $i a fi rascumparati in ziua judecatii. Canoanele sint 



l 






ni§te exercitii corectionale, 'roijloace invatatorice$ti, remedii sufle- 
te§ti pentru indreptarea §i vindecarea pacato^ilor. Pentru atin- 
gerea scopului bun, ele trebuiesc date foarte in^elepte^te. 

„Precum in tratamentul trupului — zice Sfintul Grigore d<- 
Nisa — $tiinta medicala are numai scopul de a insanato^i pe bolnavi 
nrin diferite mijloace, pentru ca diversitatea bolilor impune diver- 
sitatea tratamentelor, tot a§a $i in bolile Sufletului, num;1rul ^i 
diversitatea patimilor cere ingrijiri medicale diferite, care si c< 
punda raului §i sa aduca vindecare. . . De aceea eel ce voicste sit 
aplice un remediu potrivit unei par^i a Sufletului ce sulci. i, tirbuir 
sS examineze mai intii care este partea sufletului atinsit de boal.i. 
§i dupa aceea s-o supunS tratamentului potrivit, in i, i l«*l r.i nu 



res 



r>4 



Varna a 19-a 



A erezlilor $i Doviorilor dp In Ortodoxle 



65 



< umva prin necunoa§terea §tiintei de vindecare, sa trateze o parto 
iar boala sa fie intr-alta". (Can. 1). 

„Cei ce au luat de la Durnnezeu dreptul de a lega fi a dezlega, 
trebuie sa examineze mai intii felul pacatului sav!r§it — zice Sinodul 
VI ecumenic prin canonul 102 — precum $i dispozitia paeatosului 




cu 





cauza 




ce sc caie^te §i astfel sa intrebuinteze remediul potr. 

ca nu cumva sa se compromita vindecarea bolnavului 

lipsei de metoda, caci raul pacatului nu este uniform; ci e diferit 

$i variaza la nesfir§it $i produce ramuri vatamatoare de unde se 

raspinde§te cu prisosinta §i inainteaza, daca nu este oprit de pute- 

rea remediului" (vezi can. 12 al Sinodului VI ec. can. 5 al 

din Anghira §i can. 52 al Sinodului din Cartagena). 

„Cei ce au pacatuit in felurite chipuri, dar petrec in rugamin- 
tea marturisirii §i a pocaintei $i se intorc cu totul de la rautati; 
dupa^masura gre^elii, unora ca acestora dindu-li-se vreme de po- 

' * >stivirea §i bunatatea lui Durnnezeu sa fie pri- 

zice canonul 2 al Sinodului din Laodichia 



cainta, pentru 




miji la Imparta§ire 

^ Sfintul loan Hrisostom, uneori recomanda oarecare bunatate 
fata de canonisirea pacato§ilor, zicind: „Daca gre^im impunind 
canoane u?oare, oare nu este mai bine a da seama pentru milosti- 
vire, decit pentru asprime? Unde Stapinul Casei este daraic, acolo 

itorul sa fie zgircit. Daca Durnnezeu este bun, 

nemilostiv ? .. . . (Om. 42—43 la Mt.). 



nu se cuvme ca s 
cum poate 




sa 




Alteori impunea §i o oarecare asprime binefacatoare fata de paca- 
to§i, zicind: „Leaga bine pe eel pacatos, pina qe va imblinzi pe 
Durnnezeu. Nu-1 lasa nelegat, ca nu cumva sa fie legat deurgia lui 
Durnnezeu. Daca il voi lega eu (ca Duhovnic), Durnnezeu nu-1 mai 
leaga, iar daca jrm-1 yoi lega eu atunci il a^teapta legaturile cele 
ncdezlegate. „Ca daca ne-am fi judecat pe noi inline, nu am mai 
fi judecati de nimeni (1 Cor. 11, 31). 

Deci, sa nu crezi ca aceasta este o cruzime §i necmenie, ci ea 
se na?te din blindete §i din dorinta de-vindecare §i a bunei ingrijirL 
Dar vei zice ca i s-a dat un timp destul de lung ca pedeapsa. Cit 
timp? Un an, dor sau trei? Dar eu nu caut la multimea timpului 
sau a anilor, ci la indreptarea Sufletului. . . Daca eel pacatos s-a 
umilit, daca s-a pocait atunci s-a facut totul; daca insa nu este 
;iceasta,^apoi timpul eel indelungat nu folose?te la nimic! Caci noi 
nu cautam daca rana a. fost legata un timp mai indelungat, ci daca 
a folosit cu ceva legatura. Daca a folosit ?i intr-un timp mai scurt, 
sa n-o mai pui, iar daca n-a folosit, atunci pune-o $i dupa zece ani! 
Aceasta sa^i slujeasca de hotar pentru indelungarea ranii: dobin- 
direa ?i vindecarea celui legat de pac^te" ( :om. la ep. 2 Cor. 15; 
S. Tes. V. 251-264). 



% 



t * 







V 



\ 



t ( 



^ 



-4 




*^-» 



Chipul de fata ne arata cum Ingerul ii spune omului 
sa mearga la duhovnic sa-si mart uri sea sea, fara rusine, 
toate pacatele sale, pentru a se mintui. ... Fara martu- 
risirea pacatelor la Preot nu este cu putinta in nici un 
chip si sub nici o forma a se mintui cineva oricit de 
multe fapte bune ar avea si ar face. Vezi pe 

„Mintuirea Pacatosilor << pp. 319-364. 



larg 



UN CANON FOLOSITOR. Un om fara de lucru ispitit-d^ 
Setana, a fiirat dintr-o pravalie un ceas de aur. Cum inainte dr 
Sfintele Pa§ti s-a dus sa se spovedeasca, Preotul Duhovnic nu i-a 
dat dezlegare pina nu va intoarce pagubasului ceasul furat. Neavind 
incotro, omul se intoarse acasa, lua ceasul §i-l preda Preotului, cu 
rugamintea sa-1 duca el proprietarului. Abia acum dupa ce a intors 

paguba facuta, Duhovnicul i-a dat dezlegarea de pScate. A douii 

zi cind Preotul a intrat in pravalia unde avea sa predea ceasornu uI, 

a gasit acolo o femeie care plingea cu amar §i cu ochii sc;11(l;iji In 



66 



Vama a 19-a 



lacrimi, marturisea ca copilul ei, care era ucenic in pravalia ceasor- 
nicarului, nu este vino vat. Adica ce se intimplase? Dupa ce pro- 
prietary pravaliei a aflat ea-i lipse$te 'ceasornicul de aur, s-a dus 
la politie §i a facut aratare ca ucenicul i-a furat ceasornicul. Va 
puteti inchipui cit de mare a fost bucuria intristatei mame cind 
Preotul a. scos din buzunar ceasornicul §i a spus ceasornicarului 
numai atit: „Cel ce ti-a furat ceasornicul, S3 caie^te de fapta sa p 
prin mine ti-1 trimite, rugindu-te de iertare." Da, bineinteies, ca 
Preotul n-a spus numele vinovatului, fiindca fiecare Preot este 
legat cu eel mai mare juramint inaintea lui Dumnezeu, sa nu spuna 
nimic, cu niti un pret nimanui, chiar daca 1-ar taia bucati cele ce 
i-au marturisit cre^tinii fa Spovedanie. ' 

Din intimplarea aceasta se pot vedea foloaselei spovedaniei: 
un tinar la spovedanie ?i-a marturisit fapta ?i s-a cait de ea; un 
paguba§ si-avprimit inapoi un lucru ce i-a fost furat; un copil ne- 
vinovat a scapat de o invinuire nedreapta §i o mama intristata s-a 
bucurat ca s-a descoperit nevinovatia copilului ei. Fara spovedanie, 
bucuriile aratate nu s-ar fi produs. Prin spovedanie iti u§urezi suf le- 
tul tau, dar in acela? timp faci bucurie $i s^menilor tai (vezi M.o.c. 
47—49). Din toate acestea reiese clar ca: canoanele sint niste mij- 
oace de mdreptare a penitent ilor, in folosul lor vremelnic §i' ve?nic. 

* t is i i 

i * ■ r 

DEZLEGAREA. Dupa marturisirea tuturor pacatelor cu pri- 
mirea canonului cuvenit §i facerea lui (Mt. 3, 8; Lc. 7, 3— 50; 
12, 7—70), preotul duhovnic da (Jezlegare de pacate, celui ce cu 
adevarat se pocaie^te, cu puterea harului. Minunata este aceasta 
putere cu care sint inzestrati, de Dumnezeu, preotii bisericii. Min- 
tuitorul adevere^te: „Tatal a dat Fiului toata judecata, .." (loan 
5, 22). „Si eu — zice Sfintul loan Hrisostom — yad ca, toata aceasta 
putere s-a dat preotilor, de catre Fiul" (T.D.P. Ill, 5). 



A ereziilor .^i Deviorilor cl<> la Ortcxioxic 



()7 



♦ 1 

Ai cazut ? Alunga-ti jalea 

Caci un intelept a spus: '■■■., 

Cine cade se ridica 

Uneori cu mult mai sus! ^ 

4 

-*- 

m 

adevArata pocainta este al doilea botez 

Da, chiar a§a este. Prin adevarata pocainta, f acuta dupa Dumne- 
zeiestile invataturi evanghelice, scripturistice, bisericesti, rationale, 
ale ortodoxiei; omul pacatos iese curat din aceasta baie a caintei, 
a lacrimilor si a Duhului Sfint: ca odinioara din baia Sfintului 
Botez (unic), ca haina de nunta curata ?i luminoasa (Mt. 22, 11-13). 
Astfel de haina, luminoasa, pentru intrare la Nunta Mielului in 
Impara^ia lui Dumnezeu ?i-au ci^tigat prin adevarata pocainta: 



David (2 Imp. 12, 1-13); Sfintii apostoli Petru si Pavel (Mt. 26, 
1 Tim. 1, 13-15); Maria Magdalena (Lc. 7,37-50; 8,2); 



arapul , 



r» 



75; 

Samarineanca (loan 4, 7-42) ; Zaheu (Lc. 19, 7 -10) ; tilharul de pe 
cruce (Lc. 23, 40— 43); ?i alti tilhari precum: Moisi 
David, Varvar, §.a. (V, Sf. 28 aug. o.c. pg. 908-927: 1 sept. pg. 
39-42; 6 sept. pg. 233-5;9iuliepg. 439-441 ; 6 mai 340 -246. . .) ; 
pacatoasele femei: Maria egipteanca (V. Sf. 1 aprilie) ; Sf. Teodora 
(V. Sf. 11 sept. pg. 373-385) ; Pelaghia (V. Sf. 80 ct. pg. 225-247) ; 
Taisia (V. Sf. 8 oct. pag. 248 -254) ; Evdochia (V. Sf. 1 martie) 
§i altele. 

FIECARE CRESTIN SA AIBA UN DUHOVNIC, NU MAI 
MULTI. Oricare cre§tin dreptcredincios — pastor sau pastorit — este 
bine sa aiba numai un duhovnic al sau, care, la trebuinta, sS-I 
vindece suflete§te. La mare, la foarte mare trebuinta, ar putea sa-§i 
aiba §i un al doilea, conditional sa-1 ajute pe primul in calauzin a 
si vindecarea lui, a§a cum fiecare are numai o mama §i un tata. 
Mai multi duhovnici sa nu aiba decarece s-a vazut clar ca cei ce 
umbla din duhovnic in duhovnic, pe la sate, pe la ora§e, prin minas- 
tiri §i schituri . . . se strica mai rau. Invataturile felurite, canonisirile 
felurite, formeaza o babilcnie, un amestec, o invalma^eala in cajx 
tele lot, ineit nici nu mai §tiu de care sa se mai tina. Pe linga aces- 
tea, mai cad^i in blestemul greu al sfintelor „Pravili <r bisericesti, 
care hotarasc: „Oricare om sau femeie, de-§i va lasa duhovnicul 
sau, fara de oarecare vina §i se va spovedi la altul, sa se desparta 
de biserica, cu eel ce-lprime§te pe dinsul" (P.B.G. pag. 115 — 117). 
A§i]derea §i invatatura, dupa dezlegarea din Molitfelnice sau Agiaz- 
matare: ,.Fiule — ori fiica — atitia ani, poruncesc sfintii parin^i, 



. « 



A 



.7 



sa nu te impartasesti cu Sfint ele Taine, ci numai sa bei Aghiazma 
Mare. Si de vei tinea sa nu te imparta§e§ti, ti se vor dezlega paca- 
tele tale ; iar de vei indrazni, peste porunca sfintilor parinti, ca sa 
te imparta§e§ti, atunci te vei socoti ca al doilea Iuda. Iar de vei 
fi bolnav §i tare slab, temindu-te de moarte, atunci sa te impartS- 
§e§ti §i de te vei insanato^i iar vei ramine in anii ce ti s-au poruncit , 
pina cind vei plini canonul. Iar daca te vei imparta§i de frica mor|ii, 
plinind canonul eel dintii, ti se va socoti alt canon pentru impiii 
ta§ire §i-l vei plini §i pe acela." 

. A$adar, este bine a nu schimba duhovnicul, declt ilumai in 
caz de mare nevoie, cind se schimba preotul duhovnic din 1<>cali- 
tate, ori cind ne mutam noi in alt a parte, in alt a p.nohic 

i 



I irhuic 



PACATELE MARTURISITE J?I CANONIS1T1C, NU ! 
MARTURISESC IARA§I. P&catek odatft spovrdite, nu 

sa le mai spovedeasca nimeiii ianl^i (\r la ineepul altoi dilhovnli " 
^i sa ceara canon, caci atunci lca|>;nl;i canonul eel dintii J dfclt 



A ereziilor $i Devierilor de la Ortodoxie 



li<> 



68 



Varna a 19-a 



-*» 



numai daca iara§i a cazut in acelea§i pacate, cind trebuie sa le 
spovedeasca curat, ca pe niste radacini §i pricitii ale pacatelor eelor 
de pe urma ; spovedind pe cele dintii, pentru smerenie.. . iar pe 
cele de pe urma, pentru iertare (S. Tes. IX, 24). 

v * * 

TREBUIE A SE SPOVEDJ adeseori chiar §i acei carora, ea 
fariseul din pilda Mintuitorului (Le. 18, 10— 14), li se pare ^a nu 
pacatuiesc precum altii (1 loan 1, 8 — 9). Bo,lnavii trebuie a se spo- 
vedi §i griji cit mai des. Spovedania se poate face in orice vreme ' 
§i in orice loc. Trebuie a alerga la duhovnic ori de cite ori vedem 
ca ne-am ranit cu pacate grele, luindu-ne canonul cuvenit, pentru 
a primi mingiierea harului §i speranta iertarii. Dupa obiceiurile 
vechi, spovedania se facea in cele patru posturi ale amdui. Majori- 
tatea crestinilor, intrucit li s-a racit caldura credintei, se martu- 
risesc iu Postul Mare, altii §i mai reci fiind, abia dupa doi, trei 
cinci ani. . . se spove.desc. 

PLECIND DE LA SCAUNUL SFINTEI SPOVEDANII, cu~ 
get&m cu adinca atentie la indreptarea noastra. In acest scop bun, 
ne intiparim in minte cit mai adinc, cuvintele Dumnezeiejtilor 
Scripturi: „Fere§te-te de rau $i fa binele. . . Nu te atinge, nici gusta, 
nici pipai! (Ps. 33, 13-14] Col. 2,27; comp. Fac. 2, 77; 3, 1-7) 
Si mai ales la porunca Mintuitorului: „Iata ca te-ai facut sanatos, 
■de acum sa nu mai grese^ti ca sa nu-ti fie tie ceva mai f au" (loan 
5, 14). „Du-te $i de acum sa nu mai pacatuie$ti" (loan 8, 11). 

Desi omul nu poate sa scape cu totul de pacat (cum nu-§i 
poate feri hainele negre de praful fainii, cei care lucreaza in morile 
de macinat sau hainele albe cei ce lucrekza in minele de« carbuni). 
Cu toate aeestea; fie2a r o crestia este dator,. dupa cugetul ce-1 are, 
€a de la o marturisire pina la alta sa-§i indrepteze viata cit va putea 
mai mult (MX), rasp, intreb.. 113). 

* * . _ I 

BINEFACERILE SAU ROADELE POCAlNTEI sint mari 
$i minunate. Precum durerea, marturisita la alte persoane, scade. 
$i bucuria imparta§ita altora, create; a§a si in poeainta sau spove- 
danie. Pacatul este o sarcina grea §i zdrobitoare, care apasa mereu 
sufletul §i-l mustra, este §arpe ce mu?ca, lepra ce mortifica si omoara, 
vapaie dogoritoare trupului §i haina patata de singe. Placerile paca- 
tului intuneca ochii mintii, ca furtunile vazduhul; cufundind pe 
pacatos in valurile poftelor si in dobitocia impatimirilor. Prin ade- 
varata poeainta insa, sarcina se leapada, sufletul se u§ureaza $i 
dobindim harul iertarii, nadejdea mintuirii, scaparea de pedeapoa 
pentru pacat, impacarea cu Dumnezeu, dobindirea Raiului ^i a 
statornicei fericiri ve^nice. 

Marturisirea Ortodoxa arata binefacerile pocain^ei, astfel: Pri- 
mul folos este acesta cS, precum prin pacat pienlrm nevinova(i.i 



c 



^ 




1 * 



^ 



. ■ 




i * 



Chipul de fa^a ne arata cum pentru fiecare pacat ce 
spune omul, iese cite un sarpe din gura lui. Apoi, un sarpe 
mai mare a scos capul de trei ori, dar nu a iesit, adica a vrut 
sa. mai spuna inca un pacat mare, dar de rusine nu 1-a spus. 
Apoi to£i serpii care iesisera s-au intors din nou la el... 

Vezi „Mintuirea pacatosilor" p. 346. 












■ **< * ' * 

pe care am capatat-o prin SfintulBotez, tot astfel prin pocain(;i 
o capatam din nou. Precum prin p&eat ne lipsim de Harul Dumne- 
zeiesc, tot a§a prin poeainta il dobindim din nou. Apoi, precum 
prin pacat cadem in robia diavolului, tot astfel prin pocain|fi rt< 
izbavim de ea. In fine, precum prin pacat intra in cugetul noslni 
ru§inea $i frica, tot astfel prin poeainta se intoarce in noi p;icr;i ,» 
indrazneala, la fel cu cea pe care o au copii catre parin^ii Lor (par- 
tea I rasp, intreb. 114;). 



A ereziilor $i Devicrilor de la Ortodoxie 



71 



70 



Varna a 19-a 



\ 






Mintuitorul 



| ( .„a, Samarineanca, Zaheu, Petru, Pavel. .. Prm pocamtadobin- 
dim Raiul, ca tilharul (Lc. 23, 40-43). Prin pocainta cistiganrier- 
tarea pacatelor, haina nevinovatiei cu care ne-am imbracat la 
Sfintul Botez si viata fericita ca si fiul risipitor, care s-a cart si s-a 
n-intors la Tatal sail (Lc. 15, 77-24). Sa ne intoarcem ?! noi toti 
ca fiul risipitor, cu adevarata pocainta, la Dumnezeu, De cite on 
ne impiedecani si cadem, sa ne ridicam; tot asa de cite on gresim; 
sau pacatuim, sa ne cairn, sa ne curatim de pacate (1 loan 3,6-5; 
Mt. 8,2-3; 9,2-3). 

DE ClTE ORI CAZI, SCOALA-TE, SI TE VEI MINTUI. 
Orice binecredincios crestin - pSstor sau pastont ..- desi este bo- 
tozat si imbracat in Hristos, totusi este expus diferitelor caden. 
Sc povirneste. . . si cade adeseori in unele sau in altele dm cele 3bo 
feluri de pScatc. De este veghetor si osirdnic, cade de mai putme 
ori Si in pacate mai usoare; iar de este mai neveghetor, negligent, 
ori mai somnoros, cade de mai multe ori si inpacatc mai grele. . , 
Prin trezvie si adevarata pocamta, cu facerea roadelor vredmce 
de pocainta (Mt. 3,8) se poate ridica si curati. ^ , 

Un irate oarccare a mcrs la Avva Sisoe si 1-a intrebat, zicind: 
Ce voi face a wo, ca am cazut?" Batrinul i-a raspuns: „Scoala-te 
iarasi si iarasi, ori de cite ori. cazi". Fratele, nelamurindu-se, i-a 
zis- Pin& cind?" Batrinul i-a zis: „Pina cind vei fi apucat de moar- 
te- sau in bine sau in cadere, caci cu ce se va afla omul, ouaceia 
se'duce" (P.o.c. 216, 38), adica in ce4 va afla moartea in aceia il 
va judeca Dumnezeu si-1 va rasplati vremelnic si vesmc. 

Un biet frate pustnic sedca singur deosebi in minastirea Mani- 
driilor El zicca aceasta "rugaciune pururca, catre Dumnezeu : ;- 
Doamnc nu ma tern de Tine si pentru aceasta trimite-mi sageata 
de fulger sau alt* munca sau boala sau drac. . . ca macar asa sufle- 
tul men eel impietrit sa capete frica", Apoi, rugindu-se, iarasi zicea: 
„Stiu ca, multe am gresit lie, Stapine. Pentru aceasta nu indraz- 
,',,'sc sa zic sa ma ierti ; ci, de se poate, pentru indurarile Tale, iarta-ma 
Iar d'e nu se poate, pedepseste-ma aici si nu ma pedepsi acolo. Daca 
si aceasta este cu neputinta, rasplateste-mi aici parte dm munca 
si acolo imi fa munca mai usoara; numai incepe de acum a ma 
prdensi, insa cu mila si nu cu minia Ta ( Stapine!" Asa pocamdu-se 
|.l un an intreg si acestea zicind cu lacrimi fierbinti, dm tot sufle ul 
mgindu-se, isi zdrobea trupul sau cu post, cu priveghiere si in alte 
pfilimiri, smerindu-si si sufletul sau. ' 

Tut i--o zi, sezind el jos si plmgind dupa obicei si tare obosit 
fii.ul din multa scirba, i-a venit lui dormitare si a adormrt. Atunci 

iatS slain <!.• lali'. Ilrislns si-i zjse cu glas blind: „Ce ai omule, 












ce plingi a§a?" Cunoscindu-L pe El cine este, i-a raspuns inspai- 
mintat: „Am gre$it, Doamne!" Cel ce i s-a aratat i-a zis: „Scoala-te" 
El a raspuns: „Nu pot, Stapine, de nu-mi vei da mina." Acela 
intinzind mina §i apucindu-1, 1-a sculat. Fratele, sculindu-se, plin- 
gea foarte tare. Cel ce i s-a aratat i-a zis iara§i asemenea, cu glas 
lin §i blind: „Ce plingi omulei Ce te mihne?ti?" Fratele a raspuns: 
„Nu voie^ti, Doamne, sa pling §i sa ma mihnesc; caci cu atitea 
Te-am mihnit, eu, cel ce am dobindit de la Tine atitea bunatati?" 
Acela, intinzindu-$i iara?i mina Sa, a pus-o pe capul fratelui §i i-a 
zis: „De acum nu te mai scirbi. De vreme ce tu te-ai scirbit pentru 
Mine, nu Ma voi mai scirbi Eu asupra ta. Daca Singele Meu L-am 
dat pentru tine, cu mult mai virtos Voi da tie iertare §i la tot sufle- 
tul care se pocaie^te curat." 

Fratele, venindu-§i in sine din acea vedere, §i-a simtit inima 
plina de toata bucuria, incredintindu-se ca Dumnezeu a facut mila 



cu 



Dumnezeu pentru toate binefacerile Sale (P.o.c. 412—311). 

Un alt irate pustnic, biruindu-se de curvie, in toate zilele se 
afla savir§ind pacatul, dar in toate zilele imblinzea pe Stapinul 
sau cu lacrimi ?i cu ragaciuni. A§a facind el, amagindu-se de obi- 
ceiul cel rau, savir§ea mereu pacatul. Apoi iara§i, dupa savir§irea 
pacatului se ducea la biserica. Acolo, vazind cinstitul Chip al Dom- 
nului nostru Iisus Hristos pe icoana, se arunca pe sine inaintea 
Lui cu amare lacrimi, zicind : „Milue§te-ma Doamne §i ridica ^de la 
mine aceasta vicleana ispita, ca ma trude§te cumplit §i ma rane?te 
cu amaraciunea desmerdarilor. Nu am obraz, Stapine, ca sa caut 
§i sa vad Chipul Tau cel Sfint §i mult mai stralucit decit soarele, 
ca sa se indulceasca inima mea §i sa se veseleasca." 

Acestea zicind el, dupa ce ie§ea din biserica, iarasi cadea in 
noroi, dar nicidecum nu se deznadajduia de mintuirea sa. De la 
pacat intorcindu-se la biserica, iara§i cele asemenea striga catre 
Iubitorul de oameni Dumnezeu, zicind: „Pe Tine Doamne Te pun 
cheza§ de acum ca nu voi mai face pacatul aces^a ; numai iarta mie f 
Preabunuk, cele ce din inceput §i pina in ceasul acesta Ti-am gresit 
Tie." Dupa ce facea el aceste infrico§ate tocmeli §i fagSduin^e, iari^i 
se afla in acela§i pacat rau. Aici era a se vedea iubirea de oameni 
a lui Dumnezeu cea prea dulce §i nemarginita Lui bun&tate, C& 
suferea in toate zilele calcarea ?i nerecuno^tin^a fratelui cea neindrep- 
lata §i rea §i din.multa Sa mila cauta §i a^tepta pocainja j^i intoai • 
cerea lui. Nu un an a facut aceasta, nici doi, nir.i Irei, n /<'<<> .mi 
§i mai mult. Vedefi fra^ilor suferirea cea nemisurata ft] Iubirea de 

a Stapinului ! ! ! latii l\, inloldeaunii indr 
lung rabda, sulrrind faiadclcgile j^i pacatelc noasliv crh r.uinplitcl 
De acr.t lucru este cu |>ut:in(& a ne spaiminli .1 a \\r muninii. <lt 



oameni cea nemar 




> 



r.\ 



Varna a 19-a 



A ereiiilpr $1 Devierilcr de la Ortodoxle 



73 




indurarile cele bogate 
ale lui Dumnezeu, ca 
fratele fagaduindu-se ca 
nu va mai face altadatS 
pacatul, se af la mincinos. 
Intr-una din zile, 
lucrindu-se acestea §i 
fratele facind pacatul, 
a alergat la biserica plin- 
gind, suspinind, tinguin- 

du-se §i silind indurarile 
Preabunului Stapin ca 



sa se milostiveasca spre 
dinsul, sa-1 scape de no- 
roiul inver^unarii. Cum 
ruga el a§a v pe Iubito- 
rul de oameni Dumne- 



zeu, incepatorul rautatii 
§i pierzatorul sufletelor 
hoastre, diavolul, vazind 

ca nimic nu folose§te; 

ca cele ce el prin pacat 
alcatuia, fratele prinpocainta le risipea, neru§inindu-se s-a aratat lui 
de fata; Cautind diavolul in obrazul fratelui, striga catre cinstita 
icoana a Domnului nostru lisus Hristos: „0, ce este mie $i Tie, 
lisuse Hristoase? Milostivirea Ta cea nemarginita ma biruie§te si 
ma surpa, ca prime^ti pe acest curvar, care in toate zilele minte 
inaintea Ta, defaimind Stapinirea Ta. Pentru ce nu-1 arzi pe el, 
ci indelung il rabzi si-1 suferi? Tu vei sa judeci pe curvari, pe prea- 



curvari $i pe toti pacato§ii o sa-i pierzi. Gu adevarat nu e§ti drept 
Judecator; ci unde se va parea Stapinirii Tale, tot treci cu vede- 
rea. Pe mine, pentpi o mica calcare a inaltarii, m-ai aruncat din 
ceruri jos §i acesta fiind mincinos §i curvar, fiindca zace inaintea 
Fetii Tale, lin ii daruie^ti lui blindetea Ta. Pentru ce dar Te mai 
numesc pe Tine Judecator drept? Precum vad §i Tu prime^ti fete, 
din multa bunatate $i treci cu vederea dreptatea. . .". Acestea le 
zicea diavolul, iutindu-se de multa amaraciune, scotind para de 
foe din riarile lui. Acestea zicind a tacut. 



Atunci s-a facut glas ca de la Jertfelnic, zicind: „0, balaure 
l>rea viclene §i pierzatorule, nu te-ai mai saturat de socoteala ta 
cea rea, ca ai sorbit lumea? Acum, in acest moment §i pe eel ce a 
venit la mila Mea cea nespusa, te sile^ti sa-1 rape§ti $i sa-1 sorbi? 
Ai tu atitea gre§eli ca sa pui ?i sa traga intocmai cu Singele eel 
scump pe care L-am varsat pe Cruce pentru dinsul? lata junghierea 







Mea §i moartea Mea au afundat faradelegile lui. Tu, cind el vine 
la p&cat, nu-1 izgone§ti ci-1 prime§ti cu bucurie $i nu-1 opre^ti, n&- 
dSjduind ca s5-l dobinde^ti! Dar Eu, Cel atit de milostiv $i Iubitor 
de oameni, Care am poruncit verhovnicului Meu, Petru — Apostolul, 
si ierte celui ce gre$e§te in fiecare zi, pina in de §aptezeci de ori 
cite $apte, oare nu-1 voi ierta pe el? Oare nu-1 voi milui? A§a, cu 
adevarat ca de vreme ce acesta alearga la Mine, nu Ma voi intoarce 
de catre el, pina ce-1 voi mo§teni. Pentru pacato^i Eu M-am rastig- 
nit §i Preacuratele Mele palme, pentru din§ii Le-am intins, ca, eel 
ce va voi sa se mintuiasca, sa alerge si sa se mintuiasca. Eu de 
catre nimeni nu Ma intorc, pe nimeni nu izgonesc, macar de nenu- 
marate ori intr-o zi de va gre§i §i de nenumarate ori va veni catre 
Mine, nu va ie§i afara scirbit. Vezi tu, Eu n-am venit sa chem pe 
cei drept i, ci pe cei pacato§i la pocainta!" 

* * 

Facindu-se glasul acela, diavolul statea tremurind $i neputind 
sa fuga. Atunci iara§i s-a facut glas, zicind: „Asculta amagitorule, 
pentru ce zici ca sint nedrept. Eu catre toti sint drept; ca in ceea 
ce aflu pe cineva, in aceia il judec. lata, pe acesta l-am aflat stind 
inaintea picioarelor Mele §i aratindu-se biruitor peste tine. Il voi 
lua dar pe el §i ii voi mintui sufletul lui, fiindca nu s-a deznadajduit 
de mintuirea sa. Tu insa vezi cinstea lui, crapa de zavistia ta §i 



v tf 



te ru§meaza. 

Stind fratele cu fata in jos §i tinguindu-se §i-a dat duhul. Atunci 

indata urgie mare venind, ca focul, a cazut peste satana §i 1-a mis- 
tuit 

De aici, fratilor, sa cunoa§tem cu totii milostivirea §i iubirea 
de oameni a lui Dumnezeu, cea nemSsurata §i niciodatS, sa nu ne 
desnadSjduim de mintuirea noastra (P.o.c. 406—8,2). 

Un alt frate, calugSr, ce se nevoia in pustie pentru a dobindi 
Impara^ia lui Dumnezeu, cizind in ispita, adica in pacat, de scirba 
a pierdut rinduiala calugareasca. Vrind a pune inceput bun, se oprea 
de multa mihnire §i zicea in sine: „Cind am sa ma aflu, precum am 
lost odata?" A§a, pregetind el, nu putea. nicicum sa faca inceput 



de lucrul sau c51ug5resc. Mergind la un batrin i-a povestit cele 
pentru sine. Batrinul, auzind scirba lui, i-a povestit pilda aceasta, 
zicind: „Un om avea o farina. Din lenea lui, toata farina s-a infr 
knit ?i s-a umplut de spini §i de ciulini. Mai pe urmfi a socotit s-«» 
lucreze. El a zis fiului sfiu: mergi de curS^ejte farina. Fiul a incrs 
s-o cur&JeascS. V5zihd el insi mul^imea spinilor, s-a imputin.it. 
zicind in sine: Cind voi putea eu sS smulg acestea toate m .1 < m.i 
^esc farina asta? A§a zicind s-a culcat §i a adoniit. De^trptlndu s. 

el $i iarS^i ciutlnd la mul^imea spiniior §i tiindavindu sr, i petn 

cat zicind ji nef.lcind nimic. A$a, uiuhhi « ulcJndu-sr, altq on mt< , 



• 



74 



Vnma a 19-a 



cindu-se aici, ca u$a in {itina, precurri zice Scriptura, a cheltuit 
(SltSl de lucru, nu purine zile. 

Dupa aceea a venit tatal lui ca sa vada ce a facut. Aflindu-1 
pe el ca n-a lucrat nimic, i-a zis: „Pentru ce fiule n-ai lucrat nimic 
pin& acum?" El a raspuns: „Tata, cum veneam sa lucrez, vazind 
mul^imea spinilor, ma slabanogeam, §i de multa scirba ma culcam 
§i dormeam. Iaca, pentru aceea n-am lucrat nimic". Tatal sau i-a 
zis: „Fiule, atita cit tine a§ternutul tau, fa in toate zilele. A§a spo- 
re?te lucrul tau $i nu slabe^ti". Tinarul a facut a$a. In putina vreme 
a curatit tarina. . .". A§a fa §i tu, frate, lucreaza cite putin §i nu 
te imputina. Si Dumnezeu cu Darul Sau iara§ te a$eaza la rinduiala 
ta cea dintii". Fratele aiizind, ?ezind cu rabdare, facea cum 1-a 
inva^at batrinul. A§a ostenindu-se, cu Darul lui Dumnezeu a aflat 
odihna (P.o.c. 413, 13). 

La alceast a ne indeamna lnsu§ Mintuitorul nostra Iisus Hristos, 
zicind: „De cite ori vei cadea, scoala-te $i te vei mintui" (Rug. Il-a 
la Sf. Maslu). 

De-ai veni la noi la vara > 
Ai vedea ca lin'ga casa 
Am sadit din primavara 
Tot felul de flori frumoasa 

Dara unele din ele 
Oricit eu le ingrijesc 
Cum se face-ntotdeauna 
Tocmai toamna infloresc ! . 

Daca-n toamna vietii tale 
Gmule te pocae§ti 
Ca §i florile acestea 
i Tot a§a §i tu-nf lore§ti ! 



s 



Oricind te rdne§ti, intra in Biserica, si te tdmdduiesti. La aceasta 
ne indeamna Mintuitorul, Sfintii Apostoli, Sfintii Parinti ^i -Sf. 
Biserica. Sf. loan Hrisostom ne sfatuie§te a?a: „At pacatuit? Vino 
$i intra in Biserica §i-ti §terge pacatul. Ori de cite ori cazi in piata, 
te scoli; tot astfel, de cite ori pacatuie§ti, pocaie^te-te . . . Nu'te 
deznadajdui. De ai mai pacatuit odata, caie§te-te iara^i, ca nu cumva 
prin nebagarea ta de seama sa pierzi cu totul nadejdia bunurilor 
fagaduite. Ai ajuns la adinci batrineti §i ai pacatuit? Intra in Bise- 
rica §i te caie§te, caci aici este loc de vindecare, iar mi tribunal, 
locul unde nu se tortureaza ; ci se da iertare de gre^ale" (Om. despre 
cainja). In Biserica Sfinta sint toate leacurile pentru vindecarea 
bolilor sufletesti, de curatirea pacatelor, numai sa le cunoasca. sa 



*■ 



le primeasca §i foloseasca cre$tinii no§tri mari §i mici 



A ereziilor $i Devierilor de la Ortodoxie 



75 






Spald-fi pdcatele prin lacrimi. La aceasta ne indeamna Sf. 
In-arh Grigore Teologul, zicind despre sine insu^i: „Cine ya da 
rapului meu §i pleoapelor mele izvor nesecat, ca sa pot spala in 
mine prin ?iroaie de lacrimi tot felul de intinaciune, §i sa pling 
I xmtru pacatele mele pe cit se cuvine ? Caci pentru muritori §i 
pentru Sufletele intinate, leacul eel mai bune sint : lacrimile, cenu?a 
^i sacul pocaintei" (versuri de sine insu§i). 

La spalarea pacatelor marturisite §i canonisite cu lacrimi, ne 
indeamna §i Sf. loan Hrisostom, zicind: „Daca lacrimile lui Petru 
au putut §terge un pacat a$a de mare (al intreitei lepadari de Dom- 
nul) ; cum sa nu le §tergeti §i voi pe ale voastre, prin lacrimile voas- 
tre? Caci lepadarea de Domnul nu este ceva (un pacat) neinsemnat ; 
ci dimpotriva, foarte insemnat, ?i totu^i, lacrimile 1-au ?ters. Plin- 
geti dar §i voi pentru pacatele voastre, dar nu faceti aceasta numai 
de ochii lumii. Plingeti amar cum a facut Petru. Varsati §iroaie de 
lacrimi din adincul inimii, ca Domnul sa se milostiveasca spre voi 
§i sa va dea iertare 

Cel ce se caie§te 



(Om. Ill despre pocainta, 13). 

zice Sf. Vasile — trebuie sa plinga cu amar 
^i sa exprime din fundul inimii lui, ce este propriu caintei"(Regule 
morale, I. 3). Psalmistul David recomandind cainta sincera, din 
toata inima, nu numai cu limba, cu buzele §i cu gura, arata clar 
ca numai: „Inima infrinta §i smerita, Dumnezeu nu o va urgisi ' 
s. 50, 75). Botezul Pocaintei cu lacrimi e foarte greu, dar §i foarte 
curatitor, luminator, folositor, $i in veacul acesta ?i in eel viitor. 



** 




e) Am avut si 
partasanii? (1) 



unele indoieli in Taina Dumnezeiesti fm- 



\ 



'<■ 



..^ /vw -^,. .,...,_, — -i. A DUMNEZEIESTEI IMPARTA^ANII 
Cartile Dumnezeie^tilor Scripturi ale Vechiului §i Noului Testament 
si Sfinta Treditie, ne vorbesc despre Dumnezeiasca Taina a Dum- 
nezeiestei Impartasanii sau Cuminicaturi mai mult decit despre 
oricare din celelalte Taine Sfinte. Si cu drept cuvint, deoarece 
Taina aceasta este mai inalta, mai Sfinta, mai putemic;!, mai i»re- 
tioasa, mai trebuincioasa, mai cinstita, mai presus decit toate 
celelalte sase Tairie; asa cum este ziua Duminicii fafa de celelalte 
§ase zilc ale saptaminei, cum e capitala tarii fa^a de celel;ilte 01 ise 
^i sate, cum e Biserica fata, de celelalte case din parohie sau filiala, 
cum e imparatui, regele/domnitorul sau stapinitorul \&\\ fa^fi de 
ostasi, ofi^eri si trupa sau de functionarii statului, cum este Invfl- 
tatorul fata de scolarii sal, cum este Preotul fa^a de parohienii sai, 

cum. este 'nasi oi ul lata de oi, cum este' capul fa^S de trupul Itiu 
omenesc. In celelalte sase Taine Sfinl<- se imp.'iilaseste erediiu in 

siloi Until DunUHV.eies. '.Imlil-.i Tn I mii.i i< «■.. t . tnift, MifttultO 



76 



Varna a 19-a 



rul a binevoit a Se da pe Sine tnsu§i noua totdeauna, sub chipul 
Piinei §i al Vinului cu apa, sfintite, in care El este real eu intregul 
SSu Trup §i Singe, cu omenirea §i Dumnezeirea Sa, drept a§a cum 
este in ceruri pe Scaunul Dumnezeirei Sale. 

; Taina Dumnezeie§tei tmpdrdldsanii este superioara celorlalte 



Taine K e cea mai Sfinta §i 



i inalta, prin care omul renascut din 



baia Sf. Botez, din apa ?i din Duh, sigilat cu sigiliul Duhului Sfint 

prin Mir-Ungere, ori de-i cre^tin virstnic prin Taina Pocaintei, se 

tmparta§e$te cu Dumnezeiescul Trup fi Singe al Domnului nostra 

Iisus Hristos sub chipul Piinii §i Vihului, sfintite, spre iertarea 

.pacatelor, parta§ia cu Hristos Dumnezeu-Omul, pentru ci^tigarea 

vie^ii §i a fericirii ve^nice. Taina aceasta intrece cu binefacerile ei 

pe toate celelalte. Ea aduce folos mintuirii noastre mai mult decit 

toate celelalte. In aceasta Taina se descopera credincio§ilor tot 

Harul $i bunatatea Domnului nostru Iisus Hristos, Care e de fata, 

real, in Piinea §i Vinul Euharistic (Vezi M. O.o.c.p. I, rasp, intreb. 

106; Mt. 26,26-25; 1 Cor. 10,76-77,27; 11 23-32) loan 6, 

37-58). r ^ V 

Originea Dumnezeie§tei fmpdrtd§anii. Inceputul, obir$ia sau 
zvorul acestei Taine Dumneze§ti, este lnsu§i Mintuitorul. El Insu§i 
pre inchipuit-o in inmultirea piinilor cu care a saturat multimi 
mari de mii de oameni, a anuntat-o > aratindu-o superioara cu totul 
fa{a de^mana" eazuta din cer, cu care a hranit poponil Israelii, 
40 de ani in pustie, apoi a a§ezat-o la Cina de Taina. 

Mintuitorul anunfd a§ezarea acestei Tains. Pe la inceputul 
lui martie, in al doilea an al activitatii Sale publice, in Caper- 
naum, dupa ce saturase 5000 de barbati, plus femeile $i copii, 
cu cinci piini de orz §i doi pe§ti, dupa care Apostolii au strins 12 
co§uri pline de sfarimittiri. Oamenii recunoscatori minunii cauta 
?i afla pe Iisus. .. El le-a zis: „Amin, amin graiesc voua: Ma cau- 
ta^i nu pentru ca ati vazut semne — minuni — ci pentru ca ati 
mincat din piini §i v-ati saturat. Sirguiti^va a va agonisi nu 




x ^ * , 9 -( Op w 77 O * -~ v - ****** 

carea cea pieritoare, ci mincarea care ramine spre viata ve§nica 



va 



aceea care se pogoara din cer §i da viata lumii. .. Eu sint Piinea 
Vie^ii... Parintii vo§tri au mincat mana in pustie, dar au murit. 
I piinea care se pogoara din cer este aceea, din care daca maninca 
cineva, nu mai moare. Eu sint Piinea cea vie care s-a pogorit din 
cer. Cine maninca din Piinea aceasta, va f i viu in veci. Piinea aceasta 
pe care Eu o voi da, este Trupul meu, pe care-L voi da pentru viata 
lumii". Atunci Iudeii nelamuriti, au inceput a se intreba intre ei 
mirati: „Cum poate Acesta sa ne dea Trupul sau sa-1 mincam!?"" 
Iisus le-a zis: „Amin, amin graiesc voua: De nu veti minca Trupul 
Fiului Omului, ?i de nu veti bea Singele Lui, nu veti avea viata in 













A ereziilor $i Devierilor de la Ortodoxie 



n 



voi. Cel ce maninca Trupul Meu ?i bea Singele Meu, are via^ ve§- 
n^ca, ?i Eu il voi invia pe el in ziua cea de apoi, Caci Trupul Meu 
este cu adevarat mincare §i Singele Meu este cu adevarat bautura. 
Cel ce maninca Trupul Meu ?i bea Singele Meu, ramine in Mine 
§i Eu in el. Precum M-a trimis pe Mine Tatal §i Eu viez prin Tat&l, 
a§a §i cel ce Ma maninca pe Mine, va vietui prin Mine. Aceasta este 
Piinea care s-a pogorit din cer, nu ca iiiana pe care au mincat-o 
parintii vo§tri §i au murit. Cel ce maninca Piinea aceasta, va fi 
viu in veac" (loan 6, 26-53, 35, 48-58). ;': 

„Piinea cea vie" pogorita din cer, ca p „mana" pe care au 
primit-o Iudeii in pustie, este ceva natural. §i una§i alta este ceva 
de mincare. Despre mincarea aceasta Mintuitorul ne spune destul 
de clar, ca este Trupul §i Singele Sau. Cum Iudeii, ca ?i ereticii 
§i sectarii vremifor, nu pricepeau ce le spunea, Mintuitorul le repeta 
iara?i destul de lamurit, ca: in ceea ce le-a spus, este vorba de: 
r ,Trupul Sau" §i de „ Singele Sau" sub chipul Piinii §i^al Vinului 
sfintite, care se vor transforma in Trupul ?i Singele Sau la Cina 
de Taina §i pe Altarele Bisericilor Ortodoxe. 

Mintuitorul aseazd Taina Dumneziestii tmpdrtdsanii. Taina 
aceasta a fost a^ezata dupa anuntare (loan 6, 26— 58) mai tirziu 
de Insu^i Domnul nostru Iisus Hristos in ajunul Patimii §i Prosla- 
virei Sale. In noaptea cind a fost vindut de Iuda Iscarioteanul, 
tradat, prins, dus la patima §i la moarte (1 Cor. 11, 23), Iisus s. 
venit mai inainte cu ucenicii 3ai intr-o casa din Ierusalim, sus in 
foisorul ei spatios, curat, a^ten.ut, unde era pregatit Pantile evreiesc. 
Dupa serbarea ultimului Pa§ti (+), Iisus spala picioarele ucenicilor, 
apoi se aseaza la Cina. Pe cind toti §edeau la masa, Mintuitorul 



t) 



Hristos lua in preacuratele Sale miini Piinea, o binecuvinta §i 



multumind lui Dumnezeu, o f rinse §i impartindu-o ucenicilor Sai, 
le-azis: „Luati mincati, Acesta este Trupul Meu, Care se fringe 
pentru voi. . .' ; . Apoi luind Paharul cu vin, il dadu ucenicilor Sai, 
zicind: „Beti dintru acesta toti, Acesta este Singele Meu al Legii 
celei noi, Care pentru voi ?i pentru multi se varsa, spre iertarea 
pacatelor... Aceasta sa o faceti intru pomenirea Mea" (Mt. 26, 
26-28 ; Mc. 14, 27-24; Lc. 22, 77-20; 1 Cor. 11, 24-29). 

Aici este u?or de inteles despre ce e vorba ?i ce anume a s&vir- 
§it Mintuitorul la aceasta Cina. El a savir^it Sfinta §i Marea Taina 
a Dumnezeie^tii lmparta§iri, dind ucenicilor S5i: Preacuratul SSu 

_ — ^ — ^ 

( + ) Cititorul sa bage bine de seama ?irul lucrtrilor Domnului nostra 
Iisus Hristos in aceasta impre j urare : El mai intii minincJl mirliil slintrloi 
pasti, dupi datina evreeiasc^L, apoi orinduiestr os|u(ul rd ik.u .»l Noulm I <* . 
tament, care e Dumnezeiasca Impirt^sanie. Una inlonin .le pc ctftlallil, ;uhc& 

Pnctilr- nmi rrrstinosr. inlocuicste DllStil** ( r\ vrrlii ' 






78 



N 



Varna a 19-a 



i 



Ortodoxie 



79 



Trap §i Singe sub chipul Piinii '§i al Vinului. lata, aici, pentru prima 
oara, s-a savir^it Taina Dumnezeie§tii lmparta$>iri. Aici Piinea §i 
Vinul, dupa cu vintul Domnului, s-au prefacut in Trupul $i Singele 
Domnului. Aici, pentru prima oara, Sfintii Apostoli s-au Impar- 
ta§it cu Dumnezeiescul Trap §i Singe al Mintuitoralui Hristos. 

Aceasta s-o faceti intra pomenirea Mea. Indata dupa savir^irea 
Dumnezeie§tii lmparta§anii $i lmparta$irea Apostolilor, Mintuitorul 
le porunce§te: „Aceasta sa faceti (intotdeauna) intra pomenirea 
Mea...". Aceasta o adevere§te §>i Sf. Ap. Pavel, zicind: „De cite 
ori veti minca Piinea Aceasta §i veti bea Paharul acesta, vesti^i 
moartea Domnului pina la venirea Lui" (Lc. 22, 15; 1 Cor. 11, 
24—25). Prin aceste cuvinte Domnul Hristos a poruncit sa se faca 
mereu Dumnezeiasca. Liturghie cu Cina Trupului $i Singelui Sau, 
pentru a se vesti pina la sfir§itul veacurilor ,, moartea (adica rastig- 



nirea, jertfirea §i moartea) Lui". 

.Dumnezeiasca Liturghie cu Proscomidia §i sfintirea Darurilor, 
este Cina cea de Taina, Cina Domnului, rastignirea mintuitoare, 
taina Trupului §i Singelui de pe Cruce, slujba $i serbarea Dumne- 
zeie§tii Imparta$anii. Prin ea primim in trupul §i singele nOstru 
P.S. Trup §i Singe al Domnului. Prin ea ne Impart a§im cu Tainele 
vietii Dumnezeie^ti, dupa cum §i Si. Ap. Pavel a scris: „Paharul 
binecuvintarii, pe care-1 binecuvintam, nu este o are fmparta§irea 
cu Singele lui Hristos? Piinea pe care o fringem nu e$te oare Impar- 
ta§irea cu Trupul lui Hristos?" (1 Cor. 10, 76). Ba da. Intreb&rea 
cuprinde §i raspunsul: este. Este imparta§ire din Piinea Vietii 
(loan 6, 35—58), este cuminecare §i participare la „firea Dumne- 



zeiasca" 



(2 Petru 1,4). 



42) 



Hristos, Piatra cea din capul unghiului vietii noastre (Mt. 21, 



?i a golit paharul suferintei pe Cruce pentru hoi $i pentru mintui- 
rea noastra, iar noua ne-a lasat fericirea de a ne imparta^i cu Trupul 
§i Singele Sau spre izbavitoarea .mincare $i bautura pentru viata 
ve^nica. „Aceasta sa o faceti intra pomenirea Mea — zice El -7 
spre iertarea pacatelor" (Mt. 26, 26—28). Ca oamenii sa-?i insii§easci 
harul sfintitor, sa se faca parta^i mintuirii, sa se sfinteasca $i sa 
guste f iecare fructele Jertfei de pe Cruce, Mintuitorul ne-a dat 
Trupul $i Singele Sau eel viu §i ve§nic, in Taina lmparta§aniei sau 
luiharistiei, savir§ita in vremea oficierii Dumnezeie?tii LiturghiL 
Ministrul savir§itor al acestei Damnezeie§ti Taine este numai 
Arhiereul §i Preotul dreptcredincios. Mintuitorul la Cina de Taina, 
a poruncit — nu celorlalfi credincio^i din cei vreo 500 (1 Cor. 15, 6) 
ci numai celor 12 Apostoli ai Sai:„ Aceasta sa o faceti spre pome 
nirea Mea" (Lc. 22, 79), deci, numai Arhiereii §i Preojii, ca urmtjj 
ai lor direcji, inzestrafi cu putere Dumnezeias< a <lc sus, pot sa 




«- 1 






,„|ice sau veacunlor P™ a / 6 c ' e ™^ Diaconi, dar numai cu binecu- 

In pnmele trei seco le^ie jg r care trebmau 

Crestinilor, temmtele Rornei erau ^ pane ? r i n duiti pentru 

sa fie dati i?^*^lf™Ze^A era dusa 

alte torturi. In aeele vremi ^^Ste^deCtestfeiii ¥ a?teptau 

acasa la b^i ^^^^^^2^, Cr ? e ? tinii P care 
moartea. Astf el m anulJ57 in timp ^ dubd*. 

inca mai erau slobo^e ^ nr ^ trece intre pagini, 

zeiasca Impartasame Nu jt mu cine P^ Tarciziu, 

ca sa ajunga la ce, .m^ Un ^ «| ^ ^ idoarele Pre0 

trecut de cunnd h ^ Credmta ^ e ^ ' J ca lmpMsanie s-o duea. 
tului, rugmdu-1 sa-i _dea lui Dum ^ se: (>T ineretea 

Preotul u zise: „t-sti prea $&#. f f ar rimile ii cureea 

imi va fi scut. Va rog, f aceti-mi aceast a ^ e ez ^nm p art a saiie 
din ochi. Preotul toduio^t, u dadu !^g^ u _ ti ^Je ce 



lui, il intrebara: v.e wu ? ^ ^ ~ r o adunar ea lor 

el un magar de f^^f «g^ SS,S^ ^mftxenMi 



el un magar de urestm a c 1C u ^ — -- ^ £i ji cerura sa 

Paginii erau neastimpa r ati ? i curio? |- da ce are. A^ p inii 

*m$f^%%t&$^:& la moarte. Ametit, 

ameteala ce-1 coplesea nu lasa C^^^^^ Du P J e . 
S2 SS&SS a f i^^ i 6 dS'aia copi.or ? i tinerilor 

^eS^ ostas, a^e^at, care « ,i ^£ 




mine 



Dumnc/.ciasc In.p.n I r,..i..c Ai i'i|a <■< 



#1 



80 



Varna a 19-a 



A ereziilor $1 Devierllor de la Ortodoxie 



81 



luat in brate ? i 1-a dus la adunarea Crestinilor. Copilul numai atit 

lata, este aici ! Acestea zicind cu glas incet si stins, a murit El este 
\T' t Un ?J UCemC al Dumn ^eie ? tii Impartasanii. ^ ■?*'& 

V^^^^^T^ / W ^ a ™ ° f °^eaza : piinea 
„prescura dm floarea fainei de griu, foarte curata (Lev 24 ■ 5-<n 

dospita cu aluat (Mt. 13, 33; Lc. 13,27, nu cu drojdie' sau taict 
In care se pot strecura felurite mortaciuni, murdarii) nu fm* nl' 
dosprta. azima" ca la catolici. ,, Vinul " tVebuie a foarte Turn 
natural, dm struguri de vie, nicidecum amestecat cu altceva Pen' 
tru a avea ? i max multa asemanare, vinul e bine sa L rosu aseme- 
nea cu eel prefacut de Domnul la nunta din Cana GalikeTdin JoT 
A^derea apa sa fie foarte curat*, din izvor bun. JffiS SeSvi 
dm Asezamintele Apostolice, unde citim: „, . . Aducindu-ne aminte 

PaharuT^V 11 ' T * ** ****• luind Piinea ' ' < AsemTea ? i 
Paharul amestecind vm cu apa, sfintindu-1, 1-a dat ' lor zicind • 

&w3S^$ Acestae SingeleMeu!»... jfe^ 

f « ajMfyirt... ?«&# Dumnezee ? tii Impdtdsanii sint cuvin- 
tele rugaaunn acesteia rostita de Arhiereu sau de Preot n vremea 



;. , lttl ""^ »* 1<u * u « smge, §i cerem si ne 
tnmite Duhul Tau Cel Sfint peste noi si 



cucerim __ . mmmx 

A 

S 



cinstit Tnim,l twZ 7 • _£"%"«• ' Ia a(uca runea A ceasta 
cinstit irupul Hnstosului Tau, lar ce este in Potirul Acesta cinstit 

Singele Hnstosului Tau, „prefacindu-le cu DuhuTVau Cd S" 

hiT; ^T^ AmUi : Du P a rostirea acestor cuvinte insothe de 
binecuvmtarea cu mina dreapta deasupra Piinii Vinului si n^ 

lui Hrsos £ v£T> ^ * ^ in adevaratul Trup al 
orhiW ™l' Ul m - adevarat " 1 L«i Singe, raminind inaintea 

och.lor nostra numai chipurile lor" (Rasp, intreb. 107 P I) 

Piinet ? s a CUm ^ ?" a ^ TainS ' CU binecuvintarea Mh'ifuitorului 
Pimea s-a prefacut in Trupul Lui si Vinul in Singele Lui- tot asa 

SKSSSS© Patr l StiCe ' m . edi6Vale ' in Prezent S '- viiTr 
bi a ptot W w£ ' ^ b , mecuvintar ea Apostolilor, Arhiereilor 
*i a Treotilor, Pnnea si Vinul, proaduse, s-au prefacut se orefac si 

rezda^airoirl^^^^^ TrUP * ^ ^ ^1^^ 
nezeiasca Impartasame din oficierea Dumnezeestilor Liturehii in 

cursul vremunlor peAltarele Bisericilor Crestine de preTutiSea 
K 'dotTe^Tuf ^^ "^ ^-eu-Omul^' 

Dutnnezee ? tn Ltturghtt. Dumnezeiasca Liturghie ne infatiseaza in- 



treaga. 



?i reprezinta calea pe care a urmat-o Domnul Hristos de la nasterea 
din Dumnezeu Tatal mai inainte de toti vecii si din pururea Fc>- 
cioara Maria sub vremi, pina la Inaltarea Sa la ceruri si sederea 
de-a dreapta Tatalui. Ea reprezinta de-a lungul vremii taina cea 



din 



1, 26), 



Marea Taina a Crestinatatii (1 Tim. 3, 16). 



Jertfa 



Dumnezeiasca Liturghie e slujba §i jertfa adusa de Mijlocitorul 
pentru noi (1 Tim. 2,5; Evr. 9, 15; 12,24; 1 loan 2, 7), una §i 
aceea§i pina la sfir§itul veacurilor. In ea, ca intr-o oglinda, vedem 
tot ce a facut Dumnezeu pentru om in cursul vremii — prin desco- 

perire. . 

Dumnezeiasca Liturghie este slujba impacarii noastre cuDum- 

20). Iisus, Mielul lui Dumnezeu eel ce ridica pa- 



ne^eu 



Jertfa 






universale. Pacatul ne desparte si ne departeaza de Dumnezeu, 
Dumnezeiasca Liturghie cii Impartasirea cu P. S. Trup si Singele 
Domnului cu buna pregatire: Spovedanie adevarata insotita de 
facerea roadelor vrednice de pocainta, ne impaca, ne spala si ne 
apropie de El, prin Iisus Hristos. 

Dumnezeiasca Liturghie este apoi slujba de multumire si recu- 
no§tinta pentru bunatatea §i binefacerile lui Dumnezeu. 

Dumnezeiasca Liturghie mai este o slujba de cerere. Prin ruga- 
ciunile si cintarile ei, cerem de la Dumnezeu iertarea pacatelor si 
sfin^irea vie^ii prin Har. 

Dumnezeiasca Liturghie mai este in sfirsit o slujba de adorare, 
de inchinare. Prin ea preamarim pe Dumnezeu cu duhul si cu ade- 

. r / , ^ 

varul (loan 4,24). 

In acest chip a fost inteleasa Dumnezeiasca Liturghie de la 
inceputul Bisericii. Sfin^ii Apostoli, Crestinii cei dintii si urmasii 
lor, se adunau la rugaciune in anumite locuri si ceasuri din zi si 
din noapte. Acolo ei cintau, citeau din cartile sfinte, predicau si se 
Cuminecau. Totdeauna „fringerea piinii" (F. Ap. 2, 42 ; 20, 7) era 
"partea cea mai insemnata din cultul lor, adica Dumnezeiasca Litur- 
ghie, ca si astazi. 

Pentru sfintenia Tainei, slujba Dumnezeestii Liturghii a fost 
mereu imbogatit'a §i infrumusetata cu diferite forme, rinduieli, cii- 
tari si lucrari,'ca prin ele Sufletul Crestinului sa se pregateasc^ cit 
mai bine pentru Impartasire. Tot in acest scop, in cursul Dun me 
zeestii Liturghii au fost introduse numeroase ectenii si chemfij « la 
atenjie, ca luarea noastra aminte sa fie intotdeauna vie §i treat! 
la desfasurarea slujbei si a Tainei: Cu pace Domnului s;i nci \\^mw. . . 
Iara si iara cu pace Domnului sa ne rugftm. • . « «' iiH<-l«|, mn. 



' • 



H-l 



Varna a 19-a 



Primitorii Dumnezee^tii lmparta$anii sint toti Cre?tinii — Pas- 
tori $i p&storiti — drept credincio§i. Fiecare om sau prune, dupa 
Botez $i Mir-Ungere, se lmparta?e?te de catre Preotul botezator 
CU Prea Sfintul Trup §i Singe al Domnului nostra Iisus Hristos, 
spre curatirea definitiva a pacatului $i spre dobindirea vietii veci- 
nice. Se imparta$esc de asemenea §i copiii; dar cei de la 7 ani in 
sus trebuie sa fie bine pregatiti pentru aceasta prin pocainta, spo- 
vedanie §i implinirea canonului, insotite de hotarirea ind'reptarii 
vietii. „Eu sint Piinea cea Vie -- zice Mintuitorul — Care s-a po- 
gorit din cer. De va minca cineva din Piinea Aceasta, va fi viu 
in veci. Piinea pe care Eu i-o voi da, este Trupul Meu, pe care-L 
voi da pentru viata lumii. Cei ce maninca Trupul Meu §i bea Sin- 
gle Meu, petrece in Mine §i Eu in el. . . Acela are viata vesica si 
Eu il voi invia pe el in ziua cea de apoi" (loan 6, 57—55). 

Trupul omenesc ca sa poata vietui, trebuie a se intretine cu 
In ana §i bautura trupeasca. Tot astfel §i Sufletul omenesc,' ca sa 
poata vietui in Hristos, trebuie a se hrani cu hrana §i bautura duhov- 
niceasca. Acestea sint, in primul rind, Prea Sfintul Trup §i Singe 
al Domnului Hristos, apoi rugaciunea, citirea.§i ascultarea cuvin- 
telor Dumneze^ti, ■ .§.a, De aceea Sf. Pravila porunce§te Preotilor 
•ca pe copii botezati, sa-i cuminice indata, pentru ca daca se intimpla 
sa moara vreun copil neimpartasit, Preotul care nuk cuminecat, 
are pacat mare, de moarte. 

Cre§tinii virstnici, precum au grija a-$i hrani trupul cu pro- 
dusele pamintului, a§a sa se sileasca a-$i hrani §i Sufletul cu 
„tot cuvintul ce iese din gura lui Dumnezeu" (Mt. 4,4; Lc. 4, 4; 
2 Lege 8, 3) , cu cuvinte evanghelice, despre care zice Mintuitorul : 
„Cuvintele Mele sint Duh §i viata. .. Fericit este eel ce asculta 
(prin citit sau auz) Cuvintul lui Dumnezeu §i-l pazesc pe dinsur 
(loan 6, 63; Lc. 11, 28). Toti cre§tinii - Pastori §i pastoriti — sa 
se hraneasca cu rugaciunile — cele 7 laude, §.a~. — §i cu Cuvintul 
lui Dumnezeu, supranumit §i „ Piinea tngerilor", a§a fel, ca in noi 
tb|i sa se 'mplmeasca sfatul apostolesc: „ Cuvintul lui Dumnezeu 
•si locuiasca bogat in voi" (Cols. 3, 16; vezi $i M.O. o.c.p.TI-a, rasp, 
intreb. 19). 

A§adar, Cre§tinii drept credincio^i mai intii sa se pregateasca, 
.apoi sa se fmparta^easca. Dator este cre§tinul a se tmparta§i eel 
pu^in de patru ori pe an, in cele patru posturi ; iar de poate, chiar 
in fiecare luna (Vezi M.O.p. Il-a rasp, intreb. 90), fi inainte de 
moarte; insa cu pregatire prin Spovedanie §i pocainta adevarata, 
ca s& se foloseasca; altfel cade in osinda (1 Cor. 11 27—29). 

A cestei Taine Dumnezeesti trebuie a I se da cea mai mare cinste, 
deoarece este Insu§i Domnul nostru Iisus Hristos Dumnezeu-Omul. 
Regele Spaniei Carol II se plimba odati cu mare alai pe strSzik 



s 




A erezlilor ^i Devlcrllor de la Ortodoxle 



sr> 






•m 






* 'A 



■ 

I 

Madridului. Vazind un Preot, care mergea grabit la un muribund, 
eu Dumnezeiasca lmparta§anie, indata se cobori din trasura, $i-l 
pofti pe Preot in ea; iar dinsul, cu capul descoperit, 1-a urmat pe 
jos. Bolnavul era un gradinar sarman. Ajun§i la coliba mizerabila 
a acestuia, regele il ajuta pe Preot sa coboare din trasura, apoi 
ingenunchind, a a§teptat astfel ca Preotul sa treaca cu Trupul $i 
Singele Domnului. Dupa aceea a intrat cu Preotul in curtea gradi- 
narului, i-a deschis u§a colibei, §i cu multa evlavie, a asistat la 
lmparta§irea bolnavului. Terminind Dumnezeiasca Taina, a imbar- 
batat cu cuvinte calde pe bolnav, pe femeia lui, asigurindu-le viito- 
rul cu ajutoare bane§ti. Aceasta fapta evlavioasa a regelui s-a ras- 
pindit ca fulgerul in ora§. Poporul din intreaga imparatie a alergat 
sa-1 vada pe evlaviosul rege, a carui pilda a lasat urme adinci ini 
Sufletele supu§ilor sai (T.P. 68). 

Dumnezeiasca Impartasanie invie muribunduL Odata am fost 
ohemat, in ziua lasatului de sec, la un copil bolnav, condamnat la 
moarte de medicul sau: „Nu mai traie§te! Moare". Biata lui mama 
nu mai avea nici o nadejde. Dadui acestui copila§i ultimile ingrijiri- 
cre§tine, il marturisii §i-l Impart a§ii. Copilul tinea minutele ^strinse 
la piept in timpul acestei triste §i pioase slujbe. Dupa ce-1 Impar- 
ta?ii cu Dumnezeie§tile Taina, il intreb, daca-i multumit. Copilul 
i§i aduna toate fortele pentru a-mi raspunde rizind: „Da, mo^ 
Parinte, foarte multumit!" L-am parasit, fara a nadajdui sa-1 

mai vad. 

A doua zi medicul a fost surprins gasindu-1 inca viu. Dar sur- 

prinderea sa se mari mai mult cind il examina de aproape^ Nu mai 

avea calduri, semnele mortii disparusera. Nu §tia ce sa creada. 

Peste trei zile micul inviat se juca cu fratele sau. Ingrijirea reli« 

gioasa nu-1 omorise. 

Sa nu aveti^ deci, nici o frica de preot. Cind sinteti bolnavk 
greu, trimiteti sa-1 caute mai intii pe el. Cereti-i lui mingiierile reli- 
giei. Fi^i gata pentru orice eveniment §i puneti-va in pace cu^Dum- 
nezeu. Daca ai pa§aportul in regula, nimeni nu te obliga sa pleci 



. * 



(O.M.P. 403). 



P 



labolnavi. Toti credincio§ii Cre^tini, cind observa pe sfintitii Litur- 
ghisitori ducind Dumnezeie§tile Taine, de la Sf. Biserica la bolnavi, 
sint datori a lepada orice grija lumeasca, a se cuceri §i inchina pinxl 
la pamint Dumnezeiescului nostru Mintuitor Iisus Hristos, Care 
este cu adevarat in Sfinta Impartasanie. A§a au facut mul^i cre- 
dincic§i cre§tini, nu numai dintre cei simpli, din popor ; ci ?i invil- 
tatii, voievozii, regii §i impara^ii credincio§i. Un preot ortodox rus, 
a fost chemat sa lmpartS§easca cu Dumnezeie?tile Taine pe UA 
cre^tin bolnav pe patul de moarte. Preotul iijiediat s-a inr.hinat, 



A crcziilor $i Devlcrllor de la Ortodoxu- 



87 



H(> 



> 



Vama a 19-a 



i luat cu adinca evlavie Dumnezeie§tile Taine si a plecat cu Dinsele 
■pre casa saracacioasa a bolnavului. Atunci plouase mult. Preotul 
ajunse la un riu unde apa luase puntea. Ce sa faca bietul preot ! 
t$i framinta miinile ingrijorat, ca nu putea tfece apa mare, si astfel 
va muri bolnavul neimparta^it. 

In acel timp de framintare, a trecut pe acolo Tarul cu toata 
suita lui imparateasca, calari pe ni^te cai sprinteni ca zmeii. Tarul 
vazind pe preot cu Sfintele Taine framintindu-se pe marginea 
liului, umblind de la un loc la altul pentru a afla un vad mai les- 
nicios pentru trecut, s-a dat jos de pe calul sau. Asemenea si toti 
ceilalti. Apoi plecindu-se cu adinc respect, s-au inchinat Dumne- 
'zeiest'ilor Taine. Tarul adresindu-se preotului, 1-a intrebat unde 
vrea sa. mearga si pentru ce. Preotul i-a spus ca-i chemat la un bol- 
nav s.a-1 Impartaseasca, dar e turburat ca nu poate trece apa, si-i 
este teania sa nu moara bolnavul neimpartasit... Atunci Tarul i-a 
dat calul sau, zicindu-i: „Sfintite Parinte! Poftim, i-a calul meu, 
mergi de Impartaseste pe fiul si supusul nostru, pregatindu-1 cu 
Darul cu care te-a inzestrat Dumnezeu pentru trecerea vamilor 
vfizduhului si pentru mostemrea Imparatiei lui Dumnezeu. Acest 
cal cu sea si tot ce-i pe el, ti-1 daruiesc pentru totdeauna ca sa te 
scrvesti cu el in slujba preoteasca inaintea lui Dumnezeu. Mergi 
sanatos, fa-ti slujba preoteasca constiincios, §i te roaga cu credinta 
lui Dumnezeu pentru noi...". Preotul multumind respectuos impa- 
iatului,- s-a suit pe cal, a trecut cu el riul, s-a dus la bolnav, 1-a 
spovedit, Impartasit si incurajat cu cuvinte Dumnezeiesti. Dupa 
aceia s-a intors la casa sa §i s-a servit mult timp de calul impara- 
tesc in cercetarea oilor cuvintatoare si in ingrijirea bolnavilor 

„Teme-te de Dumnezeu; cinsteste pe Preotii Lui, si le da lor 
daruri din rodul bratelor tale si pirga celor sfinte" (Is. Sir. 7, 3]— 38).- 



\_ 



' f 



mt 



>fi 



Sf. Jertfelnic 



laina, foarte minunata pe care a savir§it-o atunci la Cina de Taina 
Mintuitorul, se savir§este la fel de Arhiereii si Preotii dreptcredin- 
ciosi pe Altarele Bisericilor Creatine de pretutindeni. Atunci Min- 
l uitorul Hristos §i-a dat Apostolilor Sai : Insusi Trupul si Singele 
Siu sub chipul Piinii §i al Vinului. Aici, in Bisericile noastre Sfinte, 
i:i sta de fata. Arhiereul sau Preotul se roaga si binecuvinteaza, 
rostind formula • prefacerii cu toata increderea. In acel moment 
Piinea si Vinul proaduse deasupra Jertfelnicului, se prefac in Insusi 
Trupul si Singele Domnului Hristos, Care e de fata. 

Piinea Aceasta supranumita. „Agnetul", „Mielul", prin con- 
Lucifarea Sfintului Duh, intr-un prea minunat chip nepatruns si 
niajuns de mintea noastra omeneasca, se preface in adevaratul 
Trup al Domnului nostru Iisus Hristos. A^ijderea $i acest Vin pro- 



,i 



adus, tot prin conlucrarea Duhului Sfint, intr-un chip tot atit de 
nepatruns §i nepriceput de mintea noastra, se preface in lnsu§i 
Adevaratul Singe al Domnului nostru Iisus Hristos, Care in vre- 
mea Patimei de buna voie. . . §i la rastignire^ a curs pe Cruce spre 
mintuirea lumii. A§adar: Piinea ?i Vinul acestea proaduse, dupa ce 
se sfintesc, nu mai sint Piine $i Vin; ci adevaratul Trup §i Singe 
al Domnului Hristos. Acestea sint chiar Acel Trup Care S-a rastig- 
nit pe Cruce §i chiar acel Singe Care a curs din coast a Lui cea impun- 
sa cu sulita. Aceasta prefacere minunata, Dumnezeeasca, unii Sfinti 
au vazut^o cu ochii lor proprii. Au vazut cu adevarat sub 
acoperi§ul sau forma Piinii §i a Vinului, pe Insu§i Domnul Hristos. 
Dar credeti ca numai Sfintii s-au invrednicit a vedea minunea 

9 ■ 9 

aceasta? Nu; ci §i unii pacato§i, prin rinduiala Dumnezeiasca, s-au 
invrednicit a vedea pe Domnul Hristos in Piinea §i Vinul Euharistic. 
Spre lamurirea multora, vom da aici o intimplare din cele multe 
§i nenumarate. 

Odinioara Sf . Vasile eel Mare savir§ea Dumnezeiasca Litur- 
ghie. Un evreu se prefacu ca este cre$tin, vrind sa §tie cele despre 
Sfintele Taine. In acel scop s-a lipit de cei credincio§i §i a intrat 
in Sf. Biserica. Acolo a vazut pe Sf. Vasile, ca avea in miinile sale 
un Prune, pe Care il sfarima. Imparta§indu-se credincio§ii din 
miinile Sfintului, a venit §i evreul, §i i-a dat Arhiereul, ca §i celor- 
lalti cre^tini, o' parte din Dumnezeiasca Impartasanie. Evreul 



luind-o in miini, a vazut ca era adevarata carne. Dupa aceia apro- 
piindu-se de Pahar, a vazut ca era Singe cu adevarat intr-nsul. El 
a pastrat rama^itele Sfintei Imparta§anii in mina. Mergind acasa^. 
le-a aratat femeii sale $i i-a spus despre toate cele ce a vazut cu 
ochii sai. Deschizindu-li-se ochii suflete$ti, au crezut ca, cu adevarat 
inf rico^ata §i prea inalta este Taina Cre$tineasca. A doua zi a mers 
li fericitul Vasile, rugindu-1 sa-i dea Sf. Botez. Sf. Vasile dind mul- 
tumire lui Dumnezeu, n-a intirziat. A botezat pe evreu impreuna 
cu toata casa lui (V.Sf. 1 Ian. o.c. p. 37—8). 

Cre§tinii lmparta§iti cu bund pregdtire, se unesc cu Hristos!' 
Tot eel ce cu buna pregatire se tmpi£rt5§e$te cu Dumnezeie^tile 
Taine, adica cu Dumnezeiescul Trup §i Singe al Domnului Hristos, 
aceia se une§te strins cu Hristos §i se face parta§ vietii ve§nice. 
Aceasta o adevere$te Insu$i Mintuitorul, zicind: ..Cel ce manincS 



Trupul Meu, intru Mine petrece §i Eu intru el. Cel ce maninca Tru- 
pul Meu |i bea Singele Meu, are viata ve§nica, §i Eu il voi invia pe 
el in ziua cea de apoi" (loan 6, 56,54). Cei ce se tmparta$esc cu 
buna pregatire cu Trupul ?i Singele Domnului, aceia i$i atrag asupra 
lor mila lui Dumnezeu §i i§i pregatesc Sufletele lor pentru mintuirc 
§i vietuire ve^nica. Dar ceva $i mai mult: Difmnezeiasca Imp?lr- 
ta§ire cu adevarata pregatire, e de un mare folos, nu numai pen 






H8 



Vama a 19-a 



tru Suflet, ci §i pentru trup. Aceasta s-a observat adeseori. Ux»i 
pe care §tiin£a medicala nu i-a mai putut vindeca cu nici un fel da 
doctorii, injec^ii ?i alte ingrijiri medicale, lmpart^indu-se cu buni 
credincio§ie, s-au insanato§it. 

^ Sf. Grigore Teologul ne spune ca sora sa fiind bolnava, neca- 

pStind nici o u?urare de la doctorii, s-a tmparta?it cu Dumnezeiejtile 

Taine §i indata se facu sanatoasa. 

Un mut lmparta§indu-se cu credinta, a grait (V. Sf. 4 iulie 
118). 

Un orb Impart a$indu-se cu buna credinciosie, a vazut (V. Sf. 
2 Sept. 89-90). 

Lamuirea calugaruhti ce nu credea in Sf. tmpartasanie. Un 
Irate calugaf nu putea sa creada ca sub chipul Piinii §i al Vinului 
Euharistic este lnsu?i Iisus Hristos Dumnezeu-Omul, cu Trupul- 
Singele §i Dumnezeirea Lui. Neputindu-se lamuri §i nelasindu-se 
convins de nimeni, mergea la Sf. Biserica, dar nu se putea dumeri. 
Frajii sai de Minastire se rugau mereu lui Dumnezeu sa-i deschida 
ochii Sufletului, sa-iarate adevarul Tainei $i sa-i inlature gindurile 
' necredintei. Rugaciunea fratimei a lost ascultata. O data aflindu-se 
in Sf. Biserica la Dumnezeiasca Liturghie, dupa citirea Sfintei 
Evanghelii, indoielnicul calugar, vede acoperemintul Bisericii deschis, 
incit se vedea cerul, $i Diaconul inconjurat de toate partile de foe. 
Cind s-au adus Sfint ele Daruri §i s-au pus inainte pe Sf.' Masa, s-a 
pogorit un minunat foe luminos. Dupa foe s-au pogorit murine 
mare de Ingeri, avind in 

minunate, a Caror frumuse^e nu este cu putin^a a o spune* 
lucirea lor era ca lulgerul. tngerii aceia stateau imprejurul Sfintei 
Mese, iar Pruncul Acela Prea luminat ?edea pe Sf. Masa. Dupa ce 
s-au apropiat Preo^ii sa fringS Piinile punerii inainte — poveste§te 
cSlug&rul -am vazut pe cele doua Fete prea minunat e, ca S-au 
apropiat ?i au tinut miinile $i picioarelePruncului. Apoi cu cu^itul 
pe care-1 tineau, au injunghiat pe Prune. Singele Lui 1-au turnat 
in Pahar. Dupa aceia au taiat bucatele Trupul Lui $i L-au pus pe 
piini. §i indat a Piinile s-au facut Trup. Cind s-au apropiat fratii sa 
sc lmparta$easca, mi s-a dat ?i mie Trup curat. Neputind s5 ma 
Impirta^esc cu El, plingeam. Atunci am auzit un glas in urechile 
niele: „Omule! Pentru ce nu te tmparta$e§ti? Nu este aceasta ceea 
ce ai cerut?" Eu am zis: „Milostiv fii mie, Doamne, nu pot sa ma- 
ninc trup". Glasul acela iara§i a zis in urechile mele: „Cunoa§te dar, 
c& de putea omul sa se tmparta?easca cu Trup, Trup s-ar fi aflat, 
precum $i tu ai aflat % acum, dar nu poate sa manince Trup. Pentru 
aceasta, Domnul Dumnezeul nostru a rinduit: Piini ale punerii 
inainte. Deci, de ai crezut, Imparta§e§te-te ?i tu". Eu am zis: „Cred, 

Doamne". Aceasta zirind en q-a famt inHnta Tnmnl T\nmnni,,i •%* 




ijlocul lor un Prune $i alte doua Fe{e 





\ 










■ 







A ereziilor $i Devierilor de la Ortodoxie 



89 



- 



* • * 4 

Care-L aveam in mina mea, Piine. Astfel, mul^umind lui Dumne- 
zeu, m-am lmparta$it. Dup& savir§irea Dumnezeie§tii Liturghii am 
vazut acoperemintul Bisericii deschis ?i pe Dumnezeie?tile Fe{e ?i 
cerestile puteri inaltindu-se la ceruri". Aceasta minunata desco- 
perire Dumnezeiasca povestindu-o cu mare umilin^a fratilor sai 
calug&ri, s-au dus fiecare la chiliile lor, multumind §i preamarind 
pe Dumnezeu... (P.o.c. 53—4). 

lata ce puteri mari are Dumnezeiasca lmparta§anie ! lata ce 
fel de Taina Mintuitoare este Ea. Pentru aceasta noi sintem datori 
a multumi foarte mult lui Dumnezeu Care ne-a daruit-o. Deci, cu 

9 

multa dragoste §i multa buna pregatire, sa ne apropiem de aceasta 
Dumnezeiasca Taina, pentru a ne Imparta^i cu folos. 

Impartasire deasa ori ram ? Cre$tinii vremurilor apostolice, 
vazindu-se prmejduiti de prigonitorii lor, se Imparta^eau des cu 
Dumnezeie§tile Taine. Unii se lmparta§eau in fiecare zi, sau ori 
de cite ori Apostolii, Episcopii §i Preotii slujeau Dumnezeiasca 
Liturghie. Sf. Ap. §i Ev. Luca istorisind ca in ziua Pogorirei Du- 
hului Sfint s-au adus 3 000 de Suflete la Biserica. ... arata c& aceia 
erau neobositi in ascultarea invataturii Apostolilor, in Imparta- 
sire, in fringerea piinii §i in rugaciuni" (F. Ap. 2,42, 46—47; 20, 7). 
Despre Imparta^irea zilnica a cre^tinilor §i zelul lor de a se Impar- 
ta§i zilnic, vorbesc: Sf. Ciprian, Ambrosie, feric. Ieronim §i Augus- 
tin, care aratS ca, Cre^tinii din Africa se lmparta§eau zilnic (Epist. 
_ , ad. Ian. oc. III). Sf . Vasile eel Mare scrie ca e bine a se Imparta§i 
zilnic, dar la ei se lmparta§esc de patru ori pe saptamina: DuminicS, 



» 




miercuri, vineri §i simbata, §i cind se serbeaza vreun Sfint (Epist. 93). 
Prin secolele 5^ 6, 7, 8 in putine localitati s-a pastrat rinduiala 
Impart a^irii zilnica. Mai tirziu s-a racit si mai mult. Sf. Simeon 
Tesalonicianul (+ 




scrie : 



Domnul sa nu se lase neimparta§it peste 





zile; ci sa se 



pe 



easca 



a se lmparta§i mai deS cu Hristos, dac& se poate, in fiecare Dumi- 
nica, mai ales batrinii §i cei bolnavi" (S. Tes. 360). Marturisirea 
Ortodoxa (din a. 1642) fixa ca toti cre§tinii dreptcredincio§i s& se 
marturiseasca de patru ori (deci §i sa se lmparta$easca de patru 
ori dac& nu sint opriti) pe an. . . Aceia care sunt inaintati in cre- 
dinciosie ?i vietuire cre§tineasca, duhovniceasca, sa se marturiseasca 
in fiecare luna. Crestinii de rind sint indatorati eel put in o data pe 
an a-?i marturisi pacatele, in Postul Mare. Bolnavi i sa aibS grija 
a-$i curati con^tiinta cu marturisirea, lmparta$irea cu buna pre- 
gatire, nu cum se intimplS, §i Sf. Maslu (M.O.p. I, rasp, intreb. 90). 
„Mul{i — zice Sf. loan Hrisostom - se tmp&rtasesc o data 
pe an, al|ii de doua ori, al^ii mai adeseori. Pe care-i vom prejui 
mai mult? Pe cei care se trnpirt^esc cite o dati sau pe care mai 

arareori, ori pe cei mai adeseori? Nici pe unii, nici pe altii ; ci numai 



so 



Varna a 19-a 



pe aceia care se Impart a$esc cu buna con§tiinta §i inima curata, 

care au viata neprihanita. Unii ca ace§tia sa se apropie intotdeauna ; 

iar cei de alt fel niciodata. .." (Om. 17 n. 9 la ep. c. Evr.) ; iar in 

altfi parte zice mdi-rerat: „Multi se lmparta$esc de frica morfii, 
<lar se due in iad!" 

Pregdtitii pentru Sf. lmpdrtd§ire au fe^ele laminate ; iar nepre- 
gdtifii aufefele intunecate. Sf. Arhiereu Nifon, ne arata ca la Impar- 
ta§irea cre§tinilor cu Sfintele Taine/ a vazut fetele celor ce veneau 
a se imparta^i, ale unora luminate, iar ate altora intunecate. „Fe|ele 

zicea el — erau luminate ca soarele; iar ale altora intu-* 



unora 



riecate ca de arapi. 




ii care stau inainte, luau seama care si 



cum se apropie. Deci, pe aceia ce se imparta^eau cu vrednicie, ii 
mcununau; iar de catre cei nevrednici — negri la Suflet — se 
intorceau §i se mihneau (V. Sf. 23 Dec. ox.). 

In viata Sf. Cuv. Macarie Alexandreanul, privitor la tmpar- 
ta§irea Sfintilor §i ispitele lor de la diavoli, ni se povestesc: Cu- 
viosul Macarie i-a spus lui Paladie despre Cuviosul Marcu, ca pri- 
mea lmparta§irea cu Sfintele Taine din miini Ingere^ti. Aceasta a 
vazut-o. Sf. Macarie cu ochii sai cind el slujind Sf. Liturghie, impar- 
ta§ea pe frati $i zicea: niciodata n-am dat Dumnezeie^tile Taine 
hi Marcu nevoitorul. Ingerul din Altar ii da lui ne vazut; iar eu 



vedeam numai degetele miinilor celui ce-i da". Acel Cuvios Marcu, 



cind era tinar, Testament ul Nou $i Vechi il spunea pe de rost. El 
era foarte blind §i- infrinat. S-a luptat zilnic cu diavolii pina la 
adinci batrineti (V. Sf. 19 ianuarie o.c. pp. 964—5; 968—9). 

Acela^i Sfint Macarie povestea ca atunci cind veneau fra^ii 
a se lmparta§i cu Sfintele Taine §i intindeau miinele pentru a primi 
Trea Sfintul Trup al Domnului... atunci a vazut Cuviosul ca 
unora din frati le punea carbuni de foe in miini; iar Trupul Dom- 
nului Hristos Care se da cu mina Preotului se intorcea inapoi in 
Sf. Altar. Cind veneau .cei vrednici Sfintei lmparta§iri, de la aceia 
ftigeau diavolii departe; iar Ingerul Domnului sta in Sf. Altar cu 
Preotul $i intindea preoteasca mina spre imparta§irea Dumnezeie§- 
tilor Taine. 

Cei care se impaxta§esc cu nepregatire §i nevrednicie cu Dum- 
nezeiescul Trup §i Singe al Domnului nu se folosesc. Precum usea- 
turile din pom sau de pe pamint nu se folosesc de ploi §i soare adica 
nu inverzesc; a§a §i cei care se imparta§esc de obicei, fara buna $i 
iidevarata pregatire. 

Iubitorii de Hristos lmpdrta§indu-se cu vrednicie devin Cerul 
Lui. „Cei ce L-au primit le-a dat lor put ere sa se faca fii ai lui Dum- 
nrzeu. . . Cuvintul Trup S-a facut $i S-a sala^luit intru noi §i am 
vazut Slava Lui slava ca a unui nascut din TatS.1 plin de Dar $i 
(\v Adovar" (loan 1, 12— 14) — „0 mama credincioasa avea un 



/ 



^ 

ci 












A ereziilor $i Devierilor de la Ortodoxie 



91 



I 

, o,,il pe care de mic a inceput a-1 create in team-i de Dunmezeu 

* ■' * ~ ■ ■ ' *-' ■«-<--• latacopilul 



si in dragoste pentru . . 

meu, azi vei lua Sfinta lmparta?anie, adica chiar Trupul ?i Singele 

Domnului Hristos". 

Copilul plin de nevinovatie, intreba pe mama sa: „Dar mama 

unde locuie^te Domnal Hristos"? 

Mama fara sa banuiasca nimic, raspunse: „Domnul Hristos 

4 

locuie^te in cer „copilul mamei": 

Copilul tacu putin. Mama zise: „De ce m-ai intrebat unde 

locuie^te Domnul Hristos?" ; f 

Copilul raspunse: „Dumneata ai spus ca daca iau Sfinta Impar- 

ta§anie chiar Domnul Hristos va locui in mine . . . " 
— „Da copile a?a este. . . . 



i t 



f> 




zise copilul, eu sint cerul eel mic al Domnului 

Hristos. . ." 

Mama abia putu sa-si tina lacrimile si raspunse : 

+. „Da, copilul meu, asa este. „...Tu vei fi cerul eel mic al 
Domnului Hristos, dupa ce vei primi Sfinta Impartasanie (d.L.L.). 

Prin adevarata iubire de Dumnezeu si silinta buna, locuind in 
noi Cuvintul lui Dumnezeu bogat (Colos, 3, 16; 1 Cor, 1, 5; Efs. 
5, 15) si prin Impartasirea cu buna pregatire, devenim: locuim;a 
lui Dumnezeu: Tatal, Fiul si Duhul Sfint. 

„Cel ce Ma iubeste pe Mine, iubit va fi de Tatal Meu. ;-. la el 
vom veni si locas la el vora face" (loan 14, 21—23). 

„Cel ce maninca Trupul Meu si bea Singele Meu in Mine petrece 
si Eu intru el". (loan 6,56; 1 loan 3,24; 4, 15,16). Iubitorul de 
Dumnezeu devine un cer al lui Dumnezeu. 

Aceasia o adevereste si feric. Augustin, zicind: „Daca iubesti 
pe Dumnezeu, de si traiesti pe pamint, totusi ai in tine cerul. . . 
fericirea . . . 



ii 



Impdratnl da o mare cinsle Dumnezee§tii ImpdHasanu. Despre 
vestitul Imparat Petru eel Mare al Rusiei ni se istoriseste ca 01 . 
de cite ori trecea cu trasura pe strazile capitalei (Petrograd) si 
intilnea un Preot care ducea Sf. Cuminecatura unui bolnav, oprea 
trasura si cu capul descopcrit, ingenunchea, chiar dara era noroi, 
CUintreagasuitapinatreeea Preotul, atit de mult .rspcrU SI. I ainft 

(...V. M. o.c. 289—290). 

P rev Mir ca pentru Dumnezeiasca tmpdrtaprc. Privitoi la piegft- 
I,,.-., cuviinc ...asl pentru apropinea si Tmp.ii I. >,.,.-., , ,. Dun,.., 
/.„..(,!. i.unr. Miutuitorul ii<- impune ca mai inainte sS ne innoim, 

.,,,<„' sa „«• I,,,,,., ta V .in. ..Nun-n.a /ue II nu ,,.,„• petn «l< 

, M]IM ,„,„.•, |;, huin.1 vOCl..'. Ca nu s. puliivrvte, ,' '.' " I' 1 ' 

,!,• I, I,., mm virlii-vi "I'" ■<•;• •I'.'.l.u.. •'• lare ;\ V i|«lrn i, nu , 



92 



Varna a 19-a 



vinul nou in foi vechi; iar de pun, se sparg foii, vinul se varsa §i 
foii pier. Deci, vinul nou se cade sa-1 puna in foi noi, si amindoua 
se \'m" (Mt. 9, 76 — 77; Lc. 5, 36— 38). Si in alt a parte zice celor 
nepricepu^i: „Prietene ! Cum ai venit aid neavind haina de nunta ! -?" 
(Mt. 22, 72,7-74). 

Tot privitor la^easta pregatire, Sf. Ap. Pavel zice a§a: „Nu va 
(mar) faceti idolatri, precum unii dintr-in$ii, dupa cum este scris: 

„Sezut-a pbporul de a 
mincat §i a baut, $i s-a 
sculat de a jucat". (1 Cor. 
10, 7 ; E§. 32). „Eu nu vo- 
iesc sa va faceti parta^i 
dracilor, idolilor. Nu puteti 
bea Paharul Domnului §i 
paharul dracilor, nu puteti 
voi a fi parta^i Mesei Dom- 
nului §i mesei dracilor. Au 
intarita-vom pe Dumnezeu 
spre minie ? Au sintem mai 
tari decit EL? . . . Curatiti 




Israelii la poalele muntelui Sinai . . , au 
mincat, baut §i jucat in jurul viteltilui de 
aur, dupa care au fost pierdu^i vreo 3 000 
de ascu^ul sabiei. A§a au facut §i fac $i 
majoritatea cre^tinilor intuneca^i, dar se 

pierd de urgia Divina. 



dar aluatul eel vechi, ca 
sa fiti framintatura noua, 
precum sinteti fara de 
aluat. Pantile noastre Hris- 
tos pentru noi S-a Jertfit. 
Pentru aceasta 



A 

in 



sa praz- 
nuim nu m altatul eel 
vechi, nici in aluatul rau- 
la^ii §i al vicle§ugului ; ci in azimile curatiei §i ale adevarului . . . 
A^adar, sa se cerceteze omul pe sine, §i a§a sa manince din Piine 
?i sa bea din Pahar. Caci cei ce maninca §i beau cu nevrednicie, 
judecata lor in§i§i maninca §i beau, nesocotind Trupul Domnului . . . 
Oricine va minca Piinea Aceasta §i va bea Paharul Acesta cu ne- 
vrednicie, va fi vinovat fata de Trupul §i Singele Domnului" (1 Cor. 
10, 7, 20-22; 5, 7-8; 11, 28-29, 27). 



J i 



Acestea §tiindu-le fiecare dreptcredincios cre§tin 
pastont 



— Pastor §i 
trebuie a-$i cerceta bine con§tiinta $i a se pregati serios 
pentru Dumnezeiasca Imparta$ire: mai intii prin marturisirea pa- 
atclor, implinirea canonului cuvenit (1 loan 1, 9; F. Ap. 19 18—19; 
Lc* 19,5; Mt. 3,8; lac. 5, 16) prin adevarata pocainta (Mc. 1, 
3—4), impacarea cu fratii §i vrajma§ii (Mt. 5. 23— 26, 44). Prima 
<<>ndiiie la adevarata Pocainta pentru lmparta$ire este 

« iiica", „iertarpa". 

it al vostru Cel din ceruri nu va ierta gre^elile voastre" (Mt. 6, 



lmpa- 
„De nu veti ierta oamenilor gre?alele lor, nici 



A ereziilor $i Devierilor de la Ortodoxie 



93 



- 



74-75- Mc 11 25-26). Aici' noi insine conditionam aceasta cind 
in rugaciunea Domneasca „Tatal nostra", zicem: „Si nemta noua ; 
• greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor ncstn (Mt.%72), 
De cite ori? De saptezeci de ori cite sapte - ne spune tot Mintm- 
torul-de 490 de ori, adica totdeauna cind este camta (Mt. 18, 
21—22; comp. Lc 17 3—4). 

Dupa marturisire, facerea canonului cuvenit, adica a roadelor 
vrednice de pocainta (Mt. 3,8), dezlegare si iertare, urmeaza: citi- 
rea rugaciunilor, pravila pregatitoare pentru Dumnezeiasca Impar- 
tasire, din Ceaslov, si apropierea de Sf. Potir: „cu fnca lui Dumne- 
zeu, cu credinta si cu dragoste (Vezi in „explicafea ,,Simbolului 
Credintei" la Taina Dumnezeiestii Impartasanii, „Privelistl Apo- 
caliptice", cap. 4, 77). ^ 

Numirile Dumnezeiestii impartasanii. Aceasta Dumnezeiasca 
Taina a Impartasaniei, avindu-se in vedere: fiinta, materia, admi- 
nistrarea, scopul si efectele ei stralucite, a purtat m Bisenca apos- 
tolica - primara % si poarta si in prezent felurite nunun, dp.: 
Piinea sau fringerea Piinii (Mt. 26,26; 1 Cor 11, 24), Euhanstie 
adica multumire, (pentru ca Mintuitorul luind Piinea, a multum it 
si a frint-o; asiiderea luind si Paharul, iarasi a multumit si 1-a dat) 
■ -?Mt 26 27) Cina Domnului (1 Cor. 11,20,2^-26; comp Lc. 
14 16-27), Praznicul Nuntii Mielului (Mt. 22, 2-74), Masa Dom- 
nului (1 Cor. 10, 27), Masa lui Hristos, Sfinta si tainica, pentru ca 
sub chipul Piinii si a Vinului aduse jertfa si sfim;ite, se da celor ■ ce 
se Impartasesc, Insusi Prea Sfintul Trup si Singe ad Domnului 
(loan 6, 27,58; Mt. 26, 26-27; 1 Cor. 10, 26; 11,23-29), Misterul 
Altarului, (pentru ca aducerea, slujba, sfintirea si transformarta se 
face in Altar pe Sf. Jertfelnic), Piinea Domnului, Pnnea lui Dum- 
nezeu, Piinea Cereasca, Piinea ce a spre f lint a (loan 6, 27 -58, 



Mt. 6, 77), Paharul fricii, credintei, dragostei Dumneziesti, Paharul 
Misterului, Paharul binecuvintarii - conform moduhn lucraru Prea 

~^_ —F. : 1 SBa ^ _»_ — ■» 4 j"fc ^^ ^^h f*\ ^^h M % \ I M K ■ ■ \ 1 I 1 



J 



28; 1 Coir. 10,76), 



Domnului Hristos, pretios, Sfint (Mt. 26,27- 
Taine Sfinte, Dumneziesti, nemuritoare, ceresti, infnco ? ate, mis- 
terii (pentru natura lor tainica si ascunsa ochilor trupesti) (4 Imp. 6, 
75-77; Lc. 24, 76, 30 -31 ; loan 17, 7), Jertfa Sfinta ^si^tamica 



(2 Cor.' 5,20; Cols'. 1,20-22; Mt. 26,25-25; Rom. 5, 70 
1 Cor 11 29; Evr. 9, 74; 13, 20), comuniune, unire (pentru ca 
printr-inse'le ne unim unii cu al^ii ?i toti laolalta cu Domnul nostn. 
lisus Hristos Dumnezeu (1 Cor. 10 76-77; 12 27). 

Din numirile acestea noi putem vedea, cit de mult trobu.toarr 

este aceasta mare Taina Dumnezeiasca fiecarui dreptcr -• 

cre§t i„ — p rt stor si pastorit — in viafa sa. 



94 



Varna a 19-a 



Piinea si Vinul se prefac cu adevarat in Trupul si Singele Dom- 
tmlui. Aceasta a fost §i este pururea cu putinta numai §i numai la 
Dumnezeu. Aceasta nu-i tare greu de crezut credincio§ilor luminati, 
in care Cuvintul lui Dumnezeu locuie§te bogat (Cols. 3 16). In 
istoria facerii lumii, vedem ca:„Dumnezeu a zis $i s-au fScut. El 
i poruncit §i s-au zidit". Deci, daca numai cu cuvintul Domnul 
Hristos a putut face din n-imic ceea ce nu era (Fac. 1 ; vezi „Simbolul 
Credintei" in lumina Sfintei Scripturi, in „Priveli?ti Apocaliptice", 
cap. 4 77, deautor), apoi a schimba firea celor ce exista, este mult 
mai u§or. Odinioara Moisi la rugul ce ardea in flacari §i nu se mis- 
tuia, tinea in mina un toiag. Aruncindu-1 jps la porunca Domnului 



Dumnezeu, toiagul s-a prefacut in §arpe, apoi apucindu-1 de coada, 



i?i lua forma p natura dintii (Es. 4 7—5, 77; 7 70 




. Dupa aceea 



Moisi a prefacut: apele in singe, tafina sau pulberea pamintului in 
mu^ita, tintari, paducbi, cenu§a luata din cuptor §i aruncata spre 
Cer in bube, rane $i be§ici ustutatoare pe toti Egiptenii §i dobitoa- 
cele lor (E§, 7 7P-27; 8 6-16-19; 9 70-77). Daca simpla bine- 
cuvintare a unui om — Moisi — a avut puterea sa schimbe natura ; 
ce sa mai zicem de binecuvintarea Dumnezeiasca, in care insa§i 
cuvintele Mintuitorului rostite de Preot conlucreaza la prefacerea 
Piinei ?i Vinului, proaduse, in Trupul §i Singele Lui? ! 

Dupa intoarcerea din robia Babilonului de 70 de ani, Iudeii 
lustra apa din fintina in care Ieremia af uncase focul Sfint. Apa 
aceia au turnat-o pe jettfa adusa in lerusalim in rasaritul soarelui 
$i apa s-a transftfrmat in foe §i -a mistuit jertfa adusa (2 Macab.., 
I 19—23). Cum aici apa §i-a schimbat firea in foe, a?a §i Piinea §i 
Vinul, proaduse pe Jertfelnicul Altarului, prin rugaciunea Preotului 

cu conlucrarea lui Dumnezeu, se prefac in TrupuLsi Singele Dom- 
nului. 

La nunta din Cana Galileii Mintuitorul preface apa din cele 

$ase vase pline (de cite doua-trei vedre) in vin rosu. Acum ce ne 

mint cum schimba El vinul in Singe? Cum acolo a schimbat firea 

apei in vin; a§a §i aici la Cina de Taina si la Altarele creatine, a 

prefScut ?i preface firea Piinii §i a Vinului, amestecat cu apa; in 

Dumnezeiescul Sau Trup §i Singe al Sau (loan 2 7 — 70; 6 31-58; 
Mt. 26 26-25): 

E foarte drept, ca lucrarea prefacerii acesteia jmai presus de 
fire, depa§e§te puterea noastra de intelegere, totu^i, ea se face cu 
A-tot-Puternicia $i Intelepciunea lui Dumnezeu. De aceasta pre- 



I; 
I 



Sfint ii 

9 

sint mari 



;M'<Te sigura ne incredinteaza Mintuitorul, Sfintii Apostoli, 
■|arin{i si dreapta credinta cre^tineasca, ale carei ispravi sii 
?i minunate. Privitor la aceasta ne incredinteaza si Sf. loan Da- 
rnaschin, zicind: „Insusi Piinea si insusi Vinul, se prefac in Trupul 
*i Singele Domnului. Iar daca intrebi de chipul cum se petrece^ 





















w 






A ereziilor ^i Devierilor de la Ortodoxie 



95 



.V\. 



* - 

(aceasta), ti-e deajuns sa auzi ca prin Sfintul Duh, a$a cum Domnul 
§i-a luat lui in§i§i in Sine Trupul din Prea Sfinta Nascatoare de 
Dumnezeu prin Duhul Sfint. Ku ?tim nimic mai mult decit ca, 
cuvintul este adevarat, lucrator §i A-tot-Puternic al luiDumnezeu, 
dar chipul cum, nu poate fi cercetat. Nu e lipsit de intercs sa spun 
^i acest lucru, ca dupa cum in chip firesc piinea prin mincare $i 
vinul §i apa prin bautura, se prefac in trupul ?i singele celui ce 
maninca §i bea §i nu ajung un alt trup pe linga eel dintii, tot a§a 
Piinea punerii inainte, Vinul §i Apa, prin chemanea $i venirea Du- 
hului Sfint, se prefac intr-un chip mai presus de fire, in Trupul §i 
Singele lui Hristos, §i nu sint doi, ci unul §i acela§i... Piinea si 
Vinul nu sint icoana Trupului §i Singelui lui Hristos — sa nu fie! 
ci Insusi Trupul indumnezeit al Domnului, pentm ca Insusi l3om- 
nul a zis: „Acesta este nu chipul Trupului, ci Trupul Meu, §i nu 
chipul Singelui, ci Singele Meu" (D.I.D. cart. IV, cap. 13). 

Vestita Romand a vazut catne in loc de Piine. O femeie vestita 
diri Roma, a adus prescuri la Dumnezeiescul Altar. Slujba Dumne- 
zeiestii Liturghii o facep. atunci P.S. Arhiepiscop al Romei Grigore 
eel Mare, Dialogul. La sfir^itul slujbei, in vremea cind se impartea 
la popor Dumnezeiasca lmparta§anie, s-a apropiat §i femeia aceea 
ca sa se Imparta§easca. Cind i s-a dat in mina P.S. Trup sub chipul 
Piinii Euharistice, auzind pe Sf. Grigore zicind: „Trupul Cel de 
viata facator al Domnului nostru Iisus Hristos se da. . ;", a pufnit 
in ris. Sf. Terarh Grigore oprindu-$i mina de a da Sfint ele inainte 

celor ce veneau dupa ea, a intrebat-o: „Pentru ce ai ris?" Femeia i-a 

raspuns: „Pentru ca mi-i de mirare Stapine, ca piinea aceea pe 

care eu cu miinile mele am framintat-o, facut-o si am copt-o, o 

nume§ti: „Trupul lui Hristos!" Sfintul; vaziudu-i necredinta, s-a 

■ ^ # * ♦ 

rugat lui Dumnezeu fierbinte in duh §i adevar. Atunci indata chipul 

Piinii Euharistice s-a schimbat in Trup omen esc. Femeia vedea 

in lecul Piinii carne omeneasea singerinda. Si oamenii din Biserica, 

care erau in junil ei, au vazut minunea aceea §i slaveau pe Hristos 

Dumnezeu. Toti, la vederea aceea minunata, se intareau in ere- 

dinta unii pe altii, neindoindu-se despre Preacuratele Taine, ca: 

sub chipul Piinii este adevaratul Trup, $i sub chipul Vinului este 

adevaratul Singe al lui Hristos. Dupa aceasta aratare minunata, 

Sfintul Grigore rugindu-se iara§i, s-a schimbat chipul Trupului 

omenesc iara$i in Piine. Femeia s-a Imparta^it cu fricS $i cu cro- 

dinta neindoita, primind sub chipul Piinii Trupul lui Hristos $i sub 

chipul Vinului din Potir, Singele lui Hristos (V. Sf. 12 martie, O.c. 
pp. 512-3). 



90 



Varna a 19-a 



Taina Dumnezeiestii Impdrtdsanii covir§e§te pe toate celelalte 
Taine. $i §titi de ce? Pentru ca: 

a) Materiile celorlalte Taine se sfintesc, d.p. apa la Botez, 
Mirul pentru Mir-Ungere, untul de lemn la Sf. Maslu, dar cu toat& 
sfinfirea aceea, ele ramin sfintite, dar cu aceea§i fire. La aceasta 
Taina insa, Piinea §i Vinul proaduse, la sfintire, se prefac in P.S. 
Dumnezeiesc Trupul ?i Singele Domnului Hristos. Lucrarea asta 
este fbarte mare §i prea covir§itoare tuturor celorlalte Taine. 

b) In Taina aceasta ni se da real: Trupul §i Singele Domnului 
Hristos Dumnezeu-Omul sub chipul Piinii §i al Vinului Euharistic, 
cu care ne Imparta^im spre iertarea pacatelor, viata ve?nica §i par- 
ta§ia pentru totdeauna cu El. 

c) Aceasta, pelinga Taina Sfinta, este tot deodata §i Jertfa 
reala, ce se aduce lui Dumnezeu pentru intreaga Biserica Triumfa- 
toare ?i Luptatoare, pentru vii §i pentru repausati. Aceasta Jertfa 
mare, universal^, nesingerata, este una si aceea§i cu Jertfa de la 
Gina de Taina §i Jertfa de pe Cruce a Mintuitorului. Prea Sfinta 
Treime,^ Intruparea Domnului nostra Iisus Hristos §i Dumnezeiasca 
Imparta§>anie sint trei mari Taine nepatrunse de mintea omeneasca, 
ni$te inal^imi nemarginite. 

Mintuitorul este real in Dumnezeiasca tmpdrtd$anie. Da, cu 
adevarat, Mintuitorul este real §i fiintial in Dumnezeiasca tmparta- 
sanie sub forma Piinii ?i a Vinului Euharistic. Aceasta o adevere?te 
Insu§i Mintuitorul de doua ori amanun|it §i foarte clar. 

Dupa saturarea noroadelor — 5 000 de barbati plus femeile 
?i copiii — in pustie cu cele cinci piini $i doi pe?ti', dupa care s-au 
luat 12 co$uri cu farimituri, Mintuitorul fagaduie?te ca va da oame- 
nilor lmparta§irea cu Trupul Sau §i cu Singele Sau. El tnsu?i Se in- 
fati^eaza oamenilor ca „Piinea Vietii", §i drept ca o reala mincare ?i 
bautura", zicind: „Eu sint Piinea cea vie Care s-a 




- _ - ^.gorit din cer. 
De va minca cineva din Piinea aceasta, va fi viu in veci. Piinea pe 
Care Eu o voi da, este Trupul Meu, pe care Eu il voi da pentru 
viata lumii" (loan 6 51). Aid El fagaduie§te clar, ca i§i da Trupul 
Sau spre* mincare credincio§ilor. Atunci ludeii s-au scandalizat, ca 
?i unii cre§tini eretici $i sectari ai vremilor noastre, zicind: „Cum 
poate Acesta sa-?i dea Trupul Sau sa-L mincam?" Expresia „a 
minca trupul cuiva" luata in alt inteles de unii deviati in intelesul 
Biblic, insemneaza: a cauza cel mai mare rau cuiva', a calomnia, 
a vorbi de rau, a cleveti, ponegri pe cineva, a-i scurta Viata, a-1 
baga cu zile in pamint (Ps. 26 J, 16; Mih. 3 3; lov. 19 22; Gal. 5 
75, viae. 5 3—4). Mintuitorul necedind celor scandalizaji, intare§te 
iara$i mai puternic ceia ce spusese despre lmparta?irea eredincio- 



amin grSiesc voua: 



9 i 

Trupul 









i * i 









wj 






y 



i* 



A ereziilor $i Devierilor de la Ortodoxie 



nu veti bea Singele Lui, nu veti avea viata in voi. Cel ce manincS. 
Trupul Meu §i bea Singele Meu, are viata ve^nica, §i Eu il voi invia 
pe el in ziua cea de apoi. Ca trupul Meu este cu adevarat mincare 



§i Singele Meu cu adevarat este bautura" (loan 6 53—55). Apoi 
aratind legatura dintre Sine §i cei care cu buna pregatire se Impar- 
ta§esc cu Trupul Sau, adevere§te clar: „ Cel ce maninca Trupul 
Meu §i bea Singele Meu, acela petrece in Mine §i Eu in el. Precum 
M-a trimis pe Mine Tatal Cel viu §i Eu viez prin Tatal, a§a §i cel ce Ma 
maninca pe Mine (adica Trupul §i Singele Meu sub chipul Piinii §i 
al Vinului cu apa, transformate), va vietui prin Mine. Aceasta este 
Piinea Care S-a pogorft din cer. . . Cel ce va minca Piinea aceasta, 
va fi viu in veac" (loan 6 56—58). 

Din cuvintele acestea ale Mintuitorului, reiese clar, ca aici este 
vorba de o adevarata mincare §i bautura a Trupului §i Singelui Sau 
sub forma Piinii $i a Vinului, transformate in Trupul §i Singele 
Sau Euharistic (loan 6 32-58; Mt. 26 26). 

Mai tirziu Mintuitorul ne lamure§te prezenta Sa reala in Dum- 
nezeiasca tmparta$anie cind o instituie la Cina de Taina. „Luind 
Piinea — istorisesc Sfintii Evangheli^ti — a dat-o Sfintilor Sai Apos- 
toli, zicind: „Luati mincati, Acesta este Trupul Meu...". Apoi 
luind Paharul §i binecuvintind, le-a dat, zicind: „Beti dintru Acesta 



toti ! Acesta este Singele Meu al Legii cei noi, Care pentru voi $i 



i. - 






pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor" (Mt. 26 26—28; 
Mc. 14 22—24; Lc. 22 19—20). In cuvintele acestea Mintuitorul 
arata destul de clar ca: in Piinea binecuvintata §i frinta, data Sfin- 
tilor Sai Apostoli, El le ofera spre mincare Insu§i Trupul Sau, §i 
spre bautura lnsu§i Singele Sau, infatuate '— nu inchipuite — in 
acea clipa pentru totdeauna, sub forma Piinii §i a Vinului. Ca Min- 
tuitorul e . real in Dumnezeiasca Imparta§anie — in nici un caz 
inchipuire, cum sustin unii cre$tini rataciti — ne lamure?te $i 
Sf. Ap. Pavel ca §i Sfintii Evangheli§ti, zicind: „Drept aceea, oricine 
va minca Piinea aceasta §i va bea Paharul Domnului cu nevred- 
nicie, va fi vinovat fata de Trupul §i Singele Domnului. Deci, s£ se 
cerceteze omul pe sine §i numai a§a sa manince din Piine §i sa Ixm 
din Pahar. Caci cel ce maninca §i bea cu nevrednicie, manincS BJ 
bea judecata impotriva sa, pentru ca nesocote^te Trupul Domnului" 
(1 Cor. 11 27—29). Prin aceste cuvinte, Apostolul ne arata < lar c^l 
cel ce se Imparta§e§te din Piine §i bea Paharul Domnului, pri- 
me§te in casa, corpul, fiinta sufletului sau cu adevSrat: M Triipiil si 
Singele Domnului", nu inchipuire cum zic deviatii dc la drrapta 
credinta. Daca Piinea §i Vinul din Pahar, ar fi immnHiir.hiptiiri, 
n-ar mai fi zis Apostolul: „Va fi vinov.H fa^a de Irupul ^i Snip l<» 
Domnului". Vede^i dar ca Piinea ^\ Vinul luihaiislir sinl < u adr 
varal: liupul <$\ Single noimitilui (air rnlr mmI In vlt\ 



<m 



Varna a 19-a 



i>m{inenle devia{ulor nu impiedica pe Hristos a fi real in Dum- 
nezeiasca Jmpar tannic Sustinerile protestantilor si sectarilor ca 
oclata ce toti Evanghelistii zic: „Piinea din cer v-o da Tatal Meii 
Pttnea lui Dumnezeu se pogoara din cer . . . Aceasta e Piinea Care 
se poroara din cer.... Eu sint Piinea cea vie... Piinea Care Eu 
°rr V01 * )r ^ maninc5 Piin ™ Aceasta . . . Iisus la Cina luind 

nT e -i V ( S an 6 i 2 - 33 ' 50 T? 1 > 58 > Mt. 26 26; Mc. 14 22; Lc. 22 
19) e tot Pnne ^ adica numaj in mchipuire, o icoana, o simbolizare 
a Trapului lui Hristos, sint gresite, groaznic de gresite I 

Impotnva acelor sustineri sau arguments gresite, noi stim, 
dupa hmbajul Scnptunlor, ca unele creaturi formate din altele 
poarta adeseon numirea acelora din care s-au luat si facut desi 
nu mai sint aceleasi. De pilda:Adam a fost facut din tarina pamin- 
tului p se numeste „pamint",.dar el in realitate este om viu nu 
pammt nemsufletit (Fac. 2.7). Eva, care s-a luat din coasta lui 
Adam, e supranumita: „os din oasele lui Adam", dar ea nu e un os 
mort; ci o fnnta vie, Eva, maica celor vii (Fac. 2 23; 3 20). Sarpele 
cd prefacut din toiagul lui Moisi si Aaron, cit si serpii prefaJuti 
dm toiegele vrajitonlor Egiptului, inghitite de toiagul lui Moisi 
se numea toiagul lui Moisi, toiegele vrajitorilor Egiptului, desi erau 
transformate m serpi ? i erau in realitate serpi. „Moisi ? i Aaron 
s-au dus la Faraon si la slujitorii lui, § i-au facut cum le poruncise 
Domnul : Aaron a aruncat toiagul sau inaintea lui Faraon si inain- 
tea sluptorilor 1m si s-a facut sarpe.Atunci Faraon a chemmatpe 
mteleptn Egiptului si pe vrajitori, ? i au facut si vrajitorii Egipte- 
mlor asemenea lucru cu vrajile lor: fiecare din ei § i-a aruncat toiagul 

(E ? S "4i-?-7 a 70-/?) ar t0iagUl lui Aar0n a !^!P toi ^ele lor" ■ 

. Asijderea: orbii, mutii, surzii, ?chiopii, indracitii . . . in genere 
toti bolnavn vmdecati, in Dumnezeiasca ScripturS se numesc si 

& -I m r + r ? }° V . de f Svi J-5ita tot: orbi, muti, surzi, ? chiopi, 
mdraciti si toti bolnav,, desi in realitate nu mai sint ceia ce au fost 
A§ijderea sub numirea de „piine" in Sf. Scriptura si in limbajui 
nostru zilmc, se mteleg adeseori toate bucatele, cerealele, legumele 
in general once ahmente pentru hrana oamenilor; dar in realitate 

S^l r? P p' ne Pr °,? riu f Sa dC griu ; Ci ^ alte alimente • • • Asa 
?i numinle de Pnne si Vm, date uneori Dumnezeiestii Impartasanii 

desi are forma aceea, insa in realitate nu mai sint Piine si Vin simple ' 

ci Dumnezeiescul Trap si Singe al Mintuitoralui Hristos. Daca in 

unele locuri scripturistice, Sf. Ap. Pavel numeste Dumnezeiasca 

Impartasanie „Piine" si „Vin", apoi el o numeste asa: fie pentru 

ca din „Pime" s-a facut Trapul Domnului, ; si din „Vin" Singele 

Lui, sau fiindca pentru noi Euharistia este 6 hranS supranaturala 



A ereziilor §i Devierilor de la Ortodoxie 



99 









■ 





















' 



* 



' 



i % 

ori pentru ca Dumnezeiasca Impartasanie se infati§eaza ochilor 
no?tri sub chipul „Piinii" §i al „Vinului". 

Ca Mintuitorul este adevarat, real, prezent pururea cu Fiin^a 
Sa Dumnezeiasca in Piinea §i Vinul Euharistic, ne adeveresc multi 
Sfinti Parinti. „Sa ne supunem — zice Sf. loan Hrisostdm — lui 
Dumnezeu in toate lucrurile, sa nu-L contrazicem chiar cind ceea 
ce ne porunce§te El pare ca e potrivnic ideilor §i vederilor noastre. 
Cuvintul Sau trebuie preferat simturilor §i gindurilor noastre. Sa 
aplicam acum acest principiu la Sfintele Taine. Sa nu ne uitam la 
ceea ce se infati§eaza ochilor no?tri, ci la cuvintul Sau, caci El nu 
este supus gre§elii, pe cind simturile noastre sint expuse amagirii. 
Fiindca Cuvintul zice: „Acesta este Trupul Meu", sane supunem, 
sa credem §i sa vedem Acest Trup cu/ochii Sufletului, caci Iisus 
Hristos nu ne-a dat nimic sensibil ; ci, sub lucruri sensibile, ne infa- 
ti§eaza ceea ce se poate vedea numai cu duhul. Sint atitea in timpul 
de fata care zic: „A$ vrea sa vad: chipul, infati$area, ve?mintele 
lui Hristos". lata ca le vedeti, ca va atingeti chiar de El, ca-L min- 
cati. Vreti sa-I vedeti ve§mintele §i El vi se da pe Sine Insu?i, nu 
numai sa-L vedeti, ci §i ca sa-L pipaiti, sa-L mincati, sa-L primiti 
inlauntrul vostru... Nemultumit numai ca S-a fScut Om, ca a 
suferit batjocori, El a vrut inca sa Se amestece §i sa se uneasca cu 
voi, asa fel, ca sa fiti un singur trup cu El, §i nu numai prin cre- 
din|a, ci efectiv ?i in realitate. Acela de Care Ingerii se cutremura 
vazindu-L, din cauzit stralucii ii ce radiaza Persoana Sa, ne hrane^te 
cu Fiinta Sa. Amestecam fiinta noastra cii a Lui §i ne facem un 
singur trup, o singura carne u El. Cine va povesti minunile Dom- 
nului? Cine va vesti cum se cuvine laudele Lui? Ce pastor ?i-a 
hranit vreodata oile cu propria sa carne? Si ce vorbesc de pastor? 
Mamele insa§i i?i dau citeodata copii la doici straine, iar El nu su- 
fera ca ai Sai sa fie tratati a^a, ci ii nutre§te El lnsu§i cu propriul 
Sau Singe §i-i alipe^te . . . Iisus Hristos, Care odinioara facu aceste 
minuni la Cina luata cu Apostolii Sai, este Acela^i Care face ?i azi 
aceleasi minuni. Noi sintem slujitorii Sai; iar El sfinte^te cele puse 
inainte ?i le schimba in Trupul ?i Singele Sau . . . (Om. 82 la Mt.). 
Sf. Ciril al Alexandriei <=>i Parintii adunati la Sinodul local din 
Alexandria, ^inut in anul 430, se exprima astfel in epistola Cfitra 
Nestorie: „Noi aducem in Biserica o jertfa nesingeroasa, no ;i|»r0« 

piem de binecuvintarea mistica §i ne sfintim, Impart ;r hk h. \u 



cu Sfintul Trup §i cu pretiosul Singe al lui Iisus Hristos, Rase 



inn 



i- 












ratorul tuturor. Caci noi nu mincam Trupul Sau ca un trup de rind, 
nici ca al unui om sfintit sau unit cu Cuvintul prin vrednicia sa . 
ci cu adevaratul Trup al Cuvintului, Care S-a facut Om pentru 
mintuirea noastrS.". 















A ereziilor $i Devirrilor de lS Ortodoxk* 



101 



100 



Vama a 19-a 



Fericitul Ieronim zice de asemenea : „Este atita de mare deose- 
birea intre piinile punerii inainte si Trupul lui Iisus, ca intre umbra 
si lumina, ca intre imagine si adevar, ca intre chipurile lucrurilor 
viitoare..." (Com. la Tit cap. 1). 

Bmefacerile Dumneztesht fmpdrta$ann sint multe, mari, pu- 
ternice si foarte folositoare. Astfel ea' este: 

a) O foarte minunata hrana duhovniceasca. Ea este pentru 
Suf let ceea ce este aerul si hrana trupeasca pentru trap. Aceasta 
e adevereste In'susi Mintuitoral, zicind: „Trapul Meu este adeva- 
rata mincare si Singele Meu adevarata bautura" (loan 6 55). Deo- 
sebirea e numai aceasta: hrana materials se transforma in insusi 
trupul celui ce o maninca, si se face una cu el ; iar Dumnezeiasca 
Impartasanie schimba trupul si fiinta intreaga a celui ce o primeste 
cm vrednicie, in Chipul si Asemanarea Celui ce Se maninca, adica 
in Hristos Domnul, ne face partasi „Firii Dumnezeiesti", cum ade- 
vereste si Sf. Ap. Petru (2 Petra 14). 

b) Uneste in chip mistic pe Crestin cu Hristos: pastrind, desa- 
virsind, hranind si intarind intreaga sa viata duhovniceasca. 

c) Produce indata o unire fizica cu Piinea si Vinul Euharistic, 
cu Insusi Hristos, Care este in ele, si prin adevarata dragoste, uni- 
rea aceasta se intareste, sporeste, se desavirseste. 

d) Curata depacate, intareste in virtute si pregateste pentru 
fencita via^a vesnica. Aceasta o adevereste Mintuitoral, zicind: 
„Cel ce maninca Trupul Meu si bea Singele Meu, are viata vesnica! 



<t 



loan 



» 



mincare, ca hranindu 



cu El, sa lepadam trupul eel dintii mort si sa ne facem vrednici de 
viata vesnica" (Om. 24 la 1 Cor.). „Primim Trupul lui Hristos - ade- 
vereste si Sf. Ambrosie — ca sa ne facem partasi vietii Lui" (Com. 
la Lc. X, 49). ' V 

e) Incredinteaza ca vom invia cu trupul la invierea obsteasca 
si vom trai in veci. „Piinea — adevereste Mintuitoral — care se 
pogoara din cer, este Aceia din Care daca maninca cineva, nu mai 
moare. Eu sint Piinea cea vie Care S-a pogorit din cer. Cine ma- 
ninca din Piinea Aceasta, va fi viu in veci . . . Cel ce maninca Trupul 
Meu si bea Singele Meu, are viata vesnica, si Eu il voi invia in ziua 
cea de apoi" (loan 6 50— 51, 54). 



tasitul cu Hristos Euharistic in biruitoral dracilor. 
Sufletului 



pe 



Vrajmasul 



adevereste Marturisirea Ortodoxa — nu indrazneste sa 

faca vreun rau aceluia in care vede ca petrece Hristos" (Rasp, intreb. 

107, p. I). Cei ce se Impart asesc cu Dumnezeiescul Trup si Singe 

al Domnului Hristos, cu buna pregatire, acelora- nici ispitele, nici 

A. 



\ 



f 






■v* 






I 

spiritele rt 'e nu le pot pricinui nici o vatamare. tntr-una din c&r- 
tile noastr : biserice§ti, se spune ca un Sfint intreba odata pe spi- 
ritele* rele: „De care fapta a cre§tinilor va temeji voi mai mult?" 
Ele ii raspunse: „De aceea ce mincati voi in Biserica, adica de Dum- 
nezeiasca Impartasanie. O! Daca cre§tinii ar primi cu sfintenie ceea 
ce primesc in Taina Dumnezie^tii lmparta§anii, atunci ar fi scutifi 
de cursele noastre..." (Corinceea, part. If, c. 68). 

g) Spulbera puterea vraj itorilor §i a dracilor. Un eretic — scrie 
Chesarie — a facut multe vraji cu me$te§ugul diavolesc. El razvra- 
tea groaznie poporul, facind multe minuni prin nalucire, ca sa ama- 
geasca pe crestini §i sa-i aduca la spurcatul sau scop. Pentru a intari 
mai mult invatatura sa, intra in foe unde statea citva timp. Atunci 
chemind pe dracul in ajutor, acela stingea flacara §i el raminea ne- 
vatamat. Aflind despre aceia Arhiereul ora^ului, a luat Sfintul 
Trup (al lui Hristos in Artofor), §i apropiindu-se de foe, a poruncit 
sa lege pe fermecatorul acela cu lant §i sa-1 arunce in flacari, ca sa 
vada ^i el minunea. Vrajitorul s-a lasat legat §i aruncat in foe, soco- 
tind ca iarS^i va face minuni ca §i mai inainte. Atunci insa s-a ama- 
git, vicleanul, ca indata ce 1-au aruncat in foe, a inceput sa arda 
in flacari. El a strigat cu glas mare, zicind: „Ajuta-mi diavole, ca 
sa nu pier in flacari!" Vicleanul diavol a raspuns, zicind: „De multe 
ori ti-am ajutat, insa acum nu mai pot, pentru ca sta aici Cel mai 
tare decit mine!" Si a§a, s-a mistuit de foe ticalosul vrajitor. 

Acela§i Chesarie scrie ca in vremea sa oarecare eretici, cu me$- 
te§ug satanicesc, au facut ni$te lucruri de mirare. Ei mai ales umblau 
pe deasupra apelor unui riu, §i nu se cufundau. Cu vrajile ^i nalu- 
cirile acelea ale lor drace§ti, atrageau la eresul lor multi oameni 
pro^ti. Acelea vazindu-le un Preot ravnitor, a luat Sfintul Artofor 
cu sine, §i ducindu-se la riu, a zis acestea: „Va jur pe voi, dracilor, 
cu puterea Acestuia pe Care il tin in miinile mele, sa nu mai ajutaji 
acestor eretici, ca sa amageasca poporul". Acestea zicind, §i vazind 
ca nu s-a facut nimic minunat §i mai ales ca-1 batjocoreau ereticii, 
jticind deasupra apelor, §i Cre§tinii erau foarte mihniti, a aruncat 
Sfintul Artofor in riu. Indata ce s-a atins de ape Sf. Artofor cu 
Dumnezeiescul Trup ?i Singe al Domnului Hristos Dumnezeu-Omul, 
a pierit in§elaciunea diavolului, §i acei amagitori s-au afundat ca 
plumbul in apa. Sfintii fngeri au luat nevazut Artoforul §i 1-au pus 
pe Sf. Masa in Altarul Bisericii. Preotul s-a bucurat, ins3, se milnioa 
lult pentru Sf. Artofor cu Dumnezeiasca fmparta§anie cS n-o mai 
vedea. Pentru aceasta toata noaptea aceea a facut priver.here, 
rugindu-se lui^Dumnezeu sa-1 povatuiascS cu Harul lui, cu sa-1 
afle. Dimineata intrind in Biserica §i Aliar, a g5sit Artoforul |k* 
Sfinta Masa. Atunci s-a bucurat foarte, mull, p'ovcslind credincio- 
?ilor minunea. 












102 



Varna a 19-a 



h) Iarta pacatele pacatosilor ce I se roaga cu toata credincio- 
sia.Un preot mergea sa impartaseasca un bolnav. O femeie curva 
vazmdu-1 ca se ducea cu atita evlavie si descoperit, desi era vreme 
de ploaie s-a umilit cu inima. Alergind cu lacrimi, asa desculta 
cum se afla, s-a aruncat cu fata la pamint in noroi, strigind : Sta- 
pme Doamne Iisus Hristoase ! Cel ce esti cu adevarat milostiv 
Dumnezeu, Care Te-ai nascut din pururea Fecioara Maria si ai 
patimit pentru mintuirea noastra, mintuieste-ma si pe mine paca- 
toasa si cu totul spurcata, si nu pomeni, intra tot Milostive, necu- 
ratnle mele ci larta-ma pentru rugaciunile celeia ce Te-a nascut 
mai presus de fire". Acestea zicind ea cu lacrimi fierbinti, a iesit 
un glas dm acel Sfint Potir, ? i a zis: „Iarta-se tie pacatele tale!" 
De atunci femeia aceea, care mai inainte era curva si desfrinata 
pnmmd mcredintare de mintuirea sa, a urit pacatul, a facut mare 
nevomta, si s-a mintuit cu Dumnezeiescul Dar (M P. p.c. po 415-7) 
Bmefacerile sau efectele acestea le lucreaza Dumnezeiasca 
Impartasame numai in Sufletele dreptcredinciosilor Crestini - Pas- 
tori si pastonti - care cu buna pregatire se apropie de ea si se 
Impartasesc cu vrednicie. Cei care insa o primesc fara pregatirea 
cuvenita, se pagubesc . . . cad in mustrarM rnwtiini- *; c ; & ™t„jx 
(1 Cor. 11 27-29). 






. ■■ . P in fiecare parkacd a Sfintei Impdrtasanii p e 

toate Altar ele, asa cum este si in ceruri. Crestinilor - Pastori si pas- 
tonti - ya mirati cum se imparte cite o farimitura de piine care 
se schimba pe Prestol in Trupul lui Hristos si se afla tot intreg. 
Hristos, drept asa cum este in cer asa si pe Altar? ! Mirati-va si de 
aceasta ca un soarece ne lumineaza si ne incalzeste aici,'in aceiasi 
clipa este deodata si in cer § i pe pamint, si la rasarit si la apus, la 
miaza-zi, la miaza-noapte, si in toate laturile lumii. Asa si Hristos 
in i aceiasi timp este deodata si in cer si pe pamint, in Dumnezeiasca. 
Liturgnie, ca un Puternic conlucreaza cu puterea Sa cea Dumne- 
zeiasca. Te miri ca in multe parti si particele mici si foarte mici este 
Hristos si tot intreg Se da tuturor intocmai in fiecare parte, parti- 
ta crt de mititica, nu mai putin intr-una si mai mult mtr-alta? \ 
Mira-te si de aceasta; ca un glas al meu este si in gura mea si in 
urechile voastre intr-un chip. Deci, de se afla in fapte asa, dar cu 
at max mult prea lesne poate sa fie in Soarele eel Drept Hristos, 
decit in soarele eel facut, si in Cuvintul lui Dumnezeu decit in cu- 

3£ \ T ne f C ' - Te miri c5 Tmpul se frin §e in bucati, cind se imparte 

ticetl M PS' - ?1 + CUm !f te Hrist0S !ntre S in toate buca^elele si par- 
tice ele ! ! ? Mira-te si de aceasta; iata, cind zdrobesti oglinda in 

Jr? 1 ' ch ? u ! om ului nu se zdrobeste intr-insa, ci in toate 

melt tot? VCde &*«& ? in ° glinda intrea & a - Te miri ^ este 
mmcat totdeauna Trupul lui Hristos, si nu se mai imputineaza, ci 















A ereziilor si Devierilor de la Ortodoxie 



103 



pctrcce inreg in veci?! Mira-te §i de aceasta: ca dintr-o lumini 
aprinzi m ; ( de luminari, §i totu$i nu imputinezi lumina cea dinfii. 
I )e intrebi cum intra Hristos inlauntrul nostra §i nu se spurca, nici 
se opre§te? ! Eu te intreb: soarele, care de atitea ori trece prin locuri 
imputite §i scirnave, spurca-se au ba? . 

De aici invatati-va, ca de nu se spurca soarele eel trecator, cu 
mult mai virtos Cel ve$nic §i netrecut, lumina a toata curatia, nu 
se spurca. . ." (Dupa o Cazanie). 
• v Cdlugarul batrin indoielnic in Taina Dumnezeiestii Impartd^anii. 

Un 




t 



batrin — istorise§te Avva Arseme — mare cu viata 
pustniceasca, dar prost in cunoa§terea drept'ei credinte cre§tine?ti, 
zicea ca Piinea §i Vinul Euhartic, cu care se Imparta^ise, nu este 
Trupul §i Singele Domnului, ci o inchipuire, un simbol! Doi hatrini 
pustnici auzind despre gre§eala aceasta, socotind ca din nerautate' 
§i prostime zice a§a, au venit sa faca munca de lamurire cu el. 
„Avvo — i-au zis ei — am venit sa te intrebam ceva, caci am auzit 
un cuvint de necrezut pentru sOarecine, care zice ca Piinea §i Vinul 
Euharistic, cu care ne lmparta§im, nu este cu adevarat Trupul 
§i Singele lui Hristos; ci o inchipuire!" Batrinul le-a spus drept: 
„Eu sint acela. Eu am zis §i zic a§a!" Batrinii ingrijora^i de nela- 
murirea pustnicului, il rugau pe el, ^zicindu-i: „Avvo, rugamu-te 
nu tine a§a; ci precum in vat a Sf. Biserica Soborniceasca sa ^ii. 
Noi credem ca : Piinea Aceasta, sf intita pe Sf . Jertf elnic cu Care ne 
Imparta^im, este cu adevarat Trupul Domnului Hristos $i Vinul 
amestecat cu apa din Potir este cu adevarat Singele Domnului 
Hristos §i nu inchipuire. Precum la inceput Dumnezeu luind fa- 
rina din pamint, a zidit pe om dupa Chipul Sau, §i nimenea nu 
poate zice ca omul nu este chip al lui Dumnezeu, de§i este neinteles 
Chipul a§a §i Piinea §i Vinul, pentru care a zis : „Acesta este Trupul 
Meu . . . Acesta este Singele Meu . .." credem ca a?a este cu adeva- 
rat: Trupul §i Singele lui Hristos". Batrinul insa sustinindu-§i 
gre§eala sa, ca odinioara Apostolul Toma (loan 20 25), zicea: „De 
nu ma voi incredin|a din lucru, n-am vestire desavir§it".~ 

BStrinii vazind ca nu-1 pot scoate din necredinta lui, au zis: 



„Hai sa ne rugam toata saptamina, pentru lamurirea aceasta, §i 
credem ca Dumnezeu ne va descoperi". Batrinul a primit cu bur.uric 1 
cuvintul, §i se ruga lui Dumnezeu, zicind: „Doamne, Tu §tii r.'i 
nu din rautate sint necredincios, ci ca sa nu ma in§el in m^liiii^'i 
Rogu-te Doamne Iisuse Hristoase, descopere-mi mie Taina aceasto 
De asemenea §i batrinii i in chiliile lor, se rugau cumarc osii.hr. 
zicind: „Doamne Iisuse Hristoase, descopere batrinului Tjuiiji 



aceasta, ca sa creada $i sa nu-§i piarda osteneala sa". 

Dumnezeu i-a ascultat pe toti. Implinindu-se sSptamina, t 
venit la Biserica §i au statut to|i trei pe o rogojina. Tn mijlorul loi 



in 



* 









104 



Vama a 19-a 



cu un cut,,, fj5^^S£&S>*W* ?°<? rit ^ «r 



Omul, multumind Celu? fteaS'df tZf ' Kr,St ° S Dum "^- 



Preoti 



tainA 



nostru Iisus Hristos Dumnezeu-Omul i wT\ 5 ' Mint ^orul 
Mare Preot - Arhiereu ™?™1! ",' ! ?5 S1 eSte P uru ^a un 

(ft. 109 4; Fact 1 %£&£?£& mm^t M -^°" 
adus Trunul San r*Qti<m,-+ J r I ^ ^ de buna v °ie ?i-a 

dincio ? i C de vinf S ur ^r e ' /^P*** P* oamenii cre- 

impacindu-ne cu Dumnezeu si SrSiSTvS \l — V?~ 2 ?> 2 /4 >' 
to imparatia Sa. !>&^*£t°$^J^ £^ 

continuata ca ot^J^ZL^^l ^ tel ° T > treb » ia 
tSseasca de binef aSeift f I ^ P* mintului . sa se impar- 

toare in persoana AoosTolilor SC ° P f ™ duit E1 Preo * ia ^ra- 






'HI 


















^J 



A ereziilor $i Devierilor de la Ortodoxie 



105 



Originea Preofiei. Dupa Botez, postul aspru in pustie §i bi- 
ruinja intreitei ispite, Mintuitorul i§i alese 12 Apostoli (Lc. 6 72— 
16; Mt. 10; Mc 3 13—18). Acestora le-a dat putere §i stapinire 
peste to^i dracii, §i sa vindece bolile. I-a trimis sa propoveduiasca 
Imparatia lui Dumnezeu. Acestor 12 Apostoli le-a dat putere sa 
dezlege §i sa lege . . . sa ierte ?i sa tina pacatele (Mt. 16 19 ; 18 18 ; 
loan 20 27-23). Pe linga ace§ti 12 Apostoli, Mintuitorul a mai 
ales §i alfi 70 de ucenici, pe care i-a inzestrat aproape cu acelea?i 
puteri, ca ale celor 12 Apostoli (Lc. 10 1— 24). 

Dupa Inaltarea Domnului la cer §i pogorirea Duhului Sfint, 
Apostolii au hirotonit §i a§ezat in Biserica 7 Diaconi (F. Ap. 6 
3-6), apoi Preoti (F. Ap. 14 23; 20 17; Tit 1 5; lac. 5 74), ? i Epis- 
copi (F. Ap. 20 28; 1 Tim. 3 1—7; Tit 1 7-9). 

De aici vedem ca : Preotia i§i are izvorul ei de la tnsu?i Min- 



* 



Apo 



mi 






tonia §i Preotia apostoleasca de la lnsu§ Dumnezeu prin Harul 
Duhului Sfint (F. Ap. 1 5, 8; 2...). Darul acesta ei il dau tran- 
smitindu-1 urma§ilor lor prin punerea miinilor Preotiei (F. Ap. 6 
6; 13 3; 14 23; Tit 1 5; 1 Tim. 4 74), ? .a. 

Preofia este o Tama Sfinta, in care, prin punerea miinilor Arhie- 
reului — la hirotonia in Diacon §i Preot, §i cea a doi sau trei Arhi- 
€rei la hirotonia in Arhiereu (can. 2 §i 1 Apostolic) — se coboari 
asupra celui cu buna rinduiala ales, Harul Sfintului Duh, dindu-i- 
se puterea §i dreptul Arhiereului §i Preotului, de : 

a) A invata §i propovadui Evanghelia (Me. 16 15; 2 Tim. 4 2), 
adica a sfatui pe oameni sa creada cum se cade, a fi tematori de 
Dumnezeu §i a face fapte bune. 

b) A savir§i Tainele Sfinte, slujbele Dumnezee^ti, a dezlega 
?i Jega. . . a ierta §i a tinea pacatele (Mt. 28 19—20; 16 19; 18 18; 

loan 20 21-23; 1 Cor 4 7). 

c) A pastori §i conduce poporul incredintat pe calea viejii ?i 
a mintuirii la Imparatia lui Dumnezeu (Mt. 10 6; Lc. 22 31—32; 
loan 21 75-77; F. Ap. 20 77, 28). 

Diaconilor li s-a dat imputernicirea a ajuta pe Arhirei $i Pre- 
oti la oficierea celor Sfinte. * 

Mtm§tm savlrptori ai Tainei Preofiei sint numai Arhiereii. 
Astfel, hirotonia in Diacon §i in Preot, se savir^te dv un Arfiicvrcu ; 



ghisitori. 



Arhiereu 



Materia acestei Taine Sfinte 



or Arhiririilm 



la hirotonia Diaconului J?i a Prmhilui; iar la liiioloma Arhirrriilui, 
punerea miinilor a doi sau trei Ailunr, l>w>\u\ a« r.l.i dah.,; , 






A erezlilor si Devtarllor d«' la Ortodoxie 



107 



10f) 



Vama a 19 -a 



din vremurile apostolice, chid Sfintii Apostoli, prin punerea miinilor, 
au. hirotonit si asezat in Biserica la toate comunitatile creatine • 
Diaconi, Preoti si Episcopi (F. Ap. 6 6; 14 23; Tit 1 5; lac. 5 
74; 1 Tim. 5 22; 4 14; 2 Tim. 1 6). 

Primitorul Preofiei trebuie a fi un Crestin dreptcredincios avind 
calitatile trebuincioase, fara defectele impiedicatoare intrarii in Pre- 
otie. „Trebuie — zice Marturisirea Ortodoxa — sa se cerceteze fe- 
tele cam urmeaza a se ridica la aceasta Taina, ca sa. aiba trei lu- 
cruri:- Intii, sa aiba cuget bun si curat, asa, incit sa fie departe de 
acele. pnhane ce impiedica Preotia, Al doilea, sa aiba si stiinta. 
Si intelepciune, atit spre savirsirea Dumnezeestilor Taine, cit 'si 
spre intarirea poporului cu invataturile lor. Si al trilea, sa aiba sana- 
toase toate partile trupului, ce sint trebuitoare pentru aceasta" 
(Rasp, intreb. 110, p. I). '. 

Forma sdvirsirii acestei Taine Sfinte a Preotiei este arhiereasca 
rugaciune: „Dumnezeescul Har, eel ce totdeauna pe cele neputin- 
cioase le vindeca si pe cele ce lipsesc le impline$te, hirotoneste 
pe cucernicul ipodiacon (N.) in Diacon, sau Diaconul (M.) in Preot 
on Preotul (N.) in Arhiereu, sa ne rugam dar pentru el ca sa vina 
asupra-i Harul Sfintului Duh. . ..". In acel timp sfintitii Liturghi- 
sitori cinta incetisor: „Doamne milueste". Dupa aceasta, Arhiereul 
stind in usile Imparatesti, da noului hirotonit vesmintele treptei 
pentru care a primit hirotonia, aratindu-le poporului pe rind si 
zicind:.„Vrednic este", la care raspunde strana sau corul: „Vrednic 
este" de cite trei ori... Prin formula aceasta rostita.de Arhiereu 
asupra. candidatului ? botezat, ales, anume pregatit si adus, prin 
punerea- miinilor Arhiereului si rugaciunile Bisericii, se pogoara 
Harul Duhului Sfint asupra hirotonitului, imputernieindu-1 a pre- 
dica Evanghelia, a savirsi Tainele Sfinte si a pastori poporul crestin 
ce i se incredinteaza. 



/ 



fi 



-., 



ghii, Arhiereul si Preotul se hirotonesc numai in Biserica (can. 4 
Teofil al Alexandriei) in vremea slujirii Dumnezeestilor Liturghij 
a SL Toan Gura de Aur si a Sf . Vasile eel Mare ; iar hirotonia in 
Diacon.se poate face si in vremea slujirii Dumnezeestei Liturghii 
cei mai inainte sfintita (S. Tes. Rs. intreb. 25). Nu se pot hirotoni 
mai multi Diaconi sau Preoti sau Arhierei; ci numai cite unul 
din fiecare treapta la o Dumnezeeasca Liturghie. Hirotonia Diaco- 
nului seface dupa ecfonisul: „Sa fie milele Marelui Dumnezeu . . ." 
rostit de Arhiereu. Hirotonia Preotului se face dupa aducerea Daru- 
nlor pe Sf. Masa si terminarea cintarii Heru vie ului. Hirotonia Arhi- 
ereului se face mai inainte, dupa cintarea: „ Sfinte Dumnezeule . . .". 
Preotia Tainica. Aceasta a fost si in Biserica Vechiului Testa- 
ment, asa cum este si in Biserica Noului Testament. Dumnezeu 



:»• 










* 










^ 






. 






"N 






r.i.lie^te poporului Israelit prin Moisi: „Daca ve^i p&zi legamintul 
Meu . . . imi ve^i fi Mie o imparatie preo|:easca §i un neam sfint . . ." 
(Ks. 19 5—6). Preotia tainica in Biserica Noului Testament este 
1 1 mil mai mare, inmultita §i raspindita prin toate popoarele pamin- 
( ului. Despre aceasta ne adeveresc mai multe locuri ale Dumneze- 
<"A ii Scripturi a Noului Testament: „Voi in^iva — zice Sf. A[>. 
1'etru — ziditi-va pietre vii in casa duhovniceasca, in preotie sfinta, 
ca sa aduceti jertfe duhovnice$ti, placute lui Dumnezeu prin Iisus 
Hristos... Voi sinteti o semintie aleasa, preotie, imparateasca, 
neam sfint, popor agonisit de Dumnezeu, ca sa vestiti in lume, 
bunatatile Celui ce v-a chemat din intuneric la lumina Sa cea minu- 



nata" (1 Petru 2, 5, 9). Aici e vorba despre poporul cre§tinesc 



parte 



barbateasca §i femeiasca — care formeaza preotia tainica, din care 
se aleg pentru preotia lucratoare cre$tini: buni, dreptcredincio$i, 

lucratori vrednici. 

Ca $i Evreii din Vechiul Testament (E§. 19, 5—6), §i Cre§tinii 

au o preotie tainica (1 Petru 2, 5, 9; Ape. 1, 6; 5, 70; 20, 6) prin 
primirea Sf intelor Taine ale Botezului, Mir-Ungerii §i Imparta§a- 
niei, dar aceasta e un lucru cu totul deosebit de Preotia apostolica, 
savir^itoare a Sfintelor Taine. Si evreii au fost cu totii preoti in 
acest inteles, dar asta nu i-a impiedicat sa aiba Preoti slujitori ai 
Sf. Biserici, ale§i §i sfintiti in special, din semintia lui Levi (E§. 28; 
Num. 6 18; Evr. 5, 7— 4); iar cei care au cautat sa-§i ia singuri 
Preotia aceasta, au primit o pedeapsa infrico§ata: i-a inghitit pa- 
mintul de vii pe toti (Num. 16). 

Cre§tinul se nume§te preot tainic, pentru ca in asemanare cu 
preotul apostolic, aduce §i el jertfa lui Dumnezeu: 

a) Jertfa dreptatii : daruri la Sf . Biserica §i daruri pentru intre- 
tinerea slujitorilorei' sfintiti (Ps. 50, 20 ; Mt. 5, 23; 10, 10; E§. 13; 
25, 1-8; 30, 16; Mai. 3,9-11; Mc. 12,41-44; Gal. 6,6; 1, Cor. 
9, 77-74; 2, Paral. 31, 4; Filip. 4, 74-76; 1 Tes. 5, 12; 1 Tim. 5, 
77-75; Lev. 2; 5; 6; 22; 2730-32; Num. 6, 18; 2 Lege 16 76 



18; 



18, S). 

b) Jertfa de rugaciune §i de lauda (Ps. 106 22; 49 74-75; 

Osia 14 2-3; Evr. 13 15). 

c) Jertfa duhului umilit §i a inimii smerite (Ps. 50 18—19). 

d) Jertfa milei de aproapele cazut (Mt. 9 13; Osia 6, 6; Mih. 6, 

6-S);Evr. 13,76). 

e) Jertfa punerii trupurilor lor in slujba Domnului (Rom. 12; 
6 13; 1 Petru 2 7-5; 1 Cor. 6 13, 19-20; Evr. 10 19-25; 4 11-16). 

i) Jertfirea vie^ii lor intregi pentru dragostea ?i apSrarca < rc- 
din^ei Creatine Ortodoxe, dupa pilda Domnului Hristos $i a Sfia- 
tilor Lui (Ape. 7, 74). Cre^tinii dreptcredincio?i fitg&duiesc In tot- 
deauna acest lucru in Sfinta BisericS, <!<' mai multr ori przi, (iml 



I OH 



Viima a 19-a 



. — - 

zic prin gura slujitorilor sfin^i; „ Pe n oi in ? ine si unii pe aitii si 
toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o ? d£n" P ' ? 

Preo^resZr *\ H "2? ♦*&** ***** **<*■& $0& 
SV^f ^W»f- adevereste Marturisirea Ortodoxa - este do 



a 



duhovniceas 



cumparat pe noi lui Dumnezeu asSa^SS "f" ?**' 
fac 5 i ai.cetr poirivL^ i^'SSSkSSSSSf 

to predarea la martiriu pent™ Hristos si allele asemTnea StS 

acestea mdemnindu-ne Apostolul Petru zire • « J7?., f ' 

vn va ziditi casa duhovniceasci preotie sfinta' ? ca si ad, f ?■ ^f 

™L£L$toK m kt Mi M Dumnezeu slujba TOasM ^ 

b) Preojia, care este TainS, s-a orinduit de Hristos Anostnlilnr 



Sits^*« SSKTK 

Aceasta iconomie cuprinde dona lncruri : intii uuterea «i «£.!„ S '" 

Or, 5*n- "^ , tde ° amenilor ' P"*™ S delpreTeea 5 ta & z ? 
ft v * <W«S» Pe pSnrint, vor fi dezlegate si in cer" « IS 

2£ ^ 9l Efc* !*** *M« -ta dit-cu 8 



t^dnt^Sele" . %% &"** S^KS* * '™ U - 
nitoite peste ei si luan D^ SHnt" <P Ap 8 77 ' ^S^nd 
a ca sS slujeasca, adica si aduca Jertfa cea fa'ri 4 .*,„" !-? 
Dumnezeu si sa ajuneze, Duhul Stint a X SeWU-Mi S vl? 
>ava si pe Saul pentru lucrnl la care i-am chemat pe d" Awl 

p.r Ki n Ma- 1-n^ «» 1 5 S s4S^ 




nu pui" 



2\ cf a A i . — JC — • ? A au Xct:>clL sa piece 

rt ^ & lZf f !* i •""?? ««•«• Peste nrmen* 



clironomie 



* . 



' . 






- 



J 






/ 






. 



A ereziilor $i Devierilor de la Ortodoxie 



109 



< c nu s-a intrerupt niciodata, au puterea de a invata do^meh^ celr 
aninluitoare cei care sint trimi§i spre acest lucru. Iar cei ce nu s-au 
Minis, nici s-au ales pentru aceasta, nu trebuie sa fie de loc intre- 
l)iiin{ati, dupa cum zice Sf. Ap. Pavel: „Cum vor predica daca nu 
se vor trimite" (Rom: 10, 75; M.O. p. I, rasp, intreb. 108; 109). 
Preotia lucrdtoare e deosebita cu totul de preofia tainted. In Bise- 
rica Vechiului Testament Preotia lucratoare era deosebita de preo- 
tia tainica. Ale§ii Preoti se ungeau cu Sf. Mir, imbracau ve?minte 
arhiere^ti, preote§ti §i i?i acopereau capetele cu felurite mitre, prin 
care se deosebeau cu totul de poporul cu preotia tainica (E?. 28; 
39; 40 72— 16). De asemenea in cultul Divin, Arhiereii, Preotii ?i 
Levitii, aveau anumite servicii de indeplinit, prin care se deosebeau 
de ceilalti credincio§i. Preotii erau intretinuti de popor cu cele nece- 



alegere, sfintire 



Testament 
hirotonie — 



imbracamint 



onrea 






se deosebesc cu totul de cre§tinii sau parohienii lor, care au numai 
preotia tainica. 

Preotii fioartd si supranumirea de „Pdrinte tl '. De§i pleiada secta- 
rilor sustin orbe§te ca nu trebuie a cinsti pe Preoti cu supranumirea 
duhovniceasca de „Parinte", totu§i, cinstea aceasta li s-a dat \x \\ 
se da, pentru ca le este data de sus. Cuvintul de „Parinte" il gasirn 
in intreaga Dumnezeiasca Scriptura, dat cu voia lui Dumnezeu 
parintilor trupe§ti. Dar aceasta numire de „Parinte" sau „Parin- 
tilor", s-a dat cu atit mai mult parintilor duhovnice§ti decit parin- 
tilor trpe§ti, cu cit Sufletul este mai mare decit trupul. Privitor la 
casatorie Dumnezeu a zis; „De aceia va lasa omul pe tatal sau $i 
pe mama sa |i se va lipi de femeia sa §i vor fi amindoi un trup" 
{Fac. 2, 24 ; Mc. 10, 7; Efs. 5, 31). Iabal a fost tatal celor ce loeuiese 
in cort §i pazesc vitele. El a fost tatal tuturor celor ce cintau cu alauta 
§i cavalul (Fac. 4, 20— 21). Avraa.m a fost tatal lui Isaac (Fac. 21, 
1—8). Isaac vorbind cu tatal sau Avraam -— la locul de jertfire — a 
zis: „Tata", iata foe $i lemne avem, dar unde este mielul pentru 
jertfa?" (Fac. 22 7). Iacob venind pentru binecuvintare la tatal sau 
Isaac, a zis: „Tata", iata-ma...'\ De asemenea §i Isav aducind o 
mincare gustoasa tatalui sau, i-a zis: „Tata", scoala-te ?i mitninca. 
din vinatul fiului tau, pentru ca sa ma binecuvinteze Sufletul tan" 
(Fac. 27, 18-31), ?.a.m.d. 

Dumnezeu a zis lui Avraam: „Eu sint Dumnezeul Cei A fot- 
Puternic; umbla inaintea Mea §i fii fara prihana. . . $\ iata legamintui 
pe care il fac cu tine: Vei fi talal inulior ncainini; nu le vei mai 

III il iimlloi lie. i 



JUIIUI 




in. in" (I-.ic. 17, / 



fftgrtd 



i < 



.ip.ll.i 



iiiiniircM dc p.uinlr sisiipra I .> •< h(il..i y( a celor vnu(i dlntrr in • 



* 



■ 



110 



Vama a 19-a 



A ereziilor §i Devierilor de la Ortodoxie 



111 



muri ji taiati imprejur. Mintuitorul ne arata ca una din conditiile 

3 Jm V ntTU a d ° bindi Via ^ a Ve * nica este ?i acea ^ ,,Cins£e 

Pavel I? ?1 Pe ? ama ta " (Mt 19 ' /P » 2P )' B * asem ^nea Sf. An 
Pavel ne spune: „Fecion, ascultati pe parintii vostri in DommS 

ca aceasta este cu dreptate... Cinsteste pe" fatal tau sfpe mama 
ta care este porunca cea dintii intra fagaduintl Parinti nu urS 
siti pe fm vostn intra minie, ci cresteti-i pe ei in invatatura VSl 
tarea Domnului" (Efs. 6,7-4); Cols. 3,20-27). Tata) ^nostra 
Ml" fiT*^ PUnd6aU Iude " Mintuitorului (loan 8 ^^72 

^^Eiier-^' 79 ' 29 '' Mc - 7 ' 70;m - #^;##S 

(n riS^l dr ! P f al lui , Avraam de tata > «H arata si Mintuitorul 
m p,lda bogatulm nenulostiv si a saracului Lazar. „Bogatul, dupa 
moarte chmumdu-se in vapaile iadului, a vazut pe Av?aam si S 

IT J Si T nle . + lui ' ? ia stri ^ ^icind: „Parinte P Avraamtmil P u! 
leste-maji tnmite pe Lazar sa-si intinga virful degetului sau in 

AwS*~f - "W*^ limba ca ma chinuiesc in vapaia aceasta". 
Avraam X n Sa a Z1S : ))Flule> adu . ti aminte c . a . luat cde bune v . ata 

ta si Lazar asijderea cele rele. Acum acesta se mingiie, iar tu te 
5^;" ^ tunci h ^tnl a zis: „Rogu-te dar Parinte sa-1 
tnmiti pe dmsul m casa tatalui meu, ca am cinci frati, sa le martu- 
nseasca lor aceste lucruri, ca sa nu vina si ei la acest'loc de munca" , 
l^c. lb, ZZ-61). lata, aici gasim cuvintul „parinte" si „fiu" intre 
a carora viefuire pe pamint e o vreme indelurgata de mii de ani 
Acest lucru demasca mmciuno-invatatura ratacitilor eretici sectari 

r^c + t Bt$e Z Ca Lc ™ nului «N ff&**i*f&- C -hovmcesh. Domnul 
nostra Iisus Hnstos Se numeste pe Sine Invatator al'ucenicilor s 






, , .. . -~ — " uiu ^ lv - f^ ^**c .mvaiaior ai ucemcilor si 

al tan, * cu teate acest ea il gasim vorbind ca un parinte fiilor Sai: 
..fuilor . mc» ™t,n ™, **» „.. .„:.< (loan 13, JJ). „Fiilor", nu 



. mca putin mai sint cu voi U uan io, a» , ,±<ulor" nu 

n, U sXtrd?DTr, d |rT Ca " ? " (I ° an 2I ' * Sfi -tii Apostoli, fund 
S ca SmSS " ^ ] T ,en,i ^ ca i Avraam, cu duhov- 
mceasca demmtate parmteasca, numesc pe credinciosii Bisericii 
nascuti dm apa si din Duh „fii". Astfel, Sf.Ap.Petr« zice S 

to«V™ n B p £ f iCa c dln Babil ° n ' Cea im P reuna akLa § i Marcu 

eSSni ? 5 '/.^- T MarCU M era fiu tru P esc al Sf- Petru ci 
r L S • 5f j A e?tme dm Ierusali m cu numele Maria, care-si daduse 
casa Sfmti or Apostoli F entru a face ragaciuni, a invata si a Lkur- 

?r I" r'/ faCC " fn " ngerea Piinii "' ^ Iu ™ea se aduna pen"ru 
a pnmi sfmtema, cum se aduna azi in Sf. Biserica (E. Ap. 12 5 



adica Preot - ii era fiu duhovnice«=c 

h.v 7 i°\ astf . el 5 cc , otea Fe fiii Bisericii ca fii ai sai si Sf. loan Evan- 
ghehstul. zxcmdu-le „fiilor" in sfaturile sale duhovnicesti P c care le 



ca Presbiter (1 Petra 5, 7), 



m 



i' 



m 






1 






i 












« 



dadea. ,,Fiilor", acestea: scriu voua ca sa nu pacatuiti. . ." (1 loan 
2 7). „Fiilor", ceasul eel de apoi este; §i precum ati auzit ca are sa 
vina Ant ihrist, acum insa antihri?tii — adica: eretici, rataciti sec- 
tari cu diferite credinte §i numiri de§uchiate, necredincio^i, atei, 
francmasoni, etc. etc. — s-au f acut multi. Din aceasta cunoa?tem 
ca este ceasul eel de apoi. Dintre noi au ie?it (ace?ti eretici sectari, 
atei, etc) ; dar nu erau dintre noi, ca de ar fi fost dintre noi, ar fi 
ramas cu noi. Ei insa au ie?it ca sa se arate ca nu toti sint dintre 
noi" (1 loan 2, 18-19; comp. F. Ap. 20, 30, 29; 2 Cor.' 11, 13-15). 
„Fiii" mei, sa nu iubim numai cu cuvintul, nici cu limba, ci cu fapta 
?i cu adevarul" (1 loan 3, 18). „Fiilor", voi sinteti de la Dumnezeu 
§i ati biruit pe aceia, caci mai Mare este Cel ce este in voi, decit eel 
ce este in lume. Aceia din lume sint, pentru aceia din lume graiesc 
(minciuno-invataturi care tulbura Biserica Ortodoxa a Domnului 
Hristos) §i lumea ii asculta pe din?ii. Noi sintem din Dumnezeu §i 
eel ce cunoa?te pe Dumnezeu ne asculta pe noi (Preotii §i adevaratii 
cre?tini); care nu sint din Dumnezeu, nu ne asculta pe noi. Din 
aceasta cunoa§tem Duhul adevaralui (Dumnezeiesc) §i duhul in?e- 
laciunii" (satanice?telor minciuno-invataturi eretice, atee, francma- 
sone, calendaristice, etc. etc. (1 loan 4, 4—6). „Fiilor", paziti-v5 
pe voi de idoli. Amin" (1 loan 5 21). 

De asemenea arhistrategul apostolesc, Pavel, nume§te „fii" 
pe cre§tini, adica madularele Bisericii Domnului Hristos (Rom. 12 
1—5; 1 Cor. 12). Scriind cre§tinilor Galateni, intre alte sfaturi, le 
spune §i aceste cuvinte: „Fiii" mei, pe care iara§i cu durere va nasc, 
pjna ce se va inchipui Hristos in voi" (Gal. 4, 19). Iar Tesalonicie- 
nilor le scrie: „Precum ?titi ca pe unul fiecare din voi, ca un parinte 
pe fiii sai, v-am rugat ?i v-am mingiiat" (1 Tes. 2 77). „Lui Timotei, 
adevaratul „fiu" in credinta : dar, mila ?i pace de la Dumnezeu 
Tatal nostra ?i de la Hristos Iisus, Domnul nostra". (1 Tim. 1, 2). 
„Catre Timotei, „fiul" meu prea iubit, dar, mila ?i pace de la Dum- 
nezeu Tatal nostra §i"de-la Hristos Iisus, Domnul nostra" (2 Tim. 1 
2). ;,Deci tu, fiul meu, intare§te-te in Daral eel in Hristos Iisus" 
(2 Tim. 2, 7). „Lui Tit, Episcopul Bisericii Critenilor, ii scrie din 
Nicopolii Macedoniei astfel: „Pavel, sluga lui Dumnezeu §i Apostol 
al lui Iisus Hristos... lui Tit, adevaratul „fiu" dupa credinta cea 
de ob§te: dar, mila ?i pace de la Dumnezeu TatSl ?i de la Domnul 
Iisus Hristos, Mintuitorul nostra" (Tit 1, 4). Lui Filimon ii scrie 
pentru sluga acestuia Onisim, astfel: „Te rog dar ponfru Oiiisim, 

„fiul" meu, pe care 1-am nascut in legaturile mele" (Filimon I, 10) , 
s.a.m.d. 

Acum se na?te intrebarea — contra minciuno-lnvaj/itmiloi ..,« 

cu cv drrpt i?i permilrau Aposlolii s.i inmirasr.1 fii ai lot nr 

■ W . - * ■ . » « ■ . ■ a _ _ 



tare 



v«.*v, ^m v.v. v*n j/i. i^i peiiuiucttu /\p«i.M«Mii *j;i iiiimr.r.4 .i in ;u |oi p 

<ir§tin.i n;1s«u|i din difrn(i panu|i !«upr V h' '? A<lrv.iml Mtiplu 



112 



Varna a 19-a 



A ereziilor $i Devierilor de,la Ortodoxie 



113 



ristic este acesta: ei aveau acest drept in puterea parintiei duhov- 
nicesti a?ezata de Dumnezeu in Biserica Vechiului §i Noului Testa- 
ment : „ Parinte Avraame, trimite pe Lazar . . . Fiule, adu-ti aminte 
c£ ai luat cele bune..." (Lc. 16, 24-27). Parintia in Biserica o 
recunoaste si Sf . Arhidiacon §tefan, vorbind in so'bor catre mireni 
— intre care vor fi fost si crestini-si catre preotisi arhierei: „Bar- 
bafi, fraji si paring, ascultati : Dumnezeul Slave! S-a aratat Parin- 
telui nostru Avraam...". „Glasul Domnului s-a facut catre Moisi, 
zicind: „Eu sint Dumnezeul parintilor tai, Dumnezeul lui Avraam^ 
Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacob. . ." (F. Ap, 1,2 31 — 
32 )- 

Precum intr-un trup avem multe madulare si madularele n-au 
toate o lucrare . . . in acest chip si noi cei multi, sintem un trup in 
Hristos, si fiecare unul altuia madulare. Si avind daruri de multe 
feluri dupa. Harul care este dat noua, ori proorocie dupa masura 
credmtei, ori slujba (preoteasca) in slujba, ori eel ce invata in inva- 
taturi..." (Rom. 12,4—7). „Ca de ati avea zece mii de dascali 
in Hnstos, dar nu multi Parinti ; ca in Hristos Iisus, prin EvangheHe 
eu v-am nascut pe voi*' (1 Cor. 4, 75). 

Parintia duhovniceascd. Din cele aratate — f ara a mai aduce si 
marturia altor locuri scripturistice — reiese ca Dumnezeu Parintele 
universal, a rinduit in lumea aceasta: parintia duhovniceasca, care 
naste fii Bisericii Domnului Hristos din apa'si din Duh; si parintia 
trupeasca, din lume, din care se aleg si se fac fii ai Bisericii Mintui- 
torului Hristos. „Pentru aceasta — zice Sf. Ap. Pavel — plec ge- 
nunchii catre Tatal Dcmnului nostru Iisus Hristos, din Care se 
numeste toata parintia in cer si pe pamint . . . Aceluia fie Slava 
in Biserica cea in Hristos Iisus in toate neamurile veacului veacu- 
rilor. Amin" (Efs. 3 74-75, 21). Teodorit, privitor la tilcuirea acestui 
loc scnptunstic, zice: ..Chiar Parinte si cu adevarat Parinte — Uni- 
versal — este Dumnezeu, ca nu S-a facut mai intii Fiu si apoi 
Parinte ; ei de-a pururea este Parinte si fireste Parinte, iar ceilalti 
parinti, ori trupesti, ori duhovnicesti, de sus au numirea. Numeste 
parintii pe pamint pe cei firesti - trupesti; iar parinti ceresti nu- 

duhovnicesc — 
Parintelui 



duhovriice^t 

era insu§i Dumnezeescul Apostol . . . „ Ma rog „ «-«.:■.■ 

Domnului nostru Iisus Hristos, Care nu de la altcineva luind aceasta 



zice 



„parintime", o are; ci 



(T.T. Tom. II, o.c. p. 338). 



lnsu§i 



de la Sine — o da altora . . 



€0 



Deviatii de la adevarata credinta crestineasca imbata de cap 
pe cei prosti cu minciuno-invataturile lor, ca sa. nu zica nimeni Preo- 
tilor ..parintilor", nici Preotului „parinte", ci sa-i batjocoreasca 
nesocotmd invataturile duhovnicesti pe care Preotii, ca parinti 
duhovnicesti, le dau crestinilor dupa Dreptarul Sfintei Biserici a 












/ 



Domnului Hristos. De asemenea, ace§ti eretici ii invata sa contra- 
zica satanice§te Preotimea, sa huleasca Sf. Biserica Ortodoxa, 
Sf . Cruce, Sf . Icoane : a Sfintei Treimi, a Domnului Hristos, a Maicii 
Domnului, §i a tuturor Sfintilor; §i sa huleasca §i Sfintele §apte 
Taine Dumnezeie§ti, §i Preotimea care sluje§te §i le savir§e$te cu 
Dumnezeiescul Dar. „Fiara si-a deschis 



gura 



Biserica 



Lui 



lui Dumnezeu, ca sa huleasca Numele Lui §i Cortul 
$i pe cei ce loeuiese in cer (adica pe cre^tinii care se aduna in Biserica 
§i prin ingeri — Preotii — Bisericii, i$i inalta rugaciunile lor im- 
preuna cu mirosul tamiiei care se suie de pe Jertfelnicul Altarului 
la cer inaintea lui Dumnezeu)... Aici este rabdarea ?i credinta 
Sfintilor!" (Ape. 13,6,70), adica a Ortodoq>ilor sau dreptcredin- 

cio§ilor cre§tini. 

In Biserica avem 9 pastori p pdstoriti. In Biserica Noului Tes- 
tament ca §i in Biserica Vechiului Testament totdeauna, incepind 
din vremurile apostolice, au fost: pastori §i turma. Despre aceasta 
adevere§te Mintuitorul, zicind: „Simone al lui Iona. . . Pa^te mie- 
lu§eii Mei... Pa§te oile Mele... Pastore^te oile Mele", adica pe 
dreptcredincio§ii cre^tini (loan 21, 75—77). A§ijderea §i Sf . Ap. Petru 
adevere§te aceasta prin cuvintele: ..Pe Presbiterii — Preotii ba- 



trini — dintre voi ii rog — ca unul ce sint Presbiter §i martor al 
Patimilor lui Hristos — pastoriti turma lui Dumnezeu, data in paza 
voastra. . ." (1 Petru 5 7—4). De aici si din alte locuri scripturistice 



(Efs. 4 77; 1 Cor. 12 28—30), §.a. reiese clar ca in Biserica au fost, 
sint §i vor f i totdeauna : pastori §i turma, conducatori ?i condu?i. 
Preotia are trei trepte ierarhice. Inca de la inceputul infiintarii 
§i cre§terii Bisericii Creatine, de pe vremea Apostolilor, Preotia i$i 
are trei trepte ale ei. Acestea sint urmatoarele : Arhiereul, Preotul 

§i Diaconul. 

Episcopal (1 Tim. 3,' 7-7; Tit 1, 7 -9; F- Ap. 20, 28) e urma?ul 

Apostolilor, avind deplinatatea Darurilor §i puterea de a vorbi $i 

lucra in numele Domnului nostru Iisus Hristos. 

Preotul (F. Ap. 14 23; 2D 17; lac. 5 14; Tit 1 5; 1 Tim. 5 77), 

pastore^te poporul parohial in numele Episcopului sau, ca delegat 

al lui. Preotul este prietenul eel mai apropiat al cre§tinului. Preotul 

adevarat este: slujitorul lui Dumnezeu, sfatuitorul crestinilor, min- 

giietorul scirbitilor, prietenul tuturor la bucurii duhovnicesti cit 

fi la dureri. Preotul lumineaza poporul, cre?tineaza pruncii, u$u- 

reaza de pacate pe virstnici, incununeaza mirii, grijeste l>olitavii a 

mingiie pe intristati, prohode§te repausa^ii, binecuvintca/ii K<»spo 

dariile, sfinte§te casele, cura^a ?i innoie?te Sufletc»le cu Flarul lui 

Dumnezeu. Preotul este pastorul aducator Suflch'lor diaph irdm 

cioase la Dumnezeu, purtatorul Crucii, invalalorul rtr^limloi, sh.ija 

Bisericii, Mipiavrghotbrul credincio§ilor, sluga lui Diunm •< -u >i » 



114 



Varna a 19-a 



poporului, apostolul vestitor adevarurilor Sfinte, savir ? itorul Tai- 
nelor sfmfitoare, omul lui Dumnezeu §i conclucrator cu El la lumi- 
narea ?i mintuirea Sufletelor 

Diaconul sluje?te ca ajutor pe linga Arhiereu §i Preot (F. Ap 6 
1-6; lTim.3S-72;Filip. 1 /). Acestor trepte li s-au adaugat, prin 
nirotesie, urmatoarele renguri : 

La treapta Arhieriei rangul de: Episcop, Arhiepiscop, Mitro- 
polit, Mitropolit primat, Exarh, Patriarh. 

La treapta Preofiei: iconom, stavrofor, protopresbiter 
pop, protoiereu, arhipresbiter. La calugari: ieromonah 
lugar, egumen, Protosinghel, Arhimandrit, Mitrofor. 

La treapta Diaconiei: protodiacon, arhidiacon. Acestea sint 
niste rangun sau titluri ale treptelor Preotiei. 

. Arhiereul insemneaza : Parintele, ocirmuitorul Preotilor : $$£ 
gan si mireni.Supranumirea greaca de Episcop in romaneste in- 
seamna : pindar sau supraveghetor asupra Preotilor si asupra popo- 
rului eparhiei sale. Arhiereul, pe linga puterea deplina de a savirsi 
toate Tamele, sfinteste: Preoti, Diaconi, Sf. Mir, Antimiset-BisericL 
La savirsirea slujbelor, Arhiereul intotdeauna e eel mai mare sau 
pnmul intre Preoti. Intra citva se deosebeste de Preoti: 



— proto- 
Preot ca- 



a) Prin ve^mintele Arhiere§t.i. 

b) Prin binecuvintarea poporului cu amindoua miinile nu 
numai cu mina dreapta ca Preotii, fiindca el este stapin in a imparti 
darunle Sfintului Duh. ' ' 

c) Prin binecuvintarea cu luminarile aprinse ale dicheruluK 

si tncherului, ca eel ce este invatatorul de capetenie si luminatorul 
celorlalti. ■ 

* t 

d) Prin dreptul de a sedea in strana arhiereasca. din naos pe 
scaun in mijlocul Bisericii cind Liturghiseste si in scaunul de sus 
eel mare si mai inalt din fundul Altarului. ' 

e) Prin dreptul de a impartasi nu numai poporul ; ci si pe Preoti 
<:a eel mai inalt reprezentant al Domnului Iisus Hristos. 

f) Prin dreptul de a naste prin hirotonie Parinti si invatatori 
nu numai fii si fiice prin Botez. „Demnitatea Episcopului 
Sf. Epifanie - * * *~ - 



zice 



are indeosebi ca scop de a naste Parinti duhovnicesti 
<jaci el are dreptul de a inmulti parinti in Biserica lui Hristos. 



Ireapta a doua (presbiteratul) nu poate na ? te parinti. Ea naste 
Biserica —prin botezul rena?terii - '** ' ...'.. ~* 

tori" (Panarion, 75 4). 



fii, iar nu p&rinti §i invata- 



Presbiterul — Preotul 
ne de la treapta de nr 
batrini 



inseamna batrin. Supfanumirea aces" 
iter, de regula se alegeau barbati cres- 






mmtea si cu pneeperea. Presbiterul sau Preotul este imputernicit 









* - 



'51 






V 



■k 









I . 



* 






■ •~<m 












A ereziilor $i Devierilor de la Ortodoxie 



115 



'' .* 






S 



- 



2 






de sus a savir§i Tainele — afara de Taina Preotiei, Sfintirea Mirului, 
Antimiselor — a §edea in anumite vremuri ale slujbei in Sf. Altar 
pe scaunele preo^e§ti — nu in ^caunul eel de sus, arhieresc — ci 
alaturea, a binecuvinta poporul, dar numai cu mina dreapta, nu 
cu amindoua ca Arhiereul. 

Diacon inseamna slujitor sau ajutator Episcopului §i Preotului 
' in Dumnezeiaca Liturghie §i in celelalte 7 laude, 7 Taine §i alte felu- 

rite slujbe biserice?ti. 

Episcopul §i Preotul au ocupafii si indatoriri speciale in Biserica 
lui Dumnezeu. Episcopul in eparhia sa §i Preotul in parohia sa, este: 
slujitorul lui Dumnezeu, lumina lumii, sarea pamintului, cetatea 
de pe munte, faclia care lumineaza tuturor celor din casa, luminatori 
inaintea oamenilor (Mt. 5 '13'— 16). E Pastoral, Parintele sufletesc 
(1 Petm 5 1—4). Este un vas ales (F. Ap. 9 15; Gal. 1 75), un vas 
sfintit (2 Tjm. 2 27), care a primit „harul §i apostolia" prin Iisus 
Hristos de la Dumnezeu (Rom. 1 5). Vrednicia lui e de la Dumnezeu 
(2 Cor. 3 5), slujba de la Hristos (F. Ap. 20 24; 26 16-18), e Har 
(1 Cor. 15 10; Efs. 3 7—8; Cols. 1 25—29), Har de la Dumnezeu 
(2 Tim. 1 6), primit prin hirotonie, adica prin punerea miinilor (1 Tim. 
4 14), izvor de mintuire pentru eel care-1 prime^te $i pentru eel care-1 
asculta (1 Tim. 4 16; Mt. 10 1,40-42; Lc. 10 16). 

Preotii sint apostoli chemati, ale§i §i trimi^i de Hristos in lume 
(Mt. 28 79-20; Mc. 16 15; Lc. io 7 ; Rom. 10 15; 1 Cor. 12 28-30; 
Evr. 5 4), rinduiti de El (Mc. 3 14) ? i de Duhul Sfint (F. Ap. 1 
8; 10 15; 20 28; 2 Tim. 1 14). Puterea lor e de la Dumnezeu (1 Cor. 
3 9; 2 Cor. 6 7), ei sint slugile lui Hristos. §i iconomii Tainelor lui 
Dumnezeu (1 Ccr. 4 7; Cols. 1 7;T Tim. 46). Ei au chemarea sa se 
rcage pentru credincio§i (Efs. 1 16—17), sa-i intareasca in credinta 
(F, Ap. 14 22), sa-i mingiie (1 Cor. 14 3), sa-i lumineze (F. Ap. 26 
18; 2 Ccr. 4 6), sa slujeasca Sfintele Taine (1 Cor. 4 7), sa faca slujba 
impacarii (2 Ccr. 5 18-20), sa invete cu blindete (2 Tim. 2 25), ?i 
asprime (1 Tim. 5 20; Tit 1 13), sa vegheze (Iez. 33), sa privegheze, 
sa mintuiasca Sufletele §i sa raspunda pentru ele (1 Cor. 9 22; Evr. 
13 77; Iez. 2; 3; 18; 33), sa pastreze traditia sfinta (1 Tim. 6 20; 
2 Tim. 1 14), sa conduca Biserica (loan 21 75-79; 2 Cor. 11 28; 
1 Petru 5 2), sa slujeasca Domnului (F. Ap. 13 2; Rom. 15 16; 

D.A. o.c. p. 236). 

Astfel, slujba aceasta a§a de Sfinta, inalta, angheliceasci, v 
Taina Dumnezeiasca, venita $i imputernicita de la DumnraMi, in- 
zestrata minunat de El cu mari si minunate Daruri ale Duhulur 




Sfint. 









Preolia adevarata are continuitatea de la Hristos $i Apostoli. 

— Arhiereu — 



Hristos e primul Preot Mare 



univcr.al si Hrin. .. I u 



c§ti Prrol in veac dupa rindui:iln lui Melhisrdrc " (Ps. I(M> /. Ivi. 5 



A erezlilor $1 DtVlerilor <l<- la OrtodoxL- 



117 



116 



Varna a 19-a 



6; 7 77). Mintuitorul Hristos a imbracat cu Preotia aceasta Dumne- 
zeiasca pe Apostolii Sai. „Iata dau voua pute're . . . Precum m-a 
tnmis pe Mine Tatal si Eu va trimit pe voi..." (Lc. 10 19; loan 
20 21—23; 17 18). Sfintii ApostoU la rindul lor au imbracat cu 
Preotia aceasta pe unii dreptcredinciosi crestini vrednici, luminati, 
alesi, hirotonindu-i pe unii: Diaconi, pe alfii Preoti, pe altii Episcopi. 
Arhiereii acestia la rindul lor au hirotonit pe altii. Preotia aceasta 
cu putenle ei data de Mintuitorul Apostolilor, d'e Apostoli Episco- 
pilor, Preotilor si Diaconilor, apoi Episcopi din unii in altii pina in 
prezent si pina la sfirsitul lumii, este asemenea unui fir sau lant 
de aur, care leaga Preotia apostolica si Preotia crestina din vre- 
murile Apostolilor pina la sfirsitul veacurilor. Hirotonia, cu punerea 
miinilor si rugaciunea hirotonisitoare, e legatura trainica, sfinta, 
legatura Harului care leaga Preotii prezentului de Taina puternicS 
a Preotiei apostolice. Va sa zica, Harul Duhului Sfint, care este 
revarsat peste Arhiereii nostri dreptcredinciosi, care-1 impart: 
Arhiereilor, Preotilor si Diaconilor, se trage de la Apostoli, care 1-au 
pnmit de la Insus Domnul nostra Iisus Hristos. 

Preotia' e de la Dumnezeu, nu de la oameni. „Nimenea — ade- 
vereste Apostolul — nu-si poate lua singur cinstea, daca nu este 
chemat de Dumnezeu" (Evr. 5 4). Asijderea, nimeni nu poate 
propovedui cu har reinvietor, mintuitor de Suflete, daca nu e tri- 
mis de sus (Rom. 10 15), deoarece nu totj sint : Apostoli, Invatatori 
Pastori, pentru desavirsirea Sfintilor..'. (Efs. 4 11—13; 1 Cor. 12 
28 —30) . Adevarata Preo^ie, inzestrata cu lucratoare Haruri Dum- 
nezeiesti, este aceea care are legatura Harului cu Preotia Sfintilor 
Apostoli, care au primit-o direct de la Mintuitorul Hristos, prin 
revarsarea Duhului Sfint in chip de vint puternic ce vine rep'ede si 
in chip de limbi de foe, care au sezut deasupra lor. 

Crestinii trebme sd cinsteasca fe Preotii Bisericii. Crestinii 
trebuie a primi si cinsti pe Episcopi $i Preoti, ca pe trimisiilui 
Dumnezeu (Mai. 2 7; 1 Cor. 4 1; Gal. 4 14). A asculta invataturile 
lor (Mai. 2 7; Mt. 23 3; 1 Cor. 11 2; 16 16; 2 Cor. 7 15; Filip. 2 72- 
1 Tes. 4 7 ; 2Tes. 2 15; 3 4-74; Evr. 13 77; 1 Petru 5 1-5). Aurma 
pildalor (1 Cor. 4 16; 11 7 ; Filip. 3 77; 1 Tes. 1 6; 2 Tes. 3 7,9). 
A urma credinta lor (Evr. 13 7; 6 72). A-i respecta (1 Cor. 16 18- 
Filip. 2 19; 1 Tes. 5 12; 1 Tim. 5 77). A-i iubi (2 Cor. 8 7; 1 Tes. 
6; 5 13). A se ruga pentru ei (Rom. 15 30; 2 Cor. 1 77 ; Efs. 6 18-19 > 
Cols. 4 3,1 Tes. 5 25; 2 Tes. 3 7 ; Evr. 13 18). ' 






cauta un preot, ii cere adesea: 

1) Puterea unui vultur. 

2) Farmecul unei lebede. 



fafd de Preoti ? Cind o Biserica 



3) Dragalasia unei porumbite. 

4) Marea prietenie a unei vrabii 

5) Orele de noapte ale unei bufnite ; si cind au pus mina pe 
aceasta pasare, ar vrea s-o hraneasca cu mincarea unui canar. 

Om cefac crestinii freo\ilor, fac lui Dumnezeu. Mintuitorul cind 
trimise pe Apostoli, asijderea pe Episcopi §i Preoti in lume ca sa. 
conlucreze la mintuirea Sufletelor, le zice : „Cel ce va asculta (cms- 
teste primeste) pe voi, pe Mine Ma asculta . . . iar cine nu va asculta. 
(necinsteste, ponegreste, leapada, nu va primeste) pe voi, pe Mine . ... 
si pe Tatal nu asculta (necinsteste, ponegreste, leapada) si nu va 
primeste" (Lc. 10 16 ; Mt. 10 40-42 ; 18 5 ; Lc. 9 48 ; 10 16 ; loan 12 
44 • 13 20 ; Gal. 4 74). „Oricine nu va va primi pe voi, sau nu va asculta 
cuvintele' voastre, atunci iesind din casa sau din cetatea aceea, sa 
scuturati si praful de pe picioarele voastre. Adevaral va spun, ca 
in ziua Judecatii va fi mai bine de Sodoma si de Gomora, decit de 
cetatea aceea" '(Mt. 10 74-75; Lc. 9 4-5). , 

Preotii trebuiesc cinstifi, ca sint mari inatntea lui Dumnezeu. _ 



saraci 






Obicei picatos are majoritatea crestinilor care hulesc pe 
si mai ales pe Preotii lui Dumnezeu. Sa se stie insa ca acestia pe 
care lumea ii necinsteste, varsind asupra-le balele si latunle nele- 
giuitelor clevetiri, sint cinstiti, vrednici si man inamtea lui Dumne- 
zeu Saracii binecredinciosi sint atit de mari, cit este Insusi 
Domnul Hristos de Mare, de oarece El nu-i numeste pe ei: nici slugi, 
nici prieteni, ci ii numeste „frati ai Sai" in Sf. Evanghelie zicmd : 
„Orice ati facut unuia din acesti frati mai mici ai Mei, Mie ati facut 

• (Mt. 25).' .,../. : j' ; x 

Preotii iarasi atit sint de man, fara de asemanare, cadupa 
Dumnezeu nu se aila nici in cer, nici pe pamint, care sa poata sa 
fie asemenea cu ei. Ei sint mai mici decit Dumnezeu, dar sint mult 
mai mari decit oamenii. Ei nu sint Ingeri fara trup, insa cu Darul 
Preotiei, ei sint ingeri in trap (Evr. 13 77; Mai. 2 7; Gal 4 U !; 
Mc. i 2; Mai. 3 7 ; Mt. 11 10; Lc. 7 27; Ape. 2 1,8, 12, 18; 37 7, 
74- Es. 23 20-22; Iez. 2; 3; 18; 33), mai mari decit Ingeni din 
ceruri. Aceasta cunoscindu-o Sf. Efrem Sirul, zice asa despre Preo- 
tie: „Preaslavita minune este Preotul! El are o putere uriasa. De 
cer se atinge, cu Ingerii petrece si cu Dumnezeu are mare imparta- 
sire .". Pentru a cunoaste marimea Preotilor acestora batjoconti 
de crestinii cei nesocotiti la minte, rogu-va a socoti bine sa yedet r 
puterea cea mare pe care o au ei in cer si pe pamint, mijlocind inam- 



tea lui Dumnezeu pentru mintuirea oamenilor. 



pdcatele 






Tatal Ceresc - invata Sf. loan Gura de Aur si fericitul August in 
a dat toata judecata Fiului (loan 5 22), iar Fiul a d:it tonla p.«lr 
cata Apostolilor, Episcopilor §i Preotilor... (Mt. 16 7* 19; IK 



111! 



Vaiiu a |«) .1 



I™ y'A ? n *° 27 ~ 2J) - 5*** Iudeilor aveau P uter ^ de a curati 

Slit Pt ?;- SaU T ^ ne ZiS nU de a cur& ti. ci numai de a fi 
marton la curatirea celor leprosi (Lev. 14) ; iar Preotii Noului Tes- 
tament au prirmt puterea nu de a fi martori ai celor ce se curatesc: 
Cl de a curati, si inca nu de lepra corpului ; ci de intinaciunea Sufle- 
tului Ei au pnmit o putere asa de mare, in ce fel n-a dat Dumnezeu 



nu 



Ori 



cite yeti lega pe pamint, vor fi legate si in cer, ? i ori cite veti dezlega 
pe pamint vor f i dezlegate sim cer". §i iarasi : „Luati Duh Sfint. . 
Cum m-a trimis pe Mine Tatal ? i Eu va trimit pe voi. Cui veti ierta 

^m\ti7 e V i°o r f a on a L ale C f ° ra pacate **** t^a, tinute 'vor fi" 

2fe*£ / ; l T 2 ° V ~ 23) - Puterea de a le S a ° au * capeteniile 

pammtului, dar ele pot lega numai corpurile. Puterea Preotilor se 

atmge de Sufletul omului si se inalta pina la cer, fiindca ceia ce Preotii 
notarasc pe pamint ^Dumnezeu confirma in cer si Stapinul e de acord 
cu parerea robilor Sai . . . Parintii trupesti nu pot da nici un a jutor 
copnlor lor, cmd acestia ofenseaza pe vreun om insemnat si puternic. 
Preotii insaimpacape fiii lor spiritual! nu eu imparatii, nu cu puter- 
mcii pammtului; ci cu tnsusi Dumnezeu...". 

Odata Mintuitorul iertind pacatele slabanogului adus de patru 
oamem pentru tamaduire, carturarii ? i fariseii care erau de fata, 
au cirtit zicind m smesi: „Cine este Acesta care iarta pacatele? 
One poate ierta pacatele ? Numai unul Dumnezeu poate ierta paca- 
tele oamemlor!" Cu adevarat, eel ce iarta pacatele ori este Dumne- 
zeu, on are putere Dumnezeiasca intr-insul. Preotii fac aceasta cu 
putere asa de mare, incit iarta pacatele, precum 'vedem si martu- 
nsim aceasta. Din aceste lucrari minunate, supraomene^ti, oare 
poate cineva sa spuna, ca acesti mici, -necinstiti de pleava Irestinis- 
mului, nu sint alti dumnezei in lume? fAscultati si alt exempm 
mai graitor: De a| vedea aid de fata, de o parte' arapi negri c? e 

££»* % ™ ] ^ CU rani de m0arte V ***** cu lanturi tari. 
Ip 7 S a P n f&S** un om P uternic in lucru ?i ™ cuvint, care sa 
slobrS ' £T™? f aZUtl ' innegriti de paCate ?i ^fericiti, sa fiti 
stl r ir l i^ Un ^ I° aStre ' Sa & tam *duiti de ranile voastre, 

intw»P P V Sa T ada de Pe COrpurile voastre acea n <* rea & care vi 
mtuneca . In acel moment, de ati vedea cazind de pe miinile si 

pieioare e lor lanturile grele, curatindu-se de rani ? i negS cor 
punlor lor prafacindu-se in albiciune, oare ce a- t i zice pentru acel 

ZiiTZ S ~ &T ^ PUtCrea lui? Eu Sint ^credintat ca ati mar- 
tunsi ca acel om este peste toti oamenii, ca este pogorit din cer si 



mici 






< 



mai antunecaf decit dracii. Acedia sint tofi rSniJi, pentru ci de 












•1 



L 



k' 



6 






A ereziilor ^i Devierilor de la Ortodoxie 



Mi) 









cite ori pacatuiesc, de atitea ori se intipare^te in Sufletul lor rana 
de moarte. Ei sint legati cu lanturi grele, pentru ca pacatul ii face 
robii diavolului ^ . . Aici vine micul acela, Preotul nesocotit, defcii- 
mat de lumea care zace in eel rau (1 loan 5 79; GaL 1 4), ?i cu un 
cuvint al lui: „Iertate sa-ti fie pacatele", face la Sufletele paca- 
to§ilor lucruri mai slavite decit acelea ce ati auzit mai sus. Dezleaga 
legaturile pacatelor, vindeca ranile, ii curate^te de tina §i negreala 
pacatelor, ii mintuie^te din ghearele diavolilor, ii imprietene$te cu 
Dumnezeu, §i se vor desfata totdeuana, in vecii vecilor cu o$tile 
ingere^ti §i cu multimile Sfintilor in cer. 

Preotul are aid pe pamint o putere mai mare decit a Sfintilor 
din ceruriy pentru a lucra la mintuirea pacatosilor. Ei bine, acuma 
cum vi se pare acest mic, nesocotit §i defaimat om, imbracat cu 
Darul Preotiei? Spuneti, Dare sa aiba pe pamint pe cineva mai mare 
decit. el? Dar ce sa zic pe pamint, nici in cer, afara de Dumnezeu, 
micul acesta, nu are pe nimenea asemenea lui. Aceasta voi dovedi-o 

' 

iarasi aici. Luati seama pentru omul acela despre care zice Sf. Evan- 
ghelie, ca se pogora din Ierusalim in Ierihon §i a cazut intre tilhari, 
care dezbracindu-1, 1-au batut, lasindu-1 abia viu. In situatia acelui 
om zacind pe cale mai mult mori, vad aievea pe multi cre§tini orto- 
doc$i (cu numele, nu cu faptele) care zac plini de rani ucigatoare de 
Suflet, cazind cu fetele la pamint, cerind ajutor de la toti, intris- 
tindu-se §i plingind amarnic, nu atit pentru viata paminteasca, 
care se macina §1 se scurteaza vazind cu ochii; ci pentru Sufletele 
ranite §i innegrite de pacate, cu care impovarindu-se, se pogoara 
in pierzare, in munca ve^nica a iadului. Sa vina aici toti imparatii 
pamintului, sa vedem de au atita putere, ca sa mintuiasca Sufle- 
tele acestor ticalo§i osinditi, din nevoia ve^nicei morti! Dar ce zic 
eu imparatii §i puternicii lumii acestia? Sa vina Ingerii Raiului: 
Heruvinii cei cuochi multi, Serafimii cei cu cite ^ase aripi, Scaunele, 
Domniile, Incepatoriile, Puterile, Stapiniile, Arhanghelii §i Ingerii 
§i toate o^tile ingere^ti, sa vedem de le va ajunge pina intr-atita 
puterea. Lasa sa ia impreuna cu ei in ajutor toate cetele Sfintilor, 
sa alerge Mucenicii, sa navaleasca Apostolii, sa grabeasca Cuvio$ii, 
Dreptii, Proorocii, Patriarhii, Ierarhii §i toti sfintii. Sa se pogoare 
impreuna cu ei insa^i Preacurata Stapina Maica lui Dumnezeu, 
Imparateasa Ingerilor §i a oamenilor ! Ce vi se pare ? Socoti^i c& va 
putea toata aceasta mare adunare cereasca §i toti Sfintii sS. dez- 
lege pe pacato^ii acestia din legatura pacatelor care-i trage in iad? 
Pot sa ierte §i sa vindece Sufletele acestora care zac in pScate mai 
morti? (Ier. 15 7; E?. 32 77-72; 1 Imp. 7 6; Iez. 14 74-76, 20). 
De o va zice cineva aceasta (ca ar putea), acela nu crede drrpt aije- 
> mintelor Sfintei noastre Credinte, nici este din tufma lui Ihislns. 
Aceasta o aiatS Mintuitorul in Sf. Kvanghelie. In^ciii loii poi 






120 



Vama a 19-a 



mijloceasca, Sfintii sa se roage, dreptii sa se cucereasca, Maica Lui 
sa mijloceasca pentru ca ticalosii aceia pacatosi sa ia dezlegarea 



pacatelor lor ; insa a-i dezlega si a-i ierta de pacate, nu pot ^ 
unuldm Sfinti. Pricina este aceasta: ca puterea de a „lega si a dez- 



nici 



lega 



a „ierta si tinea" nu o au Sfintii 'din cer; ci oau Preotii pe 

19; 18 18 -' -" - " ' F 



19; 28 18-20; loan 20 21-23). 



pamint (Mt. 16 18 

Acum dar, ceea ce nu pot face toate ceteie Sfintilor'in cer 
vedeti cum o savir seste pe pamint unul din acesti mici ? Lasa sa se 
pogoare si aici dup a intimplare un Preot oarecare si sa vada pe eel 
ce zace pe cale mai mort, care cere ajutor si mintuire sufleteasca, 
lasa sa vada lacnmile, sa auda suspinurile, lasa-1 sa se piece caintei 
Si cereru pacatosului crestin, sa blagosloveasca cu mina aceea pe 
care cei semeti nu primesc s-o sarute cu evlavie, lasa sa zica numai : 
„Eu nevrednicul Preot si Duhovnic, cu puterea ce-mi este data te 
lert si te dezleg de toate pacatele tale, in Numele Tatalui si al Fiului 
si al Sfintului Duh . . . Amin". Atunci ve-ti vedea straine, infrico- 
sate si preaslavite lucrari minunate. Indata la aceasta dezlegare si 
lertare, se mintuieste Sufletul acela pacatos de nevoia vesnicilor 
munci. Se dezleaga legaturile pacatelor, fug dracii, se bucura feri- 
citn Ingen, si aceiasi Dumnezeiasca Dreptate care tinea scoasa 
sabia rasplatirei asupra pacatosului, o trage inapoi, o' pune iarasi 
m teaca si toata-se imblinzeste. 

Asa-i ca nici in cer, nici pe pamint nu este nimeni, afara de 
Dumnezeu, care sa aiba atita putere, atita stapinire, cita au pe pa- 
mint si in cer acesti mici, adica Preotii ? 

Isus Navi a oprit soarele fe cer. Preotul nu numai ca obreste 
a chtarsi coboara fe Soarele Dreptdfii p e Jertfelnicul pe care Liiur- 
gUse^te.y^Ax sa vedeti o alta lucrare si mai minunata a acestor 
mai mici ? Joate f apturile au ramas uimite, cind Isus Navi a porun- 
cit soarelm sS stea nemiscat, in loc pe cer, pina ce va birui pe vraj- 
masu lui (Is. Navi 10 72-74). Dar cu cit mai virtos socotiti; ca s-ar 
mmuna, daca aceiasi Isus ar zice soarelui, nu sa stea nemiscat pe 
cer; ci sa se pogoare pe pamint. Adevarat, infricosat lucru ar fi 
acesta. Totusi, nu este nimic in asemanare cu ceia ce face Preotul 
in St. Altar. Stind inaintea Sf . Jertfelnic, rugindu-se, el nu porun- 
ceste soarelui acestuia care se vede ; ci pune sub datorie, cu cuvintele 
si cu rugaciunea lui, pe Soarele Cel de Taina al Dreptatii, pe Insusi 
Unul-Nascut Fiul lui Dumnezeu sa Se pogoare din cer, 'si cu puterea 
Tatalui Ceresc si cu conlucrarea Duhului Sfint, sa prefaca Piinea si 
Vinul, aduse si sfintite pe Jertfelnic, in Prea Sfintul Sau Trup si 
Singe, sa le f aca iarasi Jertfa vie pentru iertarea pacatelor noastre . 
Aceasta o face Preotul nu numai o data ca Isus Navi, on numai de 
doua ori, numai de noua ori ; ci in tot anul, in toate zilele, cind el 










\ 







. 



I* 



A ereziilor $i Devierilor de la Ortodoxie 



121 



vrea $i ori in ce localitate ar pofti! Nu este ?i aceasta o putere de 

care se minuneaza §i Ingerii? 

Preotul, pnn stralucirea Preotiei sale, este asemenea Fiului lui 
Dumnezeu. Pe Melhisedec il nume§te Sf . Ap. Pavel asemenea cu 
Fiul lui Dumnezeu (Evr. 7), pentru ca a adus piine §i vin (simple) 
jertfa lui Dumnezeu. Acelea erau numai o inchipuire^a Dumnezie§- 
tilor Taine. Oare cum vom putea noi sa numim dupa vrednicie pe 
Preotii nostri, care in toate zilele aduc nu inchipuirile ; ci adevarul? 
Nu umbrele; ci aceiasi Trup ?i Singe al Mintuitorului nostru Iisus 

Hristos Dumnezeu? 

Alesii lui Dumnezeu dddeau un mare si deosebit respect preotilor. 
Cunoscind aceasta putere supraomeneasca pusa de Dumnezeu in 
persoana Preotilor, ale§ii Lui, chiar §i cei cu viata mai putin sfinta, 



un 



poporul 



-, Dumnezeu, prin Sf. Scriptura, zice a§a: 
y,Iata, Eu trimit pe Ingerul (Preotul) Meu inaintea fetii tale, ca.sa 
te pazeasca pe cale §i ca sa te duca in pamintul care 1-am gatit tie. 
Ia aminte de tine insuti §i asculta de dinsul §i nu-i fii necredincios 
lui, pentru ca nu se va lasa el dupa tine, ci tu trebuie sa te la?i dupa 

>u este peste el..." (Es. 23 20-27; Iez. 2; 



Numele 



33) 



„Cu tot 



Sufletul tau teme-te de Domnul ?i pe Preotii Lui cinste?te-i. Cu toata 
puterea iube§te pe Cel ce te-a facut pe tine §i pe slugile (trimi?ii, 
Preotii) Lui sa nu le parase§ti. Teme-te de Domnul §i cinste§te pe 
Preot §i-i da lui parte (din agoniselile tale) precum ti s-a poruncit. 
Pirga, jertfe pentru (iertare de) pacat, darul bratelor, jertfele sfin- 
teniei, §i pirga celor sfinte" (Is. Sir. 7 30— 32). - - ' 

In legea veche a lui Moisi, necinstea adusa Preotulm a§a de 
mare se socotea, incit Insusi Dumnezeu a poruncit 







asculta porunca 

Preotului, omul acela sa se de'a mortn (2 Lege 17 12). Acum soco- 
titi, de cita. osinda sint vrednici aceia cafe cuteaza. a se semet.1, a 
necinsti §i huli pe Preotii Sfintei Bisericii, care covirsesc in Dar. 
in vrednicie si in putere pe Preotii legii vechi? Sfintii Paring ai 
Sf. Biserici Ortodoxe, au sfatuit intotdeauna pe credinciosi a ascult a 
chiar si pe Preotii cu viat.a mai pacatoasa, dar care ii invatl bine. 
Ucenicul Sfintului loan Evanghelistul Sf. PoUcarp Episcopul Smir- 
nei (+166 d. Hs.) pretindea credinciosilor : „Sa se supuna Preotilor 
ca lui Dumnezeu si ca Domnului Hristos" (Epist. ad. Philip. < ;>|>. 5). 



(328 -389 



IIOI.I 



din credinciosi fa^a de Preotii cu felurite scaderi morale, ii •l.thiia 
asa: „Tot cel ce contribuie la niia\irra t;>, este vrednic. de ( redln^i, 
nmnai sa la. a parte din numarul (elor it an priinil |>ul v ■ • "ti 



IU2 



Varna a 19-a 



A ercziilor $i Devicrilor de la Ortodoxle 



123 



fie condamnat ? i departat de Biserica. Nu judeca pe judecatorii tai 
tu care pretmzi lecuirea raului Nu cerceta vrednicia celui ce te' 
curateste. Nu face alegere, privind la originea, la parintii celor rin- 
dinti spre aceasta. Cu toate ca unul e mai bun sau m'ai rau decit 
altul, totusi, fiecare iti este superior. Judeca astfel: Ai doua inele 
unul de aur si altul de fier. Ambele au pe ele chipul imparatesa 
Ambele peceti ale melelor sint aplicate pe ceara. Prin ce se deose- 
besc una de alta ? Prin nimic. Observa ambele inele aplicate pe ceara 
si daca te pretmzi mai intelept decit toti,spune care-i chipul celui 
de fier si care al celui de aur ? Si pentru ce chipurile sint egale ? 
Caci desi unul e de aur si altul de fier sau argint, prin urmare deo- 
sebite prin materialul lor, totusi, chipurile sint egale. Asa sa privesti 
?i tu la iiecare, caci desi unul il covirseste pe altul prin viata totusi 
puterea botezului e aceias, si fiecare dintre cei ce sint invatati in 
aceeasi credinta, te poate face sa pasesti pe calea perfectiunii. . ." 
(Cuv. la Sf. Botez , , r ' 

- „Ce spui tu creatine - zice fericitul Teofilact (+1108 d.Hs ) - 
ca Arhiereul si Preotul tau este rau? De este dupa credinta rau 
adica de are dogme ereticesti si hulitoare, fugi de dinsul/macar 
de ar fi si Anghel dm cer. Dar de este rau dupa viata si dupa petre- 
cere, supune-te lui... Te supui tu crestine Arhiereului tau? De 
odihnesti pe Preotul si pe Proestosul tau, ii faci lui mai usoara 
greutatea purtarn de gnja ce o are pentru mintuirea ta fiindca 
el pnmeste bucurie cind tu te supui lui. Iar de-i zici impotriva 
si te arati fara de omeme, el cu neomenia ta aceasta, totusi va pri- 
veghea si va purta grija de Sufletul tau. Insa de'nu vei indrepta 
nesupunerea ta, Arhiereul si Preotul tau va suspina catre Dumne- 
zeu impotriva ta. Si suspinarea lui nu-ti va fi tie de folos ; ci iti va 
ii foarte, foarte vatamatoare si pagubitoare. Vezi iubitule, ca Sf ' Ap 
Pavel nu larta Arhiereului si Preotului sa izbindeasca asupra nesu- 
pusilor cu alt chip, decit cu singura suspinarea. Suspinarea aceasta 
pncmuieste Arhiereului si Preotului blmdete si indelunga rabdare j 



iar celor ce nu se supun §i nu se mai 



a, aprinde mai mult 



asupra lor focul muncn, fnndca indeamna pe Dumnezeu a se face 
mai aspm pedepsitor al nesupusilor acelora. Tu crestine, care nu 
te supui Arhiereului si Preotului tau, nu te face nebagator de seama 
pentru ca este numai suspin izbinda lui cea asupra ta; ci pentru 
aceasta teme-te mai mult, pentru ca suspinul acesta, parut mic 
ajunge la urechea Domnului, si te da pe tine urgiei Lui" (Vezi mai 
pe larg T.T. o.c. la ep.c. Evr. 13 17). 

Fericitul Augustin (354-430 d.Hs.), la nedumerirea unora 
daca. viata pacatoasa a unora din Preoti n-ar impiedica lucrarea 
sfmteniilor, raspunde in acord cu Sf . Grigore Teologul si Sf. loan 
Cmra de Aur, ca via|a necurata a slujitorilor Altarului, tot atit 






91 













■ 






• y 



« 









& 



de putin ar impiedica sfintenia Tainelor, ca $i un canal sec curge- 
rea unui riu, care nici o data nu seaca ; sau fertilitatea semin^elor, 
daca ar fi semanate de o mina necurata . . . Darul apartine totdeauna 
lui Dumnezeu, deci tot lui Dumnezeu apartine ?i Taina. Omului 
nu-i apartine decit serviciul. Daca el este bun, atunci e de acord cu 
Dumnezeu §i lucreaza cu El; iar daca este riu, atunci Dumnezeu 
prin el savir§e§te forma vazuta a Tainei §i Insu$i El da Darul ne- 
vazut. Nu trebuie sa se creada ca de la inova^ii §i actiunile omului 
depind Dumnezeie§tile Taine. Ele sint Sfinte prin faptul ca apar- 
tin lui Dumnezeu §i se savir§esc ?i se sfintesc de El lnsu§i, . .". 

Sf . Antonie eel Mare — ne istorise§te Sf . Atanasie —era atit 
de mare §i de vestit in bunatati, incit se cutremurau de el dracii, 
§i fiarele pustietatilor i se supuneau; Acest mare Sfint PSrinte al 
calugarilor, cind intilnea un Preot in cale> i?i pleqa la pamint genun- 
chii sai inaintea Preotului, §i nu se scula de la pamint mai inainte 
de a-i saruta mina §i de a lua blagoslpvenie de la el (V. Sf. 17 ian.). 
Acum insa, nu un mare $i renumit Cuvios ca- Antonie, nu ni$te Sfinti ; 
ci ni^te oameni netrebnici §i pacato^i, nu numai ca nu primesc 
a saruta mina Preotului; ci se §i pornesc asupra lui cu semetia lim- 
bilor lor slobode, §i-l dojenesc, il infrunta, il necinstesc, aruncind 
asupra lui balele §i laturile feluritelor grairi de rau ! Judece §i mar- 
turiseasca fiecare din cei care cititi, auziti §i ascultati acestea: Este 
aceasta credinta Dumnezeiasca? Este aceasta fapta cre?tineasca ? 

Cei ce grdiesc de rau, judeca, osindesc §i defaima pe Preotii lui 
Dumnezeu, groaznicd judecata si osinda hi agonisesc lor insd$i. La 
auzul acestor cuvinte, parca vad aievea pe multi sarind in sus §i 
zicind: „ Preotii no§tri mai sint ca Preotii acelor vremuri? Aceia 

aveau f apte bune, ace§tia sint inrautatiti. Aceia erau 
cucernici, osirdnici, ace§tia sint lene§i. Aceia erau postitori, ace?tia 
sint lacomi §i betivi. Aceia erau fara rautate, ace^tia sint vicleni. 
Aceia erau toti Duh, iar ace§tia sint toti trup, pentru aceia dar 
dupa dreptate ace§tia se necinstesc de noi!" Ei bine! Acum, dupa 
capetele acestora trebuie sa nu mai avem nicidecum Preo^ie ? Sa 
fim ca dobitoacele necuvintatoare ? Ei, acum, sa zicem §i noi ca e 
drept a§a dupa cum vocifereaza gura clevetitorilor zavistnici, care 
vad pe Preoti numai prin ochelarii negri ai dispretului ! Dar mai 
intii de toate voi zice §i eu cu Dumnezeiasca Scriptura : GrSitorilor 
de rau! Cine v-a pus pe voi boiera§i, judecatori peste noi? „Cin(* 
e§ti tu care judeci pe sluga straina? Domnului sau sta sau cmIc 
Si va sta, ca Dumnezeu este puternic a-1 pune pe dinsul sa stea. . . 
Judecata cu care judeci pe altul vei fi judecat, osinda cu care osfn- 
de§ti pe altul vei fi osindit, §i masura cu care masori ^i se va ml- 

zice Domnul . . . Pentru aceasta e$ti fara de raspuns o omiih\ 
tot eel ce judeci; caci in ceia ce judeci pe altul insufi te osindrii, 



zic ei 



sura 



124 



Viima a 194 



p^^^ 






ca aceleasi faci eel ce judeci . . . Facind acestea, tu crezi ca vei scapa 
de judecata lui Dumnezeu? . . ." (Mt. 7 7-2; Lc. 6 37-38; Rom. 
14 3-4, 10, 13; 1 Cor. 4 3-5; lac. 4 77-/2). 

Cine a dat volnicia aceasta mirenilor , sa ia seama la viata Preo- 
tilor si sa vicleneasca faptele lor? Imparatului crestin s'i Sfint, 
marelui Constantin, i-au spus oarecari piritori despre un Preot,' 
ca petrece viata rea si preacurveasca. Atunci luminatul imparat 
auzind, n-a vrut sa cerce, nici sa iscodeasca viata si faptele Preo- 
tului; ci, ca un iubitor de Hristos ct era, a zis: „Daca a-si vedea eu 
cu ochu mei pe Preot facind pacatul, 1-as acoperi cu mantia mea". 
In timpul soborului din Nicheia, aducind oarecine o pira asupra 
unor Preoti si Episcopi, n-a vrut f ericitul nici s-o citeasca ; ci rupind-o 
miediat, a aruncat-o in foe unde a ars, si a zis aceste cuvinte vred- 
nice de pomenire: „SS nu dea Dumezeu ca sa judec eu vreodata 
pe Preotii lui Dumnezeu". Acum iata vedem ca ce n-a facut un 
imparat asa de mare si de Sfint, indraznese a face niste oameni 
pro§ti, pacatosi, nefericiti si nevrednici! I ! Ei ar trebui sa se judece 
mai uitii pe dinsii, ca Preotii multe din metehnele acestea de care 
ei ii invmuiesc, le au tot de la ei. Astfel, ori cu ce vor judeca oamenii 
lumu acestia desarte pe Preotii lui Dumnezeu, judecata, osinda si 
del aimarea aceia se rasfringe, se intoarce si cade asupra capetelor 
lor. Asupra acestora care nesocotesc pe Preotii lui Dumnezeu, vin 
vamnle rostite de Mintuitorul in Capernaum celor care-L nesoco- 
teau : „ Vai tie Capernaume, care pina la cer te-ai ridicat, pina la 
lad te vei pogori" (Mt. 11 23). 

Sf . loan Gura de Aur, vorbind despre inalta dregatorie a Preo- 
tiei, zice asa: „Cei ce tin locul Domnului Hristos sint Preotii. Cel 



Hristos 



Hristos 



ispravnici 



nca Sa" (Com. la Mt. 17). 

Ei bine, daca un boier nu poate suferi sa-i necinsteasca cineva 
pe ispravnicul sau pe care 1-a lasat sa-i chiverniseasca niscaiva 
case sau propnetati ale lui, oare cum va putea suferi Domnul Hristos 
a I se necmsti Preotii Lui pe care i-a lasat ispravnici in Biserica 
bat' (1 Cor. 4 7). Au credeti ca vor scapa nepedepsiti unii ca aceia 
in lumea aceasta si in cea viitoare? Sa ne socotim bine si apoi sa 
graim. Au n-ati citit niciodata in Sf . Scriptura, ce s-a intimplat lui 
Noe, cmd a baut si s-a imbatat ? S-a desbracat de tot in casa sa si 
dormea. Atunci a vazut fiul sau Ham goliciunealui, si in loc de a'l 
acopen ca pe un tata, a iesit afara §i 1-a grait de rau catre fratii- 
sai. Aceia ca niste fii bun, cucernici si intelepti, au mers de auaco- 
oerit gohciunea tatalui lor, fara a-si intoarce fetele lor sa-1 vada 
Ce a urmat dupa aceaa? „Se trezi Noe din vin - zice Sf. Scrip- 



-' 
















I 



A 



?i Devierilor de la Ortodoxie 



12o 



^ 



tura — §i cunoscu cite-i facu lui feciorul eel mai tinar, §i zise: „Bles- 
temat sa fie Ham feciorul, sluga va fi fratilor lui, sa se faca slugS 
silpusa fratilor sai". Atita a zis batrinul Noe, §i pina astazi §i puru- 
rea in veci va fi blestemat neamul lui Ham. 

Aceasta sa socotiti fiii mei iubiti ca se va intimpla §i tuturor 
acelora care nesocotesc, necajesc, judeca, osindesc si obidesc pe 



Dumnezeu 



2easca de a cleveti pe Preotii lui Dumnezeu, pentru ca sa ci?tige 
blagoslovenia lui Sim §i Iafet. Pentru aceasta noi rugam pe Milos- 
tivul Dumnezeu, ca sa v-o daruiasca tuturor bunilor cre§tini, in 
aceasta lume $i in cea viitoare. Amin. 



>> 



* t 

Cel ce se temede Dumnezeu — zice Sf. loan Gura de Aur 



nu 



iscode^te; ci crede, imblinze?te, jertfe^te, cinste?te, mare?te, cinta 
§i lauda". Unii ca ace?tia cunoscind bogatiile sfint eniei care sint in 
Biserica Domnului dimpreuna cu sfintenia §i puterea inaltei drega- 
torii Preote§ti, se lumineaza, se sfintesc, se bucura de pace §i au pe 
Dumnezeu cu din?ii intotdeauna . . . (Prel. d. Mitrop. Antim Ivi- 
reanul, Sf. loan Hrisostom, Sf. Grigore ^ " 
Teofilact, §.a.). - * 



Teologul 






„Cel ce va asculta pe voi, pe Mine Ma asculta ; cel ce va neso- 
coteste pe voi, pe Mine Ma nesocote$te; iar cel ce Ma nesocoteste 
pe Mine, nesocoteste pe Cel ce M-a trimis pe Mine. . . Cel ce nu este 
cu Mine, impotriva Mea este, si cel ce nu aduna cu Mine, risipeste" 
(Lc. 10 16; Mt. 1230). 

Pedeapsa Urfitorilor sau clevetitorilor . Marele Prooroc Moisi a 
f ost cu adevarat „mare" inaintea lui Dumnezeu si inaintea a tot 
poporul, fiind in acelasi timp : imparat (adica conducatorul suprem 
al poporului Israilit liberat din robia Egiptului, I. Flavie, Antig. 
IV,^ 8, 49). Acest Moisi a fost a?a de slavit inaintea lui Dumnezeu, 
incit a fost vazut la Schimbarea la Fata a Domnului Hristos, stind 
de-a dreapta Sa. Tot despre el ne spune §i Sf . Efrem Sirul, ca' a fost 
Preot mare, pentru ca vorbea cu Dumnezeu fata catre fata (Es. 33 
77),.rugindu-I-se Lui pentru tot poporul sau. Acest mare Sf. Prooroc 
avea o sora cu numele Maria, care avea boala cirtirei — clevetirei 
§i a vorbelor desarte (boala foarte rea, urita, primejduitoare mintui- 
rii, pe care o au azi multe femei, fete, chiar si multi barba^i). Ka 
^ra sora mai mare a lui Moisi si Aaron, fiica lui Amram. Aceasta 
veghease cosuletul cu pruncul Moisi pus pe apa Nilului, vorbi cu 
fata lui Faraon, care gasi copilul, si-i aduse doica pe mania •.... I ., 
lesirea cu tot poporul din Egipt §i trecerea prin Marea Kosie, va 
zindu-se to^i pe malul opus, Maria cinta un imn frumos, condiu ind 
corul femeilor. Atunci primi titlul de profetrasS. Cu lo:it<> acestea, 
avea si - ■« hoala Innbujiei. Ka indrazni fnli-un moment «« le m.Im . 



12f> 



Vama a 19-a 



* i 



S* ^\ r ,° n C ° ntra . fratelui sau Moisi ' a Preotului acestuia mare si 
biint. Moisi era casatorit cu o etiopianca, araba. Acesta a fost motivul 
pentru care Maria clevetea, ponegrea pe fratele sau mai mic Moisi, 
zicind mtre altele dimpreuna cu Aaron: „Oare numai cu Moisi a 
grait Domnul? . . .". Atunci Domnul a zis lui Moisi, Aaron si Mariei" 
„Iesiti cite? trei la Cortul adunarii". Si au iesit toti trei. Atunci s-a 
cobont Domnul in stilpul eel de nor, a stat la usa Cortului si a che- 
mat pe Aaron ?i pe Madam, si au iesit amindoi. Apoi a zis: „Ascul- 
tati cuvmtele Mele: De este intre voi vreun Prooroc al Domnului, 
Ma arat lui in vedenie si in somn vorbesc cu el. Nu tot asa am grait 
?i cu robul Meu Moisi, el este credincios in toata casa Mea. Cu el 
graiesc gura catre gura, la aratare si aievea, iar nu in gicituri si el 
vede Fata Domnului. Cum de nu v-ati temut sa cirtiti impotriva 
robului Meu Moisi?" Atunci s-a aprins iutimea miniei Domnului 
asupra lor, si departindu-se Domnul, s-a departat si norul de la 
cort. Si lata Mariam s-a facut alba de lepra, ca zapada. Aaron cind 
s-a uitat la Mariam, iata era leproasa. Atunci Aaron a zis catre 
Moisi: „Rogu-ma, domnul meu, sa nu ne socotesti pacatul cane-am 
purtat rau si am pacatuit ! Nu ingadui dar sa fie Mariam, ca eel 
nascut mort, al carui trup, la iesirea din pintecele mamei sale e 
pe jumatate putred". 

. ; Atunci Moisi a strigat catre Domnul si a zis: „Domnezeule, 
vmdeca-o !*' Domnul insa a zis catre Moisi :-„Daca fatal ei ar fi scui- 
pat-o in obraz, oare n-ar fi trebuit sa se rusineze sapte. zile? Asa dar 
sa fie inchisa sapte zile afara de tabara, dupa aceea sa intre" Si 
a sezut Mariam inchisa afara din tabara sapte zile si poporul n-a 
plecat la drum pina s-a curatit Mariam (Num. 12). 

lata cum a pedepsit Dumnezeu pe cei ce elevetese si ponegresc 
pe Preotii Sai! to 

Credinciosii sint indatoraU a asculta si ufma pe Pastorii lor 
bum si adevarah (Lc. 10 76; 1 Cor. 16 76). Trebuie a-i primi ca pel 
solii, tnmisii, Ingeni lui Dumnezeu (Mai. 2 7; 1 Cor. 4 7 ■ Gal 4 
74), sa Je urmeze credinta adevarata (Evr. 13 7), sa-i iubeasca'(l 
ies. 5 73), sa-i roage a face rugaciuni . pentru ei (Efs. 6 78-^79- 

■ ? n V : Wlfi 5 25; 2 Tes - 3 7 )' sS se ^grijeasca de intretinerea 
lor (1 Cor. 9 77-74; 1 Tim. 5 77-75) ca de parintii lor (lCor. 4 
75; Gal. 479), fara a se semeti si indaratnici contra lor ca sa nu cada 
in pnmejdu vremelnice si vesnice (Es. 23 20—22- 1 Imp 8 4-£- 
Is. Sir 7 37; Evr. 13 77), fiindca ei sint slujitorii'lui Dumnezeu si 
ai mintuiru noastre. 






Nutntrtle sf\ 



Liturghtstton in lumtna Dumnezeiestilor 

1 • • j_ • • Tp^ • • • • « * -»-. ' 



Scnptun. SfintitikLiturghisitori ai Bisericii lui Dumnezeu poarta 






Dumnezeie?tile Scripturi urmatoarele 




Trimi^ii Celui 



ve ? nic (Agheu 1 72-74), trimi ? ii lui Hr stos (loan '4 38; 15 16; 17 









■ 



'- 













« 



• 




• 



-- 



* 



A ereziilor ^l Deviorllor de la Ortodoxir 



1 1! / 



v 



18-19; 20 21; 2 Cor. 5 20; Efs. 6 20), Presj3iteri (F. Ap. 14 23; 
15 6; 16 4; 1 Tim. 4 14; 5 77), tngerii Bisericii (Ape. 1 20; 2 7, 6\ 
72, 18; 3 7, 7, 74), Apostoli ai lui Hristos (1 Cor. 1 7 ; Gal. 1 /. I 
Tim. 1 1 ; Tit. 1 7; 1 Petru 1 7), conlucratori (Filip. 2 25; Cols. 1 
7; 1 Tes. 3 2; Filimon 17), conluptatori (Filip. 2 25; Filimon 1 2) t 
savir§itori Tainelor Dumnezeie§ti (1 Cor. 4 7), impartitori ai gra^iei 
lui Dumnezeu (1 Petru 4 70), invatatori (Is. 30 20-27 ; F. Ap. 13 
7 ; 1 Cor. 12 28; Efs. 4 77 ; 1 Tim. 27; 2 Tim. 1 77)> iconomi ai lui 
Dumnezeu (Tit 17), trimi§ii de la Dumnezeu (2 Paral. 36 16; Is. 
44 26), trimi§ii Bisericii (2 Cor. 8 22) , evangheli?ti (Efs. 4 77 ; 2 Tim. 
4 5), Episcopi (F. Ap. 20 28; Filip. 1 7 ; 1 Tim. 3 7-2; Tit 1 7), 
oamenii lui Dumnezeu (2 Lege 33 7 ; 3 Imp.- 13 7 ; 17 24; 4 Imp. 
9- 11, 13 ; 2 Paral. 8 74 ; Ezdra 3 2-1 Tim 6 7 7 ) , vestitori ai lui Dum- 
nezeu (2 Paral. 36 16; Is. 44 26), Ingeri, soli sau vestitori ai Dom- 
nului puterilor (Mai. 2 7; 3 7 ; Mc. 1 2; Mt. 11 70-77 ; Lc. 7 27-35; 
Gal. 4 74; Ape. 1 20; 2; 3), slujitori ai lui Dumnezeu (Is. 61 6; 
2 Cor. 6 4), slujitori ai Domnului (Efs. 6 27 ; Cols. 4 7), slujitori ai 

lui Hristos (Rom. 15 16; 1 Cor, 4 7; Cols. 1 7; 1 Tim. 4 6), slujitori 
ai Bisericii (Iez. 45 4), slujitori ai Evangheliei (Efs. 3 6— 7; Cols. 

1 23), slujitori ai Cuvintului (Lc. 1 2), Slujitori ai Noului A?ezamint 
(2 Cor. 3 6), slujitori ai Bisericii (Cols. 1 24— 25), slujitori ai drep- 
tatii (2 Cor. 11 75), lucratori (Mt. 9 38; Lc. 10 ; 2 Tim. 2 75), con- 
lucratori ai lui Dumnezeu (1 Cor. 3 9; 2 Cor. 6 7), Pastori §i Pres- 
biteri (Ier. 3 75; 23 4; Tit 1 5; lac. 5 74; 1 Petru 5 7), pescari de 
oameni (Mt. A 19; Mc. 1 77; Lc. 5 70), predicatori (1 Tim. 27: 

2 Tim. 1 77), predicatori ai dreptatii (2 Petru 2 5), pazitori §i strajeri 
(Is. 62 6; Ier. 6 77; Iez. 3 77; 33 7), slugi ale lui Dumnezeu (1 Paral. 
6 49; Neem. 10 29; Dan. 6 27 ; F. Ap. 16 77; Tit 1 7 ; lac. 1 7), slugi 
ale Domnului (2 Tim. 2 24), slugi ale lui Iisus Hristos (Rom. 1 7 ; 
Filip. 1 7 ; Iuda 17), slugi ale Bisericii (2 Cor. 4 5), osta$i ailui Hristos 
(2 Tim. 2 3-4), martori (Lc. 24 48 ; F. Ap. 1 8 ; 5 32; 26 16), Diaconi 
(F. Ap. 6, 2— 6; 8 5; Filip. 1 7 ; 1 Tim. 3 8). v 

Efectele preottet, sint impart a§irea Harului Dumnezeiesc pentru 
a putea eel hirotonit a-§i indeplini atributiile treptei sale. Privitor 
la aceasta Sf. Ap. Pavel scria ucenicului sau, Episcopului Tjmotei: 
„Te indemn sa tii aprins Darul lui Dumnezeu, care este in tine 
prin punerea miinilor mele" (2 Tim. 1 6). Harul acesta impart a?i! 
prin hirotonie, leaga de Preotie pentru totdeauna pe hirotoml 
^stfel, Taina aceasta Sfinta nu se mai repeta, nici nu se poate ^ivryr 
sau pierde vreodata, a§a fel ca hirotonitul nu mai poate devcui l,ii< 
De^i poate fi oprit in practicarea preotiei (caterisi), totu^i, Pimji 
nu i se poate lua in nici un caz. Astfel, Sf. Clement Romanul inv.i|ft 
ca: ^Preotii nu pot fi depu§i" (Ep. 1 44). Sf. Grigore Nisis mot ivra/.;"i 
imposibilitatea depunerii din Preotie prin aceea ca aceasta T;mi.» 



« 






120 



Vama a 19-a 



cu Aaron contra fratelui sau Moisi, a Preotului acestuia mare §i 
Sfint. Moisi era casatorit cu o etiopianca, araba. Acesta a fost motivul 
pentru care Maria clevetea, ponegrea pe fratele sau mai mic Moisi, 
zicind intre altele dimpreuna cu Aaron: „Oare numai cu Moisi a 
grait Domnul? . . .". Atunci Domnul a zis lui Moisi, Aaron §i Mariei: 



i> 



? 



coborit Domnul in stilpul eel de nor, a stat la u§a Cortului §i a che- 
mat pe Aaroi; $i pe Mariam, $i au ie§it amindoi. Apoi a zis: „Ascul- 
taji cuvintele Mele: De este intre voi vreun Prooroc al Domnului, 
Ma arat lui in vedenie $i in somn vorbesc cu el. Nu tot a§a am grait 
§i cu robul Meu Moisi, el este credincios in toata casa Mea. Cu el 
graiesc gura catre gura, la aratare $i aievea, iar nu in gicituri, $i el 
vede Fata Domnului. Cum de nu v-ati temut sa cirtiti impotriva 
robului Meu Moisi?" Atunci s-a aprins iutimea minie'i Domnului 
asupra lor, si departindu-se Domnul, s-a departat §i norul de la 
cort. Si iata Mariam s-a facut alba de lepra, ca zapada. Aaron cind 
s-a uitat la Mariam, iata era leproasa. Atunci Aaron a zis catre 

Moisi: ,.Rogu-ma. domnul men. sa nu tip sorotesti naratnl cM np-am 



v « 



purtat rau §i am pacatuit ! Nu ingadui dar sa fie Mariam, ca eel 
nascut mort, al carui trup, la ie§irea din pintecele mamei sale, e 
pe jumatate putred". 



1 T 

Atunci Moisi a strigat catre Domnul §i a zis: „Domnezeule, 

vindeca-o !" Domnul insa a zis catre Moisi : „Daca tatal ei ar fi scui- 

pat-o in obraz, oare n-ar fi trebuit sa se ru$ineze $apte.zile? A$adar 

sa fie inchisa §apte zile afara de tabara, dupa aceea sa intre". Si 

a $ezut Mariam inchisa afara din tabara §apte zile $i poporul n-a 

plecat la drum pina s-a curatit Mariam (Num. 12). 

lata cum a pedepsit Dumnezeu pe cei ce elevetese §i ponegresc 
pe Preotii Sai! 

Credinciosii sint indatorati a asculta si urma pe Pastor ii lor, 
bum §i adevarah (Lc. 10 16; 1 Cor. 16 16). Trebuie a-i primi ca pe: 
solii, trimi§ii, Ingerii lui Dumnezeu (Mai. 2 7; 1 Cor. 4 7; Gal. 4 
14), sa le urmeze credinta adevarata (Evr. 13 7), sa-i iubeasca (1 
Tcs. 5 13), sa-i roage a face rugaciuni . pentru ei (Efs. 6 18— 19; 
Cols. 4 3: l.Tes. 5 25; 2 Tes. 3 7), sa se ingrijeasca de intretinerea 
lor (1 Cor. 9 77-74; 1 Tim. 5 77-7S) ca de parintii lor (l/Cor. 4 
15; Gal. 4 19), fara a se semeti §i indaratnici contra lor ca sa nu cada 
in primejdii vremelnice $i ve§nice (E$. 23 20—22; 1 Imp. 8 4—8; 
Is. Sir. 7 31 ; Evr. 13 77), fiindca ei sint slu jit orii lui Dumnezeu si 



ai mmtuirii noastre. 
Numtnle sfi 



Liturghisttori in 




* 

Dutnnezeie$hlor 



Scrtpturt. Sfint it ikLiturghisitori ai Bisericii lui Dumnezeu poarta 
in Dumnezeie§tile Scripturi urmatoarele ramiri: Trimi^ii Celui 
ve?nic (Agheu 1 72-74), trimi$ii lui Hr stos (loan 4 38; 15 16; 17 













' 



9 

■ 



3 






* 



A erezillor $i Devierllor de la Ortodoxie 



127 



18-19; 20 27; 2 Cor. 5 20; Efs. 6 20), Presfrteri (F. Ap, 14 23; 
15 6; 16 4; 1 Tim. 4 14; 5 17), fngerii Bisericii (Ape. 1 20; 2 1,8, 
12, 18; 3 1,7, 14), Apostoli ai lui Hristos (1 Cor. 1 7 ; Gal. 1 7. 1 
Tim. 1 7 ; Tit. 1 7 ; 1 Petru 1 1), conlucratori (Filip. 2 25; Cols. 1 
7; 1 Tes. 3 2; Filimon 17), conluptatori (Filip. 2 25; Filimon 1 2), 
savirsitori Tainelor Dumnezeiesti (1 Cor. 4 1), impartitori ai gratiei 
lui Dumnezeu (J Petru 4 10), invatatori (Is. 30 20-21 ; F. Ap. 13 
7 ; 1 Cor. 12 28; Efs. 4 77 ; 1 Tim. 27; 2 Tim. 1 77), iconomi ai lui • 
Dumnezeu (Tit 1 7), trimisii de la Dumnezeu (2 Paral. 36 16; Is. 
44 26), trimisii Bisericii (2 Cor. 8 22), evanghelisti (Efs. 4 77 ; 2 Tim. 
4 5), Episcopi (F. Ap. 20 28; Filip. 1 7 ; 1 Tim. 3 1-2; Tit 1 7), 
oamenii lui Dumnezeu (2 Lege 33 7 ; 3 Imp. 13 7 ; 17 24; 4 Imp. 
9,11, 73;2Paral.8 74;Ezdra3 2; 1 Tim 6 77), vestitori ai lui Dum- 

Ingeri, soli sau vestitori ai Dom- 

-77 ;Lc. 7 27—35; 






nczeu (2 Paral. 36 16 ; Is. 44 







* nului puterilor (Mai. 2 7; 3 7 ; Mc. 1 2; Mt. 11 70- 
Gal. 4 14; Ape. 1 20; 2; 3), slujitori ai lui Dumnezeu (Is. 61 6; 
2 Cor. 6 4), slujitori ai Domnului (Efs. 6 21 ; Cols. 4 7), slujitori ai 
lui Hristos (Rom. 15 16; 1 Cor. 4 7 ; Cols. 1 7 ; 1 Tim. 4 6), slujitori 
ai Bisericii (Iez. 45 4), slujitori ai Evangheliei (Efs. 3 6— 7; Cols. 

1 23), slujitori ai Cuvintului (Lc. 1 2), Slujitori ai Noului A§ezamint 
(2 Cor. 3 6), slujitori ai Bisericii (Cols. 1 24—25), slujitori ai drep- 
tatii (2 Cor. 11 75), lucratori (Mt, 9 38; Lc. 10 ; 2 Tim. 2 75), con- 
lucratori ai lui Dumnezeu (1 Cor. 3 9; 2 Cot. 6 7), Pastori §i Pres- 
biteri (Ier. 3 75; 23 4; Tit 1 5; lac. 5 14; 1 Petru 5 7), pescari de 
oameni (Mt. 4 19; Mc. 1 77; Lc. 5 10), predicatori (1 Tim. 27: 

2 Tim. 1 77), predicatori ai dreptatii (2 Petru 2 5), pazitori §i strajeri 
(Is. 62 6; Ier. 6 77; Iez. 3 77; 33 7), slugi ale lui Dumnezeu (1 Paral. 
6 49; Neem. 10 29; Dan. 6 21; F. Ap. 16 77; Tit 1 7 ; lac. 1 7), slugi 
ale Domnului (2 Tim. 2 24), slugi ale lui Iisus Hristos (Rom. 1 7 ; 
Filip. 1 7 ; Iuda 1 7), slugi ale Bisericii (2 Cor. 45), osta^iailui Hristos 
(2 Tim. 2 3-4), martori (Lc. 24 48; F. Ap. 1 8; 5 32; 26 16), Diaconi 
(F. Ap. 6, 2-6;85; Filip. 1 7 ; 1 Tim. 38). 

Efectele preotiet, sint imparta§irea Harului Dumnezeiesc pentru 
a putea eel hirotonit a-§i indeplini atributiile treptei sale. Privitor 
la aceasta Sf. Ap. Pavel scria ucenicului sau, Episcopului Timotei: 
„Te indemn sa tii aprins Darul lui Dumnezeu, care este in tine 
prin punerea miinilor mele" (2 Tim. 1 6). Harul acesta imp£rta?it 
prin hirotonie, leaga de Preotie pentru totdeauna pe hirotonit. 
Astfel, Taina aceasta Sfinta nu se mai repeta, nici nu se poate §terge 
sau pierde vreodata, a?a fel ca hirotonitul nu mai poate deveni laic 
De?i poate fi oprit in practicarea preojiei (caterisi), tolusi, Prrojin 
nu i se poate lua in nici un caz. Astfel, Sf. Clement komanul invajii 
ca: ^Preo^ii nu pot fi depu^i" (Kp. 1 44). Sf. Grigon^ Nisis rnotivesr/.i 

imoosibtlitatea depunerii din Preotie prin aceea cil -h < »•.(.» i.«m.i 



imi 



9 



128 



Varna a 19-a 



) 



„schimba Sufletul primitorului" (despre Botezul Domnului). Feri- 
citul Augustin spune categoric, ca: „Preotul depus isi pastreaza 
caracterul sau sacerdotal" (De bono conjugali, 24). Hirotonia, ca si 
Botezul, nu se repeta niciodata (Apost. 68; Cart. 59). ' 

g) Am avut si am unele indoieli in Taina Sfinta a Nuntii? (n) 



n) SFlNTA TAINA A NUNTII, SAU A cAsATORIEI. 
Aceasta Tama Sfinta este eel mai vechi asezamint Dumnezeiesc. 
E cea mai straveche Taina. Prin Taina aceasta se mtemeiaza adu- 
narea ambelor sexe, partea barbateasca si partea femeiasca, unita- 
tea si trainicia familiei, celula societatii omenesti, temelia existen- 
{ei popoarelor. Domnul Dumnezeu prin creerea sexelor deosebite 
sau jumatati de om in barbat si femeie, prin Taina aceasta ii intre- 
geste in, omul facut anume pentru reintregire, in formarea unui 
un } c . C ?*P omenesc, inmuh;ire, crestere, umplerea pamintului si 
stapinirea peste toate cele de pe el. Adunarea acestor jumatati de 
om prin casatorie si formarea amindorora intr-un singur „Trup" 
este foarte necesara, si nu poate fi desf acuta. „Cel ce i-a creat, i-a 
format prin Taina nuntii pe amindoi un trup. Si ce a impreunat 
Dumnezeu omul sa nu desparta" (Fac. 1 26—28; 2 7—24; Mt. 19 
5—6; 32; 1 Cor. 7 10). Nunta, casatoria sau cununia, cum se mai 
numeste eaj de obicei, nu este un lucru neinsemnat ; ci este o Taina 
Sfinta asezata de Insusi Dumnezeu. 



Sfi 



Dumnezeu 



ce a facut toate cite sint in cer sus, pe pamint jos, in ape ?i sub pa- 
mint, in cele §ase zile ale creafiei, a facut cu sfat pe om dupa Chipul 
$i Asemanarea Sa . . . A luat pamint §i a facut un chip de om, apoi 
a suflat in fata lui Suflare de viata ?i s-a facut omul — primul om 
Adam — r " '" ' ' — - -- - 



fiinta 



vie 



(Fac. 1 26 



nu este Dine sa lie omul singur 
pentru el. 



Dumnezeu 
Sa-i facem ajutor potrivit 



. Atunci Domnul Dumnezeu a adus un somn greu 
asupra lui Adam. Pe cind dormea el greu, a luat una din coast ele 
lui $i a plimt locul ei cu came. Coasta aceea luata din Adam, Domnul 
Dumnezeu a facut-o femeie ?i a adus-o la Adam. Adam trezit din 
somn, vazindu-o, a zis: „Aceasta este os din oasele mele §i came din 



carnea mea. Ea se va numi femeie 



sotie, tovara^a de viata 
Pentru 



pen- 



va lasa omul pe tatal sau §i pe mama sa ? i se va lipi de femeia sa, 
?i vor fi amindoi un trap" (Fac. 2 78—24). 

Dupa ce i-a creat §i a§ezat in Rai, Dumnezeu i-a binecuvintat, 



mmtul 



(Fac. 1 27—29). lata originea nuntii! Tati stravechimea ei! 



/ 




*"' 









A ereziilor si Devicrilor de la Ortodoxio 



\2\) 



r 



Nunta este Tamil Sfinta, in care Preotul cere de la Dumnezeu 
sa trimita ^ mirelui si miresei — barbatului si f emeii — care s-au 
*£^%. a trSi im P re una, Darul adevaratei uniri curate, spre a naste 
fii §i fiice in binecuvintare si a-i creste cit mai crestineste, in intelep- 
ciunea de sus, in dragostea de Dumnezeu. „Aceasta — adevereste 
Marturisirea Ortodoxa — se face mai intii cu invoirea barbatului 
si a femeii intre din§ii, nefiind la mijloc vreo impiedecare. Dar in- 
voirea nu este indestulatoare pentru adevarata nunta, decit numai 
daca ei in?isi vor marturisi unul altuia, inaintea Preotului, fagaduinta 
lor $i sa-si dea mina ca. vor pazi unul altuia credinta, cinstea si 
dragostea nuntii pina la sfirsitul vietii lor, si;ca in nici o prime j die 
nu se vor lasa unul pe altul. In sfirsit, preotul intareste si binecu- 
vmteaza aceasta intelegere si fagaduiala a lor. Si astfel, se impli- 
nesc cele scrise: „Cinstita este nunta intru toate si patul neintinat" 
(Evr. 13 4; Rasp, intreb. 115). 

Nasu sau nunn la nunta, care adeseori sint cei de la Botez, 
sau urmasii lor, sint martori, cheza§i, celor ce se logodesc si se cu- 
nuna; iar pe viitor sint ca niste parinti, sfatuitori, invatatori, con- 
ducindu-i a trai in buna intelegere, ajutorare, cresterea copiilor da- 
rui|i de Dumnezeu in spiritul bun al cre?tinatatii, in toata viata lor. 
Pentru a-si indeplini obligatiile acestea, nasii trebuie a fi: 'drepl 
credinciosi crestini, virstnici, cu buna vietuire crestineasca, purtin- 
du-se fata de miri sau finii lor, ca ni?te buni parinti si invatatori ai 
acestora (S. Tes. cap. 280). 

Logodna sau incredintarea, este: a) o fagaduinta ce si-o fac cei 
ce vor a se casatori, b) o slujba scurta cu care Biserica prin preotii 
ei bmecuvinteaza pe logodnic si logodnica. Logodna aceasta are 
aproape aceia^i putere ca si casatoria. Ea nu se mai poate desface 
ca invoielile omenesti. 

Forma savirsitoare logodnei sint cuvintele rostite de Preot de 
cite trei ori, facind Semnul Crucii cu inelul fiecaruia din logodnici, 
pe fetele lor, cu formula aceasta: „Se logode§te robul lui Dumnezeu 
(N.) cu roaba lui Dumnezeu (N.), in Numele Tatalui si al Fiului si 
al Sfintului Duh. Amin". Preotul cu nunul pun inelul in degetul 
logodnicului. Apoi: „Se logodeste roaba lui Dumnezeu (N.) cu robul 
lui Dumnezeu (N.) . . . Amin". Si Preotul cu nuna pun inelul in de- 
getul logodnicei. Nunii schimba inelele'. 

■ Sdvir^torul acestei Tatne Sfinte este preotul si episcopul drepl 
credincios. Ratacesc groaznic catolicii, care sustin ca savirsitoi ii 
nuntii sint insisi: mirele si mireasa; iar episcopul' si preotul numai 
martori (Vezi Dr. V. Suciu, Dogm. speciala, Vol. II, 478 in no!;, ■,, 
481, $.a.). Sf. Ciril al Alexandriei, vorbind despre nunta din C.an'a 
.Gahleei, zice: „ Insusi Mintuitorul a raspuns invitariei, luind parlo 
cu ucemcii Sai, nu ca sa petreaca; ci ca s£ faca o miniinc si n, ,, 



130 



Varna a 19-a 



ales ca sa sfmteasca baza procrearii omenesti, in ceea ce private 
trupul (Com. la loan 2 7). ,,S-a dus la nunta Fiul lui Dumnezeu 
-zice Maxim Turoneanul - ca s-o sfinteasdi cu binecuvintarea 
prezentei Sale (Om. 22). Fara sfintirea Episcopului sau Preotului 
Bisericii, nunta nu-i o Taina Sfinta ; ei cu totul altceva. Un concu- 
■binaj. O slujire pacatului. Sfintirea nun^i nuo poate da nimeni 
decit numai episcopul si preotul, ca urmasi ai Mintuitorului si ai 
apostohlor. Acestia sint savirsitorii nuntii ; iar nu mirele si mireasa ! 
Nunta se sdvirseste in User tea dupd Dumnezeiasca Liturghte 
Fnndca nunta este Taina Sfinta, dupa buna rinduiala ea se slvir- 
seste in bisenca dupa savirsirea Dumnezeiestii Liturghii. Se face 
asa, pentru ca mirele si mireasa, luind parte la Dumnezeiasca Litur- 
ghie, sa ?e pregateasca cit pot mai bine pentru primirea acestei 
Tame Adevaratu binecredincio § i Crestini: miri ? i mirese, in cursul 
vremilor, pe alocurea si in prezent, se spovedeau mai inainte isi 
faceau canonul cuvenit, apoi cu buna pregatire veneau in ziua cu- 
nuniei lor la Sf. Biserica de dimineata, ascultau slujba si Dumne- 
zeiasca Liturghie .si se Impartaseau cu Dumnezeiestile Taine. Si 
apoi dupa otpust, primeau Taina Sfinta a nuntii, savirsita de 



k 



nunta: 



«^._ rrr .. ...cuu™ mi j^uuiuezieu si a oamenuor. 
dintre parinti, nuni si miri, doresc si fac astfel. 



? 



Sf, 



adulti, de ambele sexe, necasatoriti sau vaduvi, care nu-s rudenii 
si n.au mtre ele piedici de casatorie. Cei ce pasesc la casatorie sa 
se socoteasca bme ce fac, deoarece aceasta o fac pe viata Privitor 
la pasul acesta pentru casatorie, Sf. loan Hrisostom zice: , Daca 
tu Ja cumpararea unui pamint, ori a unui animal de casa, nu te in- 
crezi numai in vorba, celui ce le vinde, ci cauti tu in persoana sa te 
informezi exact ce valoare pot avea ; pentru ce la casatorie nu ai 
depune aceiasi purtare de grija? Aceiasi precautiune? Lucrul cum- 
parat, daca, te-au inselat ochii ? i nu-i de treaba, il vinzi, dar casa- 
tona nu se mai poate desface. Iar de crezi ca te poti desparti cal- 
cmd in picioare legile crestine, sa stii ca in lumea'cealalta'te vei 
judeca dupa legile crestine, nu dupa legile civile". 

Cdsatoria cimld fard edsdtona religioasd este asemenea trupului 
mort, fara de Suflet si intrat in putrefactie. Casatoria civila, numai 
cu oamenn si nu in Domnul si in Biserica, atrage asupra-si grele 
pedepse vremelnice si vesnice. Nu se poate numi nunta Taina Sfinta 
fara binecuvintarea si sfintirea ei de Preotii lui Dumnezeu. Orice 
msotire, fara binecuvintarea si sfintirea ei de preotii bisericii, nu 
mai este Taina Sfinta; ci concubinaj, asocierea a doua sexe pentru 
satisfactia desfrinarii. 

W , 







A ereziilor ?i Devierilor de la Ortodoxie 



131 



Materia la Tama Sfinta a nuntii este invoirea si declaratia 
I acuta de mm, ca de buna voie se casatoresc pentru a trai impreuna 
loata viata, cu mbire, cu credinciosie unui fata de altul, ajutindu-sc 
« a nu-mbrele dm cor P unui pe altul, asa incit sa nu mai fie doi ■ < . 
un smgur corp (Fac 2 20-24; Mt. 19 5), si ca vor indeplini unui 
fata de altul si amindoi fata de copii si de Biserica, toate datoriile 
ce decurg din casatoria crestina. 

Forma sdvirsirii Tainei Sfinte a nunfii se face cind dupa bine- 
cuvintare si rugaciunile revarsatoare binecuvintarilor Dumnezeesti 
peste mire si mireasa, Preotul facind de trei ori Semnul Crucii cu 
cunuma pe fetele mirilor, rostind la fiecare de cite trei ori formula 

*■* j^ .^ « ^"- i ^ m C^ ■_ ^ S/ % *t ^ • -W <*. 



aceasta: 



fy 



m 



(N.) in Numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh. Amin " 
Apoi pune cununiile pe capul lor, intii pe al mireluir apoi pe al mi- 
resei. Dupa rinduiala, cununia mirelui are deasupra Semnul Crucii 
mare (de la frunte la ceafa si de la dreapta la stinga, Crucea intreaga) • 
iar cununia miresei e stirba, avind linia de deasupra crestetului 
pma la ceafa hpsa, in semn ca-i mai mica, supusa barbatului, dupa 



24; 



rinduiala lui Dumnezeu (Fac. 3 16; 1 Cor. 11 J- 14 34- Efs 5 22 
1 Tim. 2 11-12, 15; Tit 2 5; 1 Petru 3 1,5-6). ' 

Nunta fiind Taina Sfinta, trebuie savirsita de -preoti. Dumne- 
zeiasca Scnptura ne adevereste ca prima nunta sau casatorie din 
rai, a fost binecuvintata de Dumnezeu. „Dumnezeu i-a binecuvintat, 

Z m \ &1k& ?1 v ^ inmul \ i % umpleti pamintul si-1 stapiniti. . ." 
(*ac. 1 28). De aici invatam ca orice nunta trebuie a fi binecuvintata 
de Dumnezeu prin Preoti, care sint trimisii sau Ingerii Lui (Mai. 2 
7 ; 3 1) Apoi larasi ni se istoriseste cS : Mintuitorul a fost chemat la 
nunta din Cana Galileei, la care luind parte, dimpreuna cu Maica 
ba si cu ucenicu Sai, a sfintit-o cu prezenta Sa si a transformat apa 
in vin (loan 21 -11). Be aici intelegem ca : a\ La orice nunta trebuie 
a enema pe Mintuitorul cum a fost chemat la nunta din Cana. b) Ca 
til vine, cmd e chemat, prin reprezentantii Sai: apostoli, episcopi 
si preoti, pentru a binecuvinta si sfintii nunta, adica viata conju- 
gate a mirelui cu mireasa. c) Ca in persoana reprezentaiitilor Sai 
e primit El si Dumnezeu Tatal. Aceasta o adevereste El Ins.... 
zicmd: „Cel ce va primeste pe voi, pe Mine Ma primeste, si eel <- 
Ma primeste pe Mine, primeste pe Cel ce M-a trimis pe Mine" (Ml 10 
40; 18 8; Lc. 948; 10 16; loan 12 44; 13 20; Gal. 4 14). 

Sfintii Parinti, scriitori si invatatori ai Bisericii cresHne m 
aparat sfintema nuntilor, indemnind pe toti a le face nnm.n .I..,., 
rinduiala pusa de Dumnezeu in Biserica. „Se cade 
tie 



ca cei 



se insoara, sa faca invoirea lor inaintea 



ziee SI. I/;ii.i 

in 



ul 



• 



(or. a preotului), pentru ca sit fie dupa Domnul casajori;. I<» in 

nu dupa patima" (Ep. c. Sf. Policarp). „(„.„ ,„■ .,„. putea expli. , 



V 



132 



Varna a 19-a 



A ereziilor $i Devierilor dp la Ortodoxie 



1 33 



* 

^ zice Tertulian — fericirea acestei casatorii pe care Biserica o 
savirseste, binecuvintarea o pecetluieste, ingerii o proclaim si Tatal 
o aproba" (ad. uxorem, II). 

Frivitor la sfintirea nuntilor crestinesti, Sf. Ap. Pavel invata 
ca orice lucru: „Se sfinteste cu Cuvintul lui Dumnezeu si prin ruga- 
ciune" (1 Tim. 4 5). Si: „Orice faceti, cu cuvintul sau cu lucrul, 
toate sa le faceti in numele Domnului Iisus, multumind lui Dumne- 
zeu si Tatal prin El" (Cols. 3 17). Asadar, oric'e nunta sa se faca 
numai in Domnul (1 Cor. 7 39), in Numele Domnului, prin Cuvintul 
lui Dumnezeu, rugaciunile si Binecuvintarile Preotului Bisericii, 

care are imputernicirea de a miiloci sfintirea (Evr. 5 1—4-1 Tim' 
4 5). 

v Unitatea nuntii. Mirele cu mtreasa sint untrup. Unitatea aceasta 
prin incununarea §i unirea, intregirea lor, e minunata. Cununie 
insemneaza: impletire de felurite flori, cununa de virtuti omene§ti, 
cre^tine^ti, duhovnice?ti, cununa unitoare in: gindu'ri, simtirei 
voire, ajutorare reciproca, cununa in convetuire cre?tineasca, duhov- 
niceasca in toata viata, §i dincolo de mormint ca ingerii lui Dum- 
nezeu (Mt. 22 30; Mc. 12 26). Unitatea aceasta creata si binecuvin- 
tata de Dumnezeu a fi §i ramiiie a$a, o adevere^te Dumnezeiasca 
Scriptura: „Pentra aceasta (unire sau unitate) va lasa omul (parte 
barbateasca §i femeiasca, jumatatile de om) pe tatal sau ?i pe mama 
sa §ri se va lipi de femeia sa (§i femeia de barbatul sau), §i vor fi 
amindoi un trap. Pentru aceia nu mai sint doi; ci un trap. Deci, 
ce a impreunat Dumnezeu, omul sa nu desparta" (Fac. 2 24 ; Mt. 19 
5—6). Astfel, vin §>i intra in Biserica doi miri: mirele ?i mireasa, 
?i se intorc la casa lor : „un trap" §i „un suflet". Aici e adincul Tainei 
* cununiei, intelepciunea de sus (lac. 3 17) dupa care se conduc, ga- 
ranteaza fericirea familiara pentru tot deauna. 

Unitatea aceasta tainica i?i are inceputul ei in originea femeii 
luata §i creata din coast a lui Adam. „ Aceasta — adevere?te ?i 
Adam — este de acum os din oasele mele §i carne din carnea mea. 
Aceasta se va chema femeie, pentru ca din barbat a fost luata" 
(Fac. 2 23) : Unitatea aceasta sau formarea unui unic „corp" §i 
„ Suflet" sta §i hi iubirea reciproca a mirelui §i miresei, pusa de 
Dumnezeu in fiinta lor. Mintuitorul, sfintii apostoli §i sfintii parinti 
ai bisericii, adeseori au grait §i adeverit aceasta unitate 'a sotului 
?i sotiei in Taina Nuntii a^ezata de lnsu§i Dumnezeu (Mt. 19 5—6 ' 
22 2-72; loan 2 7-77; 1 Cor. 7 7-24; Efs. 5 22-33). De aici 
reiese clar ca prin Taina Nuntii, se intemeiaza familia, §icei doi: 



• 



♦ 



so{ul cu sotia, prin unirea conjugate, devin un „trup" §i un „Suflet" 
(Fac. 1 26-27; 2 22-24; Mt. 19 5-6; Mc. 10 6-72; 1 Cor. 6 16; 
Efs. 5 31). Astfel, ace?ti doi: mirele ?i mireasa, doua jumatati de 
om, unindu-se prin Taina nuntii, au devenit „un corp", „un trap" 



si „un Suflet", uniti astfel de Dumnezeu, Pentru ace§ti uni^i intr-un 
Imp ?i Suflet, Mintuitorul adevere^te hotarit: „Vor fi amindoi un 
trap...". A$a incit nu mai sint doi, ci un trap. Apoi porunce?te: 
„I)cci,* ce a impreunat Dumnezeu, omul sa nu desparta" (Mt. 19 
5-6; Mc. 10 6-9). 

Doua inimi s-o bataie 
Doua suflete s-un gind, 
Sa fiti voi in viata voastra. 
Cit veti fi pe acest pamint ! 

» to 

+ | • 

• v * * * 

4 ' - _ * . 

Nunta fund Tama Sfintd, nu se desface, pentru ca este o impre- 
unare, o lucrare facuta cu: §tirea, vointa §i Harul lui Dumnezeu. 
Mintuitorul Care a sfintit cu prezenta Sa nunta din Cana §i bine- 
cuvinta copiii casatoritilor, arata hotarit ca legatura celor insotiti 
cu nunta este pentru tot deauna $i nu se desface. Odinioara venind 
la El fariseii, 1-au ispitit, zicind: „Se cade oare sa-$i lase omul femeia 
lui pentru orice pricina?" Iisus le-a raspuns: „Au n-ati citit, ca Cel 
Care i-a facut de la inceput, barbat §i femeie i-a facut ?" Apoi adaoga : 
„Pentru aceea va lasa omul pe tatal sau §i pe mama sa §i se va lipi 
de femeia sa, §i vor fi amindoi un trap, a§a incit nu mai sint doi ; 
ci un trap. Deci, ce a impreunat Dumnezeu, omul sa nu desparta". 
Atunci ei il intrebara: „Pentra ce dar Moisi a rinduit sa-i dea carte 
de despartire §i s-o lase?" Iisus le-a raspuns: „Moisi dupa invirto- 
§area inimii voastre v-a dat voie sa va lasati f emeile, dar din inceput 
n-a fost a§a. Eu insa va zic voua: Oricine i§i va lasa fameia sa — nu 
pentru desfrinare — §i se va insura cu alt a, preacurveste, si eel ce 
va lua pe cea lasata, preacurveste" (Mt. 19 5—6\ Mc. 10 2—12; 
Lc. 16 18): - 

Til 4 1 ■ 

Aici Mintuitorul a spus clar, ca: cei doi uniti prin nunta sint 
un trap.. . §i „ce a impreunat Dumnezeu, omul sa nu desparta" 
(Mt. 19 6; Mc. 10 9). Aceasta o hotara?te §i Apostolul, zicind: „Celor 
casatoriti le porancesc, nu eu ; ci Domnul : femeia de barbat sa nu 
se desparta ; iar daca s-a despartit, sa ramina nemaritata, ori sa 
se impace cu barbatul sau. Tot a§a, barbatul sa nu-§i lase femeia" 
(1 Cor. 7 10—11). De aici reiese ca sotii casatoriti nu trebuie sa se 
desparta. 

In alta parte Sf. Ap. Pavel vorbe^te despre vaduvia unuia din 
soti prin moartea celuilalt, a^a: „Femeia maritata, e legatS do bSr- 
batul sau, prin lege, atita cit traie$te el. Dac3. i-a murit bfirbatul f 
e dezlegata de legea care o leaga de barbat. Asadar, c.il timp <'l 
in via0, daca se marita cu alt barbat, se cheamit prcanirvJl; i.ir 
daca i-a murit bSrbatul, este sloboda de lege, a nu fi proa< mv.i, 



r 



milritindu-se cu alt Mrbat" (Rom. 7 2—3). „Femria — zice el iarfi^l 



134 



Varna a 19-a 



A ereziilor si Devierilor de la Ortodoxic 



L'K) 



"^ 



- cste legata de lege atita vreme ctt traieste barbatul sau. Daca 
barbatul ta muri, e sloboda sa se marite cu cine vrea, dar numai in 

l)omnul" (1 Con 7 39). . . >w^3r 

Din aceste locuri scripturistice reiese ca divortul sau despar- 

tirea so t ilor casatoriti se admite numai in caz de moarte , (Rom u 7 
7-3- 1 Cor 7 39) Si in caz de preacurvie (Mt. 19 3-9, 5 31 '-44 
Mc 10 2-12). In cazul al doilea adevaratii crestini, mai ales and 
an 'si copii, isi vindeca rana en intelepcinnea de sus, rev* l si^amm 
tot nn trap (lac. 3 77; Mt. 18 27-35; Gal. 6 7-2; Efs 4 30-32 
lac. 2 11-13; 1 Petm 4 S). Cei care divorteaza jmtru ^unte 
amintiri ? i se casatoresc cu alte persoane, rup legatura ^ma 
pacatuiesc greu, se nnmesc preacurvan si P^acurve deoarece 

unitatea lor apartine sotului legitim ™™\\ io fj*^™ ',££ 
(1 Cor 6 16). Deci, eel mai bun lucru e sa ramma .casatoriti la hota- 
rirea Dumnezeiasca: „Ce a impreunat Dumnezeu, omul sa nu des- 
narta"(Fac. 125; 2 22-24; Mt. 19 6). w . ; - 

P "sl s^iiibeasci soMe; «r de sa fie supuse. tea«.. 
o minunata icoana a unirii dintre Hnstos si Rsenca t Lm (Efs 5 
20-33- Ape. 19 7; 21 2, 9). Ea e supranumita si „ aina Mare . 
dar dtsigur'ca numai atunci cind se incheie in ^^g™^ 
(Efs 5 32). Pentru a ajunge casatontu la mvelul acesta malt ?i 
stra ucit trebuie ca sotii sa-si iubeasca femeile cum a mbit si mbeste 
Sos Biserica ; iar sotule sa se supuna barbatdor or precum 
§i Biserica se supune lui Hristos Asa cere buna rmdmala D vina 
S asa trebuie sa se faca pentru a dainui mereu buna comtelegere 

si armonia in viata casatoritilor. Altfel e vai de ei. _ _ 

?1 armonid "_ ' r£ at Divin a facut mai intn pe barbat, 



\ 












Domnul Dumnezeu cu 



26 



27; 2 7-18-24; 1 Tim. 2 



apoi mai tirziu pe femeie (Fac. 1 -~ - , -■ . 

13) Deci barbatul, dupa dreptate, are mtuetate fata de temeie §i 

f e pus 'de Dumnezeu "cap femeii: Aceasta o adevereste j , Apo^o- 
lul zicind: „N-a fost luat barbatul din femeie , ci femeia dm barbat. 
Nki n a fosi zidit barbatul pentru femeie, ci femeia pentru rbarbat 
(1 Cor 11 '8-9; comp. 1 Petru.3 1-6; 1 Tim 2 73-74). Dupa 
ce arata ca femeia trebuie a fi: mai mica, supusa plecata, asculta- 
toare barbatului, totusi, in multe ale casatonei, sin egah adauga . 

Insa nici femeia nu e fara barbat, nici barbatul nu e fara temeie. 
a precum femeia este din barbat, a ? a §i barbatul vine pnn femeie 
w p - - ,.,,-— n 77— 72). „Femeilesase supuna 



ii' "5*- " 



Cor. 



si toate de la Dumnezeu" (1 vw» -* ■ • ■■■■: .- 7 , - r , t ^ wo ;i 

barbatilor lor ca Domnului. Pentru ca: barbatul este capul femen 
DafD ' -iisericii . . . Deci, precum Biserica se 





orecum si Hristos este Ca F ^. -^ 

supune lui- Hristos, a ? a §i femeile barbatilor lor m toate. Barbaf 
iubiti-va femeile voastre, dupa cum si Hristos a mbit Biserica ba 
Astfel, barbatii sint datori a-si iubi femeile, ca pe msusi trupul lor. 
Col ce-si iubeste femeia sa, pe sine se iubeste. Caci nimeni vreodata 



t 



■ ■■ 



nu §i-a urit trupul sau... Fiecare astfel sa-§i iubeasca femeia sa ca pe 
sine insu§i ; iar femeia sa se teama de barbat" (Efs. 5 32—33 ; comp. 
Cols. 3 18—19). Cuvintele: „Femeia sa se teama de barbat" nu 
inseamna ca'sotia sa fie sclava barbatului; ci sa aiba fata de el: 
ascultarea, supunerea respectuoasa ?i iubitoare care se cuvine." 
Intrebi de ce? Pentru ca barbatul e cap femeii, precum $i Hristos 
este Capul Bisericii, Trupul Sau, al careia El este Mintuitor. Deci, 
femeile trebuie a se supune barbatilor lor, cum §i Biserica e supusa 
lui Hristos (Efs. 5 22—24, 33), De§i barbatul cu femeia sint un ,*,trup", 
totu§i, Dumnezeu a rinduit ca femeia sa fie supusa barbatului (Fac. 
3 76), §i barbatul s-o priveasca cu iubire, nifcu dispret, ca pe trupul 
sau, pentru ca e un trup cu el. Amindoi sotii sint meniti a repre- 
zenta in lume slava: sotul „Chipul §i Slava lui Dumnezeu", iar sotia 
„slava barbatului" (1 Cor. 11 7). 

Munca ce-o depune fiecare sot in familie, barbatul mai mult 
afara §i femeia mai mult in casa, este egal de mare, pretioasa $i 
importanta. Numai cind lipse§te unul timp indelungat, sau cind 
moare, atunci pretuie§te celalalt munca lui. A§adar, sotia e socotita 
adeseoriaproapeegala cu sotul, tovara§ul ei pretuit in familie. Totu§i, 
in afara de familie, la Biserica, in societate, femeia sa-$i tina locul 
al doilea fata de barbatul sau (1 Cor. 14 34—35), sa nu se seme- 
teasca a stapini pe barbat (1 Tim. 2 72), nici sa paraseasca menirea 
sa, intinzindu-se a inlocui pe barbat, acolo unde nu poate, nu se 
cuvine, nu trebuie §i nu i se cere. Barbatul insa trebuie a-i da cins- 
tea §i mingiierea cuvenita, nu numai pentru ca ea e „un trup cu el", 



trupul lui" sau to vara§a lui devotata in viata; ci ?i pentru ca e 
mai slaba. La aceasta indeamna Apostolul pe barbat, zicind: „Voi 
barbatilor purtati-va intelepte§te cu femeile voastre, ca fiind vase 
mai slabe, §i faceti-le parte de cinste. . ." (1 Petru 3 7). 

Sotii cari convetuiesc a§a dupa invatatura Dumnezeie§tilor 
Scripturi, scapa de multe indurerari §i primejduiri, inlatura multe 
greutati strivitoare, aduc raiul fericirii in familie adeseori, se apropie 
de- Domnul §i i§i agenisese o statornica fericire vremelnica §i ve§nica. 

W • ■ I f ■' m .* . " ■ ■ l 

Inimile care se-nteleg 



i - 



Mereu bucurii culeg 



» * 



trebuie 



logodnei §i cununiei, ca: 



a) De buna voie, liberi §i nesiliti incheie legatura aceastn 
Sfinta pe toata viata. 

b) Trebuie a fi sanato$i §i trupe§te. Cei bolnavi, moibo§i, 8.1 
se arate doctorului, sa asculte §i urmeze sfaturile lui, mai inainle de 
a pa§i la invoiala, logodna §i cununie. 



1 36 



Varna a 19-a 



A ereariilor $i Devierilor de la Ortodoxie 



137 



c) Sa se hraneasca mereu, ani de zile, cu Cuvintul lui Dumnezeu 
care-i „Duh" si „ Viata" aducator de statornica fericire (loan 6 
63; , Lc. 11 28; Ps. 1 1—3). Apoi sa dovedeasca inaintea Preotului 
ca isi eunosc mdatoririle de buni crestini : rugaciunile, in vataturile 
e vanghelice, poruncile Dumneziesti si virtutile vie^U crestinesti. 

d) Sa-si marturiseasca toate pacatele, 'sa-si ia canonul cuvenit 
tacmd roade vrednice de pocainta, dupa care, in ziua logodnei si 
cunumei, sa vina dimineata la Sf. Biserica, sa asculte cu atentie 
slujba si Dumnezeiasca Liturghie, si sa se Impartaseasca cu P S 
Trup si Singe al Domnului. Apoi, asa imbracati la trup si la Suflet 
cu hama de sarbatoare, pasesc la logodna si Sfinta Taina a nuntii 
lu cununie. , ' ' 

— ■ t * ... 

e) Ca Dumnezeiasca E vanghelie nu ingaduie divortul decit in 
caz de moarte si desfriu, care-i tot moarte. Acestea sa' le aiba in 
minte cei ce vor a se casatori, de oarece casatoria se face pe viata 
(Mt. 19 6). ^ ■' 

f) Dupa ce privesc cit pot mai adinc in: obligatiile, greutatile 
luptele, bucurule si necazurile, saltarile si singerarile ce au casatoritii 
in viata lor, sa-si ia hotarirea de a-si intemeia: o familie crestink 
model pentru altu, a pazi dreapta credinta crestineasca, a implini 



4^ 



bune 



,rm 



rule religioase, morale, fata : de sine, de familie, de aproapele si mai 
ales fata de Dumnezeu si Biserica Lui. 

Nu cata sa legi doi tineri 
Cu nadejdea ca faci bine; 
Unul din cei doi — adesea — 
Pierde zilele senine. 



f * 






§i oricita {i-ar fi truda 
Rasplatirea ti-e la fel : 
Ori ea pururi te blesteama 
Ori te dusmaneste el! 



desfi 



ftt st ft 



vazind ca: nu este bme sa fie omul singur, i-a facut ajutor pe femeie. 
careia i-a pus numele Eva (Fac. 2.18-24; 3 20), Apoi i-a binecu- 
vintat, zicind: „Cresteti si va inmultiti, umpleti pamintul si-1 sta- 
pmiti . . . (Fac. 1 27 ; comp. Fac. 9 7,7; Lev. 26 9 ; Ps. 126 3 • 127 
3-4). Sf. Ap. Pavel arata casatoria necesara si impusa ca paza 
contra desfriului, deoarece fecioria e o exceptie pe care n-o pot purta 
to|i care ar voi, in toata curatenia ei (Mt. 19 70-72). Deci:„E bine 
zice el - pentru om sa nu se atinga de femeie. Dar, ca paza 



impotriva desfrinarilor (pentru a inlatura ispita si desfrinarea) 
fiecare barbat sa-§i aiba femeia lui si fiecare femeie sa-si aiba bar- 
batul ei. Barbatul sa-i dea femeii datorita iubire; asijderea si femeia 
barbatului. Femeia, pe al ei trup nu e stapina, ci barbatul; asijde- 
rea si barbatul nu e stapin pe trupul lui, ci femeia. Sa nu va lipsi|i 
unul pe altul, fara numai cu buna invoiala pina la o vreme, ca sa 
va indeletniciti cu postul si cu rugacrunea. Apoi sa f iti iarasi im- 
preuna, ca sa nu va ispiteasca pe voi Satana, din pricina neinfri- 
narii voastre. Aceasta o spun din ingaduinta nu din porunca. Eu 
as vrea ca toti oamenii sa fie cum sint eu insumi. Dar fiecare are 
de la Dumnezeu darul sau, unul asa, altul jntr-altfel. Celor ce sint 
necasatoriti si vaduvelor; le spun : bine este pentru ei sa ramina ca 
si mine. Daca insa nu pot sa se infrineze, sa se casatoreasca. Fiindca 
mai bine este lor sa se casatoreasca, decit sa arda" (1 Cor. 7 2—9). 
Sfatul acesta apostolesc are deplina putere si azi. 

Casatoria I I-a, I I I-a, este tolerata. Sf intii parinti ai bisericii 
au privit prima casatorie „ca ceva recomandat", casStoria a doua 
„lipsa de infrinare" (P.M.B. gl. 205; Laod. 1; Sf. Nichifor, 2; Neo- 
cez. 7), lar a treia casatorie „necuratie" (Sf. Vasile, 4; P.M.B. gl. 
206) ; totusi, preferate pentru ferirea de ispite si desfrinari. Dupa 

a a fost 



Teologul 
binecuvintata de Mintuitorul prin prezenta Sa la^nunta din^Cana 
Gahleei, a doua casatorie este iertare sau ingaduinta. Pentru aceia 
slujba cununiei e mai simpla, are binecuvintare mica nu mare ca 
la prima cununie, nu se binecuvinteaza cu' cununie. Biserica insa 
a tolerat a se face cu cununie ( vezi Sf . Nichifor, 2 cu subinsemnarea) , 
cu rugacium de pocainta si iertarea pacatelor, e supusa canonisirei, 
lar Preotul e oprit a merge la masa lor, fiind in pocainta. A treia' 
casatorie e privita ca necuratie, calcare de lege, totusi, pentru 
evitarea ispitelor si desfrinarii, se tolereaza, dar se canoniseste mai 
greu. 

Casatoria IV-a e oprita cu desavirsire. Pentru a patra nunta 
au poruncit mintea impreunS si cu socoteala si judecata Dumne- 
zeiescului Sobor al Sfintilor Parinti, ca nici cum acea nunta fara- 
delege niciodata sa nu se faca ; iar de va indrazni cineva si se va 
face nebagator de seama de Dumnezeiasca Lege si Pravila, de va 
.veni intr-aceasta viata porceasca, a patra nunta, acela'sa fie 
afunsit si lipsit de toata slujba Bisericii, si strain de tot de intr;«rea 
Bisericii lui Hristos, pina ce va face despartirea deplin de cut..- 
acea locuinta si impreunare rea ce s-a facut. Dupa acee:i, <l«- se v;i 
desparti si isi va veni in pocanie si se va intoarce, primeste-1. Canonul 
lui —cum zice Dumnezeiescul Postnic, —sa-i fi»> opt ;m j -,.i mi •-.. 
pricestuiasca si matanii si post si milostenie sa faca; in de nu no 
va intoarce, atunci sa fie strain de traiul (resliniloi, emu ,nn fli. 



\ 



'-. 



138 



Varna a 19-a 



v * * 

Nuntile care se fac mai multe de trei, acelea nu se cheama nunti 
pentru ca sint ca dobitoacele, faradelege, spurcati si fara de rindui 
crestmi or, Copm ce se vor naste din a patra nunta, poruncesc Dum- 
neziestile pravile sa nu se cheme adevarati tatinilor sai nici sa-i 
mosteneasca (P.M.B. gl. 206; Sf. Vasile, 50; 80). - 

i in « Cm ^ S t T insoara de P atru ori > sS se pocajasca 8 ani, matanii cite 

■ i'S /ooi a ama curvesc 9* P e Dumnezeu il minie (P.B.G. 

p. 110 (83). ^ 

/ ; Nunjile nu se fac: in cele patru posturi, miercurea si vinerea 
in ziua Crucii (14 sept.), Taierea capului Sf. loan Botezatorul (29 
aug ) in saptamina brinzei, in saptamina luminata (de la Duminica 
Pastilor pma la Duminica Tomii), in Duminica Rusaliilor, de la 
L-raciun la Boboteaza, in ajunurile praznicilor imparatesti. Crestinii 
dm Biserica primara faceau nuntile lor martea si joia, nu duminica 
ca sa nu profaneze cu niscai glume ori desertaciuni sfintenia zilei 
Domnului (Es. 12 16). 

Crestinii sa nu mai idolatrizeze (batjocor eased ) nuntile Dumne- 
zeu, care toate le-a facut foarte bune, vrea ca nunta sa fie Taina 
Simta, curata, cinstita si fericitoare celor insotiti. Diavolul insa 
lupta ca toate rinduielile bune sa le surpe si sa-si aseze neorinduie- 
lile lui in locul acelora. Asa a semanat si seamana neprielnicul ade- 
seon zizanu printre griu! O semanatura a diavolului sint si petre- 
cerile anticrestmesti cu lautari, muzicanti, cintece curvesti, jocuri 
chiuitun, betn si felurite blestematii. Acestea despoaie nunta de 
bmecuvmtanle ei. Intrebati de ce? Pentru ca- 



* M 



a 



; 



*■ ' 



a) „Nimenea — zice Mintuitorui 

^ •' _ 



nu poate sluji la doi 



domni . . . Cel ce aduna fara Mine risipeste si eel ce nu este cu Mine 
impotriva Mea este" (Mt. 6 24; 12 30). 

■b) Sf. Ap. Pavel arata elar ca jocurile sint idolatrie, zicind: 
„ba nu va faceti idolatri, precum unii dintr-insii, despre care s-a 
sens: „Sezut-a poporul de a mincat si a baut, si s-a sculat de a iu- 
cat Nu voiesc eu sa va faceti part a si dracilor (idolatrilor) . 
Pentru aceia fugiti de slujirea idolilor. Nu puteti voi bea Paharui 
Domnului si paharui dracilor. Nu puteti fi partasi Mesei Domnului 
?i mesei dracilor . Au intarifa-vom pe Domnul? Au doara sintem 
mai tan decit El?" (1 Cor. 10 7, 14, 19-22). 

c) Sfintele Pravili pun sub afurisanie pe cei ce joaca (Sin VI 
ec. cam 62; Sin. VII ec, can. 22; Laod. 53; 54; Carl. 15; 64)^ 

^ d ) ¥' ^W% Slrul arata ca unde sint citirile cartilor sfinte 
rugaciuni si cmtari bisericesti, acolo e Dumnezeu cu 'Ingerii • iar 
unde sint^cmtarile celui strain (lautari, jocuri) acolo este intune- 
carea barbatilor si a femeilor si praznicul diavolului 

e) Sf loan Gura de Aur arata ca, in casa de jocuri se aduna 
toata ceata dracilor... si acolo sare in mijloc diavolul (Vezi pe 



■ 






A ereziilor §i Devierilor de la Ortodoxie 




larg ; „Privelisti Apocaliptice", cap. 5 6, Taina Nuntii, partea a IV-a). 
Asijderea in Omilia 48 la Facere, infiereaza nuntile cu jocuri ido 1. 1 
trizatoare, zicind: „Toate acestea trebuiesc inlaturate. Trebuie d 
tinara sa se deprinda. de la inceput cu sentimentul ru§inii, sa cheme 
pe preoti si sa incheie legatura conjugala prin rugaciuni si binecu- 
vintari, pentru ca dragostea mirelui sa mearga crescind simireasa 
sa ramina curata... ca, in fine, sotii sa duca o viata fericita, fiind 

uniti prin Harul Dumnezeiesc" (Vezi si pp. 704-720, din aceast;i 
carte). 




^nuntii crestine, sint multe, intre care si acestea: 

a) lmbraca pe miri cu binecuvintare si sfintenie. 

b) Revarsa, prin rugaciunile Preotului, asupra mirilor Harul 
Dumnezeiesc, fScind ca unirea lor crestineasca .yin Hristos si in 
biserica" saformeze: „Taina mare a unirii mistice a Domnului Hristos 
cu biserica'* (Efs. 5 32). 

c) Harul Dumnezeiesc spiritualizeaza. unirea sotilor, sfintind 
nunta, cum adevere§te Apostolul: „Vointa lui Dumnezeu este aceas- 
ta: sfintirea voastra, ca sa va feriti de desfrinare §i sa §tie fiecarc 
din voi sa-§i stapineasca vasul sau in sfintenie si in cinste . . ." 
(1 Tes. 4 3-4). 

d) Apropie pe soti de idealul curatiei morale aratata incuvin- 

tele: „ Cinstita este nunta intru toate si patul nespurcat a (Evr. 
13 4). 

: e) Prin Harul Duhului Sfint legatura nuntii devine a§a do 
puternica, ca §i unirea Domnului Hristos cu biserica, incit dupa 
hotarirea lui Dumnezeu nu se poate desface ■ (Mt,- ,19 6). 

f) Harul Dumnezeiesc imparta<?it mirilor prin savir§irea acestei 
Taine Sfinte, fortifica spiritual pe soti in a-§i indeplini indatoririlc 
lor de so^i, parinti §i buni cre?tini, cointelegere in ajutorul recipn ( , 
na^terea si cre§terea crestineasca a fiilor si fiicelor lor §i in convit- 
tuirea lor crestineasca. 

g) In caz de boli, slabiciuni, batrinete si primejdii, barbatul 
e un adevarat ingrijitor al femeii; iar femeia al barbatului, deQarece, 
cei doi sint un singur „trup" ?i „Suflet" (M.O. p. I, rasp. Intreb. 1 1(>). 

h) „Lumea se plinge de saracie —zice Carnegie, unul diiihc 

— ca si cind aceasta ar fi <> niiiir 



/ 



\ 



i 



cei mai bogati oameni ai Americii 
nefericire. Si fiecare crede, ca daca oamenii ar fi bogati, ar li fei i< ii • 
§i s-ar folosi mai bine de viata ! Dar e o mare gre§eala ;i< easl n I h' 
obicei gasiiii mai multa fericire, mai mare multumire §i o vi.il.i mill 
cinstita in coliba sSracului, decit in palatul celui' bogat. Ii pliiij |i 
baietii ?i fetele bogatasilor care au slujitori §i guvernante .si au |>arti 
de toate placerile, inchipuindu-§i astfel ca au paring buni. Dai CO 
pilul sarac, care gase^te in tatal sau un tovaras credim ios (\r iiium I 
iar in mama sa o ingrijitoare, un inger pazitor, BflritS, $\ I (J id 



140 



Varna a 19-a 



accstea intr-o singura persoana, copilul acesta e cum nu se poate 
mai bogat, ca nici un alt copil al stapinitorilor de averi §>i mo^ii. 
Fa{a de bogatia aceia, celelalte bogatii nu inseamna nimic . . ." 
(P.T.V.S. o.c. Tom. IV, p. 56). 

Cautd-fi om, nu umbre desarte. Multi au intrat in casatorie 
magulindu-se cu speranta ca i§i vor gasi fericirea in viata familiara. 
Dar multi, foarte multi s-au in§elat. Multi din aceia au aflat in loc / 
de fericire, mari amaraciuni. Intrebati de ce? Pentru ca, in loc de 
a-§i face alegerea pentru fericirea aratata de biserica, multi au cau- 
tat sa-§i ia de sotie: femeie frumoasa, bogata, de neam ales 
A§ijderea, multe doresc a se marita, cu barbat frumos, bogat, de 
neam mare, ales. In acea alegere ei so cot esc fericirea gat a. Dar vai! 
Unii ca aceia nu vor a pricepe: citi barbati frumo^i, bogati, de 
neam bun... §i-au nefericit sotiile lor! Si cite femei frumoase,' bo- 
gate, din neam ales.., §i-au pierdut barbatii prin faptele lor rele! 
Sf. Biserica adeseori ne arata calea catre fericire nu in: frumusete, 
bogatii, neamuri alese, boierii ; ci in ascultarea §i pazirea Cuvintului 
lui Dumnezeu. „Fericiti cei ce asculta Cuvintul lui Dumnezeu §i-l 
pazesc pe dinsul . . . Fericiti sunt toti care se tern de Domnul §i 
umbla in caile Lui" (Lc. 11 28; Ps. 127 7). A?adar, cei ce se casa- 
toresc §i doresc a deveni fericiti, sa fie tematori de Dumnezeu, in-' 
telepti, sa-§i caute sot sau sotie cu frica lui Dumnezeu, sa vietuiasca 
cre$tine§te. Astfel i$i vor atrage binecuvintarea Domnului din Sioa 
?i vor vedea binecuvintarile Ierusalimului in toate zilele vietii lor 







* 



(P 



face casatoria ft 



^yj 



chin istorise^te urmatoarele: Un tata bogat a cautat o sotie foarte 

bogata §i frumoasa pentru fiul sau. Fiul insa nu era de aceea§i pa- 

rere, caci el nu gasea ca tinara aleasa de tatal sau ar intruni calita- 

tile unei bune sotii. Deci, el a fugit de la casa tatalui sau, spre a nu 

incheia casatoria. Ajungind la o coliba, la aparent a saraca, ii placu 

mult de fata omului cu coliba, caci ea lucra §i se ruga neincetat. 

Cerind-o in casatorie, tinarul istorisi intimplarea cu tatal sau ?i 

declara ca mai bucuros se casatore^te cu fata saraca din coliba decit 

cu cea bogata aleasa de tatal sau. Cuvintele lui placura stapinului 

colibei, care zise tinarului: „Deoarece ai refuzat sa inchei casatoria 

cu o fata bogata §i preferi a o lua pe a mea f iindca este harnica §i 

tematoare de Dumnezeu, ti-o dau in casatorie impreuna cu comorile 

ascunse aid in coliba, despre care inca nu ti-am pomenit" (T.P. 41). 

Preinchipuiri edificatoare la Taina Nunfii. In savir§irea slujbei 

logodnei §i cununiei sint anumite lucrari, care i$i au intelesul lor 
adinc, d.p.: 

: a) La logodna §i cununie, mirele sta in dreapta ca eel ce are 
intiietatea, e mai mare, e cap femeii; iar mireasa in stinga lui, in 






A ereziilor §i Dovierilor de la Ortodoxie 



141 



f 

semn ca e mai mica decit el, fiind f acuta din coast a lui, datorindu-i 
supunere §i ascultare (S. Tes. 278). 

b) Inelele sint semnul: iubirii, credincio§iei §i legaturii trainice 
pina la moarte, pe care o f aureate logodna §i cununia in viitorii soti. 

c) Inelul de aur al mirelui preinchipuie superioritatea barba- 
tului fata de femeie, asemanindu-se cu soarele. Inelul de argint al 
miresei, se aseamana cu luna, deoarece femeia i§i ia lumina §i stra- 
lucirea sa de la barbat, precum i$i ia luna de la soare. 

d) Nunii sint: martori, cheza?!, parinti spirituali, sfatuitorii 
invatatorn imilor. 

e) Facliile luminarilor aprinse, ce le tin na$ii in miini, inseamna : 
curatia mirilor, Harul Dumnezeiesc care-i umbre^te, $i bucuria 
nunta§ilor. 

f) Cununia mirelui cu Crucea intreaga deasupra, ca la steluta 
discului liturgic, inseamna intregitatea barbatului fata de femeie; 
iar §tirbirea cununiei miresei, arata lipsurile ei ca vas mai slab, su- 
pusa, ascultatoare sotului ei (Vezi §i p. 131, din aceasta carte). 

. g) Incununarea mirelui §i miresei, inchipuiesc: podoaba, cins- 
tea §i rasplata adusa curatiei §i fericirii mirilor. Ei sint incununa^i 
ca ni§te imparati, inzestrati de Dumnezeu cu puterea de a da via^a, 
a na^te §i a create copii, fii Bisericii^i cetateni patriei (S. Tes. 276). 
h) Paharul^i piinea binecuvintarii din care gust a mirii, inseamna 
veselia nuntii, unirea mirilor la o convetuire comuna. Gust area 
aceasta mai inseamna §i imparta^irea amindorura in viata din ace- 
lea§i necazuri §i bucurii. 

i) Inconjurarea mesei cu alaiul nuntal: Preotul, nunii §i mirii, 
cu cintarea: „Isaia dantuie§te . . . ^.c.l. arata: bucuria nunta§ilor 
?i bucuria Bisericii pentru inmultirea fiilor $i fiicelor, pe care-i do- 
re§te pentru a-i face parta^i lui Hristos §i Sfintilor Lui. 

Am avut si am unele indoieli in Taina Sfintului Maslu? (o) 



o) TAINA SFlNTULUI MASLU. Maslul este Taina Sfinta a 
ungerii drept credincio^ilor cre§tini cu untuldelemn sfintit de Preo^ii 
bisericii, in Taina aceasta, prin rugaciunile preotilor §i ungerea trupu- 
rilor bolnave cu untdelemen sfintit, se imparta§e§te bolnavilor ce-1 
primesc cu toata buna pregatire §i credincio^ie, Harul tamaduirii 
de bolile suflete§ti §i trupe§ti, adica: iertarea pacatelor, intariiv;i 
Sufletului §i vindecarea trupului, de va fi folositor. 



folosit 



Vechiu/ui 



Testament. Sfinta Scriptura ne adevere§te ca untdelemnul prrfjttH 
(E ? . 27 20-27 ; 30 22-25), a servit ca mijloc de sfin^ire, la: 

a) Aducerea jertfelor nesingeroase (Lev. 2 7—70; E . 2& 40 \ 
Num. 2812-13). 



142 



Varna a 19-a 



A ereziilor §1 Devierilor de la Ortodoxle 



143 



b) Sfintirea obiectelor de slujba (E?. 30 24-29; 40 9-11). 

c) La sfintirea de: arhierei §i preoti (E$. 28 41 ; 29 7; Lev. 8 
30; 12; 21 70-72; 16 32; E?. 40 13-15; Num. 35 25). 

10 7...; 16 3; 13; 




i 




^ - 



d) Jmparat, rege sau domnitor (1 
2 Imp. 2 4; 5 3; 3 Imp. 1 34, 39; 19 76; 4 Imp. 95; 11 72) §.a. 

e) Prooroc (3 Imp. 19 16) §.a. 
In biserica Noului Testament untdelemnul, prin sfintire §i 

ugaciuni, dobindi put ere vindecatoare Sufletelor §i trupurilor ' 
Originea Sfintului Maslu. Sf. Maslu, ca §i celelalte Taine, s-a 
a$ezat de Mintuitorul $i a fost practicat de Sf. Apostoli. Aceasta 
reiese din cu vintele Dumnezeie§tii Scripturi, care ne istorise§te a§a : 
„Atunci a chemat Iisus pe cei doisprezece, §i a inceput a-i trimite 
doi cite doi, dindu-le putere asupra duhurilor necurate... Ie§ind 
ei — Apostolii —au propovaduit tuturor, ca sa se pocaiasca. Sco- 
teau afara multi demoni (din oamenii indraciti)y§i ungeau pe mul|i 
bolnavi cu untdelemn §i-i vindecau", pe multi ii faceau sanato§i 
(Mc. 6 7, 

Din cuvintele acestea reiese clar ca insanato§irea multor bol- 
navi prin ungerea cu untdelemn, s-a facut de Sfin^ii Apostoli in al 
doilea an al vietii publice a Mintuitorului, cam pe la jumatatea 
activitatii Sale Mesia nice. Cel 12 Apostoli trimi§i de Domnul, au 
avut misiunea de la El a ungecu untdelemn pe multi bolnavi §i a-i 
insanato§i. De aici vedem ca Apostolii au folosit untdelemnul in 
ungerea multor Bolnavi, pe care i-au insanato^it. lata materia 
untdelemnului folosit la Sf. Maslu, intrebuin{at de Sf. Apostoli 
in vremea activitatii publice a Mintuitorului De aici vedem ea 
untdelemnul e un element intrebuintat §i pe vremea Mintuitorului 
§i nu poate lipsi de la aceasta Taina Sfinta 

Taina Sfintului Maslu s-a practicat de Sf. Apostoli. Sf. Ap. 
Iacob, autorul epistolei care-i poarta numele, privitor la practi- 
carea Sf. Maslu, in vremea Sf. Apostoli, zice a§a: „Este cineva bol- 
nav intre vol? Sa cheme Preotii Bisericii §i sa se roage pentru el, 
ungindu-1 cu untdelemn in numele Domnului. §i rugaciunea ere- 
dintei va mintui pe eel bolnav. Domnul il va ridica pe el. Si de va 
fi facut pacate, se vor ierta lui" (lac. 5 74— 75). De aici reiese clar, 
c& Maslul nu e numai o simpla ungere inchipuitoare, simbolica; 
ci este o Taina Sfinta, lucratoare. Intreaba vreun nelamurit in 
credinta de ce? Pentru ca zice: 

a) Sa cheme Preotii Bisericii, savir^itorii ei. 

b) S-o faca in Numele Domnului, dindu-ne a intelege, ca: e 
in Numele Prea Sfintei Treimi. 

c) Ca e impreunata cu rug&ciunile Preotilor. 

d) Ca aduce: „mintuire", „vindecare sau insanato$ire" §i „ier- 
tare pacatelor". 












: 



zice 



Sdvir§itorii Tainei Sf. Maslu sint Preofii. „Sa cheme 
Apostolul — Preotii Bisericii" (lac. 5 14). Slujba Sf. Maslu se face 
de obicei cu: 7, 5, 3 ori §i cu doi preoti. Cind nu se gasesc, se ingaduie 
a se face §i cu un preot (Vezi can. 12 Cart, subinsemnarea lui in Pida- 
lion, filele 322 §i 323; Og.D. o.c. Vol. 1, p. 148; Dogm, I. Mihal- 

cescu, 252). 

Materia acestei Sfinte Taine este untdelemnul curat. El se sf in- 
tent e prin rostirea rugaciunii pentrti sfintirea untuluidelemn de 
fiecare din Preoti pina se impline§te de 7 ori. La fiecare sfintire 
binecuvinteaza untdelemnul dimpreuna fcu preotul sfintitor §i cei- 
lalti preoti. Cu acesta ung preotii pe bolnavi. 

Forma Tainei Sf. Maslu este rostirea rugaciunii acesteia inso- 
tita de ungerea bolnavilor, astf el : „Parinte Sfinte, Doctoral Suf le- " 
telor §i al trupurilor, Cel ce ai trimis pe Uiiul-Nascut Fiul Tau, 
Domnul nostra Iisus Hristos, sa vindece toata boala §i din moarte 
sa izbaveasca, tamaduie^te pe robul Tau (N.) de toata neputinta 
trupeasca §i sufleteasca ce 1-a cuprins, $i fa-1 s£ vieze cu Darul 
Hristosului Tau. Pentru rugaciunile Preacuratei Stapinei noastre 
Nascatoarei de Dumnezeu §i pururea Fecioarei Maria... Ca Tu 
e§tiTzvorul tamaduirilor §i Dumnezeul nostra §i Tie Slava iti inal- 
tam, impreuna §i Uiiuia-Nascut Fiului Tau, impreuna §i Prea Sfin- 
tului si buniilui si de viata facatorului Tau Duh... Amin". Atunci 

T T 9 

Preotul rostit or, unge pe bolnavi cu untdelemnul sfintit in chipui 
Crucii la: frunte, nari, gura, urechi, piept §i miini pe ambele par^i. 

5/. Maslu se face in Sf. Biserica, in: saptamina Patimilor: 
marti, miercuri, joi, §i alte ori, la felurite trebuinte. Se face §i prin 
cise la bolnavi. Maslul sfivir§it m Sf. Biserica se nume§te Maslu 
ob§tesc; iar cel savir^it prin case se nume^te Maslu particular. 

Numdrul 7 din slujba Sf. Maslu e simbolul sfinfeniei. 

a) Sf. Maslu este a 7-a Taina Sfinta a bisericii. 

/■ ■■ 'V:'.. * 

b) In vremea slujirii Sfintului Maslu, se aprind 7 luminari, 
care preinchipuiesc cei 7 Ingeri mari care stau inaintea Tronului 
Dumnezeirei, adica Sfintii Arhangheli: Mihail, Gavriil, Uriil, Rafail, 
Salatiil, Egudiil, Varahnl (Ps. 103 4; Zah. 6 5; Evr. 1 7, 14). 

c) Dupa vechea predanie a Bisericii, la Sf. Maslu se aduc $i 
slujesc 7 Preoti (cind sint), preinchipuind cele 7 Daruri ale Dunului 
Sfint, enumerate de marele Prooroc Isaia ( Is.* 11 2—3). Acest sim- 
bolic numar de 7 il intilnim in mai multe locuri ale Dumnezei(\^tii 
Scripturi a Vechiului Testament, din care se vede izvorind mila 
§i faptele mari ale Indurarii lui Dumnezeu. Astfel: §a])tc au fost 
Preotii care au sunat in trimbite asupra cetajii Ierihonului. Do- 
7 ori au inconjurat cetatea Ierihonului, cind au cucrril-o Israelii 
la intrarea lor in pamintul Fagaduin^ei (Is. Navi 6 Li 16). l)c 
7 ori s-a rugat Sf. Prooroc Hie pe muntele Carmolului, pina ce I him- 



144 



Varna a 19-a 



nezeu S-a milostivit si a dat ploaie pamintului ars de seceta (3 Imp. 
18 42-5). De 7 ori s-a plecat Sf. Prooroc Elisei peste copilul mort 
al Somanitencei pe care 1-a inviat (4 Imp. 4 32—35). 

d) De 7 ori se citeste ragaciunea sfintitoare untdelemnului. 

e) De cite 7 ori bineeuvinteaza Preotii untdelemnul la sfintire. 

f) Se citesc din Apostol 7 pericope: (lac. 5 10-16) (Rom. 15 
7) (1 Cor. 12 27-31 ; 3 1 -8) (2 Cor. 6 16-18 ; 7 



7 

8-11) (Gal. 5 22 -26 ; 6 1 



25 

(Mt. 



7) (2 Cor. 1 
2) (1 Tes. 5 14-23). 

g) Se citesc 7 pericope din Dumnezeiasca Evanghelie : (Lc. 10 
37) (Lc. 19 7 — <— -— - 6 ^ 

15 21- 




. (Mt. 10 1—8) (Mt. 8 74 -23) (Mt. 25 7 - 7J) 



28) (Mt. 9 P-7J). 
Dupa. citirea fiecarei Dumnezeiest 



cite o ectenie, adica 7 ectenii. 



rostesc 



k 



i) ^ljaerea se cite?te cite o rugaoiune sau molitfa pentru ier- 
tarea pacatelor, izbavirea de boala ?i insanato?irea bolnavilor. 

j) Bolnavii -§I ceilalti primitori ai Tainei, se ung in Semnul 
Crucii de 7 ori cu untdelemnulsfintit, la organele simturilor, ca 
Dumnezeu cu nevazuta Sa mina sa insemneze prin Harul Sau Dum- 
nezeiesc simtirile bolnavilor, pecetluindu-le, §i sa f aca : nestrabatuta 
§i neapropiata intrarea tuturor puterilor potrivnice. Toate acestea 
au puterea §i scopul de a: trezi, multiplica, lumina §i intari puterea 
bolnavilor, imparta§indu-le, dupa felul credineio^iei lor, Harul Du- 
hului Sfint, care tamaduie§te amarele dureri, i/.bave^te trupiil de 
boli (cit ii este. de folos) §i u§ureaza Sufletul ce pacate. Ungerea 
aceasta de 7 ori, mai insemneaza, dupa unii, $i chemarea in ruga- 
ciuni ale celor 7 Daruri ale Duhului Sfint asupra bolnavilor, pentru 
u§urarea §i vindecarea lor trupeasca §i sufleteasca. 

Tot §irul rugaciunilor §i lucrarilor acestora de cite 7, zguduie 
Sufletul, mi§ca inima, aprind credinta §i pregatesc bolnavii pentru 
primirea Harului revarsator, u^urator, vindecator §i mintuitor. 

Primitorii Sfiniului Maslu sint toti cre§tinii dreptcredincio^i 
bolnavi trupe§te, dar cei mai putin bolnavi, chiar §i sanato§i, pentru 
u§urare $i iertare de pacate. Pentru a se folosi, trebuie ca Sf. Maslu: 
a) sa se savir§easca de Preoti dreptcredincio^i (Ortodoc§i), nu de 
schismatici sau eretici ; b) bolnavii carora li se face Sf. Maslu sa fie 
ortodoc§i; c) sa fie marturisiti inaintea Preotului Duhovnic. 



La 



c 



Sf, 



care se pune Sf. Evanghelie, Sf. Cruce ?i Molitf elnicul : 7 luminari 
aprinse, un vas cu faina de griu curata, un pahar cu untdelemn 
curat, 7 beti§oare de busuioc infa§urate cu vata, cu care ung Preotii 
pe bolnavi. 

Numirile Tainei Sf. Maslu. Conform cu conceputul §i lucrarea 
sau efectele ei, Taina aceasta a Sf. Maslu s-a numit: „untdelemn r ' > 






A ereziilor §i Devierilor de la Ortodoxie 



145 



■ 



' y *' 



*Am 



untdelemn sfintit", „untdelemn sfint", „untdelemn impreunat 



if 



cu rugacmni . . f . x 

Sf. Maslu se poate face §i pentru cei sdnatosi. In St. iJisenca 

se obisnuieste a se face Sf . Maslu si pentru sanatosi. In saptamina 
mare d.p. se face Sfi Maslu pentru toti credinciosii : bolnavi si sana- 
tosi Deoarece prin Sf. Maslu se da vindecare de boli si iertare de 
pacate, obisnuim a face Sf. Maslu, nu numai pentru bolnavi; ci 
si pentru sanatosi. Aceasta se face nu numai o data, de doua on 
sau de trei ori; ci si de mai multe ori. Astfel, Sf. Simeon al Tesalo- 
nicului indeamna pe fiecare crestin sa se sileasca a-si face Sf . Maslu 
(despre Sf. Maslu, cap. 287). Multi bolnavi se spovedesc, isi fac ca- 
nonul, adica „roadele vrednice de pocainta" §i isi faC Sf. Maslu, 
dupa care cu buna pregatire se Impartasesc, pentru ca iertarea si 
curatirea lor sa fie mai desavirsita. _ ^ 

Restul untdelemnului se pune in candela si din faina se face o 
turtisoara. Untdelemnul fund binecuvintat de preoti cu chemarea 
lui Dumnezeu, este sfintit si plin de Dumnezeiescul Dar al Duhului 
Sfint, ca si apa sfintita la Boboteaza si cea de peste an. Aceasta are 
puterea de a usura 'greutatea pacatelor, a sfinti Sufletul, a vmdeca 
trupul, a indeparta bolile, a vindeca ranile, a impartasi mila lui 
Dumnezeu. Astfel, untdelemnul ramas de la Sf. Maslu se arde in 
candela: acasa ori la Sf. Biserica. Faina ramasa de la Sf. Maslu se 
amesteca cu putin untdelemn si aghiazma mica si se face o turti- 
soara pentru bolnavi si primitorii Tainei. Unii fac prescuri din aceasta 

fama. 



Sfiniului Maslu 



mm- 



J- 



tuirea Sufletului si sanatatea trupului. Desi nu intotdeauna se ta- 
maduiesc bolnavii trupeste (caci ar urraa ca crestinii. carora li se 
face la orice boala Sf. Maslu sa nu moara niciodata), dar totusi, h 
se daruieste iertarea pacatelor celor ce se pocaiesc ; bolnavii simt 
eel putin o mare mingiiere si prind curaj ca sa rabde boala maide- 
parte fara murmur si sa moara crestineste. Prin Sf. Maslu adesea 
s-a vazut cum oamenii care aveau sa se chinuiasca vreme mdelun- 
gata pentru multimea pacatelor lor, prin iertarea pacatelor au sea- 
pat de chinuri; iar condamnatii la moarte de catre adunarea celor 
mai invatati doctori, s-au ridicat ca Ezechia (4 Imp. 20; 2 Para). 
32 24), si insanatosindu-se bine, si-au continuat inaintc ocupatnle 

lor pentru exist enta zilhica, ■ •' 

E bine a face Sf. Maslu celor bolnavi. Aceasta o anil a dar SI. A|». 
Iacob, zicind: „De este cineva bolnav, sa cheme Vn-o\\\ Kisencil 
si sa se roage pentru el, ungindu-1 cu untdelemn in Nuiwle Domnului. 
Rugaciunea credint,ei va mintui pe eel bolnav, si-1 va ndica |.e el 
Domnul. Si, de va fi facut pacate, se vor lerta lui" (lac. 5 II /.'»). 
(v ]>ara1e se iarl;t prin Taina SI. Maslu? Mulle §i lel.inte. I'nale 



14(5 



Varna a 19-a 



^t^^X^^*?? bolii ' sa nu -* * mar - 

simtit cainta trebu oar^nlntm ^ ? ^ ? aCatde ' inSa n " au 

nit, sau de i-au iSSSSS&IPB^^^ Can ° nul cuve ' 

pacate din ^t^Sa^^&S ^ aslu ' sS fi ^vir ? it alte 

i^gonitoare demonilw halSo ^ ? nata K ^lungatoare bolilor, 
(S.P.A. o.c. VoTn 254^ D.II- ? de °f^ cursa - P™ Hristos . . 

ror bolnavilor celor mai SrfS LT ^ "* 5 f '- Maslu fol ^e?te tutu- 
cu buna W^^^^^^^<^m^m^ 

^^^smw^m a r taistreaza * ss 



pe eel bolna v, si-1 ,a mffiSESE^ Stile! F ^ 
ghelu: „Iesind ei (ApostoliA mm >!l „;, , ^ ?1 ale Sf ' Evan " 




navi si- tamaduiau" YMr fi ?(? nw ' mn 

Sim*™, t ? . ? iVlc - b ' J), Cu multa dreptate i 

bimeon Tesaloniceanul pe catolici ' /irlnrf- r I r •• • ™ 

nu trebuie sa se far* Sf V.i i ^"nd.. „Catohcn sustin c3 

vreme ee (Mas 1 ^ pSl f ' ^^ d Cel ° r Ge ™ r > <** 
alte pacate. Q c ^nebunfei F^m n™ cuniva tr ^nd,sa mai faca 

ass sSSiPP*? £ " s s m 

tuturor nJcre^Ztr c ^ mmZeU> POt sa ma rturiseasca infata 
cind fl cerem Ttt« 2""^ ? da ° rice ^ru d e f ol os, 

credineiosi n a^v ni?adusi1e1^ " 6 - faC ^^ minuIii - C ^ 

s«nt, la Wo icoaS lt fc^tSbir^ ^ 

neinsemnat, si dupa ce li s-a farnt Sf S S$ . blsenca umnsat 

. "War to acei f i I toVare t^ t 5£ gSg^ft »*g 

faca preotii aki > IsS um ,r/h Ci , bo, " a ™ lui * Mash, „Ce sa 



t 



-*f> 



i 



' 



/"■ 









9 






/ 



A ereziilor ?i Devierilor de la Ortodoxie 



147 



^ 



1* 



venira preotii, la chemarea ce li se facu, si inaltind rugaciuni fier- 
binti catre Dumnezeu, unsera pe bolnav cu untdelemn sfintit, dupa 
rinduiala Sfintei Taine. 

■ ■ ■ ' '■ ■ """ V- ■■■■■• •- :■"■'', 

Dupa ce plecara preotii, doctorul veni iarasi sa vada dac& n-a 



murit bolnavul. Vazind ca traieste, ii puse termometrul. Deodata 




ma: 



Ce e asta? 39 de grade! Ce doctorie ai luat?" „N-am luat 
nici o doctorie — raspunse bolnavul — dar vad ca ]in urma sfintelor 
rugaciuni m- am sim^it cu totul usurat. A doua zi, cind unul dintre 
cei trei Preoti trecu iarasi pe la spital ca sa vada starea bolnavului 
dupa datoria crestineasca (Mt. 25 36, 39-44), doctorul ii spuse: 
„Parinte! Va rog sa veniti mai des pe aid, casa ma ajutati! 



}> 



Aproape este Domnul de toti cei ce-L cheama pe El; de toti 



cei ce-L cheama pe El in adevSr" (Ps. 144 19). 



f 



lui Dumnezeu fiind cu gindul la 



J / L l ■ * *. * 

296) Adeseori m-am rugat 
felurite lucruri lumesti (i), ,1a: oameni, vite, pasari, 
gospodarie, prietenii lumesti, la vrajmasii, patimi §i pacate? 




avere, 



1 ' "■ L + L it t 

i) Rugaciunea celui ce se roaga numai cu buzele nu are nici 
un pret, e o rugaciune de nimic, e asemenea nucilor seci, alunelor 
viermanaose, omului fara Suflet, focului zugravit fara lumina ?i 
cJWura, candelilor fara untdelemn, pasarilor fara aripi, osta§ilor 
fara arme, ma§inilor fara abur §i curent electric, ca pe§tele peuscat, 
ca omul ce nu mai prime§te nici o hrana, e asemenea becurilor elec- 
trice fara curent, etc. Cei ce se roaga cu mintea pironita nu la Dum- ' 
nezeu; ci la creaturi: averi, treburi, vrajma?ii, pacate, oameni, 
vite, petreceri, slava de§arta.. . sint asemenea idolatrilor care se 
inchinau fapturilor si nu lui Dumnezeu. 

Pentru rugaciunea f acuta numai cu buzele a mustrat Mintui- 
torul pe farisei prin urmatoarele cuvinte: „Poporul acesta se apro- 
pie de Mine cu gura lui §i cu buzele Ma cinste§te, iar inima lor sta 
departe de la Mine" r(Mt. 15 8). De asemenea, daca semnele ?i mi§- 
carile vazute ce insotesc rugaciunile, nu corespund unei stari de 
adinca simtire a noastra, aceste semne ?i mi§cari sint de nimic. Cei 
care bate matanii dupa mat anii, se bate in piept §i face alte lucruri 
de felul acesta, fara nici un f el de tresarire launtrica, este un fKfar- 
nic. Dumnezeu cere sa ne inchinam Lui cu duhul ?i cu adeviirul 
(loan 4 23). Pentru a.birui §i a nu cadea in ispite trebuie a priveghea 
?i a ne ruga neincetat (Mt. 26 41 '; Lc. 18 7; Rom. 12 72; 1 Tes. 
5 77). 

Rugaciunile cintate folosesc cind sint f acute cu umilin(d in Duh 
p Adevar (loan 4 22—24). Rugaciunea cintata este o foartc pulcrnic.l 
rugaciune rostita cu glas tare, insa nu in^epator, suparator ; n dulro 
melodios §i placut. Cind sintcm adinc mi§cati, dam glas si sim(iiii 






- tf 



148 



Varna a 19-a 



minunata 



ajuta mintea sa zboare catre Dumnezeu ; de aceia Sf. Ap. indeamna 
pe Coloseni sa se deprinda si sa se intelepteasca cu psalmi, cu laude 
si cu cintari duho vnicesti : „cintind in inimile voastre Domnului" 
(Cols. 3 16). Rugaciunea cintata a fost cultivata de imparatul David 
(+ 1015 i.d.Hs.), de Mintuitorul cu Apostolii (Mt. 26 30; Mc. 14 26), 
de Sf. loan Gura de Aur (+407), de Sf. Arnbrozie al Mediolanului 
(-f397), de Sf. Nichita din Remesiana (-fcam. 420), de Sf. loan 
Damaschin (+754), de Sf. Gosma (+743) si de alti Sfinti Paring 
si mari Dascali ai Sfintei Biserici (I.C.G. o.c. p. 239). 

297) M-am rugat cu fata indreptata adeseori spre: apus, miaza- 
zi, miaza-noapte, ca si unii pagini, evrei, eatolici, eretici si sectari? 

298) M-am rusinat a ma ruga lui Dumnezeu, a-mi face Semnul 
Sfintei Cruci drept pe fata si a saruta Sfintele Icoane? (j) Am bat- 
jocorit Semnul Cruci prin matahaieli ..'si schimonosirea ei? (I) 

. ' v - n 

j) Cei ce nu saruta Sfintele Icoane cu evlavie, sint jumatate 
mmciuno-crestini (Pidalion, fila 211). 

1) Stravechimea Semnului Sfintei Cruci. Crucea e un Semn 
Dumnezeiesc prin a carui cinstire si folosire dupa voia lui Dumnezeu, 
drept dredinciosii crestini se deosebesc de schismatici, eretici si de 
toti necredinciosii. Dumnezeescul Semn al Sfintei Cruci are originea 
sau inceputul foarte stravechi. El nu e numai din vremile lui Constat 
tin eel Mare, cum sustin majoritatea sectarilor, nici numai de la 
rastigmrea Mintuitorului pe Cruce, nici numai din vremurile Pro- 
fetilor si Patriarhilor Vechiului Testament; ci isi are inceputul in 
vremuri foarte indepartate de cunostintele omenesti, inaintea creerii 
lumii materiale, adica a toate cite sint in cer sus, si pe pamint jos, 
in ape si sub pamint. ~ 

Marea Taiha — zice Hie Miniat —a iconomiei Intruparii lui 
Dumnezeu-Cuvintul, dupa cum este cea mai inalta, cea mai nobila 
si cea mai desavirsita opera a Intelepciunii si Puterii creatoare Dum- 
nezeiesti ; tot asa mai inainte decit orice alta Taina, a fost gindita, 
cunoscuta si hotarita mai dinaintea tuturor de mintea atotvaza- 
toare a lui Dumnezeu. Mai inainte de a hotari Dumnezeu crearea 
Jngerilor, a oamenilor, sau a oricarei alte zidiri, a hotarit mai dinainte 
.in Sfatul lui vesnic Intruparea Cuvintului Dumnezeiesc, insotita 
<l(> activitatea Mesianica, umilinta in Patimile de bunavoie pina la 
moartea pe Cruce si Proslavirea Sa. Intruparea aceasta hotarita 
din veci, se numeste in Dumnezeiestile Scripturi: Jnceput cailor 
Domnului". El se numeste, privitor la planul Intruparii: „Primul 
nascut al intregii zidiri". „Domnul M-a zidit inceput cailor Lui; 
mai inainte de veci M-a intemoiat pe Mine", Sf. Ap. Pavel, privitor 



I 



• 



••'■;■ 

• 1 



a 



■' 



. 









A ereziilor §i Devierilor de la Ortodoxie 

-±-t _ — . , — 



149 



la aceasta, zice: „E1 este Chipul lui Dumnezeu Celui nevazut, intiiul 
nascut intregii zidiri. .." (Pro v. Sol. 8 22; Rem. 11 23; Cols. 1 75). 
Parerea unor Sfinti Parinti este ca aceasta Taina, eare se pas- 
tra ca eel mai de pret margaritar in comorile Sfatului Dumnezeiesc, 
S-a facut cunoscuta la inceputul veacurilor prin descoperire in cer, 
ca sa vada §i sa admire Ingerii cea mai minunata opera a minunii 




Dumnezeie^ti. Aceasta reiese 
cuvintele apostole§ti: „Fiul Meu e§ti Tu 



V • 




unn ^imti 
— Eu astazi. 




-— §i din 
. mai inainte 



< 



de Lueeafar ... Te-am nascut . . . Eu voi fi Lui Tata si El va fi Mie 
Fiu". Iar cind aduce pe Cel intii nascut in lume (a Ingerilor), zice: 
„Sa se inchine Lui toti Ingerii lui Dumnezeu"' (Evr. 1 5— 6; Ps. 2 
5; comp. Ps. 88 26— 27). Deaici a luat prilej Lucifer sa invidieze 
unirea ipostatica a lui Dumnezeu cu omul. Mindru de propria lui 
frumusete (Iez. 28 77), ar fi zis a§a in inima lui: „Eu mai cu seama, 
verhovnicul Serafimilor, eel ceresc §i imaterial, nu omul eel material 
§i pamint esc, sint vrednic de o astfel de cinste, eu voi fi asemenea 
Celui Prea Inalt". Si astfel ar fi cazut ca un fulger din cer (Lc. 10 18). 
Maxim Marturisitorul o marturise^te ritos (hotarit) in a 42-a intre- 
bare-raspuns, §i are cgt impreuna martor pe Sf . Grigore de Nazianz, 
care spune; „ In vidia a intunecat pe Lucifer, care a cazut prin mindrie 
caci n-a suferit, fiind dumnezeiesc, sa nu f ie socotit ca Dumnezeu . . . 
(Prel. d. Hie Miniat, Sf. Dimitrie Arhiep. Rostovului. . . Teol. Dogm.). 

Precum in planul genialilor arhitecti pentru facerea unui ora$ 
capitala a imperiului, mai inainte de facerea lui, au fixat in memoria 
lor locul §i formele marete ale catedralei §i palatului imparatesc; 
a^a §i in planul lui Dumnezeu A-toate-Creatorul a fost faurit §i 
hotarit acest Dumnezeiesc Semn (+) al Sau, de care avea sa Se folo- 
seasca in toate vremurile, spre slava Numelui Sau §i mintuirea oame- 
nilor credincio^i. 

Acest Dumnezeiesc Semn (+), ce-1 vedem in picturile Sfintelor 
Biserici, pe Icoane ^i prin carti, pe coifurile §i pavezele Ingerilor 
luminati, care inaintea creerii lumii ace^tia vazute s-au razboit cu 
Lucifer, balaurul dracon §i cu ingerii lui, biruindu-i §i alungindu- 
din ceruri jos in adincuri, ne adeveresc aceasta stravechime a lui 
(Is. 14 13-14; Iez. 28 12-13; Ape, 12 7— 72; Lc. 10 18). 

Dumnezeiescul Semn al Sfintei Cruci il vedem pus de Dumnezeu 
A-tot-Creatorul : . -r> 



■i 



r - 

1) In punctele cardinale "" 



Hi 



* 



i 



150 



N 



Varna a 19-a 



2) In tint ce ie§ea din Rami pamintesc, pe care-1 
uda, ramificindu-se in patru brate (riurile: Fison, 
Gibon, Tigru §i Eufratul Fac. 2 10- 14) in forma 
Crucii prin tinuturile sau tarile inveciriate. 



F 



> M' 



- A 






, *, . j 






T 



I 



1 



'■' % 



' 5* * ■ . - ■■■' .:■ ' '■ - ,;'"■ /. 

, n Numele Sau ^Iehora', „.Iahv 



(4 






.* '* 



- 




K 



«■ 



* 



■i..» 



# 



.A', 



4) In 




pro to 




¥ * L I t 

nostra Adam #• 







4<t 



am 




5) In casatoria lui cu Eva p 



*■*■* 




i 



y 



v» 



S 



m 



IT* 



am 



#a( 



am. 



6) In familia lui 



' ■- 



' i 



* te 




^ 



5 7 ) 



<i 






<Q 




In familia marilor Patriarhi 



£Va 



'ft 



v 






/£&/<? 



X3 



! 



^ 
^ 



9) 



<5 



t 


" 1 


■ 


, <s 


1 


• «s» 


V 

^ 


10) | 



fjrrt 



■ ■ 



<© 




J&hU 



G 




£ 






*-.- <fc ^ 



$ 




*o 






■ 
in 



. 






; 



j" 


... 

■ » 1 

- 
1 


*** 


' 


•« 


^ 


K 


*'* 


<5 


1 


•**» 


'-« 


?< 


1 

V.J 


-K4 


1 


^ 


■ 


Ps 








A ereziilor $i Devierilor de la Ortodoxie 



151 



* 



11) In Biserica Vechiului ?i a Noului Testament, astfel: 



Jlvmneziu 



, #;; 







%, 





^ 
«» 



•n 



3«. rr 






12) 




J} UP! M2Z" - % 



.«? 



.c- 






vV'l 



i 



J}is<t,rid<L 



i 



;> 



u 



14) 




^- 



// 



• • 



lisixc 



15) £ 







i» 



■*^ 



^Dumnezeiescul Semn al Sfintei Cruci (+) & vfedem in pozitia 
omului . drept in picioare cu bratele intinse. „Domnul Dumnezeu 
Care facuse din pamint toate fiarele cimpului ?i pasarile cerului 
le-a adus la Adam sa vada eum le va numi, ? i acea numire sa o poartc 
toate fiintele vii totdeauna". Unii pictori mai luminati, in pictura 
lor, m-1 mfa?i ? eaza pe Adam, in acel timp cind Dumnezeu aduce 
■— *- vietuitoarele pamintului ca sa le vada si sa le puna numr 

multumit, bueuros, inflacarat, plin de recunostinta stind 
drept in picioare cu bratele intinse in chipul Crucii ( + ) proslavind 
astfel cu J - t — ' - ' 



toate 
foarte 




Sufletul $i cu pozitia 
de inchinare a trupu- 
lui pe Dumnezeu Crea- 
torul a toate §i al sau. 
Dupa potopul uni- 
versal §i impra^tierea 
celor 71 de triburi 



< — - 



L L * t 1 x ' . * 

iucratoare la turnul 
Babel, peste tot 
mintul Asiei. Eui 




?i Afncii, popoarele 
cufundate in besna 
idolatriei, con§tient 
sau incon?tient folo- 
seau Dumnezeiescul 
Semn al Sfintei Cruci 
din vrcmurilc cele mai 




Adam stind in picioare cu l)ra{dr inlinsr In 
Semnul Sfintei Cruci, jnine nuine tulupni /.idirlloi 
§i vietatilor create de Dumnezeu (I'ae. I l<)—2u 

1 Tes. 3 2,/) 



152 



Varna a 19-a 



stravechi. Asa d.p.: la poporul Egiptean (cu vreo 




de ani 



5000 



semne ale cultului lor religios, aveau si erucea cu toarta (-f.) in mina 
celor sase zei §i trei zeite din cei zece mari zei ai lor. Crucea aceasta 
inseamna la ei „suferinta de buna voie sau cu indelunga-rabdare, 
care duce la nemurirea Sufletului, in viata vesnica". Cam astfel de 
insemnatati avea si la celelalte popoare, mai mult insa si mai stra- 
lucit in poporul Israelit si Iudeu al lui Dumnezeu. . 

cu succes a Semnului Sfintei Cruci in Vechiul Testa- 
ment Marii Patriarhi, Prooroci, Preoti §i imparati din Vechiul 
Testament, cu Dumnezeescul Semn al Sfintei $i de viata putta- 

toarei Cruci au facut adeseori multe §i felurite semne, 
minuni $i lucrari religioase, Patriarhul Iacob, a§ezindu- 
§i miinile sale in chipul Crucii, a binecuvintat pe 
nepotii sai: Manase §i Efraim, fiii feciorului sau Iosif 
Iacob (Fac. 48; S.P.A. ox. Vol. I, pp. 71-2). Mintui- 
torul nostra Iisus Hristos a binecuvintat cu miinile 




H 



E 



sale copiii (Mc. 10 16). p pe Apostolii. „ Scotindu-i af ara 
pina spre Betania, ridiciridu-§i miinile (+)', i-a binecu- 
vintat. . ." (Lc. 24 50). Sfintii Apostoli, prin rugaciuni §i punerea 
miinilor (+), au sfintit §i a§ezat in Sf. Biserica: diaconi, preoti si 



episcopi . . . §i imparta§eau Sfinta Taina a Mirului (Sfintul Duh) 
celor botezati {F. Ap. 9 6— 12 J7— 18 ; 8 74—17) §,a. In Taina Preo- 
tiei aceasta se cheama: „ Punerea miinilor Preotiei", iar in Taina 



Mif-Ungerei: „ Punerea miinilor". Cre§tinii apOstolici §1 patristici, 
dupa rinduielile apostolice, la rugaciune „ridicau miinile" in chipul 
Crucii (+) (1 Tim. 2 2-8; 1 Cor. 6 20 ; Viata Sf. Vasile eel Mare 1 
ianuarie). 

Dumnezeescul Semn al Sfintei Cruci a fost prefigurat in Vechiul 
Testament ca mijloc de mintuire al oamenilor credincio?i prin 
insemnarea intracii caselor israelitilor cu el pentru a scapa de urgia 
Divina ce urma sa vina prin Ingerul nimicitor. Israelitii ascultind 
porunca lui Dumnezeu data lor prin Moisi, ,au stropit cu singele 
mielului Pascal, pragurile §i u?orii (E$. 12 7— 12— 18) in chipul 
Crucii. In miezul noptii a lo vit Domnul pe toti intii-nascutii Egip- 
tenilor, de la intiiul nascut al lui Faraon, care avea a ?edea pe tron 

cu el, pina la intiiul nascut al dobitoacelor. Toti 
intiii nascut i ai israelitilor, prin Semnul Crucii la 
intrarile locuintelor lor, au fost ocoliti si feriti de 
moarte. A$a §i cu cre?tinii: cei care fac sau pun pe 
jos Semnul Sfintei Cruci pentru a se prof ana prin 
calcarea cu picioarele sau starea pe el, sint loviti de 
urgia Divina ca intiii nascut i ai egiptenilor (E§. 12 
29—38); iar cei care cinstesc §i ridica Semnul Sfiii- 




^b 






i 



- 



r *l 



/ 



$m 



** , 



■ 



j* 



A ereziilor §i Devierilor de la Ortodoxie 



153 



tei Cruci din locurile de.unde se 



neaza, sau il strica dupa 




mea 



n 






sfatul Sfintilor parinti ca sa nu se mai necinsteasca (Sin. VI ec. 

73), a'ceia sint ocoliti si feriti de minia Divina, ca si israehtu. 

Dumnezeescul Semn al Sfintei Cruci a fost prefigurat in Ve- 
chiul Testament de Moisi, alcatuind prin trupul sau cu miinile 
intinse in chipul Sfintei Cruci .(+). Calatorind Moisi cu cele vro 
3.000.000 de israeliti, dupa iesirea din Egipt si trecerea Marii Rosu 
ca pe uscat spre Pamintul Fagaduintei (asa cum calatonm ^ noi 
dupa iesirea din pintecele mamelor noastre si din baia Sfintului 
Botez prin pustiul lumii acestia cu f elurite greutati |i pnmej dn 
spre Patria noastra Cereascaj, in tinuturile Rafidimuhu, au vemt 
amalecitii sa se bata cu israelitii. Atunci. Moisi a zis lui Isus Navi: 
Mergi in tabara, alege barbati voinici si du-te la lupta cu amalecitii. 
Eu ma vol sui sus, in virful muntelui, de unde voi vedea si voi 
urmari desfasurarea luptelor. Toiagul lui Dumnezeu va fi in mina 

Isus a ales barbati de razboi si s-a dus impotriva^amahcitilor 
ce veneau asupra lor. Moisi si Aaron impreuna cu Or, s-au suit 
in virful muntelui. Cind s-au inceput luptele, Moisi stind drept in 
picioare si-a intins miinile, formind astfel prin trupul sau stind 
drept si cu miinile intinse: chipul Crucii (+ ). Cind isi ridica Moisi 
miinile, biruia Israil ; iar cind isi lasa el miinile in j os (de oboseala) , 
biruia Amalic. Obosind miinile lui Moisi, au luat o piatra si au pus-o 
linga el si a sezut pe ea; iar Aaron si Or ii sprijineau miinile: unul 
de o parte si altul de alta parte. Astfel au stat miinile lui Moisi 
ridicate (+) pina la apusul soarelui. In acel timp Isus Navi cu israe- 
litii au zdrobit pe Amalic si pe tot poporul, lui cu ascutisul sabiei. 
Moisi a ridicat acolo jertfelnic cu numele: „Domnul este scaparea 
mea, pentru ca mi-au fost miinile ridicate (+) spre Scaunul Dom- 
nului care va bate pe Amalic din neam in neam" (Es. 17 8—16). 
Rugaciuni cu miinile ridicate in chipul Crucii <+) au facut toti 
alesii si binecredincio§ii lui Dumnezeu din Biserica Vechiului Tes- 
tament, dupa cuvintul psalmistului : „Bine voi cuvinta pe Domnul 
in toat'a vremea. . . in numele Lui voi ridica miinile mele ( + ). . 
Sa se indrepteze rugaciunea mea ca tamiia inaintea ta, ridicarea 
miinilor mele (+) jertfa de seara, auzi-ma Doamne" (Ps. 62 5; 140 
2 1) De asemenea si in Biserica Noului Testament, Apostolul 
invata asa: „Doresc ca barbatii sa se roage in tot locul, ridicind ( |-) 
miini curate, fara de minie si f ara de indoiala. Asijderea si IcmnW 
sa se roage imbracate cuviincios, cu sfiala si curate, ini}><> ( lol>in 
du-se nu cu impletiturile parului, sau cu aur, sau cu margant...^ 
(margele, salbe, inele, cercei, bratari si alte inzor/.onan v ".«..!(! 
idolatre, semi-nuduri, Osie 2 13), sau cu haine scumpe; « ' ""Iq-'" 
bune, cum sade bine femeilor ce se harazesc evlaviei (l 



> r 



nu. 



*. 



9 



? 



ir>4 



Varna a 19-a 






i r 



■ i. 



nile intinse in chipul Crucii, se rugau cre§tinii — Pastori §i pasto- 
rifi — ai vremilor apostolice $i patristice (Vezi %\ viata Sf. Vasile 
r.el Mare 1 ianuarie). 

Sfintul Antonie eel Mare dupa asfintitul soarelui se xuga toata 
noaptea in genunchi cu bratele intinse (+) spre cer, pina la rasaritul 
soarelui. Atunci striga: „0! Soare, pentru ce ma tulburi, pentru ce 
rasari a$a degraba, ea sa ma departed de stralucirea adevaratei 
Lumini?" (I. Casian „Collatia", 9 °1 ; V. Sf. 17 ian.), 

Sfintul Arsenie eel Mare in seara simbetelor, cind asfintea 

J: 

soarele inapoia lui, se a§eza la rugaciune cu miinile intinse spre 
cer (+), §i a§a se ruga el pina rasarea soarele inaintea; lui, apoi se 
odihnea putin (P.o.c. pg. 20 30). 

Zeee ceasuri (o noapte de vara) se ruga cu miinile intmse la 
cer (+). Avva Siluan ca rapit de pe pamint $i vazator al Slavei lui 
Dumnezeu (P.o.c. pg. 218 3). 

Mucenici Epictet Preotul §i Astion monahul, ucenicul 
sau, inainte.de a li se taia capetele pentru credinta in Hristos, §i-au 
ridicat miinile in chipul Crucii (+) §i cu fata la rasarit §i-au rostit 
ultimile rugaciuni catre Dumnezeu. Dupa aceea au fost uci$i prin 
taiere de sable (Vezi pe larg V. Sf. 7 iulie, o.c. pp. 250—284). 

Sfinta Mucenita Chiriachi, fiind aruncata de muncitorii idola- 
tri in foe, rugindu-se cu bratele intinse (+) la cer, a biruit puterea 
focului ca §i cei trei tineri in Babilon (Prol. §i.V. Sf. 7 iulie, o.c. 
p. 284; Dan. 3). 

Egumena Teodula s-a rugat 40 de zile ?i 40 de nopti cu mii- 
nile intinse in chipul Crucii (+), biruind ispitele ?i pe diavolul ispiti- 
tor. De asemenea $i Cuvioasa Epf axia s-a rugat cu miinile intinse (+ ) 
45 de zile §i 45 de nopti, pentru invingerea ispitelor (V. Sf. 25 iulie). 

Dumnezeescul Semn al Sfintei Cruci a fost prefigurat in Vechiul 



-A 



.. 



I 



fM 



*« 




■I 



tl 






priri $arpele de arama, facut §i pus pe un semn (+) de 
Moisi dupa porunca lui Dumnezeu, care izbavea din prime jdia 
mortii pe toti cei mu§cati $i otraviti de vipere, cind alergau §i pri- 
veau la acest §arpe cu credincio§ie . . . „Poporul israelit mergind 
spre Pamintul Fagaduintei, obosind §i cazind cu duhul, a grait 
de rau ?i a cirtit impotriva lui Dumnezeu §i a lui 
Dumnezeu a slobozit asupra lor o multime de §erpi venino^i, care 
au muscat multime mare de popor §i a murit. Poporul vazindu-se 
primejduit, s-a cait. Moisi s-a rugat lui Dumnezeu pentru ei, §i 
dupa porunca Lui: a facut un §arpe de arama, pe care 1-a atirnat pe 
un semn (+). Si cind vreun om era mu§cat de vreun §arpe veninos, 
alerga ?i privea la ^arpele de arama, §i astfel traia" (Num. 21 4—9). 
Sarpele de arama a preinchipuit pe Domnul nostru Iisus Hristos 
inal^at pe lemnul Crucii (loan 3 14; 8 28; 12 32-34). Acest Semn 




! ■ 



A ereziilor §i Devierilor de la Ortodoxie 



If) 5 



Dumnezeesc al Sfintei Cruci i 5 i are rolul sau important in planul 
Sk mult mai desavir ? it caSemnul Cnrcn(+) flart :to Mo.rdm 
,emn pe earea inaljat sarpele de *g>*8B5°*gS&5?£ 



moarte multi oame'ni inveninati de infocatele muscaturi ale ser 




V 



Dupa pilda lui Moisi, 




■ Sfl 



lui > Dumnezeu, §i-au inchipuit 
trupw^cu^miinile intinse in chipul Crueii ( +) in rugaciunile lor 
pentru invocarea supranaturalelor puteri Dumnezee ? tr in feluntele 
For trebuinte, strimtorari si primej duiri, toti alesu si bmecredm- 
ciosii lui Dumnezeu din Biserica Vechiului Testament. . 

Isus Navi, fiind intr-un greu razboi, rugmdu-secu bratele 

intinse in chipul Grucii (+), a oprit soarele dea l u P r %9^ r a ^J 
luna deasupra Aialonului, pina ce au biruit pe vrajmasn lor (Is. Navi 

10 72-74), 



Samson fiind in o mare strimtorare, rugindu-se cu 




intinse 



intinse (+), cu o falca uscata de asin a ucis o mie de fihstem care 
se pornisera sa-1 omoare. Apoi fiind insetat a cerut cu mare s trl _ 
gare apa de la Dumnezeu, si i-a izvont apa din.stinca (Jud. 15 

Marele Prooroc Samuil, rugindu-se lui Dumnezeu^cu bra|ele 
intinse in chipul Crucii (+) pentru poporul israelit, 1-a dus la biru- 

inta (1 Imp. 7). _ ^ _ David, Solomon, s.a. s-au rugat 



Marii imparati ai lui 



lui Dumnezeu cu bratele intinse in chipul Crucii (+) (Ps. 62 5, 14U 
2; 3 Imp. 8 22-54; 2 Paral. 6 72-42). ' ■;.;■ > ; 

Proo P rocul Iona vazindu-se inghitit de un chit, mtinzindu-s 

miinile in chipul Crucii (+), a fost dus repede de : acea ^ fiaraa man 
departe prin apa si 1-a aruncat afara dm ea P^armul c etatu Nim 
vei, unde era trimis de Domnul (Iona 1 ; 2; Mt. 12 40, Lc 1130). 
Asa si noi; de nu vom mai nesocoti, sau profana Semnul Sf mtci 
Cruci ci il vom cinsti si folosi cum trebuie, vom scapa de fiara 
ap^caliptica, din pintecele spiritelor rautatii, care ne > pnmej dui^C. 
P Cei trei tineri si Daniil, prin folosirea acestui Semn Dumne 
zeesc al Sfintei Cruci in rugaciuni cu bratele intinse (+, au biwit 
puterea focului si au astupat gurile leilor (Dan. 3 ; 6; V« MmeUe, 
Octoihul si TrioW la canoanele Sfintei Cruci pentru toate mil u- 
mtde lucrari cu Semnul Sfintei Cruci in Vechiul Testament^. l)r 
Wm^MSm Semnul Sfintei Cruci; ci il vom cinsti u£ ep- 
teste ne vom mintui de multe rele si pnmejdu, care nc ,n. clu>,.. 
Voevodul luda Macabeul, vazirtd in vis pe vcncrabilul A, u,t,u 
renausat Onia rugindu-se cu miinile intmse in chipul (.nun ( I ). |'< 
Sa dindu-To sabie de aur, a redobindit puteri de sus ,. au 
S pe vrajmasii lor (2 Macab. 15). Si noi, de vom aw. m nun , 
minuuatole lucrari si binefaceri ale accstm Sen,.. 1 )„..,.,<•/,-,. V 






4 



156 



Varna a 19-a 



d 



M' 



1 I 

■ * 

nu-1 vom mai profana, vom birui pe vrajma§ii no§tri interni (pati- 



razboiesc 



mereu §i ne trag in iadul vremelnic §ive§nic. 

Folosirea cu mare succes a Semnului Sfintei Cruci in Noul 

^ Testament. Dumnezeescul Semn al Sfintei Cruci a fost ales de Min- . 

' tuitorul in viata, activitatea, jertfirea §i moartea sa, pentru lucra- 
rea cu succes a actului mintuirii noastre. Aceasta reiese clar din 
Sf. Evanghelie, scrierile Sfintilor Apostoli §i ale Sfintilor Paring 
apostolici §i patristiei. Semnul Sfintei Cruci are trei intelesuri: 

1) In inteles spiritual inseamna patimile ?i suferintele Min- 
tuitorului, pe ale carui urme trebuie a merge §i noi cre§tinii. „Ori 
cine voie?te sa vina dupa-Mine, .sa.se lepede de sine, sa-§i ia crucea 
sa §i sa-mi urmeze Mie. Iar eel ce nu-?i ia crucea sa §i nu-Mi ur- 
meaza Mie y nu este vrednic de Mine'' (Mc. 8 34 ; Mt. 10 38 ; Lc. 14 27)., 

2) In inteles material inseamna Crucea sau lemnul Crucii 
compusa din doua bucati de lemn puse deacurmezi§ul, unul mai 
lung vertical, altul mai scurt orizontal, a$a cum a fost Crucea pe 
care a fost rastignit Mintuitorul, lungul de vreo 5 m §i curmezi§ul 
de vreo 3 m (Mt. 27; Mc. 15; Lc. 23; loan 19). 

3) In inteles zilnic, obi§nuit, inseamna Semnul Crucii facut 
cu mina, dusa la frunte, la pintece, la umarul drept ?i la eel sting. 
Asijderea binecuvintarea clerului inferior §i a pop>orului de arhierei ,' 
§i preoti cu Sf. Cruce, cu mina avind trei cruci formate cu degetele 
miinii binecuvintatoare in Semnul Sfintei Cruci. 

Sfintii Apostoli cinsteau ?i se laudau cu Sf. Cruce, vazind in 
ea puteri Dumnezee§ti. Sf. Ap. Pavel zice: „Cuviritul Crucii celor 
pieri|;ori este nebunie, iar noua celor pe ne mintuim, este puterea 
lui Dumnezeu. .-. Noi propoveduim pe Iisus eel rastignit, iudeilor 
sminteala ?i elinilor nebunie, iar celor chemati — convertiti la 
cretinism - iudeilor §i elinilor, pe Hristos puterea lui Dumnezeu 
$i intelepciunea lui Dumnezeu ... Mie sa nu-mi fie a ma lauda 
fara numai in Crucea Domnului, prin; care lumea este rastignitS. 
pentru mine §i eu pentru lume" (1 Cor. 1 18, 23— 24; Gal. 6 14) 
Hristos a ales Crucea, eea mai urgisita unealta, §i prin Cruce ?i-a 
dovedit Dujnnezeirea Sa, prin Cruce a ajuns la preamarire, prin 
Cruce a savir<=>it mintuirea noastra. De la noi nu se cere aceea§i 
Cruce pentru pacatele noastre. Crucea lui Hristos ne-a dispensat 
de la aceasta. Prin urmare, prin ea s-a savir^it eel mai mare bine 
omenirii. Deci, pentru aceasta se cuvine sa o cinstim! Prin Cruce 
ne-a eliberat Iisus Hristos de pacatul strain. Aceasta o adevere^te 
Apostolul, zicind: „...Stergind cu dogmele zapisul ce era asupra 
noastra, care era potrivnic noua, §i pe acela 1-a luat din mijloc, 



pironindu-1 pe Cruce" 



14) 



Singele 



* 



• ■ i 



■ ■. 



. , 









X 



i 






m 



A ereziilor §i Devierilor de la Ortodoxie 



lf)7 



pentru Sine" (Cols. 1 20). A stropit Crucea cu Singele Sau , prin 
aceasta a adus pacea lui Dumnezeu in lume, iar acelasi Singe, care 

• - impaca cu Dumnezeu, pentru ca sa ne 



\ . 



p > I 



a stropit aceasta Cruce, :~ y — r -~- — . - % 

mintuim. Acela ? i Singe ne sfinte ? te pe noi (Evr 9 14 ; 1 loan 1 7 

Apcl 5-6/5 9-70). ,,Fratilor -- zice Apostolul <*** "^ inr1 



fiti urmatori 



mie si va uitati la cei ce umbla asa precum ne aveti pe noi (Apos- 
tolii) Pilda,' pentru ca multi umbla (altf el), despre care de multe 



aceia 



ori v-am vorbit si acum va zic plingind (cu parere de rau) , ( 

sint dusmanii Crucii lui Hristos, si al lor sfxrsit este pierzarea 
(Filip 3 18), Prin urmare, cei ce zic ca Crucea este nebunie, si nu 
umbla in viata dupa cum au lasat pilda apostolii, aceia smt pieri- 
tori", sint supusi osindei ve ? nice, iar cei ce sint pnetenu Crucu, 

• aceia vor fi „cetateni ai cerului (Filip. 3 20) 



cei ce o 




Sfintii Apostoli s-au folosit mult de Dumnezeescul Semn al 



Sfintei Cruci (+) si au facut prin el multe si man mmum 

Sfintul Ap.Petru (+67 d. Hs.) binecuvinta popoarele cu 
*«^«l ^fintPr Cruci. si a cerut a fi rastignit pe cruce cu capul 



in jos 



.* » 



/ 



) 



Sfintul Ap. Iacob, fiul lui Zevedei (+ 48 d. Hs.), sfatuieste 
pe arhierei si preoti sa binecuvinteze poporul crestm cu Semnul 
Sfintei Cruci, in timpul Sfintei Liturghii (Asez. Apost. Cart. VIII, 

c. 12; \*. Sf. 30 Aprilie). ■ ■' 

Sf. Ap. si Ev. loan Teologul ("+ 100 d. Hs.) a salvatun crestm 
de la sinucidere cu otrava si din mizerie, cu Semnul Sfintei Cruci 

(V. Sf. 8 mai si 26 sept.). ' • - 

Sfintul Ap. Andrei (sec. I) s-a folosit de Sf mta Cruce m apos- 
tolatul sau. El purta un toiag cu Semnul Crucii infipt deasupra 
lui, cu care izgonea si omora serpi, balaun, felunte salbaticium 
fioroase, surpa idoli si bucura pe oamenii scosi din idolatne la 
lumina lui Hristos. Cu acest Semn Sf. Andrei a scos dm temnita 
pe Sf. Ap. Matia. El a infipt Sfinta Cruce in pammtul Rusiei a 
folosit Sf. Cruce, a laudat-o si a dorit a suf eri mucemcie pe ea (Vezi 
V. Sf. 30 nov. pp. 1500-1564). £ 

Sfintul Ap.si Ev.Matei (+70 d. Hs.), cu Semnul Stmtei 
Cruci a redat vedere unui boier orb (V. Sf. 16 nov .). 

Sfintul Ap. Filip (sec- 1) a facut minuni cu Sfinta Cruce ;. 
tamaduit membrele uscate ale unui Aristarh capetema poporulu. 

(V ' ^fintulTp! Pavel (+ 67 d. Hs), facind Dumnezeescul Semn al 
Sfintei Cruci peste ochii unui orb din nastere in Num<«le Mm ui 
torului, i-a dat putere a vedea, si a vazut (V S . J or . o.c. ,» . . 
Sfintul sfintit Mucenic Antipa (+ 83 d. Hs.), acme I D.nnne 
zeescul Semn al' Sfintei Cruci, a biruit puterea foculm s. a rus.m.i 
(inmia inlimecatilor stilpinitori idohilri (V. Sf. 11 aprilie). 



r 



IBS 



Varna a 19-a 



A ereziilor $i Devierilor de la Ortodoxio 



lf)i) 



T L f L L 1 » 

Sfintul sfintit Mucenic Pangratie, ucenicul Sf. Ap. Petru, cu 
buna, credincio^ie $i cu mult succes straluc.it s-a f olosit de Dumne- 
zeescul Semn al Sfintei Crucir Astfel, prin toiagul sau cu Sf. Cruce 
cu Sf. Evanghelie §i Icoana Domnului nostru Iisus Hristos $i cu 
vo§mintele arhiere^ti, a facut nmlte minuni. 

Sfintul sfintit Mucenic Apolinarie, ucenicul Sf . Ap. Petru, cu 
rugaciuni insotite de Sfinta Cruce, a dat vedere unui orb, a vin- 

decat de boala veche pe sotia tribunului Ravenei^i alte minuni a 
facut., T---.'' ' 



J 



Sfintul Parinte Apostolic Iulian, cu Sfinta Cruce a vindecat 
bolnavi, a dat vedere unui orb, a inviat un mort, a alungat un 
balaur $i alte mult-e minuni a facut. 

Femeia , samarineanea, pacatoasa, cu. care a vorbit Domnul 
la putul lui Iacob, indreptindu-?! petrecerea ?i dindu-§i viata pen- 
tru El §i marturisirea dreptei credinte creatine, in vremea tortu- 
rarilor ei, i s-a aratat Mintuitorul, a imbarbatat-o §i a pecetluit-o de 
trei ori cu Semnul Sfintei Cruci, tamaduindu-i ranile §i facind-o 
sanatoasa (V. Sf. 26 febr. o.c. p. 848). 

Sfintul Mucenic Conon, barbat apostolic, care a fost luminat, 
botezat, Imparta§it ?i insemnat cu Sfinta Cruce de Sf . Arhanghel 
Mihail, cu Numele Domnului nostru Iisus Hristds §i cu puterea 
Sfintei Cruci, a legat pe draci, silindu-i pe unii a-i face felurite 
lucrari §i slujbe: in lucrarea, in pazirea gradinii, in apararea lui, 
$i pe altii inchizindu-i in 30 de vase de lut cu plumb, pecetluindu-i 
cu puterea Sfintei Cruci, i-a ingropat in pamint sub temelia casei 
(V. Sf. 5 martie). 

Sfintul Mucenic Leontie (+ 73 d. Hs.), rugindu-se lui Dum- 
nezeu cu fata la pamint, intins in chipul Crucii, a luminat pe pagini 
cu Darul Sfintului Duh §i cu Sf. Botez (V. Sf. 18 iunie). 




Sfintul Mucenic Eustatie, prin aratarea Semnului _ 
Cruci cu Insu§i Mintuitorul cu bratele intinse, stralucind ca soa- 
rele in ea, intre coarnele marelui cerb pe care voia sa-1 vineze, s-a 
convertit la Cretinism cu toata casa lui, devenind din idolatru, 
mare Mucenic impreuna cu sotia sa Teofita §i fiii sai Teofit si Aga- 
pie (V. Sf.20 sept.). 

Sfintul sfintit Mucenic Elefterie cu Dumnezeescul Semn al 
Sfintei Cruci a biruit puterea focului (V. Sf. 15 dec. o.c. pp. 747—750) 

Sfintele Mucenite: Pistis, Elpid, Agapi §i maica lor Sofia, cu 
Semnul Sfinte Crucii au ie?it biruitoare in lupta cea buna (V. Sf. 
17 sept. o.c. pp. 517—542). 

Sfintul Episcop Eleu, ingradindu-se cu Sf. Cruce, n-a ars in 
foe, iar vrajitorul Darie a ars pe jumatate (V. Sf. 24 dec. pp. 
pp. 1219-1220). 



ii 



■ 



1 



i 









V 






i 



:\ 



Sfintul Mucenic Mesip marturiseste inaintea paginilor ca insem- 
narea cu Dumnezeescul Semn al Sfintei Cruci, o are din vremea 
iertfirii pe Cruce a Mintuitorului (V. Sf. 16 ian. o.c. pp. 667-687) 

Sfintul sfintit M. Mucenic Haralambie (+ 168 d. Hs.) ( adc- 
vereste impreuna cu Maica noastra duhoyniceasca Sf. Bisencfl 
dreptcredincioasa de rasarit a Domnului, ca diavolii se scutura | 
se cutremura de Sfinta Cruce, apoi arata in visj icerimparatulu. 
pagin, Dumnezeescul pom al Sfintei Cruci in mijlocu Raiulw... 
si se incununeaza cu stralucita cununa a muceniciei (V. Sf. 10 febr. 
o.c. pp. 333— 362). 




cu 



Sfinta Mucenita Evdochia (+ 160 d. Hs.), im. 
cu Dumnezeescul Semn al Sfintei Cruci, paraseste idolu cu intu- 
nericul feluritelor desfrinari, si vietuieste pustniceste, rugindu-se 
cu corpul intins pe pamint in chipul Crucii, apoi cu o sensoare 
pecetluita de trei ori cu Semnul Sfintei Cruci inviaza un inort, 
si cu multa credinciosie slujea lui Dumnezeu pina s- a myrednici , 
prin propaganda ei religioasa, de cununa muceniciei (V. Sf. 1 martie). 

Sfinta Mucenita Glicheria (+ 141 d. Hs.), insemmndu-se pe 
frunte cu Sfinta Cruce si mergind in capiste la idol, in mijlocul 
multimii idolatrilor si-a descoperit fruntea sa pecetluita cu acest 
Semn. Atunci poporul intreg a vazut scris luminat pe fruntea tei 
stralucitul Semn al Crucii Domnului. La rugaciunea ei idolul Dia 
s-a prabusit la pamint, sfarimindu-se in mii de bucati, pentru care 
a fost intemnitata de ighemon. Stind in temnita legata roaga pe 
Preotul lui Dumnezeu Filocrat care a cercetat-o: „Pannte, lnsem- 
neaza-ma cu Semnul Sfintei Cruci, cu acest Dumnezeesc Semn 
unge-ma, infrumuseteaza-ma pe mine lui Dumnezeu %x Impara- 
tului, Caruia te-ai facut ostas. Fa-ma pe mine placuta, ca mgra- 
dindu-ma si intarindu-ma cu insemnarea lui, sa biruiesc rautatea 
diavolului". Preotul a insemnat-o cu Dumnezeescul Semn al^tintei 
Cruci, binecuvintind-o cu Darul Domnului nostru Iisus Hnstos 
Dumnezcu-Omul. Cu Semnul acesta al Sfintei Cruci a mrourat 
din cer cuptorul aprins, a suferit torturarile si a luat cununa muce- 
niciei (V. Sf. 13 mai, o.c. pp. 705-726). ■:- _ . 

Sfintul Mucenic Zosima, pe timpul imparatului Traian (98- 
117 d Hs) cu puterea Dumnezeescului Semn al Sfintei Lruci, a 
prefacut in roua focul puternic aprins, a trecut prin felunte tortun 
si a dobindit fericita cununa a muceniciei (V.Sf. 19 lume, ox. 

PP ' Sfintul Mucenic Potit pruncul, cu puterea Sfintei Cruci a biruit 



pe diavolul, pe torturatori si a dobindit luminata cununa a muceni- 
ciei (V. Sf. 1 Iulie, o.c: pp. 16 



43) . 



Sfintui Mucenic Iachint ( + 108 d.Hs.), ingradindu-se cu Diinr 
nezeescul Semn al Sfintei Cruci, a biruit pe diavolul, pe idolatrUl 



160 



r 

Vama a 19-a 



v. 



/ * 



* * 



imparat Traiari, pe torturatorii sai, §i a dobindit curiuna muceni- 
ciei (V. Sf. 3 Iulie, o.c. pp. 61— 75). 



Sfinta Mucenita Crist ina (+ 200 d. Hs.), fiind ingradita de 
Ingerul luminal cu Dumnezeescul Semn al Sfintei Cruci, a biruit 
pe diavolul, pe turturatorii sai, a suferit multe diireri, ?i a 'dobin- 
dit cununa mueeniciei (V. Sf. 24 iulie, ox. pp. 1183— 1197). 

Sfinta Mucenita Paraschevi (+ 140 d. Hs.), ingradindu-se eu 



Dumnezeescul Semn al Sfintei Cruel, a biruit pe pagini, a ueis un 
balaur, §i a dobindit cununa mueeniciei (V. Sf . 26 iulie, o.c. 
pp. 1322— 1327). 

Sfintul Mucenic Iulian privea pururea cu ochii Sufletului la 
Iisus eel rastignit pe Cruce §i se lauda in Crucea Domnului, ca §i 
Apostolul Pavel (V. Sf. 28 iulie, o.c. pp. 1389-1396). 

De Dumnezeescul Semn al Sfintei Cruci s-au folosit cu mult 
succes Sfintii Marii Mucenici: Gheorghe (+ 303 d. Hs.) §i Dimitrie 
(4-896 d. Hs.), care a insemnat cu Sfinta Cruce §i a incurajat pe 
tinarul Nestor la lupta, contra uria§ului pagin Lie in vremea impa- 
raiului Maximian (286-305) ; V.Sf. 23 aprilie; 26 ?i 27 Oct.). 

Sfintul Mucenic Teodor Tiron ■* §i alti multi Mucenici, Guvio^i 
§i drepti, ingradindu-se cu Sfinta Cruce, au f acut mari |i stralucite 
minuni. 



Dumnezeescul Semn al Sfintei Cruci s-a cinstit §i folosit cu 
stralucit succes de Sfintii Apostoli, lerarhi, Marturisitori, Martiri, 
Cuvio^i §i Cuvioase, Drepti §i de binecredincio§ii Cre§tini din vre- 
mile a 





ice, medievale §i din vremurile noastre: 
Aceasta ne-o adeveresc: Istoria Bisericeasca, Vietile Sfintilor, Caza- 
niile, Proloagele, Patericele, Scrierile Sfintilor Parinti Apbstolici, 




/ medievali §i moderni. 
Acest Dumnezeesc Semn (+) folosit de Ingeri §i de ale§ii lui 
Dunmezeu ai Vechiului §i Noului Testament, e o puternica arraa 
cu care Mintuitorul ne inarmeaza pentru a ie§i biruitori in lupta 
cea buna, precum adevere^te §i Sfinta Biserica, graind: „Doamne, 
arma asupra diavolului, Crucea Ta ai dat-6 noua, cai se scutura p 
se cutremura nesuferind a cauta spre puterea ei; ca mortii ai sculat 
§1 moartea ai surpat. Pentru aceasta ne inchinam Sfintei ingropa- 
rii §i Invierii Tale '. 

Acestea cunoscindu-le Sfintii Parinti, prin canonul 73 al Sino- 
dului VI ecumenic, afurisesc pe profanatorii Semnului Sfintei 
Cruci, zicind: „ Crucea cea facatoare de viata aratindu-se noua 
Mintuire, trebuie sa punem toata silinta spre a da cinstea cuvenita 
Aceluia prin Care ne-am mintuit din gre§eala cea veche. Drept 
aceea, §i cu gindul §i cu cuvintul §i cu simtirea dindu-i ei inchi- 
naciune, inchipuirile Crucii cele ce se fac de oarecare pe fatapamin- 
tului, poruncim a se §terge cu tot chipul, ca nu cu calcarea celor 



« 






■ 



■*■*«■ 



'•, 



..(! 






v 



8 



■ 'k 



'J 



A ereziilor $i Devierilor de la Ortodoxie 



1()1 



ce umbla, sa se ocarasca Semnul biruintei noastre. Deci, de acuin 
inainte cei ce fac chipul Crucii pe fata pamintului, poruncim sa se 

afuriseasca". 

Tilcuire. Canonul acesta hotara?te ca sa ne sirguim cu tot 
chipul a da cuviincioasa cinste Sfintei Cruci prin care ne-am min- 
tuit ?i din robia pacatului ne-am slobozit. De aceea, cu gindui 
aducindu-ne aminte de cite bunatati ne-am folosit printr-insa, §i 
cu cuvintul povestind aceasta §i la altii ? sa multumim lui Hristos 
Celui ce S-a rastignit pe ea, §i cu simtirea sa o sarutam §i sa o cins- 
tim oriunde o vom vedea. Si fiindca unii, mai pro§ti, inseamni 
inchipuirea Sfintei Cruci pretutindenea. (pe covoare, mu^amale, 
trotuare, etc.) pina §i pe fata pamintului, poate pentru evlavie, 
pentru aceasta porunce^te Sinodul oriunde s-ar afla Semnul Sfintei 
Cruci inchipuit jos, sa se §tearga ?i sa se strice, pentru a nu se 
calca §i a nu se necinsti, de cei ce umbla, Semnul eel biruitor al 
mintuirii noastre. Si, cei ce de acum inainte ar face Semnul Sfintei 
Cruci pe locul pe unde s-ar calca in picioare, sa se afuriseasca (Sin. V I 
ec. can. 73, Pidalion, fila 192). 

Privitor la acest canon Prof . Dr. D. G. Boroianu §i Pr. Dnm 
in cartile lor: „Canoanele Sfintei Biserici Ortodoxe", tilcuiesc ,>,.» 
Crucea pe care Mintuitorul a suferit pentru mintuirea lumii esic 
Semnul pe care tot cre^tinul trebuie sa-1 cinsteasca §i in gind ?i 
in fapta. Nu este insa cuviincios, §i de aceea canonul opre§te, ca s;« 
se faca Crucea pe pamint pe unde trece omul, ba §i animalele. Chiar 
daca ar rezulta aceasta din evlavia celui ce o face, pentru ca pe 
pamint Crucea se necinste^te de cei ce tree pe acolo. Canonul afu- 
riseste pe cei ce ar face altfel decit hotara^te el. Se intelege ca 
servitorii Bisericii trebuie sa aiba gnia de a invata poporul sa nu 



faca Semnul Crucii pe pamint, explicindu-le de ce nu este bine §i 

cuviincios a se face. 

* ?|e * 

Chipul Crucii trebuie a fi cinstit pentru ceea ce reprezinta (^1 , 
canonul opre§te sa fie pictat pe jos, unde ar putea fi profanat din 
neglijenta sau uitarea noastra, Cei ce nesocotesc canonul se vol 

si, inlaturindu-se din ob§tea cre§tinilor. 

Pacatuiesc mult §i cei ce fac Semnul Sfintei Cruci strimb \n> 
fetele lor. Cite Cruci strimbe fac, cu atitea pacate se impovaiva/,a, 




se'scriu in cartea pacatelor §i bucura pe draci. Cre?tinii adcwfirati 

i§i fac Semnul Sfintei Cruci drept pe fetele lor, avindu^i cv]c trci 
delete ale miinii drepte impreunate |i celelalte doua lipite do podul 



palmei, punindu4e intii la frunte, apoi la pintece, in uinarul drepl 
§i umarul sting, cugetind la Dumnezeu, Caruia se inr.hm.1. Uu/;a 
ciunile ?i Crucile acestea bucura pe Ingeri $\ se serin in M ( aitesi 
Vietii". 



162 



Varna a 19-a 



Semnul Sfintei Cruci (f) e Sigiliul Dumnezeirii 



cu care se 



slin^esc toti <u toate $i fara de care nimeni §i nimic nu se poate 
sfinti ; deci, trebuie cinstit, folosit si nu profanat. Fiecare crestin 
— Pastor sau pastorit —trebuie a cunoaste cit mai mult pe Dumne- 
nezeu, Izvorul tuturor bunatatilor, a-L asculta si iubi mai presus 
de toate ; a-si cunoaste Sufletul sau si a lupta cu buna chibzuiala 
pentru a si-1 hrani, mintui si ferici; a cunoaste Sfinta Cruce cu 
onginea, putenle, binefacerile si foloasele ei, a-si purta crucea sa 
a mtrebuinta cu injelepciune de sus aceasta arma data noua de 
Mmtuitorul in lupta ce ne sta inainte, pentru a birui, a ne min- 
tui de toate relele si a dobindi Imparatia lui Dumnezeu. 

In Dumnezeescul Semn al Sfintei' Cruci vedem: Biserica si 
cele mai pnncipale Icoane ale ei. Majoritatea Sfintelor Biserici 
(matenale) crestine, dupa vechile rinduieli sfinte, se fac in forma 
Dumnezeescului Semn al Sfintei Cruci. In acest Semn al Crucii drept- 
credmciosii cre?**~ 4 J: '- r ' .... - f 

patru unghiuri. 



credinciosii crestini din vechime vedeau simbolizata lumea din cele 
™+~ w„«4 r«_.-„: tul i eronim) p r i vitor la aceasta zice . Forma 



Crucii ce este alta decit patru unghiul 



Rasarit 



? La cap e rasaritul 



Sf. 
Altar 



M. 

N. 



soarelui, dreapta tine miezul- 
noptii, miaza-zi sta 



in 



mina 



Strana 
dreapta 



Naos 



Strana 
stinga 



stinga §i la picioare e apusul 
(Com. in Marcu). Forma Crucii 
o au multe Biserici in exteriorul 



M. 
Z. 




Pro- 
naos 



I 



! 



* 






Apus 



§i in interiorul lor; mr 
d.p.: Biserica Patriarhala Sf. 
Sofia din Const antinopol — Bi- 
zantin — in afara are forma 
unui dreptunghi lung; iar ina- 
untrul ei are- forma unei Cruci. 
Inspiratii de Dumnezeu, 
prin intelepciunea de sus, adica 



prin ochelarn Dumnezeestilor Scripturi si Traditii Sfinte, vad in 
chipul Dumhezeescului Semn al Sfintei Cruci cele mai mari, mai 
insemnate Sfinte Icoane din Biserica dreptcredincioasa Cresti'na. 

1) Sfinta Icoana a Prea Sfintei si de viata facatoarei Treimi 
cei de o Fiinta si nedespartita, adica pe Dumnezeu Tatal, Fiul si 
Duhul Sfint, astfel: „Lungul Crucii - zice Sf. Simeon Tesaloni- 
ceanul - inchipuieste pe . Dumnezeu Tatal si bratele Crucii pe 
Dumnezeu Fiul si Dumnezeu Duhul Sfint, dupa cu'vintul psalmis- 
tului: „Miinile (Dumnezeu Fiul si Dumnezeu Duhul Sfint) Tale 
(Dumnezeule Tata Ceresc) m-au facut si m-au zidit" (Ps. 118 73 
S. Tes. o.c. p ). 












; 



u 



w 





I 



* 












f 






% 



A ereziilor §i Devierilor de la Ortodoxie 



163 



1 

2) Sfinta Icoana a Schimbarii la Fata a Domnului nostru 
Iisus Hristos, sus pe muntele Taborului. „Iisus luind pe Petru, pe 
loan $i pe Iacob, S-a suit in munte sa Se roage. Si s-a facut pe cind 
Se ruga El (cu bratele intinse in chipul Crucii dupa obisnuinta 
lui Moisi, David, Solomon, §.a. (E§. 17 11 ; Ps. 62 5; 140 2; 3 Imp. 8 
22; 2 Paral. 6 72), chipul Fetii Lui altul, stralucind ca soarele, 

si imbracamintea Lui alba ca zapada, ca'lumina stralucind" (Lc. 9 
28-36; Mt. 17 1-8; Mc. 9 2-8; 2 Petru 1 17-18). 

3) Sfinta Icoana a Rastignirii. Mintuitorul cu Corpul §i bra- 
tele intinse pe Cruce, in chipul Semnului Sfintei Cruci, chemind 
sub A-tot-Puternica-I Jertfa §i Miini ocrotitoare pe toti oamenii 
dornici a se mintui din robia diavolului, a^a precum clo?ca i$i 
chiama puii sub aripi ca sa-i scape din primejdie §i pierzare. „Veniti 
la Mine toti cei osteniti §i insarcinati (cu pacatele), §i Eu va voi 

. . . de cite ori am vrut 
sa adun pe fii tai cum i§i aduna cloaca puii sai sub aripi $i n-ati 
vrut 



odihni pe voi . . . Ierusalime ! Ierusalime ! 



* • • 



(Mt. 11 28-30; 23 37). 



4) Sfinta Icoana a Inaltimii Domnului nostru Iisus Hristos 
Dumnezeu-Omul, cu Trupul omenesc la cer, cu bratele intinse in 
forma Crucii. „Iisus — dupa ce a incredintat desavir§it pe ucenicii 
Sai despre Invierea Sa prin semne §i minuni aratindu-Se loi 
de 40 de zile. vorbind cu ei cele despre Imparatia Cerurilor 



i 



i-a 






scos din lerusalim pina in Vitania, pe muntele Maslinilor. Acolo 
graind cu ei, ridicindu-§i miinile Sale, i-a binecuvintat (ca Arhie- 
reu universal §i etern, arhiere§te, cu amindoua miinile, avind bra- 
tele intinse in chipul Crucii) $i s-a inaltat la ceruri, unde a §ezut 
d€-a dreapta Tatalui" (Lc. 24 50-53; Mc. 16 19-26; F. Ap. 1 
J. 9-12). 

5) Sfinta Icoana a Invierii. Mmtuitorul nostru Iisus Hristos 
Dumnezeu-Omul cu steagul Crucii in miini aratindu-Se Mariei Mag- 
dalenei, Mironositelor, Apostolilor §i tuturor credincio§ilor Sai in 
cele 40 de zile dupa Inviere. A$a ni-L infati§eaza unele Sfinte Icoane 
§i Sf. Evanghelie. 

6) Sfinta Icoana a Sfintului Duh cu aripile intinse in chip 
de porumbel in Dumnezeescul Semn al Sfintei Cruci, prin care El 
lucreaza la luminarea, inariparea, imputernicirea $i mintuirea tutu- 
ror dreptcredincio^ilor Cre§tini, cler $i popor, Pastori $i pastoiiji. 

7) Sfinta Icoana a Prea Sfintei Treimi cu Mintuitorul stind 
de-a dreapta Tatalui Ceresc cu Sfinta Cruce mare pe umeri, sau 
Sfinta Cruce infipta deasupra pamintului, jos in mijlocul Prea 
Sfintei Treimi. In alte Sfinte Icoane pamintul cu Sf. Cruce infiplA 
deasupra lui, in mina lui Dumnezeu Tatal J?i in mina lui DuilinfltU 
Fiul. 



104 



Varna a 19-a 



8) Sfinta Icoana cu aratarea Prea Sfintei Treimi la stejanil 
Mamvri, Patriarhului Avraam §i Sarrei in chipul a trei calatori- 
Tngeri fiecare cu Dumnezeescul Semn al Sfintei Cruci tinindu-1 

in mina rezemat pe umar. . 

9) Sfinta Icoana a infrico?atei Judecati, universale, " Mintui- 
torul pe Scaunul Slavei Sale cu Crucea pe brate ori pe umar, sail 
Sfinta Cruce mare in spatele Sfintei Mese, cu o mina ie§ita din 
nori dedesuptul ei, sustinind cumpana Dreptatii Dumnezee§ti, in 
care se cintaresc faptele bune cu cele rele ale fiecarui om in parte, 
dupa care se a§eaza in Rai cu Ingerii, ori in iad cu dracii. 

10) Sfinta Icoana a Prea Sfintei Nascatoarei de Dumnezeu 
§i pururea Fecioarei Maria Maica Domnului nostra lisus Hristos 
Uumnezeu-Omul, rugindu-se iui Dumnezeu cu bratele intinse in 
chipul Crucii, pentru scaparea oamenilor din urgiile Divine §i felu- 
ritele prime] dii pierzatoare cind se dezlantuiesc cu furie nimici- 
toare asupra lor, pentru grelele pacate savir§ite §i neispa§ite prin: 
pocainta adevarata, spovedanie curata insotita de facerea roadelor 
vrednice de pocainta cu Impartasirea dupa buna pregatire . . . 

Si majoritatea crestinilor: ignoreaza, schimonosesc, injura, 
profaneaza prin calcarea cu picioarele sau sedere pe cruci (!.!!), 
acest prea minunat Semn al Sfintei Cruci cu care se sfmtesc toti 
§i toate, §i fara de care nu se poate sfinti nimeni §i nimic ! ! ! 

Profanatorii Crucii, mari si mici, se prdbusesc ca mortii la 
pUmint. Intr-una din batrinele carti de cazanie, ni se spune ca 
odata un imparat pagin dintr-o tara departata, a cerut unui supus 
al sau dreptcredincios cre§tin sa-i arate pe Dumnezeul sau, pe Dum- 
nezeul crestinilor, pe lisus Hristos. Crestinul alerga repede acasa 
§i venind in palatul imparatesc, scoase de sub haina o Sfinta Cruce 
cu Mintuitorul lisus Hristos, zugravit pe ea, aratind-o imparatului 
$i boierilor din sfatul tarii care erau cu el. Spurcatul imparat pagin 
cind a vazut Crucea gi pe lisus Hristos rastignit pe dinsa, a scuipat 
asupra ei rastindu-se minios la crestin: „Acesta e Dumnezeul 

ce sa vezi? Chipul 



vostru al Crestinilor?!" Atunci (o minune ,. 

Domnului nostru lisus Hristos de pe Cruce Si-a intors Fata Sa in 
alta parte, insa ochii priveau tint a in fata pe batjocoritorul impa- 
rat pagin ?i pe curtenii lui care erau acolo de lata. Cuprinsi de 
liori groaznici, toti s-au prabusit cu fetele la pamint §i au zacut 
a§a le§inati de spaima vreo trei ceasuri. Numai Crestinul a ramas 
iii picioare in marca sala a palatului. Privindu-i cu mirare §i jale, 
pe imparat §i pe curtenii sai, ce zaceau jos pe pardoseala de mar- 
mora pretioasa a palatului ca ni^te morti, Cre§tinul cugeta in sine: 
„Daca numai Chipul Domnului nostru lisus Hristos ca Mintuitor 
a fost at it de infiorator, incit ace§ti necinstitori §i profanatori ai 
Crucii Lui s-au prabusit la pamint unde zac ca ni^te morti ; oare 






v 



1 









V 



9 



, 









I 






. 



A ereziilor $i Deviorilor de la Ortodoxie 



1 65 



cit de groaznica va fi Fata Lui, cind va sta pe Scaunul Slavei Sale 

ca Judecator, §i ce vor face ei atunci? ? V 

Aici se na^te intrebarea: Daca paginul imparat nesocotind, 

scuipind Dumnezeescul Semn al Sfintei Cruci, s-a prabu§it la pamint 

impreuna cu boierii sai ca ni§te morti . . . oare ce va fi cu purt&- 

torii numelui crestinesc, care pun acest Dumnezeesc Semn in locuri 

de profanare ca sa se necinsteasca si sa se profaneze prin starea 

pe el §i prin calcarea cu picioarele, pe care chiar ei in§i§i il calca 

si stau ca ni^te vietati nerationale? ? ? Acei care pun Semnul Sfintei 

Cruci ori in ce fel pe jos spre profanare, cei care schimonosesc acest 

Dumnezeesc Semn cind si-1 fac pe fetele lor §i injuratorii Sfintei 

Cruci, ereticii, ratacitii sectari care tot zic ca Crucea nu e la nimic 



ca 



-i socotita la nimic, ca e numai doua lemne incruci^ate, doua 
linii incrucisate . . . cu toata parada numirii lor de cre^tini... in 
realitate sint un fel de saduchei, care nu credeau in religia ce pro- 
fesau ! ! ! Insa Dumnezeu nu Se lasa batjocorit • ci, ceea ce vor 
semana oamenii aceia vor §i secera (Gal. 6 7 ; comp. Osia 10 12—15 ; 
Amos 6 4—70; Lc. 16 25'; Rom. 2). 

' Astfel, cum cinstesc sau necinstesc, inalta sau pun spre calca 
rea oamenilor Dumnezeescul Semn al Sfintei $i de viata ptirta- 
toarei Cruci, a§a vor deveni fi ei cinstiti sau necinstiti, inaltali 
in" locuri de cinste sau prabu§iti spre calcarea neamurilor (Ape. 12 
2; 13 1-3; 11 1-2; 13). 

Ridicati, stergeti ori stricati semnul Sfintei Cruci din locurile 
unde Se profaneaza, necinsteste ori se batjocoreste prin calcarea cu 
picioarele sau stind pe el. Crestinilor §i cre^tinelor ! Nu va lasati 
amagiti de §oaptele sarpelui-diavol, care va graie§te amagitor prin 
profanatorii §i dascalii potrivnici Semnului Sfintei Cruci. Obser- 
vati bine pinzeturile, montoanele, stofele, paturile §i incaltamin- 
tele ce voiti a cumpara §i nu luati pe cele cu cruci, patratele sau 

siliti a profana §i astfel Semnul Sfintei 
sub afurisania Soborului VI ecumenic 



romburi. ca nu cumva 




Cruci de pe ele, sa ca 
al Sfintilor Parinti. 








fintei Cruci, chiar §i cele formate din patralcle ^i 

profanari ca sa fim §i noi scutiji 





sc 





din romburi, e 

de groaznicele urgii §i primejdii, care mereu se dezlantuiesc cu 

furie asupra lumii zacinda in eel rau, de§i unii zic ca acelea nu sin! 



Cruci (1 loan 5 19; Gal. 1 4). Gri n-ati vazut adeseori pv spatele 



feloanelor preote§ti in timpul slujbelor Sfinte o cruce din galon 
de aur, argiiit ori din cordea, imprejmuita cu un cere lol de /;alon 

sau cordea; iar la altele Semnul Sfintei Cruci in patrat, caro •' 
mai fac astfel ?i pe uncle stofe sau monloane? ? ? 

Semnul Sfintei Cruci Imprejmuita cu cvvv aiala cA S f i « • 1 1 ( 1 1 
Litnrghisilori care le poarta, prin labdarca v-i suleiin|t»lr i n Ihi'.ln 



> 



166 



Varna a 19-a 



A ereziilor $i Devierilor de la Ortodoxie 



167 



$i pentru Hristos, vor dobindi dimpreuna cu cei ce ii vor ajuta 
jpi urma prin u$a cea strimta §i pe calea cea ingusta, infierea §i 
I cricirea ve§nica, imparatind pururea cu Hristos Dumnezeu-Omul. 
Semnul Sfintei Cruci in patrat sau in patratele arata Jertfa 
cu proslavirea Mielului lui Dumnezeu, Care ridica pacatele lumii 
sau mintuirea pe care a lucrat-o El in mijlocul oamenilor in toate 
cele patru laturi ale pamintului. Aceasta ne-o aminte§te Dumne- 

zeescul Semn al Sfintei Cruci pe care o fae 
Sfintitii Liturghisitori in Sf. Agnet (Miel) cu 

taind cruci§ in partea de 



IIS. 



XC. 



NI. 



KA. 



T-.-^ — 



1 . . . 






1 


1 




1 


■ 





format patrat, 

■ 

dedesupt. 

Sfintul Agnet (Miel) partea de deasupra 
cu pecetea §i initialele IIS.XC.NI.KA. Iisus 
Hristos Biruitorul, fi partea de dedesupt it- 
iata cruci§, aratind Mielul Crucificat, Jertfit 
pentru mintuirea lumii dreptcredincioase.. 
Semnul Sfintei Cruci din mijlocul acopera- 
mintului de deasupra de pe Sfinta Masa (Ma- 

inseamna Semnul 



rele 




Prestol) , 



' 






■ 
i 


I 





Sfintei Cruci facut de israeliti dupa porunca 
lui Dumnezeu data lor prin Moisi cu singele 
mielului pascal in ajunul iesirii lor din Egipt 
la intrarile locuintelor lor cu forme dreptun- 
ghiulare sau patrate, prin care si-au salvat 
din pierzare pe toti intii nascutii lor. 
Pecetea Dumnezeirii in forma literei T, Tav, initiala Tatalui 
Ceresc, cu care au fost pecetluiti pe fruntile lor alesii Bisericn Ve- 
chiului Testament pentru salvarea acestora din pierzare, inca nu 
trebuie lasata in profanare. Dupa Sf. Ap. Barnaba, litera T == 
300 oglindeste intrinsa pe Prea Sfinta Treime cea de o Fnnta. sa 
nedespartita, asa cum 1 = 10 si H = 8 ne da initiala Domnului 
nostru Iisus Hristos ITH sau HTI = 318, reamintindu-ne de stra- 
lucitele biruinte facute de Avraam cu cei 318 barbati din casa sa 
asupra celor patru imparati pagini, dezrobind pe nepotul sau Lot 
cu toata casa si averile lui (Fac. 14) si de cei 318 Sfinti Parinti ai 
primului Sinod ecumenic asupra lui Arie si a partizanilor lui, unn 
dintre ei chiar clerici, dezrobind foarte multe Suflete de clerici si 
credinciosi din molipsirea acelui Satanic ercs (Vezi Cazaniile si 
predicile Duminicii a 7-a dupa. Pasti). 

Semnele Crucii formate din patratele si alte forme ale Sfintei 
Cruci prin linii incrucisate care formeaza Semnul Crucii pe stofe, 
asternuturi si ori unde s-ar putea necinsti, sa se ridice de acolo 
din acea profanare, ori sa se stearga., sa. se strice Semnul Crucn: 
stricindu-1 desavirsit ori acoperindu-i bratele cu culoarea fonduhn, 



. 



1 



I 



b I 
L 






■ 


















m 







a§a cum ne sfatuiesc Sfintii Parinti ai Sinodului VI ecumenic in 
canonul 73 §i tilcul lui (Vezi p. 160 — 161 din aceasta carte). 

Multi profanatori ai Scmnului Sfintei Cruci sustin orbe§te ca 
orice covoare, mu^amale, asternuturi. .. "cu cruci puse pe jos sau 
mozaicuri, pietre, pavaje. .. cu Semnul Crucii, pot oamenii sa 
cake $i sa stea pe ele, deoarece pinzeturile cu care ne imbracam 
au Semnul Crucii in incruci$area urzelii cu batatura. Aceasta-i o 
amagire a vicleanului camuflat intrin§ii. Firele pinzei sint a§a de 
bine batute, incit nu se vede Semnul Crucii cu cele patru cornuri 
ale lui. Daca in pinzeturi ar fi Semnul Crucii Sfintii Parinti n-ar 
mai fi rinduit sa se coase pe culion sau pe camilavca chipul unei 
Cruci de purpura (Vezi V.R.M. o.c. p. 115 65), a$a cum purtau 
toti Cuvio§ii §i Cuvioasele pe camilavca deasupra fruntii (Vezi chi- 
purile lor din cli§eele cartilor biserice^ti §i din pictura Bisericii), 
a§a cum poarta §i azi I. P. S. Ierarhi. De asemenea nu s-ar mai pune 
Cruci facute anume din galon de aur, de matase, sau din cor dele 
colorate pe ve?mintele Sfintitilor Liturghisitori, adica pe: stihare, 
orare, minicute, epitrafire, briuri, bedernite, feloane, sacose, omo- 
foare . . . pe acoperamintele Sfintului Jertfelnic, a iconostaselor, 
dvera, etc. lata ca, §i din aceasta reiese clar ratacirea sustinatorilor 
profanarii Sfintei Cruci, ca lumina ii arata in ce infernala bezna 



intunecoasa se cufunda acei profanatori ai Semnului Sfintei Cruci 
cu minciuno-dascalii aceia ai lor. 

S-au vazut §i se vad adeseori cre^tini $i creatine care la Scau- 
nul Sfintei Spovedanii sau in timpul cuvintarilor luminal oare in 
acest scop, ca asculta, se prind §i chiar se hotarasc a implini sfatul 
Sfintilor Parinti ai Sinodului VI ecumenic, pentru a ridica, stride 
sau a strica Semnul Sfintei Cruci din locurile unde se profanoazil. 
Dar vail Cind se apuca de lucru i^i pierd curajul eel bun. Devin 
asemenea semintelor bune cazute pe locuri biUucite, pietroasr s.ui 
pline de spini (Mt. 13 7-24; Mr. 4 / -20 ; 1 <\ 8 5 15). Se pirnl 



» 



• 



i 



188 



Varna a 19-a 



■tfWf* 



A ereziilor $i Devierilor de la Ortodoxie 



pentru lucrarea cea buna, salvatoare din pacat §i din afurisanie, 
se pierd pentru lucrarea mintuitoare de Suflet ! Si aici apar in fata 
noastra cuvintele eterne ale Mintuitorului : „Multi sint chemati, 
dar putini ale§i . . . Strimta-i u§a, ingusta-i calea care duce la viata, 
§i putini siht cei ce o afla pe ea. Larga-i poarta, lata-i ealea care 
duce in pierzare, §i multi sint care se mgramadesc pe ele . . . Nevoi- 
ti-va a intra prin u§a cea strimta, ca zic voua, multi vor cauta sa 
intre $i nu vor putea" (Mt. 22 14 ; 7 13 — 14; Lc. 13 24; F. Ap. 14 22). 
Profanatorii vechi si not ai Sfintei Cruet groaznic pedepsifi. 
Lumea potrivnica activitatii Mesianice dupa crucificarea, omorirea 
§i proslavirea, inaltarea cu trupul omenesc la cer §i sederea de-a 
dreapta Tatalui Ceresc, crapa de ciuda, neputind suferi straluci- 
tele pelerinagii a multimii credincio^ilor, care sute §i mii, unii dupa 
altii, tot mereu se suiau pe Golgota §i se inchinau Domnului ina- 
intea Sfintei Cruci pe care fusese rastignit §i Jertfit ca un Miel 
de buna voic pentru ridicarea pacatului lumii. Atunci diavolul, 
care impacase pe Irod cu Pilat pentru a osindi la moarte pe Dom- 
nul nostru Iisus Hristos, a impacat si pe invrajbitii evrei cu ido- 
latrii romani pentru a ascunde Crucea Domnului $i a nimici cu 
desavir^ire acele pelerinagii crestine§ti. Sapind acolo pe loc o groapa 
adinca, au aruncat cele trei cruci impreuna cu cuiele §i inscriptia 
intrinsa, si le-au acoperit cu pamint. Toate gunoaiele si molozul 
din lerusalim le-au carat si pus acolo deasupra. Mai tir^iu, din 
indemnul evreilor, imparatul Adrian a facut deasupra acelui loc 
o capote in care a pus chipul idolitei Venus. Sfinta Cruce a stat 
in acea profanare vreo trei secole, pina in anul 326, cind a fost 
a f lata $i scoasa cu mare cinste de imparateasa Elena. 

Profanarea aceea a fost groaznic pedepsita de sus, cu: neinte 
legeri, tulburari, vrajma^ii, revolte singeroase, masacre §i prabu- 
sirea desavir§ita a evreilor. Rind pe rind, din an in an, au fost mace- 
lariti cu miile §i zecile de mii. Tara a fost pustiita, pamintul §i apele 
inro§ite de singe. lordanul baricadat de trupuri intrate in putre- 
iac|ie, valurile Marii Tiberiadiei §i ale Marii Moarte au devenit 
mai groaznice ca de obicei din pricina trupurilor oamenilor masa- 
erati §i aruncati intrinsele. Ierusalimul §i Templul arse cu foe §i 
distruse, si patria lor desfiintata pentru totdeauna. Pe ruinele 
lerusalimului sfint §i ucigator al trimi§ilor lui Dumnezeu si profa- 
nator al Sfintei Cruci, s-a facut un nou ora? cu temple pagine §i 
felurite monumente inchinate idolilor romani, care purta numele 
de „Elia Capitolina". Evreilor le era interzisa intrarea in acel oras 
cu totul schimbat. Si romanii au suferit multe batai Dumnezee?ti', 
cum reiese din istorii. lata urmarile profanarii Sfintei Cruci ! 

In toate vremile, §i in prezent, profanatorii Dumnezeescului 
Semn al Sfintei Cruci, cu toate motivarile lor, au fost ?i sint groaz- 









i 



1 









. 



■ 









■m 



;•; 



■ 
r 



I £■ 









169 



c 



nic pedepsiti. Aratarile Semnului Sfintei Cruci pe cer impair i M 
Constantin §i osta§ilor lui, lerusalimlenilor §i altora (Vezi Virile 
Sfintilor 7 §i 21 mai), a§ezarea lui in Biserica materiala in locul 
eel mai de cinste: sus, sus deasupra catapetesmei, deasupra tuturor 
Sfintelor Icoane §i deasupra Sfintei Mese in Altarul Bisericilor de 
catre soboarele Sfintilor Parinti, surpa toate pretextele profana- 
torilor acestui Dumnezeesc Semn, infierindu-i ca afurisiti sau taiaf i 
din Trupul Bisericii lui Dumnezeu. 

Foarte multi profanatori ai Semnului Sfintei Cruci am vazut §i 
vedem cu durere ca sint §i in vremile noastre cind lumina Ortodo- 
xiei straluce^te ca soarele ziua in amiaza mare. Ei sint a$a de groaz- 
nic imbroboditi cu o groasa patura a intunericului, incit sustin 
morti§ ca Cruci sint numai acelea de pe turlele Bisericilor, de pe 
Catapeteasma, de pe Sfinta Masa, de pe acoperamintele Jertfel- 
nicilor, analoagelor, amvoanelor, de pe ve$mintele sfintitilor Litur- 
ghisitori, de pe Sfintele Aere §i Prpcovete, etc. ; iar celelalte de pe 
:ovoare, a§ternuturi, mu?amale, etc. pe care le pun pe paturi, pe 
scaune si pe jos spre profanare prin starea §i calcarea pe ele, bodo- 
ganesc ca nu sint Cruci, de§i sint tot Cruci ca §i acelea din loeurile 
de cinste. 

Purtatorilor de nume Cre§tinesc! Inchipuiti-va ca aveti, de 

pilda, trei Icoane Sfinte cu chipul Mintuitorului sau trei fotogralii 

cu chipul vostru, §i puneti: cite una din ele pe perete, cite una pe 

pat, canapele, scaune. . . $i cite una pe jos. I-a priviti bine si grai<i 

adevarul: numai Icoana Sfinta sau fotografia voastra pusa pe 

perete este veritabila, cea de pe pat, canapele, scaune. . . sau cele 

puse jos pe pardoseala, nu-i Icoana Sfinta sau fotografie cu chipul 

vostru, pentru ca-i pusa in locuri de necinste? !. . . Apoi iata a$a-i 

cu chipul Dumnezeescului Semn al Sfintei Cruci. Ori unde va fi 

pus este tot acela^i Semn al Sfintei Cruci, cum adeveresc |i Sfinfii 

Parinti ai sinodului VI ecumenici in canonul 73. Deci, profanatorii 

acestui Dumnezeesc Semn, ca §i evreii §i romanii de alta data, au 

cazut §i sint cazuti sub dezlantuirea urgiilor Divine. Masacrcde cu 

imensele locuri, mese de cadavre de pe intinsul cimpurilor de razboi, 

de pe ape §i din vazduh, ca $i dezertarile multora din Sfinta Bis<^ 

rica la eretici, sectari, etc., pe linga rasplata multor nelegiuiri, 

sint §i o urmare a profanarii §i nesocotirii Dumnezeescului Semn 

al Sfintei Cruci (E?. 12 7, 27-25, 29-50; 17 8-16, II ; le/. 9). 

De asemenea §i felurite prabu$iri ?i despuieri . . . 

Groaznica pedepsire a mutilatorului Sfintei Cruci. Duj: 
lirea marii rascoale franceze din secolul XVIII, toate spitalele nan 
pline de raniti §i schiloditi de pe cimpul de lupta. Un preol cerce 
tind ranifii, incurajindu-i cu cuvinte de mingiien\ se opn^le la 
patul unuia dintre cei mai schiloditi, J?i-i zice cu bliiidr|r: ,,Aiu 



I |K»|o 









170 



Varna a 19-a 



• 



.At 




ce-ti lipse§te!" Ranitul i-a zis cu glas slabit: „Ridica patura ce ma 
acopera, $i vei vedea". Preotul ridica patura de catre picioare, §i 
se infiora groaznic, vazind ca-i lipsesc amindoua picioarele. Muti- 
latul cu glas stins ii zice: „Parinte! Numai de atita te-ai infiorat? I 
Ridica rogu-te patura §i de deasupra pieptului, $i vei vedea ceva. 
mai mult!" Preotul ridica patura §i vazu cu groaza ca-i lipsea $i 
miinile, ii lipseau amindoua bratele de la umeri. Cuprins de o groaz- 
nica infiorare, Preotul incepu a-1 mingiia, zicindu-i: „Ah, dragul 
meu, tare ma simt indurerat ca te vad a§a!" Ranitul oftind greu, 
i-a zis: „Parinte Sfintite! Nu mi se cade sa-ti fie mila de mine. 
Ceea ce vezi la mine e pedeapsa lui Dumnezeu! A?a am facut §i 
eu unei Sfinte Cruci. Inainte de a intra in lupta, fiind in tovara§ia 
unor prieteni u§uratici, vazind o Cruce, m-am aruncat asupra ei cu 
injuraturi, sudalme §i cu felurite batjocoriri, §i am darimat la pa- 
mint miinile §i picioarele Acelui Chip nevinovat. Dupa blestemata 
fapta a pornit razboiul, am intrat §i eu in lupta. La prima inca- 
ierare singeroasa m-a ajuns urgia Chipului pe Care L-am hulit §i 
mutilat. lata, a§a am rarnas §i eu fara miini §i fara picioare. Mi 
s-a daruit insa viata, ca, a$a sa-mi ispa§esc pacatul ce l-am savir- 
§it" 



Roadele pdcatului ! 



Crucea Sfinta straluceste 
Sus in cer si pe pamint . . . 

Cci ce-o-njura. . . o profaneaza 
Sint batuti de Domnul Sfint! 






Dupa trecerea rascoalei 
Celei mari facute-n Franta, 
Multi stateau raniti pe paturi, 
Multi isi blestemau viata! 

- 

Prin spitalele franccze 
Ticsite de schiloditi, 
Venea zilnic un bun Prcot 
Ccrcetind pe cei lipsitil 



C-ai fost eel mai greu ranit, 
M-ai lovit, m-ai schilodit, 
§i as vrea sa vad si eu 
De ce rrrembre esti lipsit ! ? 

Ranitul, cu glas stins 
De ranile ce le avea, 
li zis — „Ridica patura 
Si indata vei vedea"! 






. 















i 









Preotul induiosat 

A tras patura de-o parte, 

Si vazindu-1 fara miini 

ll mingiie... si-i zise: „Frate! 









Aducindu-le prin Domnul 
Mingiicre s-alinare, 
Indulcind prin vorbe sfinte 
Suferinta lor cea mare! 

Intr-o zi vazu pe unul 
Plin de jale, palid, stins, 
§i ii zise cu blindete: 
In ziar am vazut scris, 






Multa jale simt in Suflet 
Cind te vad asa ciuntit, 
Fara miinile-amindoua 
O, ce mult ai suferit!" 



„Nu, nu, sfintite Parinte, 
Nu se cade sa ma caini, 
Nici de mila mea sa plingi, 
Ci mai mult sa ma defami! 









m 



'J 



! 









iff 



. 









* 









\ 



A eroziilor ?l D«?vierilor de la Ortodoxie 



17) 



i' i m i 



Tot. ce vezi aici la mine. . . 
Ii pedeapsa lui Dumnezeu, 
Ce, prin nccredinte, hule 
Mult am meritat~o eu! 



* 



Incepind slujba-n armata 
Cu rai prieteni m-am unit, 
Injurind Cruci, Sfinte Icoane 
Eu mult am pacatuit ! 

Odata, vazui o Cruce 
La raspintie de drum, 
Si minat parca de dracul 
M-am dus iute s-o sfarim. 

Cu injuraturi grozave 
La pamint am darimat, 
Picioare sj miitii Sfinte 

Din Sfintul Chip Preacurat! 









a-mi 

N-a trecut mult s>a pornit 
Revolutia cea mare 
§i eu am fost pedepsit! 



Chiar in prima-ncaerare 
M-a lovit Domnul de sus, 

Vi rg £ C ^l p rca Sfint 
Al Larui Chip am ^u^„ n ^| 

i 

Cu masura blestemata 
Cu care am masurat, 
Mi s-a masurat si mie 
Asa . . . cum ma vezi in pat ! 

I 

Tot astfel . . . si-n multe feluri 
O patesc mereu vrajmasii 
Sf intei Cruci, a lui Hristos 
Si ai Sfintei Biserici — pismasii! 

I 

Cei ce-njura. Preotia 
Si hulesc cu-obraznicie 
Taine, Cruci, Icoane Sfinte, 
Ajung in mare urgie ! 

Duhul Sfint ii paraseste 
Diavolii de cap i-mbata 
Si-i indeamna sa urmeze 
Ratacirea lor stricata! 



Chinul lor nu dormiteaza 
Ei vor fi greu pedepsiti, 
C-o arvuna. . . iar dincolo 
Cu viermii neadormiti! 












Sd ne impodobim cu Crucea Domnului si nu cu desertaciuni 




i. Fiecare cre^tin ?i cre^tina, precum sintem indatorati, e 
bine sa purtam la piept, in sin, Sfinta Cruce, sa o iubim §i sa o 
folosim cu succes. E interzis cu desavir^ire tuturor cre^tinilor ^i 
cre$tinelor a se impodobi ca paginii egipteni, brahmani §i al|i idc- 
latri intunecati din toate vremile, cu satanicele zarzamuri idole^ti, 
cu care aceia i§i impodobeau idolii lor. A§a d.p.: „Pe gropnita (egip- 
teana) a lui Beni-Hasan sint inchipuiti robi tinind in miini... 
salbe, cu care intotdeauna era impodobit gitul §i pieptul regilor ^i 
demnitarilor. Zeii egipteni de asemenea erau totdeauna impodobiji 
cu salbe. Salbele, cite odata, li se aduceau in calitate de dar religics. 
Pe mormintul regelui Gorsintefa din dinastia XXVI, Faraon e 
inchipuit aducind salbe de aur, de diferite forme, zeului Amcn-R.'i. 
Sora Faraonului de asemenea e inchipuita aducind salba acehiia^i 
xzeu... Salbele acelea aveau citeva rinduri de monede (Vezi ?ji 
I. Bib. o.c. t.I, p. 467). Sfin^ii Apostoli Petru ?i Pavel intci/ic cu 
desavir^ire tuturor cre§tinilor a se impodobi cu astfel de de^eil.V 
ciuni (1 Petru 3 3-6; 1 Tim. 2 9; 1 loan 5 21 ; Ape. 17 J .'> 
Acestea sint Oprite ^i mai mult a s<» pune \)o Slinlele Ironnr h 









172 



Varna a 19-a 



^i m»iii — nmm i w a *n« m nn * 



t * i &«■■( m iM ffl 0H 



WTaicii Domnului cu Pruncul lisus Hristos in brate. Cei care imita 
pe paginii idolatri, se pri^j^iesc .groaznic. Doritorii de mintuire 
sa se intoarr*- A mai grabnic inapoi la Ortodoxie, la curatele §i sf in- 



± 



J*> tfl 



/« 



* 

nul Sfintei Cruet strtmb pe fetele lor §i~l fir of i 



neaza, bucura pe draci. Rinduiala Sfintei Biserici spune tuturor 
cre^tinilor dreptcredincio^i — cler §i popor, 









sa-§i faca. Semnul Sfintei .Cruci cu toata luarea-aminte, drept, 
fetele lor, ca sa se poata folosi. Ea ne arata clar ca schimonositorii 
acestui Semn Dumnezeesc se pagubesc groaznic §i cad in pedeapsa 
vremelnica §i vesnica. „Multi cre§tini fara nici o socoteala — zice 
Sf. loan Gura de Aur — fluturind cu mina, i§i fac Semnul Sfintei 
Cruci (strimb) pe fetele lor. Aceia insa se ostenesc in desert cind 
nu-§i inchipuiesc Crucea dreapta pe fetele lor. Numai dracii S€ 
bucura de ingimfarea aceea . . .". Dumnezeeasca Scriptura ne spune 
clar, ca: „Blestemat este eel ce face lucrul Domnului fara purtare 
de grija, cu ienevire" (ler. 48 10; comp. 1 Imp. 15 3 y 9, 35; 3 I 

'). Cre?tinilor! Priviti la Mintuitorul nostra lisus Hristos, 
mult patimitorul de buna voie pentru mintuirea noastra din iad, 
rastignit pe Crucea inalta de pe cre§tetul ple§uv al Golgotei ; toata 
greutatea Trupului Sau Omene 







sc, spmzurat pe Cruce, atirna in 

. Ce dureri 





tele Lui pe Cruce, cind. toata 



rent 




numai 
fier in 



• A 



V 

d 




a » 






noastra din tot raul! i\imeni 
roaznice au fost suferin- 
ului Sau omenesc atirna 






mimiior si pic 




..- 






x 




j 



cu piroane man de 



i sa ne lenevim a face Semnul Sfintei 



noastre. din len 




, on mai 




*% 




A 



P 



* 




V 




W 




iinu. ca aceia in 




ste 



ru§mea 
in putrefactie 
Cum sa nu ca 

nului cu lenev 
ale Semnului 
au cu ce opri 

le trag in iad, la Judecata particulars. 

osindite si muncite in iad Sjifletele acelora 



e, din mindrie §i ingimfare, 
s a cadavre 




" ce vor intra 

aceasta un mare pacat? 

mul celor ce fac lucrul Dom- 




Crucea dreapta pe 
o osteneala t>este 





ac nici macar 



:. e le 




t 





aceasta nu li se cere mc 




t 






v-» 




r»p c 




putea-o suporta? Cum sa scape aceia de infrico^ata Judecata, 
pentru matahaieli sau schimonosirea Semnului Sfintei Cruci, cind 
facerea acestuia a fost $i este un lucra atit de u§or de facut %\ atit 
de placut la inchipuit, a?a drept cum se cuvine unui bun cre$tin? ! 
§i daca dracii se bucura mult de aceia care schimonosesc Dumne- 
zeiescul Semn al Sfintei Cruci cind il fac pe fetele lor, apoi incht- 



1 



■ 






L ► 






A ereziilor si Devierilor de la Ortodoxie 



?•'.'■:■ 



173 



»V1I1 



* 

puiasca-§i ori cine are minte sanatoasa cu cit mai mult se bucura 
-dracii de cei ce pun a§ternuturi cu Cruci pe jos pentru profanare 
prin calcarea cu picioarele? De asemenea, cit de mult se veselesc 
•dracii de cei care pun zorzoane cu care i§i impopotonau paginii 
€gipteni, brahmaiii. . ; idolii lor, pe „Sf interna Domnului" adica pe 
Sfintele Icoane ale Prea Curatei Maicii Domnului §i pururea Fe- 
cioarei Maria cu Pruncul lisus Hristos Dumnezeu-Omul in brafe? 
Cit de mult se bucura dracii de cei ce pun §i calca cu picioarele 
pe Semnul Crucii de pe du§umea (podeala), mozaic, beton, covor, 
mu§ama ori alt a^ternut cu, Cruci ? Vai ! Vai I Ce orbire draceasca ! ! ! 
Cei care „sint sadul lui Dumnezeu" (Mt. 15, 13), intotdeauna ■ 
sa-§i faca Semnul Sfintei Cruci drept pe fetele lor p sa lupte a-I 
§terge de pe jos, sa se fereasca din rasputeri de a nu~l mai prof ana, 
ca sa nu cada sub afurisanie ... in robia f iarei apocaliptice. Ace§tia 
sa se osteneasca cu buna chibzuiala a cinsti si folosi acest Dumne- 
zeesc Semn al Sfintei Cruci ?i a curati Icoanele sfinte de toate zarza- 
murile sau de§ertaciunile idole^ti, cu care se impopotonau femeile 
§i fetele u?oare pentru participari la praznuiri |i petreceri anticre?- 
tine§ti, spre a deveni, a fi §i a ramine pentru totdeauna fii ai fcilei, 
ai Luminii, ai lui Dumnezeu, §i mo§tenitori ai "Noului lerusaMm 

2/;Efs. 2, 6;Evr. 13, 14; 12, 22-24; Ape. 21 ; 



Ceresc (Filip. 3, 





,Sa rascumparam vremea -— cum ne invata Apostolul 
zilele sint rele" (Efs. 5, 16; 6, 13; comp. Efs. 6, 70; Cols. 4, 5; Va\. 
11, 2; 3, 7- 

Fiilor! ce semn pur t dm? Semnul Divin if)? Ori anti-divin 



2, 7, 74; loan 12, 35) 




(666)- Patria recunoscatoare i§i medaliaza, onoreaza §i rasla- 
te§te cu daruri pe eroii sai merituo§i. Mintuitorul Hristos, Imparatul 
"uprem ?i etern, i§i medaliaza, onoreaza §i rasplate?te cu mult 
mai mult §i vesnic pe eroii Sai dreptcredincio?i §i buni luptatori. 
Aceasta o adevere§te Duhul Sfint, zicind Bisericilor: „Biruitorului 
ii voi da sa guste din mana cea ascunsa. Si-i voi mai da o piatrS 
alba cu un nume nou scris intr-insa, pe care nimenea nu-1 ?tie, decit 
numai eel care-1 prime§te. . . Pe biruitor il voi face stilp in Biserica 
Dumnezeului Meu $i nu va mai ie§i afara. . . Eu voi scrie pe el Nu- 
mele lui Dumnezeu $i Numele Cetatii Dumnezeului Meu, al Noului 
usalim, care se coboara din cer de la Dumnezeul Meu, §i Numele 
Meu (f) eel Nou" (Ape. 2, 17; 3, 72; 19, 72; F. Ap. 2, 21-38} 
9, 74-75; Rom. 10, 13; Filip. 2, 6-77 ; Mt. 2, 75-20). Kroii Israe 
iiti ai Vechiului Testament §i eroii Noului Israil peceilui(i culitera 
T initiala Tatalui Ceresc |i cu Semnul (f) Sfintei Cruci (Tez. 9, 4\ 
Ape. 7, 4; 9, 4), sint deosebiti de lumea zacinda in eel ran ( ! loan 5, 
19; 4, 4). Deci, toti cre$tinii $i cre?tinele mari $\ mit-.i, IVisloii • « 
pastoriti, bogati §i saraci, carturari $\ nec&rturaii, s& i\v Minn , 
Cunoa,§te: originea, lucrarile ininunalr v ,i foloasele mari alt* .urslni 



174 



Varna a 19-a 



A ereziilor $i Devierilor de la Ortodoxie 



178 




Semn Dumnezeiesc. Si a§a sa-1 cinstim §i sa-1 folosim cit se poate 
mai mult. 

Porunca Divina si f olosirea Semnului Sfintei Cruci e viatd. 
Dumnezeu in Paradis a poruncit omului sa manince din toti pom'ii, 
numai de pomul oprit sa nu se atinga ?i sa nu manince din el ca s6 
nu moara. Astf el, ?i in Paradisul spiritual (Biserica Vechiului §i 
Noului Testament) din multe feluri de semne, s-a ales Semnul (arma) 
Crucii sa-1 folosim cu buna chibzuiala si sa-1 cinstim ca pe un obiect 
Sfint, cu care se sfintesc toti ?i toate, §i fara de care nu se poate 
sfmti nimeni ?i nimic. Daca ar aduna stapinirea lumeasca pe toti 
lerarhii, Arhiereii |i Preotii din lume, zicindu-le: „Prea Sfintiti §i 
Cuviosi Parinti, sa faceti aici o Aghiazma sau sa savir?iti una 'din 
Sfintele Taine ale Sfintei Biserici, insa fara Semnul Sfintei Cruci!" 
Oare ce s-ar intimpla ? Toti Liturghisitorii ar vedea ca nu pot, ?i 
ar raspunde ca fara Semnul Sfintei Cruci nu se poate savir$i nici 
o Taina Sfinta, nici o rugaciune publica sau particulars. 
Tainele, serviciile religioase fi rugaciunile publice §i particulare, se 
sigileaza, imputernicesc si Fe sfintesc numai prin acest Semn, incon- 
jurat cu frica de Ingeri in ceruri, si cinstit a?a de minunat. El nu 
sufere a fi profanat, ci se razbuna groarznic a supra celor ce-1 pun 
pe jos, pentru a fi calcat in picioare, ori a sta pe el. Razbunarea 
grozava care a fost a supra Luciferului si a ingerilor lui, care 1-au 
nesocotit in ceruri ; asupra protoparintilor no^tri cind au calcat po- 
runca Divina mincind din pomul oprit; asupra Egiptenilor care 
n-au avut Semnul Crucii la intrarea locuintelor lor (E§. 12, 14) ; 
asupra Israelitilor in lupta cu Amalecitii, cind Moisi de oboseala 
iasa miinile in jos; asupra lui Iuda Iscarioteanul, cind in ziua intra- 
rii Domnului cu triumf imparatesc in Ierusalim §i-a rupt toiagul 
apostolesc in doua §i aruncindu-1 cu ciuda la pamint, bucatile toia- 
gului rupt s-au suprapus unul deasupra altuia in chipui Crucii, 
pe care el calcindu-o in picioare, a pierdut darul apostoliei, viata 
$i Sufletul; asupra ereticilor cre§tini fara Sfinta Cruce $i impartiti 
in sute de secte potrivnice unele altora, etc., aceia^i pedeapsa va fi 
?i asupra profahatorilor ei din toate vremurile. 

299) Am facut Semnul Sfintei Cruci cu capul acoperit (ca fe- 
meie adeseori cu capul descoperit) in casa, in curte (ograda), 
gradina, la lucru, cind am trecut pe dinaintea Sfintei Biserici, unde 
locuieste Dumnezeu... in P.S. Trup si Singe sau Sf. fmpartasanie 
sub chipui Piinii si al Vinului Euharistic; si pe dinaintea Sfintei 
Cruci, care ne reamintesc Rastignirea Mintuitorului nostru Iisus 
Hristos? Am facut Semnul Sfintei Cruci in felurite forme, in: cusil- 
turi, ales&turi, a^tcrnuturi, broderii, covoare, liicere, nuisaniale. . . 
pe care le-am pus, asternal pe scaune, l;lvi(i, ranaprie, pattiri. . , 



in 


















:,' 



si pe jos, pe dusumele, unde s-a profanat... prin sederea §i c41- 
carea cu picioarele acest „Sigil", „Semn" sau „Pecete a Dumne- 
zeului Celui Viu", Dumnezeiescul Semn al biruin^ei noastre asupra 
vrajmasilor nostri nevazufi si vazuji, Arma data noua Cre§tinilor 
de Domnui Hristos Dumnezeu-Omul prin Biserica Sa asupra diavo- 
lului? Am facut Semnul Crucii in pietre de pavaje, mozaicuri, beton, 
etc., si pus sau turnat jos pe trotuarele strazilor si a cur^ilor, prin 
case, scoli, Biserici, localuri publice, prin closete particulare si publice, 
etc., unde s-a profanat prin nesocotirea si calcarea lui cu picioarele ?! 1 1 
Am facut Semnul Sfintei Cruci pe fafa pamintului. . . si pe eel facut 
de altii nu 1-am stricat, nici nu 1-am sters? 

300) Am facut glume rautacioase si am grait mascariciuni la 
adresa dreptei credin|:e, a Bisericii si a clerului? Am cautat sa plac 
mai intii si mai mult oamenilor decit lui Dumnezeu? Am purtat 
numele crestinesc spre osindire vremelnica si vesnica? Am grilit 
glume cu cuvintele Dumnezeiestilor Scripturi sau cu cuvintele bise- 
ricesti? 

9 

i 

301) Am dus bani, jertfe, daruri... la altarele eterodoc^ilor, 
in capistele ereticilor, sectarilor? 

302) Am aparat, ajutat si incurajat pe: eterodocsi, eretici ^i 

sectari, cu cuvintul si cu fapta, ascultindu-i si urmind la capistele 
lor? 



. 



303) Am cugetat a jura strimb, cu voie, de nevoie? 

i 

304) M-am blestemat cu juramint si fara de juramint? M-am 
jurat a rasplati raul facut de alfii tot cu rau? Am implinit jur^min- 
tele rele facute la: minie, iufime, betie, sau in lipsa sanatoasei ju- 
deca^i ? 

305) In loc de impacare am tras pe aproapele meu la judecata 
si juramint? L-am judecat si osindit cu asprime? 

306) Am gindit, grait si susfinut verbal si scris, ca: cre§tinii 
si cei sfintiti: monahii si Preotii pot jura oricind? 

307) Am injurat de cele Sfinte? (m) 



- 



m) Cei ce dracuie, se dau dracului, injura de cele Sfinte, sf,- 
vir^esc o mare nelegiuire (Vezi „Pacatul dracuitului $i injura! uiilGJ 
de cele Sfinte", pp. 1-368, de aut. si pp. Vol. I 521 528, dm 
aceasta carte). 

308) Am vorbit cu dispre{ si hula despre Dumnezeu, Sfin|i, 
de Sfinta Cruce si unica Lui Biserici Soborniea jji Apostolic;!, spi- 



rituals si materiala, luptatoare ?i triumfatoare ? 

309) Am jurat strimb, drrpt, la judecalA, In I 
adeseori? M-am tmbiat a jura . am obicriul rrtu de ;i /ire: „'Atku" t 



nine, silil, nr 



Mill. 



176 



Varna a 19-a 



» 



Zau lui Dumnezeu" (n), „$tie Dumnezeu", chemind Numele lui 
Dumnez eu si al Sfinjilor Lui la toate desertaciunile si minciunik 

n) „Zau", adica: idol, drac, necuratul (Is. 44, 9—20; Ier. 10 
3-9; Avacum 2, 19; Lev. 17, 7; Ps. 105, 36-38; 113, 12-76; 
134, 15—18; Epist. lui Ieremia 1, 4-62; 1 Cor. 10, 79-27 ; Ape. 9, 
20). Canonul supune certarilor pe cei ce jura cu juraminte paginesti 
(ca: zau, zau lui Dumnezeu, sa mor, sa orbesc, sa n-am parte de 
copii, pe legea mea, sa ma ia dracul, s.a.) ; iar noi hotarim afurisirea 
pentru acestia (Sin. VI ec. can. 94; 25; 29; 30 Apost. ; 1 Imp. 14, 
24-46; comp. Mt. 5, 34-37; lac. 5, 12). „Preotul sa nu se jure 
fieste (cu nici un fel de) juramint, nici mic, nici mare, nici cu voie, 
nici fara voie ; iar de va face aceasta, sa se scoata din Preotie" (P.B.G.' 
pag. 114 (101)). „Preotul de va jura ori de voie ori de nevoie, sa nu 
mai fie Preot" (Apst. 21 ; Inv. p. canoane, d. Molitf elnic) . 

Mintuitorul opreste pe clerici si pe crestini a se jura ori in ce 
fel, zicind: „Ati auzit ca s-a zis celor de demult: „Sa nu juri strimb ; 
ci sa dai Domnului juramintele tale. Eu insa zic voua: „Sa nu te juri 
nicidecum. Nici pe cer, ca este Scaun al lui Dumnezeu, nici pe pa- 
mint, ca este asternut al picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, ca este 
Cetate a Marelui Imparat, nici pe capul tau sa nu te juri, ca nu 
poti face nici un fir de par alb sau negru. Ci, sa fie cuvintul vostru: 
ce e asa, asa, si ce e nu, nu ; iar ce e mai mult decit atita, e de la eel 



rau" (Mt. 5, 33 



d 



zicind: „Mai inainte de toate, fratii mei, sa nu va jurati nici pe 
cer, nici pe pamint, nici cu alt juramint oarecare, ci sa fie voua ce 
este asa, asa, si ce este nu, nu, ca sa nu cadeti in fatarie sau in osinda" 
(lac. 5, 12). Vezi si Cazania Duminicii 31 dupa. Rusalii, si „Oglinda 
Duhovniceasca", pp. 570-595; 633- 







2235-2261, de aut. 



o 
















sa lui 



v 



'€ 



• * 




fi 



e 



*4 




sllit. 



a mor, sa n-am parte de copii 



« 4> 




sau cu i 



corapt pe al 



• « 







sa jure strimb? Am ju 




super- 






m i^» j *>■ . — •* fl. 



o) Toti cre^tinii care se j 
de nimic, pacatuiesc mult §i 
Evreii u§uratici din vremea 



ura adeseori astfel pentru orice lucr 
e despoaie de Da nil Divin. Precum 



■ 




adeseori la afacerile lor zilnice 
se jura des, zicind: „Zau . . . 
nesc . . . pe copiii mei ... sa n 
pat a ... sa se dea . . . care ti 
juramintele mincinoase, sint 
Script ura §i de Sfinta Biserica. 




eilor §i a Mintuitorului se jurau 
la tirguieli, negustorie, a§a §i'ace§tia 
e ochii mei ... sa orbesc . . . sa pies- 
am parte de copiii mei. . . sa fie, 
a mint it". Astfel de juraminte, ca $i 
oprite de intreaga Dumftezeiasca 



V 

0<:t 



* 



< 













i 



A ereziilor $i Devierilor de la Ortodoxie 



177 



Mintuitorul a hotarit tuturor oamenilor, zicind: „Sa nu va ju- 
rati nicidecum... ci sa fie cuvintul vostru adevarat, ce este asa, 
ask, si ce este nu, nu ; iar ce este mai mult decit aceasta este de la 

(Mt. 5, 33-37). Asa hotaraste si Apostolul (lac. 5, 12) 




De asemenea si Proorocul Osia, zicind: „Nu va jurat! pe Dumnezeul 
eel Viu" (Osia 4, 75). Pentru aceasta si Sf. Vasile eel Mare zice ca 
iuramintul deodata este oprit, si cu mult mai virtos eel ce se face 
de catre cineva pentru a face rau cuiva (Vezi pe larg Sin. VI ec can. 
94; Sf. Vasile, 29; Apost. 25; 29; 30; 1 Imp. 14, 24-46) .Astfel, 
nimenea sa nu se mai jure pe Dumnezeu, nici pe faptunle Lui. tei 
care se jura, sa se canoniseasca ca ucigasii si curvarn, sa-i desparta 
de Impartasire si de Biserica. Desi in Vechiul Testament s-a icrtal 
a se jura; insa crestinilor nu e ingaduit a jura. Deci, nu se cuvine 



ere 



a jura nici pentru toata lumea (Pidalion, fila 500). 



37 



„A se jura 



tilcuieste acest loc fericitul Teofilact la Matei 5, 
o, - fiinaca"este mai mult decit „asa" si decit „nu", pentru accast a 
este de la diavolul. Dar vei zice: „Oare legea lui Moisi fundca |><> 
runcea a se jura, era rea?" Tu cunoaste ca atunci nu era lucru rau 
a se jura- insa dupa venirea Domnului Hnstos, este lucru ran. 
precum si'a se taia imprejur, si in scurt a tinea cele mdaicest.. !><• 
vreme ce si a suge tita este lucru cuviincios pruncilor; iar barha 

tilor e rusine.. .". 

Juramintul s-a dat si se da oamenilor care iubesc, fac si propagfl 
minciunile, fiind coplesiti de multimea acestora fundca nu slujcs. 
lui Dumnezesu cu trup si Suflet, asa cum sint datori a face; ci Ssa- 
tanei, lucrurilor, mgerilor, slujbelor si trufiei lui, de care s-au op 
dat la Sfintul Botez. Deci, ei parasind fagaduinta data la Sf. Bole/, 
si vietuind anticrestineste in felurite chipuri, li se impune la instan- 
tele iudecatore§ti a jura, spre a se putea citusi de cit a dibin dupa 
adevarul pierdut. Tot pentru dibuirea adevarulm se varsa at.tr., 
sumedenii de juraminte de oameni intre ei la feluntele convorbm, 

" dar acestea arata clar dzertarea lor din ad<- 




• Nu te jura nicidecum: ci graieste adevarul curat. Harbalul 
care se jura mult, se va umplea de faradelege si bicml nu se va (le- 
parta de la casa lui. De va gresi, pacatul lui va fi asupia .... |i 
macar de va trece cu vederea, indoit grese^te. Si de » jural in de! 




nu se va indrepta, ca se va umplea de rele casa lui. kste ,•'•" « |" 
este deopotriva cu moartea. Sa nu se afle aceasta in nu^lenin- In. 
Iacob (in Crestinism). De la cei binecrcdim ><>si toate a. -e-.h-.i s«- vol 
departa ? i in pacate nu se vor tavali. Cu vorba la.a ...... |...l.oe nu \\ 

obisnui gura, ca in aceea este cuvintul p.lcatul " (Mt. S, J7\ 

Is. Sir. 23. 20-15). 



> 



/ 




'■ft 



"A^K^ 1 ^ »*£. eHn osrnaa 






6, 7P- 12 27 9R- or '^ UnIe llmbi1, 

. *. 14 27-25, 2 Cor. 6, 76; Efs. 2, 20 



> 



A • , - - 24; 5, JJ-.J7). 

^MeniUe, sfaturile si lS£5fe el? ' ^ uri ^ ^~ 

#fi£^ V~ -stinilor drept- 

(adevaratii cre ? tini) cei chemat? sau"^^ C ° 1 ? fe ~ sint SfirSii 

fi a celor chemati la sfE v adunarea dreptcredinciosilor 

Hristostom - nu e tel^S J**?* ~ Zice Sf ' Ioa » 

Biserica aceasta este Trupul 3 1 ?& % f e 1 , W.9» de conglasuire. 

Biserica lui Dumnezeu si SSw^ 1 1 ? nStos - » Voi sinteti 

Voi sinteti Trupul lui Hristos S miiteTP" l0CUie?te fa voi -'- 

a pus pe unii in Biserica, indi pe Ap OS o 1? JT" ^ Dl ™zeu 

treilea pe dascali, dupa aceia ~m,S ' , d ° lIea pe Pro °roci, al 

a ]f or^ele, ^^£fft^ T^T"Z% 

22 > Ev r- 3, 6; 1 p etru ' 

popor -TaS^dLpt^ cfeZT **** «**«^ - cler ?1 
?i intr-un Duh Sfint nWi T? « * '• ° ar , e COnIucra •*« cuzet 
Sfintele Scripturi fi^ SH^ inVa ^ turi ^istente^n 
slava lui Dumnezeu du^l S "l^ S^ ° b?t6SC * P ent ™ 
sinteti lumina lumii vS SSii lultorulu1 ' Care z *e:„Voi 
lumineze lumina voastra ina intZ f "? P* mint ^i • • • A ?a sa 

voastre cele bune, sa prosSv asS S T^T' «*♦ ***¥ d fa *e£ 
(Mt. 5, 7^-74, 76) Maveasca pe Tatal vostru Cel din cwisJf 

7; 1 Cor. 5, P; 2 Tes. 3 T74 2 IoTn /°?^ ^ 18 ' 77; Rom - 16 > 
mlor Sfinti din ceruri se num^fl R ' ° ] ' lar ad «narea cresti- 
»-«; Int. Sol. 3, ^."STJSSP 5-gag^ (Ev, ? ]2 , 

?l hranita cu Singele si T upuT Lnf S> ^ J**" 1 ** ■tn>pilft 
■nsemnata prin sSntul Duh c 1 wSteT^SWc,* Ca d<> nu " tfi - 
• c are stralucesc mamaritari ?««„♦? , ( sl Sihul Sfint uhli Mir i„ 
!'» catre ucenicii sff^ Tare p^^ C ^J"^^ ,,< ""'" 
Proorocii au prezis-o.^pc^ f , ii , ' ' ''"' .™ h 'P«»»-«> .n.,i inainle, 

Bisenca est esc;.,... },„„ ull,^,. „j a i • C " , » M ^' < * "' ,s,< >". 

,( " '" Arhi«roilj>r, Tiim. v , M|„i m 



■ 



■■ 



■ 



a 












v,V 



1 



A ereziilor 51 Devierilor de la Ortodoxie 



179 



torul nostru Iisus Hristos. Este si balta lina a pacatosilor, prin care 
se spa la pacatele lor, si slava (glorie) dreptilor, scapare si pod catre 
Dumnezeu, lauda, veselie si bucurie tuturor crestinilor. Citi o iubesc 
cu toata inima si cu tot Sufletul lor, aceia vor lua cun'una de la 
Dumnezeu si se vor face mostenitori Imparatiei Lui; iar citi o vor 
defaima se vor osindi. 

Biserica se numeste, pentru ca pe toti ii cheama si pe toti ii 
aduna. 

Biserica se numeste Sfinti pentru ca Mintuitorul a sfintit-o cu 
Sfintul Sau Singe, si pentru ca Duhul Sfint neincetat o sfint este 
prin Sfintele mistere. Soborniceasca. se zice precum si Apostoleasca 
pentru ca. intr'insa invatatura Apostolilor si a Sfintelor Sinoade 
ramine neclatita. Iar Domnul Hristos se numeste Capul ei, fiindca 
acea Biserica in care ramine dogma Ortodoxa neclintita, este Trupul 
Lui (P.M.B. pag. 136; Arhiereul . Ioanichie Evantias, pp. 13-14). 

Biserica spirituals, e una. „Pe aceasta Piatra — adica pe Mine 
si credinta vie in Mine, a zis Domnul Hristos — voi zidi Biserica 
Mea, si portile iadului nu o vor birui pe ea" (Mt. 16, 18; comp. 1 
Cor. 3, 77; Efs. 2, 20; 1 Cor. 10, 4; Ape. 21, 14). „Va rog pe voi. 
fratilor, pentru Numele Domnului nostru Iisus Hristos, ca tofi || 
graiti aceeasi, si sa nu fie intre voi imperecheri; ci sa fiti intemeia|i 
intr-un gind si intr-o intelegere . . . Voi (adunarea tuturor cresti- 
nilor) sinteti Biserica lui Dumnezeu, si Duhul lui Dumnezeu locuieste 
m voi. De va.strica cineva Biserica lui Dumnezeu (prin invrajbiri, 
imperecheri, erezii, rupturi...), strica-1-va pe acela Dumnezeu; 
caci Biserica lui Dumnezeu este Sfinta, care sinteti voi ..." (1 Cor. I 
10; 3, 77, 76-77; 6, 19; 2 Cor. 6, 76; comp. loan 10, 7-77; 15, 
7-6; 11, 52; 17; Filip. 2, 2; Rom. 12, 76; 16, 77; 1 Cor. 12, 72-27; 
Efs. 1, 20-23; 4, 3-6; Colos. 1, 76-75). 

Biserica spirituals e Sfinta, desi are in sinul ei Sfmft si pdcatosi. 
Aceasta este de acord cu invatatura Domnului nostru Iisus Hristos. 
El aseamana Biserica Sa spirituals : 

a) Cu nayodul care scoate din apele mari pesti buni si ifti. 
,,lmparafia lui Dumnezeu este asemenea navodului care s-a annual 
in mare si a adunat tot felul de pesti. Dupa ce s-a umplul, pescarii 
il scot la mal, .si sezind jos, aleg in vase pestele ce este bun ; lar ee 

<;sli- ran. il aruncl ^taia... Asa va Ii la sliisilul vcai iilin, voi i.-.i 

tngerii si vor despirti pe (ctcstinii) cei rai din mijlocul (cieslinilor) 
■ -lor dicpti, si i vor arunca pe <-i in ciiptoml < .1 de foe. Acolo va 
Ii plingeiea si scrisnirea (lin|ilor" (Ml. 13, 47 SO; comp. Ml. 13. 
" 3<). 37 13, 22, / /■/; I r. 14, 16-27; I Cor. 3, If l>; 12, 

27; lis. -J. 30 33. Cols. I. it, 30; 2, Tim. % 30. \ P . v. :i) 



It 

13 



!•) (ii (.inn.), in 



i .in* cn'.li 



w — p . - I . - mm | f 

\ |>r Hiifv. (Mill Nrin.nh»l iln itAplii, 



^1 |li<Kllint-|r< ■M.irHh.lr clr VI A |lllil)lll »»MI (Ml III, '/ 10. 1/ Ii) 



180 



Varna a 19-a 




c) Cu prinzul nuntii imparatesti h r arP i „ * • 

cu cei vrednici ? i cei nevrednic i*L \ • V parte lm P reun * 
Mt. 22, 7-74) nevredmci pma la mdreptare ori judecata 



Mt. 22, 7-74). 

d) Cu robii buni si rai 



■ 18,23-35). 




e) Cu fecioarele intelepte ? i ndntelepVe (Mt 25 7 7* 
5ehle noas, re , precum ?i noi i( £™ ^-5 '^»rta nouagre- 

12 — 15; comp. Ml 18 P?—?^ \t; • ■ " no§>tn... Mt. 6 
Sa Taina Po^aintei pe^n* tileSrea'T "* * **** in * ise ™ a 
telor (Mt. 16, 19; l( 18-35 • S lb 27^ ' ?' T iertarea P aCa ~ 
Ape 7, 7J-75). Noi vedemcaVhLAn Rk ; * J ° an l 8 ~ 70 > 

membri ,,aveau toti o inim^ £X£? To^T & -° ^' " f arda 
Anania ? i Sapfira, cite un Simon ™£?Ld °\? e mai & asea " cite un 



smge m Corint, cite un Diotrefis sHtf S - + ? Jimestecator de 
4 £-24; 20, 25-JO; ], Cor 5 7 * ^ P ac „ a to?i (F. " 



2Ti ^if Ioan l p T/^ A P c -'2;3) 



6, 13 ; 6, 9 





5, 7-5: 



2 Cor. 2, 5-11; 



ce 
si nu 



_ __ T ,. ^"""lezemm Meu 

se coboara din cer de ] a Dumnezenl M.^ti " lui CeIui nou ~ care 
Am auzit un glas mare S^S' ^iS???/?? ?1^ ■ • 
cu oamenii ? i se va salaslui cu' Tf^n^ lm ^""^u 
l f u ?1 Dumnezeu va fi *u ei , Du^iTal of P — ^ Ll " 




21, J; comp. 1 Cor. 3, 76-77- Efs 2 91 

lm Dumnezeu, este deja intre - '< *'* * ^ aA 
Xautati — * 




mai intii 




c 3, 72; 



mparatia 
14 



33; Lc. 12 



J7 




27-22; 25 



M C to io e JTp? 5 -IT^f -i^'i^" S ' 

12 2, 13 24, 52; 'is'-J;' £ *l y f ! £"?* Jf ^; 18 23; 

BtsencaCre&na e Israehd Nou loan Vrt IS '- r 
Bisenci ale Asiei, si va doreste h»r «i " l0ar \ s , ^ v oua, celor sapte 

era si de la Cei ce vineTdin oart.n ? T" * k Cd Ce este ' Cd «' 
inaintea Scaunului &*% toZ f«i ^ ^ Duhu " ^are stau 
Hristos, Martorul credmcios CH W f ^ Pai "i ea Domn < ll »i Drti 
'"mparatilor pamintulul S nf^W^ ^ I?"* 1 ' Sta P f ">'l 
noastre cu Singele ^^1^1^^ ^ "" ^ iM 

m L( ,l 1,l(ul <l'n noi <, impanltic ... 



< 





















,ia 










/ 



A erezillor ^1 Doviorllor de la Ortodoxie 



!H1 



preo^i pentru Dumnezeu, 'Fatal Sill. A Lui sa fie slava §i puterea 
in vecii vecilor, Amin" (Ape. 1 4—6). 

Bisenca spirituala este un corp al caret Cap este Iisus Hristos. 
„Acela (Dumnezeu) a dat (in Biserica) pe unii Apostoli, pe allii 
Prooroci, pe altii Evangheli§ti, pe altii Pastori ?i Dascali, pentru 
desavir^irea Sfintilor, spre lucrul slujbei, spre zidirea Tfupului (Bise- 
ricii) lui Hristos, pina ce vom ajunge toti la unirea credintei $i a 
cunostintei Fiului lui Dumnezeu, in barbat desavir§it, la masura 
virstei plinirei lui Hristos, Qa sa nu mai fim noi prunci, invaluindu-ne 
§i- purtindu-ne de tot vintul invataturii, in amagitura oamenilor, 
iir vicle§ug, spre me§te§ugirea in^elaciunii ; ci, adevarati fiind in 
dragoste, sa cre§tem toate in El, Care este Capul Hristos. Din Kl 

se §i incheindu-se prin toata pipairea 

ir face ere: 
(Efs. 4 77 







, dupa lucrare, dupa masura fiecarui rnadular face cre§terc 4 a 

' "irea sa sirigur in dragoste../' (Efs. 4 77— 16 

-2 





17) 12 12 



; Efs. 1 22-23 \ Cols. 1 



spre 

comp. Rom. 12 5; 1 Cor 

18—24). „Au nu §titi ca trupurile voastre sint madularile lui Hris- 
tos?, . . Cei ce se lipe§te de Domnul este un Duh . . . Nu §titi ca trupul 
vostru este loca§ Duhului Sfint ce locuie§te in voi, pe Care-L aveji 
dela Dumnezeu si nu sinteti ai vo§tri? Ca sinteti rascumpara^i CU 
pret. Proslaviti dar, pe Dumnezeu in trupul §i in duhul vostru,Cai( 
sint ale lui Dumnezeu" (1 Cor. 6 15 




12 72-50; Efs. 5 JO- 




comp. Rom. 12 5; 1 Cor. 




is erica s 




e 




cu 




istos si 'Dumnezeu. „Parinte Sfinte, 
sfinteste-i (pe ucenicii) ace§tia in adevarul Tau... Pentru dinsn 
Eu Ma sfint esc pe Mine Insumi, ca si ei sa fie sfintiti in adevar. 



Eu nu numai pentru ace§tia Ma rog ; ci §i pentru cei ce vor crede 
prin cuvintul lor in Mine ; ca toti sa fie una. Precum Tu Parinte in 
Mine §i Eu in Tine, ca §i acedia in Noi sa fie una ; ca sa creada lumea 
ca Tu M-ai trimis. Slava care Mi~ai dat»o Mie, am dat-o lor, ca sa 



fie una precum Noi sintem una. Eu in ei $i Tu in Mine, ca sa fie ei 
desavir^it intr-una, §i ca sa cunoasca lumea ca Tu M-ai trimis si 
i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine. Parinte, pe care i-ai 
dat Mie voiesc ca unde sint Eu §i aceia sa fie impreuna cu Minr, ca 
sa vada Slava Mea, Slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca M-ar 
iubit pe Mine mai inainte de intemeierea lumii" (loan 17 17—24; 
comp. F. Ap. 9 7-5; Rom. 12 5; Efs. 1 70; Gal. 3 28 ; 1 Cor. 12 
13—27; Cols. 3 77). „Cel ce sfin|e$te $i cei ce se sfinjiw. lot i slnl 
dintr-Unul; pentru care pricina nu Se ru^inc.iza a-i muni pi* <lina. 

iraji, zicind: „ Spune-voi Numele Tau fratilor Mei, in mijlocul iiis'e 

■ • ■ #■•« mm.. m a* Mk * ■ ■ _- ... _ 



I 



? 



nindu-Mil spn I )insul M 



Si iarilsi: „Iata In .si pruncii (fiii .si fiicele Itisnirii Mrlc) p<- vixrv 
Mi i-;« dat Mir Duiniiezni . . ." (V v. 2 11 18\B1—8\COmp Kfl. I 
4; $27; ( <»1». 1 22; luda I 24; A|.i , l\) 8). 



i 






182 



Vama a 19-a 



Biserica spintuald e compusd dm vii si repausati. Odinioara au 
venit la Mintuitorul saducheii, care zic ci nu este inviere si L-au 
intrebat pe El, zicind: „ tnvatatorule, Moisi a zis: De va mu'ri cineva 
neavmd feciori, sa ia fratele lui pe femeia lui si sa ridice saminta 
fratelui sau. Deci, erau la noi sapte frati. Cei dintii insurindu-s'e, 
a munt, si neavind saminta, a lasat pe femeia sa fratelui sau. Asij- 
derea si al doilea si al treilea, pina la al saptelea. Iar mai pe urma 
de toti a munt si femeia. Deci, la inviere a caruia din cei sapte 

*?,? S?^ ? Ca . t0 ^ au avut "° P e ea "- lisus raspunzind, a zis lor: 
„Va rataciti nestnnd scripturile, nici puterea lui Dumnezeu, ca la 
inviere nici se msoara, nici se marita ; ci sint ca Ingerii lui Dumnezeu 
in cer Iar pentru invierea mortilor, au n-ati citit ceia ce s-a zis 
youa de la Dumnezeu, graind: „Eu sint Dumnezeul lui Avraam, 



iJumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacob? Nu este Dumnezeu, 




•M al mor^ior; ci al viilor" (Mt. 22 23-32; Mc. 12 18 
Lc. 20 27 



38). 





„Nimeni din noi vieaza luisi, si nimeni luisi moare. Ca de viem, 

Domnului viem, ? i de murim, Domnului murim. Deci, sau de viem, 

sau de murim, ai Domnului (sa fim) sintem. Ca spre aceasta si Hristos 

a munt si a inviat si a vietuit, ca sa stapineasca si pe cei morti, si 

pe cei vn . . . Ca toate sa le uneasca sub un Cap in Hristos si 'cele 

dm ceruri, si cele de pe pamint, intru Dinsul" (Rom. 14 7-P- Efs. 
1 10). 

Arhiereul Onia si Proorocul Uremia, repausafi, au imbdrbatat 
pe Iuda Macabeul la lupia pentru apdrarea Biseri'cii. Iuda Maca- 

, neincetat cu toata nadejdea credea ca va avea ajutor de la 
Domnul ... El a vazut in vedenia visului sau vrednic de credinta . . . 
cum ca Onia, eel ce fusese Arhiereu, om bun, cuvios, cuceniic la 
fata ?i cu obiceiuri bune, si la vorba. cuvios, care din pruncie s-a 
nevoit in toate lucrurile faptei bune, acesta cu miinile intinse se ruga 
pentru toata adunarea Evreilor. Dupa aceasta s-a aratat un barbat 
cu caruntete si cu marire minunata, si prea cuvioasa marire era 
imprejurul lui . . . Onia a raspuns §i a zis: „ Acesta este iubitorul de 
frafi Proorocul lui Dumnezeu Ieremia, care se roaga mult pentru 
popor si pentru sfinta cetate". Iuda Macabeul a mai vazut in ve- 
denie, cum ca Ieremia a intins dreapta si i-a dat o sabie de aur, <=>i 
cind i-a dat-o, i-a zis acestea: „Ia aceasta sfinta sabie, care este dar 
de la Dumnezeu, prin care vei surpa pe vrajmasi". Iuda a aratat 
visul ostasilor sai. Deci, mingiindu-se cu aceste cuvinte foarte bune 
ale lui Iuda, care putea aprinde inimile voinicilor spre virtute si a 
le imbarbata, a socotit sa nu tabarasca; ci vitejeste sa navaleasca 
si barbateste sa. se apuce si sa se bata, ca sa se aleaga lucrul ; pentru 
ca si cetatea si sfintele si Biserica erau in primejdie. De femeie si 
de prunci si de frati si de rudenii, aveau mai pufina grija. Frica I<»r 



: 









■ 



























iffl 



















A ereziilor §i Devierilor de la Ortodoxie 



1h:j 



* ' I L " 

cea mai mare ?i cea mai dintii, era pentru sfintita Biserica 



a 



• n 



(2 Macab. 15). 



Sfi 



credinciosii de pe pamint. „Voi v-ati apropiat de Muntele Sionului 
§i de Cetatea Dumnezeului Celui viu, Ierusalimul eel Ceresc ?i de 
zecile de mii de Ingeri, de adunarea celor intii nascuti care sunt 
scri§i in ceruri, de Judecatorul tuturor Dumnezeu, de duhurile 
dreptilor celor desavir^iti, si de Iisus, Mijlocitorul a?ezamintului de 
lege eel nou, ?i de singele stropirii, care graie^te mai bine decit al 
lui Abel" (Evr. 12 22-24] 1 4; Lc. 15 70; Efs. 2 79; 3 9-70). 

Patru batrini s-au prins intre din§ii sa traiasca intr-un Suflet 
impreuna in veacul acesta, §i iara§i sa se afle impreuna §i in ceruri, 
crezind cuvintului stapinesc, care zice: „Daca doi din voi se vor uni 
pe pamint, pentru tot lucrul ce vor cere, va fi lor de la Tatal Men, 
Care este in ceruri". Astfel, trei dintre dintii petreceau in nevoin1;&, 
se lini^teau in pustie ; iar celalalt le slujea la toate trebuintele. Dupa 
oarecare vreme doi dintre ei s-au sfir§it in Hristos §i s-au dus la lor 
de odihna, iar doi — poslu?nicul §i unul din cei ce se lini§teau 
ramas pe pamint. Ducindu-se poslu§nicul la oarecare ascultare, din 
zavistia vrajma^ului, a cazut in curvie. Atunci s-a descoperit unui;. 
din batrinii cei vazatori cu mintea, ca, cei doi, care se savir§iser;i , 
se rugau lui Dumnezeu pentru fratele slujitor, zicind: „Da pe fr.i 
tele sa se manince de leu, sau de alt a fiara, ca, spalindu-se de pleat, 
sa vina in locul acesta in care sintem noi, £i sa nu ramina jos unirea 

Intorcindu-se fratele de la ascultarea sa, 1-a intilnit un 



.-in 



noastra 

leu §i cauta sa-1 omoare. Batrinul care se lini^tea, a cunoscut ceea 
ce s-a facut, caci i se descoperise §i lui, §i deci, statea la rugaciune, 
rugindu-se lui Dumnezeu pentru fratele, ?i indata a statut leul. 
Cei doi Parinti, care se savir§isera, se rugau lui Dumnezeu, zicind: 
„Rugamu-neTie, Stapine, ca sa se manince de leu §i sa vina impreuna 
cu noi in fericirea aceasta! Nu asculta, Sfinte, pe eel ce se roagS 
Tie pe pamint". Batrinul insa se ruga lui Dumnezeu cu lacrimi ^i 
cu tot dinadinsul ca sa se miluiasca fratele $i sa se izbaveasca de 
leu. Dumnezeu a ascultat rugaciunea lui §i a zis celor ce erau in 
cer: „Cu dreptate este sa ascult pe acela, ca voi aicea sinte^i in odih 
na, izbavindu-va de sudorile §i ostenelile vietii; iar acela este obosil 
in ostenelile trupului, §i apoi se lupta cu duhurile rautatii. IVntru 
aceea este cu dreptate aceluia sa-i dau darul". Atunci iiulata lenl 
s-a departat de la frate, care venind la chilie, a aflat pe ball in inca 
plingind pentru dinsul. El i-a povestit toate cite i s-au intimplal 
§i §i-a marturisit pacatul pe care 1-a facut. Cunoscind ca Dummv.cMi 
1-a miluit, s-a pocait din toata inima, ?i in pujinil vreint? a vrnil 



la masura cea dintii, ostenindu-se impreuna ( f u el ^i biliinnl. Ap«.i 
hi adormit §i H, ^\ s a descoperit l)aliimilni \a/,atoi . n mintea, i I 



184 



Varna a 19 a 



— . 



A ereziilor $i Devicrilor de la Ortocloxit 1 



ier> 



toti patru s-au a§ezat la un loc, dupa fagaduintele cele nemincinoase 
ale Domnului nostru Iisus Hristos (P.c.c. pp. 365—6). 

Biserica materiala este locul ales, destinat, sfintit adunarii 
credincio§ilor pentru rugaciune §i primirea darurilor suflete?ti (Mt. 21 
13; Fac. 28 77-22; 3 Imp. 8 26 -30; 9 3; Mih. 4 2). O aleasa ? i 
anumita Casa este Casa lui Dumnezeu (2 Imp. 7 5—16; 3 Imp. 8 
72-7 3, 18-19, 38-39, 43-48; 9 3; 2 Paral. 7 72-76; Agheu 2 
7-9; Mih. 4 1-3). 

Maica Domnului a fost adusa in Biserica Domnului §i inchinata 
Lui, cind a fost prunca de trei ani. 

In Biserica Domnului a stat Maica Domnului pina la virsta 
de 15 ani, petrecind acolo in rugaciuni, citire §i meditarea Dumne- 
zeiestilor Scripturi $i in lucrarea hainelor preotesti. 

In Biserica materiala „Casa Domnului" s-a aratat Arhangelul 
Gavriil lui Zaharia Preotul de-a dreapta altarului tamierii pe cind 
tamiia (cadea) el, vestindu-i na^terea fiului sau loan §i despre misiu- 
nea lui (Lc. 1 8—22). 

In Biserica materiala a Domnului Se aduce Mintuitorul ca 
Prune de 40 de zile cu plocon, doua turturele sau doipui deporumbel, 
dupa cele spuse in legea Domnului (Lc. 2 22—24). Aici vine §i dreptul 
Simeon (Lc. 2 25—35). Aici vine si proorocita Ana, fiica lui Fanuil, 
care traise cu barbatul ei sapte ani; iar atunci, batrina de 84 de ani, 
nu se departa de Biserica Domnului; ci petrecea acolo cu post §i 
cu rugaciune (Lc. 2 36 

Iosif si Maria, in fiecare an veneau din Nazaret la lerusalim 
(120 Km), si se inchinau in Biserica Domnului (Lc. 2 41). 

Iosif si Maica Domnului, cind Iisus a implinit 12 ani, L-au 
dus la lerusalim in Biserica Domnului. Iisus ramine in Biserica cu 
invatatii, §i §ezind in mijlocul lor, ii asculta si le punea intrebari. 
La intrebarea Maicii Sale ca de ce a facut a§a, Iisus i-a raspuns: 
„Pentru ce M~ati cautat? Au nu §tiati ca in (cele ce sint ale...) 
Casa Tatalui Meu Mi se cade sa fiu?'\ (Lc. 2 48-49). 

Dupa botez §i postul de 40 de zile §i 40 de nopti, diavolul pune 
pe Mintuitorul pe aripa (acoperi^ul) Bisericii (Lc/ 4 9; Mt. 4 5). 
Domnul nostru Iisus Hristos in viata Sa publica Se ducea adeseori 
sa se roage in Templu §i in sinagoga. De asemenea si Sfintii Apostoli 
si urma^ii lor, dupa pilda Mintuitorului, se adunau in Biserica lui 
Dumnezeu. Acolo ei laudau §i binecuvintau pe Dumnezeu (Lc. 24 
52—53). Ei a^teptau cu un cuget in Biserica $i prin case ingaduind 
in fringerea piinii (F. Ap. 2 45—47). Se suiau in Biserica pentru 
rugaciune (F. Ap. 3 1—8, 27). Uneori Apostolii erau sco?i cu sila 
din Biserica lui Dumnezeu (F. Ap. 3 7—2, 8; 4 7—5). Apostolii ?i 
credincio§ii suiti in Biserica Domnului, stateau tO$i la rugaciune 
intr-un gind in prrdvorul lui Solomon (F. Ap. 5 12 — 14). fngerul 













w 

Domnului scotind pe Sfintii Apostoli din temnita, ii trimi^ in Bise- 
rica pentru a grai (predica) poporului Cuvintul lui Dumne/.eu 
(F Ap. 5 79-25). Sfintii Apostoli toata ziua nu incetau a predica 
Cuvintul lui Dumnezeu in Biserica si prin case (F. Ap. 5 42). Sf. Ap. 
Pavel marturiseste ca dupa convertirea si botezarea sa, se suia in 
lerusalim si se ruga in Biserica, unde i s-a aratat Mintuitoru, tn- 
mitindu-1 la neamuri (F. Ap. 22 7-77-75-2/) ; 24 77-72; 11 26). 
El ne indeamna pe toti crestinii - Pastori si pastonti sa-i f im urma- 
tori lui prin mergerea la Biserica si inchinare acolo, m Casa Dom- 
nului (1 Cor. 4 75-76; comp. 1 Cor. 14 28 40, 34). 

Biserica Noului Testament a Domnului Hristos e mai slavita 
decit Biserica Vechiului Testament (Agheu, 2 6-9). 

Crestinii, in vremea prigoanelor, se duceau in pesten, catacombe, 
in pustietati, in largul marii ... la casele lor de rugaciune, chiar cu 
primei dia vietii lor. Rugaciunea f acuta in Biserica, in loc sfintit, 
unde tot ce lie inconjoara ne indeamna la uitarea griplor zilnice 
si la evlavie, are mai multa putere. Rugaciunile facute in Biserica 
sint negresit mai bine primite, fiindca aici nu sintem smgun. Sfintii, 
ale caror Icoane sint zugravite pe pereti, ne intovarasesc in ruga- 
ciune si due la picioarele Celui Prea Inalt rugile noastre (Ape. 5 
8- 8 4)' Aici puterile ceresti iau parte nevazut la adunareacredincio- 
silor aici vine insasi puterea Domnului si Mintuitorului nostru; 
aici se aduna duhurile Sfintilor celor trecuti dm viata aceasta cil 
si ale celor ce sint inca in viata. Biserica este locul de rugaciune ca- 
raia i se potriveste, fara indoiala, fagaduinta: „Unde smt doi sau 
trei adunati in Numele Meu, acolo sint si Eu in mijlocui lor (Mt. 18 
20) Deci cei ce zic ca nu este nevoie sa mergem sa ne rugam in 
Biserica, deoarece lumea intreaga este Biserica lui Dumnezeu, nu 

dar nici nu stiu ce este rugaciunea. Pentru eel 






numai ca gresesc, — , ..- : -■ ~ . . . 

ce de buna credinta nu vrea sa se roage in Biserica, dar totusi se 
roaga mult si staruitor in alt loc, unul ca acela se va duce negresit 

si lei BiscriccL 

Desi unii crestini deviati de la dreapta credinta, cazut,i din 

Dar sustin orbeste ca nu trebuie Biserica, si ca Dumnezeu nu lo- 
cuieste in Biserica care-i facuta de oameni, si nu se slujeste de mum 
omenesti (F. Ap. 7 46-49; 17 24-25; 3 Imp. 8 27; 2 Paral. 2 6; 
6 18) ■ totusi Dumnezeu a poruncit oamenilor a-1 sluji ca uniu /edi- 
tor si'stapin al lor, dupa care El le va rasplati (Ps. 2 70; Lc 1 JS; 
17 7-70; comp. Mt 624; Lc 16 13; Gal. 1 70; 1 Inn. 6 17-10; 
lac 4 4-1 loan 2 75-77). Cei ce ii slujcsc Domnului llnslos trebuie 
a-I urma Lui, si acolo unde va fi El, vor fi si slujitorii Lui (lean 12 
26 14 J' 17 24] 1 Tim. 4 76). Cei care slujcsc 1'iului vor Ii ciiwUJi 
de'T, tarCe.es. '(lean 12 26). T<>\\ cei care slujcsc Domnului vol I. 

rasplatiii «lu|.a cmlincio S ia lor (Ml. 25 / /.»', 1 1-30, 3l,, 46; .1 



186 



Varna a 19-a 






-8; 



47-51 ; Lc. 12 42-48; 22 29-30; 19 72-27; 16 70). Multi sluji- 
ton buni au fost persecutati in slujba Domnului (Mt. 21 33—39- 
Mc. 12 1-8; Lc. 20 9-75; F. Ap. 7 52-60; 1 Tim. 2 75; Evr. 11 
36—38). Desi Dumnezeu nu poate fi cup rifts intr-o .Biserica mate- 
riala, totusi locuieste si lucreaza in ea (Mt. 23 27 ; Fac. 12 
28 72-22; 35 7-74; Es 25 8, 22; 3 Imp. 9 2-9; 2 Paral. 6 72; 
7 1-3, 12-16). Acolo in Biserica, in Cortul si Templul Sfint, deasu- 
pra Sicriului Sfint dintre Icoanele Heruvimilor de aur, Dumnezeu 
S-a aratat si a vorbit cu Moisi si Aaron $i cu alti alesi placuti ai 
Lui (Es. 25 22; 29 42-43; 30 6, 36; Lev. 16 2; Num. 1 7; 17 4' 
7 89; 1 Imp. 4 4; 2 Imp. 6 2; 3 Imp. 8 13: 4 Imp. 19 15; 2 Paral. 6 
2;Ps. 17 7-72; 5 1-7-12; 10 4; 26 6-1. , 79 7 ; 89 7 ; 131 7-P, 



74-75; 137 7-2; Eel. 4 77; Avacum 2 20; Cint. celor trei tineri 
1 30). 






Primii crestini, in lipsa Bisericilor materiale, se adunau si slu- 
jeau in Templu, apoi si prin case (Mc. 14 75; Mt. 22 77—72; loan 
20 19; 1 Cor. 16 19; F. Ap. 2 46-47; 12 72-77; 10 6, 9-17, 32; 
20 7-8), sub cerul liber (F. Ap. 16 13), in locuri ascunse, in pustii, 
in catacombe, si in corabii lansate in largul marii, etc. (T.L. o.c. Tom 
II, pg. 55-61; 175; Tom. 3, pg. 61). 

311) N-am lucrat din rasputeri a pazi poruncile Domnului, ba 
am si luptat a le disprefui, huli fi calca? M-am Impartasit cu ne- 
vrednicie cu P.S. Trup si Singe al Domnului nostra Iisus Hristos ? (r) 
Am scuipat in cele trei zile dupa ce am primit Sfinta Impartasanie ? 
Dupa Sfinta Spovedanie si Sf. Impartasanie, m-am intors cu stiinfa 
si voinfa la feluritele pacate, facindu-ma astfel fur de cele Sfinte? 
Am crezut rau, ca cei ce se impartasesc mor? Dupa ce am mincat, 
din uitare, am luat: Sfinta Aghiazma mare, Sfinte Particele, Sfinta 
Anafora, Sf. Aghiazma mica? Am luat Sfinta Aghiazma mare fara 
pregatirea cuvenita, uneori invrajbit, certat, intinat? (Vezi intre- 
barea 278, pp. 734-735, din aceasta carte). Si Sfinte Particele contra 
vrajmasilor. . le-am pus pe foe. . . le-am dat pe apa. . . cu meniri 




i 












i 












■ 



i 



(r) SFATUIRE LA O ClT MAI BUNA PREGATIRE PENTRU 
SFiNTA IMPARTASANIE. Noi toti citl ne-am botezat, ne-am 
spalat de pacatul stramosesc, ne-am unit cu Hristos, ne-am imbra- 
cat in El, ne numim Crestini, si ne-am facut fii — dupa Dar — ai 
lui Dumnezeu (Gal. 3 27; 1 Cor. 6 77; loan 1 12-13; 1 loan 3 1-3). 
E drept, ca atunci ne-am lepada: de Satana, de ton to lucrurile, 
slujitorii (ingerii cazuti), slujbele si trufia lui, am suflat si am sniipat 
asupra lui, ne-am impreunat '< u Hristos, am crezut lui *i m-am 
inchinat Lui, fagaduindu-1 ra-I voin sluji mini n |.„j. Mai pe mum, 

















































A ereziilor si Devierilor de la Ortodoxie 



187 






insa, slabindu-ne, molesindu-ne §i obisnuindu-ne in patimile, nepu- 
tintele §i alunecarile in felurite pacate din cele 365 de feluri, ne-am 
trezit §i ne trezim iarasi slugarind vechiului stapin, tiran si rau, 
adica diavolului celui ucigator de oameni din inceput <?i tatalui min- 
ciunei (loan 8 34, 44). Aceasta cunoscindu-o toti: mari si mici, 
barbati si femei, batrini si tineri, bogati §i saraci stapinitori §i su- 
pusi, Pastori §i pastoriti, calugari §i mireni, care ne-am botezat 
in Hristos, cunoastem, vedem, si stim cu totii ca sintem leprosi de 

felurite si multe pacate. 

Aceasta stare ne indurereaza adeseori, ne ingrijoreaza si ne 

sile§te a alerga acolo unde ne-am putea curati $i vindeca. Maica 

noastra Biserica vazindu-ne astfel de leprosi §i slabanogiti de p&- 

cate, ne indeamna zilnic, sa mergem la baia pocaintei cu spovedanie 

adevarata, ca leprosul Neeman Sirianul la lordan, in care afundin- 

du-se de sapte ori, indata s-a curatit desavir$it, ca slabanogul de 

la scaldatoarea oilor, care cersind mila Domnului: ,,Doamne, n-am 

om", indata a fost vindecat, si ca multi alt ii care prin buna oste- 

neala §i credinta au scapat de pacate ?i chinuri. Precum bolnavii 

alergind la Domnul'cu Credinta, s-au folosit, vindecindu-se suflr 

te§te ?i trupe§te; a§a §i noi, imbolnavindu-ne de lepra pacatelor, 

sa alergam la duhovnice?tii no§tri Parinti, |i sa le marturisim toa.tc 

pacatele prin grai viu, pentru a primi doctoria vindecatoare (cano 

nul folositor), dezlegarea §i iertarea pacatelor, dupa rinduiala Bisc- 

ricii lui Dumnezeu. Adevarata pocainta are patru parti lucratoarr : 

1) Infringerea, adica necazul §i indurerea desavir!?ita a inimii, 
care o simtim pentru ca prin pacatele savir§ite am intristat pe Duluil 
Sfint, am miniat pe Dumnezeu prin calcarea poruncilor Lui Diuniu;- 
zeie§ti. Aceasta infringere sta in a uri pacatul sau voin t a launtricft 
a omului vechi, a-1 parasi ?i a nu-1 mai face niciodata. Durerea si 
infringerea inimii este alcatuitoarea pocaintei. Cit timp se afla aceast a 
in inima, omul este in pocainta. Dar indata ce acestea lipsosc din 
inima, omul a fefit din lucrarea pocaintei, ca fierul scos din foe, se 
race§te ?i se innegre§te. Adevaratul Crestin, ca si un bun fin, se 
pocaie^te pentru ca altfel 1-ar dezmo?teni sau 1-ar alunga din rasa 

2) Marturisirea trebuie a o face cre?tinii p<Icatosi h\ cr\ m.u 
iscusiti Duhovnici. Dupa cum in bolile trupesti, in (.a/am df ( 
ra^ii, omul se intereseaza serios care doctori sin! nni invfl t* 1 1 * V 1 
opereaza mai bine, mai la sigur, cu succes, salvind \)v mulh de la 
moarte; a§a §i bolnavii sufletesle, sa alerge la Duliovuir.ii en m.u 
iscusiti pentru a-i vindeca si ru\H\\ de paratr. Dupa ce nni inlii 71 a 
sototit toale jmcalele, lea insemnai pe hirtie, lea rilll him 11 ilr 
saple ori si le a \\\vH\\t\ pr de insl ; apoi rum Ulrica hid rtolpltoi; 
inapoi la lalal sau (are I asleplu, uyu |i p.M.»!o',ul uirt^ Im Du\\»\ 
nicul imaral, inaiiiliui Scaillllllul tin judendil ititlcral lvillt'A^' lilMW 



pe 



'. 



»8 



Vam.t a 19-a 



■-.—* M-" t-+m*mmmm 



i cu 



ta nevazut tnsttsi Hristos Dumnezeu Omul, Care I a$teapti 
•arint&scft dragoste, pentru a-1 mintui din relele in care s a cufun- 

la1 si mortificat. ' r . 

Ca si aceia, pacatosul trebuie sa stnge cu indurerare dm adincul 
taflctului sau: „Parinte, am gresit la cer si inaintea Ta, Si nu mai 
in I vrcdnic a ma mai numi fiul Tau . . .". Toti crestinu fi crestmele 
■;V/uti in felurite pacate, sa stie ca: de nu-si vor face cuvimcioasa 
,,,,'lare a pacatelor lor, mai inainte de a le martunsi, raram cu 
•le in fiinta lor. De ce? Pentru ca uitarea aceia s-a facut dm voia 
■mi negliienta lor voluntara. Putind mai din timp a-si aduce ammte 
lc ole cu o 'serioasa cercetare, n-au facut-o pentru aceia raram cu 
iScatele neiertate. Cei care dupa serioasa cercetare s-ar mtimpla sa 
iiitc vreun pacat nemarturisit , ca un om uitator, zic ca s-ar putea 
orta dimpreuna cu cele multe marturisite. Insa daca isi aduce 
aminte pe urma de vreun pacat, sa alerge la Duhovmc si sa-1 martu- 
riseasca. Pacatele nemarturisite si necanonisite apar inaintea paca 
losilor in vamile vazduhului si inaintea judecatii particulare si 
rale. Martunsirea f 





«+ 



sa o faca cu umilinta ca fiul risipitor 

zice 



i a Zacheu §i alti pacato§i, fara a acuza pe aljii 
Sf. loan Hrisostom — lui§i. i§i. este prihanitor" . 
pentru ca nu in loc sa imputineze sau sa mic§oreze sar 

sa I 




cma cu mar™ 
§i osindirea. 



turisirea pacatelor sale, sa le inmulteasca, adau v 

La aceasta marturisire, fara a invinui pejiltn, ne ^deamiia 
Sf. loan Scararul, zicind: ,,S ' x ' "* A " ry ~+'*^ wx ' 



si nu te nisina: A mea este umfla- 
Inn Parinte. A mea este rana. Din a mea lenevire s a lacut §1 nu 
din a altuia. Nimeni nu e pricinuitor al acestor rane; nici om, nici 
duh nici trap, nici altcineva; ci numai lenevirea mea 






Miirlurisirea e bine sa fie cit mai deasa, insa adevarata, msotita de 
fneerea roadelor vrednice de pocainta, nu A ~ 4 '— * rr ^° 15 



"orma goala 

3) Doctoria vindecatoare, canonul cuvenit, 

* "* " " vnicul... Canonul e 




i ne pcnitentul fi a i~l da 

a pocaintei, savir?irea in binele insan&to§itor a 

peilitentul trebuie a primi cu mare bucurie canonul 





J4. 



.a D 




mail: citirea cartilor Sfinte spre lummarea sau 

- - " * * ' " r 'xistos Care lumineaza tutu 



^irea din bezna 



necuno^tintei la lumina lui 
iu/';aciuni, metanii, milo 




ii 





/a 



stenii sau 







canoane. De as 





1L> 



v 



•Mi 



p.imeasca si departarea de tmpaxtasire in ami rmduiti sau pina Is 
facerea canonului rinduit, pentru ca prin aceasta mica certare un 
blinzeste minia cea mare a lui Dumnezeu asupra lui. Cu un canonas 
vrcmelnic scapa de infricosata canonisire vesnica. Asadar, eel ce 
so nocaieste este dator sa ceara un canon mai mare sau mai mult. 
Snovcdania fara canon sau lipsita de facerea roadelor vrednice 
de i>ocainta, e asemenea trupului fara Suflet. Canonul cuvenit cu 
implinirea lui e SufleUd victor al Spovedaniei 9 i mintmru fenci- 







♦ 



A ereziilor si Devicrilor do la C)rt(Kioxio 



189 



toare a pocaintei pacato§ilor marturisiti. Spoveditii, prin facerea 
canonului cuvenit, devin fiii Bisericii §i ai lui Dumnezeu. Precum 
fintinile spurcate din care nu se scot toate mortaciunile, desi s-ar 
sfinti de Preoti, tot spurcate ramin, cei ce scot apa cu bucati de 
cadavre nu pot bea desi sint sfintite; asa §i spoveditii, fara cura- 
tirea serioasa prin canon sau facerea roadelor vrednice de pocainta, 
tot pacato^i ramin, afara din Imparatia lui Dumnezeu (Ape. 21 8 ; 
27; 22 15). A^ijderea patesc §i cei ce dupa curatire se reintorc la 
pacate (Lc. 9 57 --62; 11 23-26; 2 Petru 2 20- 



22). 



■*i. 



MPLINIREA CANONULUI ADUCE PACE SI BUCURIL. 



Vezi pp 



>^-^ 




din aceasta carte. 



4) Dezlegarea sau ietarea se da penitentilor dupa ce s-au mar- 
turisit in parte, adica numai cite unul,. cum prescrie rinduiala Sfintei 
Biserici, in Sfintele Pravili §i in Molitfelnic, nu cite doi, ori cite mai 
multL Dupa spovedania adevarata, Duhovnicul ii da canonul cuve- 
nit. Daca penitentul simte ca e prea mic canonul, poate face si mai 
mult. De i se da voie si se simte ca poate, se linpartase^te ; iar de 
nu-i da voie, sau nu se simte, i§i mai amina Impartasirea, pina ce 
se va pregati cit mai bine, ca lmparta§indu-se, sa se foloseasca §i 
sa nu se prime] duiasca. Gresesc foarte mult, $i se §i prime] duiesc 
muiti din aceia care mere de se lmparta§esc numai cu citirea molit- 



felor de marturisire si de dezlegare facute peste zeci, sute si chiar 
mil de persoane de un Preot. 

La hramurile Manastirilor mari s-au citit, dupa un obicei stra- 
vechi, §i se citesc aceste molitfe de catre Arhiereu, Episcop, Mitro- 
'polit, sau Patriarh, peste mii §i zeci de mii de persoane, dar nu li 
s-a spus, nici nu li se spune ca numai cu acele molitfe sa mearga sa 
se Impart aseasca. Arhipastorii §i Pastorii luminati ^i pastoritii 
adevarati, adica fiii si fiicele Bisericii, nu cuteaza a trece peste rin- 
duielile Sfinte, asezate de Sfintii Parinti, temindu-se sa nu cada in 
osinda furilor si tilharilor, care sar pe aiurea, adica peste rinduielile 
sfinte, de buna' voia lor (loan 10 1,8,10; F. Ap. 20 29—30). 



Oare aceia care 




vite, jefuiesc case, despoaie pe altii de 



drepturi prin marturii mincinoase, ]ura strimb, descinta, vra]esc, 
avorteaza cu voia . . . si se lmparta§esc cu o singura molitfa facuta 
peste multime dupa noi obiceiuri potrivnice rinduielii Sfintei liise- 
rici, se Impartasesc cu folos? ! Dar aceia, care poate i§i marturisesc. 
pftcatele insa nu primesc, nici nu-$i iau canon sau reteta vindecS.- 
toare, oare se Impartasesc cu folos? Asta ca $i cum ar sfinti cincvn 
un vas spurcat fara a scoate spurcaciunea din (^1 sau a-1 CUlft^i 
cum trebuie mai inainte de a-1 sfinti. Impartasirea cu Spovedanir 
farS. ( aiionisiica (uvenita, ,,fai( k rea roadelor vrednice de poeaiiija" 

(Mt. li S) insotiti numai de sfatul sit nu mai faci pa« atele acele. i s.m 



!)() 



Vama a 19-a 



A ereziilor .•jfi Devierilor de la Ortodoxie 



191 



cclea, e asemenea unei fintini spurcate care se sfinteste de Preot 
Ara a se scoate mortaciunile din ea; asemenea croitorului ce da 
napoi haina rupta si murdara fara a o curati si cirpi, numai cu sfa- 
u 1 sa o poarte sanatos, fara a o mai murdari si rape; ca eel ce da 
mmul flaminzilor si insetatilor din casa. cu sfatul: sa nu mai fla- 
nin/.i^i si insetati, fara a-i hrani si adapa; ca spalatoreasa ce da 
napoi oamenilor'rufele murdare sa le poarte iarasi, dindu-ie sfatul: 
a mi le mai murdariti ; si ca eel ce ar da sfatul gospodinei cu gunoiul 
n casa pina la genunchi, in care foiesc soarecii, viermii si felurite 
ivine, cu sfatul: sa nu mai faceti gunoi acolo; ca cei ce ar pretinde 
lomilor : nu sa faca roadele cuvenite, ci numai umbra ; ca cei ce ar 
ice paduretilor: de acum inainte sa nu mai faceti padurete amare, 
i numai mere bune, cretesti, etc., fara ai altoi, etc. etc. 

Asta-i intocmai ca rufele la spalat fara apa, ca fierul de lucrat 
ara foe si lovituri de ciocan, ca lemnul destinat pentru mobile fara 
UCrarea lui in fierastrau si uneltele timplariei, ca paduretii fara 
iltoire, ca consultatiile medicale fara retete si doctorii, ca profesorn 
ara canonisirea predarii lectiilor, si scolarii sau studentii fara cano- 
lisirea invatarii materiilor, ca meseriasii fara lucrarea mesenei, 
a lampile ce nu lumineaza, ca sobele ce nu incalzesc, ca masinile 
lefecte, etc. etc. Oare aceia sint Impartasiti sau primej duit i ? Sau, 
int Impartasiti cu P.S. Trup si Singele Domnului nostru Iisus 
Iristos, ori cu'foc? (Vezi V. Sf. 19 Ian. o.c. pp. 968-9). Se lumi- 
teaza unii ca aceia la fata ori mai rau se intuneca? (Vezi V. Sf.23 
)ec. o.c. pp. 1192-3). Se Impartasesc si de Mintuitorul Hristos 
)umnezeu-Omul, ori numai de Preot? (T.D.L. o.c. cap. 43, p. 97). 
i'raum fintinile in care au cazut niscai vietati si s-au spurcat, ca si 
.asele care s-au spurcat, numai dupa ce s-au spalat si curatitbine 
;c sfintesc ca sa poata fi curate si folosite de oameni ; asa si oamenn 
.acato'siti, numai dupa ce se curatesc prin spovedanie adevarata si 

- - " * partasanie, alttel 

13; 9 76-77; 25 3, 8-12, 24-30, 
11; 8 18-24; 1 Cor. 10 76-77, 

22; Evr. 10 26-29).' 

1 )aca pentru aducerea darului la Sf . Altar trebuie a ne impaca 
u cei pe care i-am jignit, nedreptatit, jefuit, etc., cu cit mai mult 
id? Cu atit mai mult cu cit Dumnezeiasca Impartasanie e nemar- 
<init de superioara darului adus la Sf. Altar (Mt. 5 23- 4; Evr. 
} 11—14, 23—28). Pastile noastre din Sf. Biserica Ortodoxa, adica 
Dumnezeiasca tmpartasire cu Insusi P.S. si Dumnezeiescul Trup 
>i Singe :>1 1 )ommilui si Mintuitorului nostru Iisus Hristos Dumnezeu- 
Oinul, nu c pasiile s'implu sau numai figurat cu o simpla molitfa 
(, .i la Calvni) care se da cu ])olonicul sau cu lingura in ulcele cresti- 
mloi d<- peste inunU. Si acolo la Crestinii Ortodocsi e o nesfirsit de 



se invrednicesc de Dumnezeiasca 



•anomsire, 

,c primej duiesc (Mt. 22 77 

//~45; 22 45-57; F. Ap. 5 7 

20- 



ii 



■1 



1 

m 



•M 



+ ■ 



tfl 












■j 



■4 






1 






' 









• 






mare deosebire intre pantile ce se da tuturor cu o simpla molitfa, 
$i Pantile cele Mari §i preasfintite, adica Dumnezeiasca Imparta- 
sanie sau Cuminicatura, care se da numai de Arhierei sau de Preot i 
numai acelora care s-au spovedit cite unul, li s a dat ?i §i-au implinit 
canonul, pregatindu-se anume pentru aceasta unire cu Hristos. 

A^adar, Dumnezeiasca Imparta^ire cere anume o imperioasa 
pregatire prin Sfinta Spovedanie adevarata, individuala, cu faee- 
rea roadelor vrednice de pocainta, pentru a se folosi, §i nti numai 
simplele molitfe sau dezlegari ca la pantile cele mici. La micul pa?te 
facut cu rugaciunea litiei sau artosului, merge §i cu o molitfa fa- 
cuta peste zeci, sute §i mii de persoane. Aici la lmparta?irea cu P.S. 
Trup $i Singe al Domnului trebuie o pregatire cu mult mai serioasa, 
oit se poate mai desavir^ita, cu cit Dumnezeiasca lmparta?anie sau 
Cuminecatura e superioara acelor pa§ti mici, figuri sau inchipuiri. 

Unii, rezemindu-se ]>e duhul vedeniilor (!!!), dau Sf. Impar- 
tasanie tuturor, fara a-i mai pregati cu Sf. Spovedanie individuals 
?i facerea roadelor vrednice de pocainta dupa rinduiala Ortodoxiei. 
Dar noi stim ca sint si vedenii bune si vedenii false, rele, primej dui- 
toare (Vezi „Oglinda Duhovniceasca", pp. 297-340; 1065 r 1107) 
de autor). Felul lucrarii celei mai inalte adevere$te veritabilitatea 
vedeniilor. Se mai bazeaza in darea Dumnezeiestilor Taine fara 
buna pregatire pe „minuni" ?i ca ^locul e sfint si-i sfinteste pe toti". 

dreanul, ca: Fara de noi (diavolii) nici o cintare bisericeasca nu se 
face, $i nic i ° adunare monahiceasca nu se savirseste" (V. Sf. 19 
Ian. o.c. pp. 966—8), lupta a stinge luminarea aprinsa care trebuie 
sa lumineze; razboieste sa amageasca, sa atraga in slujba insela- 
ciunii $i pe unii din cei alesi (Mt. 24 24). Multe din Sfintele Biserici 
Si Minastiri s-au facut pe anumite locuri unde s-au aratat vedenii 
Si s-au facut si minuni; ele insa traiesc ca si fiecare crestin, cit timp 
ramin in Cuvintul lui Dumnezeu si in rinduielile sfinte ale dreptei 
credinte. Minunea se face de sus pentru deschiderea ochilor celor 
})utin" credinciosi si chemarca lor la mintuire, cum s-a facut cu Saul- 
Paverin drumul Damascului (F. Ap. 9 7—79), cu generalul roman 
Plachida - Eustatie cind a vazut pe Mintuitorul in Crucea luminata 
dintre coarnele cerbului pe care voia sa-1 vineze (V. Sf. 20 sept.), 
cu pacatoasa Maria Egipteanca, cind o putere nevazuta a oprit-o 
a intra in Sf. Biserica ca sa sarute Crucea Mintuitorului (V. Sf. 1 

aprihe), s- a - m -d. 

Cind credinta buna s-a infiripat si cre?te tinzind spre clesvir- 
Sire prm adevarata alimentare din Tezaurul Sfint al unicei Biserici 
a lui Dumnezeu, nu mai e trebuin^J de vedenii si minuni. Minunea 
er;» mai mare — ruin aricvereftt Si un Sfint Parinte Cite* a ne 
runnasle gieselile pacnlelr noastir 91 %i. ne /Mijun < it mai 



« 



192 



Varna a 19-a 



grabnic a ne curati de ele. Ei bine, aid, vrajmasul mintuirn oame- 
nilor, bate razboi mai tare si mai camuflat, pentru a atrage in cursa 
sj in iadul lui sumedenii de Suflete, silindu-le sa sara pe aiurea, 
peste rinduielile Sfintei Biserici, adica nepregatiti pentru a se Impar- 
tasi cu „Sfintele" ce se dau cu folos numai ,,Sfintilor , adica celor 
curatiti de pacate (Mt. 16 19; 18 18; loan 20 22-23; S 22-25; 
Mc. 2 5-11 ; 1 5; F. Ap. 19 18-19; 1 loan 1 9, 8, 10, 7; Ape. 1 

5-6; 5 9-10; 7 9-77). ',..-• i"* 

Privitor la indemnul ce se face .ca : „locul e sf mt si cei ce calca 
pe el se sfintesc", noi stim ca lui Moisi la rug si lui Isus Navi li s-a 
poruncit: „Dezleaga-ti incaltamintele de la j*3^*fe# >g 
pe care stai tu este sfint" (Es. 3 7-5; Is. Navi 5 13-15) Tot astfel 
i se porunceste si oricarui cleric sau crestin, mai mamte de a merge 
la Sf. Impartasire ori in care Sfinta Biserica, Schit sau Mmastire 
ar ft, sa-si dezlege, prin spovedanie individuate si canon legatura 
pacatelor sale si apoi sa se fmpartaseasca. Mai stim dm mtelepcmnea 
binecredinciosilor strabuni, ca: „Nu locul sfinteste pe om; ci omul 
sfinteste locul", atunci cind umbla dupa Dumnezeu si nu nesocoteste 
sfaturile Bisericii Lui, pentru ca: „Cine nu are Biserica de mama, 
nu are nici pe Dumnezeu de Tata" (Sf . Cipnan ; Prov. Sol. 1 8 , 

6 20; 2 Lege 32 7). ., w MTP „ mHai , 

Mintuitorul inf iera aspru pe luden „gura casca care umblau 
alaturea de dreapta credinta, „cerind sa li se arate vreun semn dm 
cer". Oftind adinc, a zis: „Neamul viclean si preacurvar cauta semn, 
si semn nu i se va da lui decit semnul Proorocului lona Vol , 
de nu veti vedea semne si minuni, nu veti crede Mt. \238-M, 
16 4- Mc' 8 77-72). Prin aceste cuvinte Mintuitorul vrea sa-i traga 
de la necredinta alergatoare dupa vedenii, semne si minuni, la lu- 
minata credinta adevarata care mintuieste, la invatatura Dumne- 
zeiestilor Scripturi si la sfaturile unicei Sale Bisenci. Sf. Ap. si Hv. 
Luca in Faptele Apostolilor (F. Ap. 2 46; 20 7), arata cum crestinii 
primari se Impartaseau in toate zilele pentru a fi gata zilmc a-si 
da viata pentru Hristos, deoarece in acele grele pngoane nu erau 




siguri de viata de dimineata pina seara, nici de seara 
neata. Pastor'ii si pastoritii aceia de aur se Impartaseau si pentru 
curatia, evlavia si zelul lor Sfint. „Ei - zice Sf. Cipnan, ep. 55 - 
prim'ind Trupul si Singele lui Hristos, se pregateau sa moara pentru 
Dinsul". Dupa incetarea prigoanelor, crestinii ne mai fiind expust 
a-si da viata pentru Hristos, se Impartaseau mai rar, unii numai 
odata in an. Chiar si pustnicii: unii pentru smerenie si mare 

- . . ^ • * lx"l 



racer 



nicie, alUi poate ca nu se simjeau vrednici, desi erau cu Inalta viata. 
se Impartaseau o data in an, ori la doi ani (Sf. loan llrisostom, 
Om. 17 la Kvr.; Sf. Ambiosie, Sacram. V, 4). 









■ 1 



■S 



a 



■J 






A ereziilor §i Devierilor de la Ortodoxie 



193 



4 f 

Vorbind despre Impartasirea multora de ^-f^^*" 
Hrisostom zicea: Mm ™ Impartasesc de fnca mortii dar tot in 
iad se due...". Alta data fiind intrebat care Impartasire e mai 
buna cea deasa ori cea rara, Sfintul a zis: „Nici cei care se Impair- 
Sesc o data in an, nici cei care se Impartasesc mai. de mul e on 
sau mai des, niei cei de mai putine ori; ci numai cei ce au mima 
euraS viata neprihanita, iiinffc gindului curat, sa Se apropie Ce 
care nu sint asa, nici macar odata ... Socoteste cum te necajesti 
asupra^tomlui, asupra rastignitorilor, vezi sa nu te f act ? tu 
vSovat Trupului si Singelui lui Hristos .. . Multi se Impartasesc 
c^pu lui Hristos, prost, cum se intimpla, mai mult .din obicei 
™ dimSnduiala deck din buna socoteala si intelegere. Asa zic ei, 

Postul Mare — ziua 




sa nu 



Dp va sosi patruzecimea ^- x w^*,^* * — -~ — . . 

tSc^ceste^ile fara a ne Impartasi". Dar nu aceasta e prmurea 
Sfintelor Taine; ci lamurirea in credmciosie si curatia Sufletului 
Cu aces ea apropie-te. Fara aceasta niciodata. . . Vremea apropieri 
si ne fie nouaitiinta gindului curat . . Acestea e zic catre v01 
care va Imparta^iti ?i catre voiDiaconilor care slujiti. Este tre- 
bSnra a grii si catre voi care>multa osirdie, cu mare gnja ji 
cucemicie 5 trebuie a imparti Darurile acestea, care a veti mare ras- 

^latvwi P^reva cu vreo rautate, si-iingaduHi a se Impa. 
tasi £ Masa aceasta, sa stiti ca Singele Lui din mimile voastre se 
la cere M?car Voievod, ori eparh, ori incununat cu coroana, daca 
L apropie cu nevrednicie, opreste-1 cu tarie, ca'tu ai mai mare sta- 
ninke decit acela ... Vezi dar tu Diacone, sau tu Preotule . . . nu 
da sabie in loc de hrana, sau macar din nebunie de va veni acela 
- crt^,vlrraseasca opreste-1, si sa nu te temi. . . Daca nu indiaz- 
nosti SSSEa^Ua mine. Nu voi ingadui sa se f aca aceasta 
a sase fmpa taseasca fara cuviincioasa pregatire). Mai bine 
I ler a mt depart i de Suflet decit a da Singele ft apinulm celor 
v I id (nepregatiti). Singele men prefer a se varsa mai mamte, 
1, ia da Singele eel atit de ifffricosat celor cenu se cuvme 
Acestea le zic nu ca sa-i opresc, nici ca sa-i diem ; c. ca .ninco- 
s^ndu? sa-i intoarcem sa poarte mai multa gnja de dinsu (prm 
J ". aHmentarea lor cu Cuvintul lui Dumnezeu, spre a redeven, 
3S^SSS vrednice de impart M irea ai Hrist.s Dunme.eu 
t a 1 o- Tc 1 M — 19' loan 8 5/ ; 5 24—Zy, o <u , \<k ti , £*> 

A, ; ,,'i>..mm- z ™ il vom lace milosliv, p<- mulV «'« » '"'I* 
ii^'lS vn,lnk« U vom afb. br pe,,,,,, si,,,,,,,, , , stri d 

.„.,,;,,,.;, ,1,- i-riift nniliii <"i, vom lua plala buna... ■ 

,,,,,, ' , ,; 1 " :i( .,sl t .'i,Vva sl.....i.i ai- SI- n (i,, <!,• Am. ..-.,■■... , ... 



, ;, V\vi\\\\ ?-.ft <l«*i» von 



V,\., TinpAlt. r,r.r, .V. IHIIII.il |)P CTJ pilT.^'l 



N 



194 



Varna a 19-a 



* i t 



iar nepregatitii sa nu cuteze a se lmp&rta§i decit numai dupa bulla 
pregatire, pentru a nu se prime jdui, sau osindi vremelnic §i ve^nic 
(Mt. 22 12-13) 25 7, 3, 7-12, 24-30). 

A§a a oprit Sf. Ambrosie Episcopul Mediolanului pe imparatul 
Teodosie (cu al caruia ordin se ucisese 7 000 de razvratiti)'. Cind a 
venit imparatul pentru a intra in Sfint a Biserica, Sfintul Ambrosie 
1-a oprit, zicindu-i: ,,Doamne, se poate sa nu simti inca enormitatea 
macelului savir§it din porunca ta? Stralucirea purpurei nu trebuie 
. sa te impiedice a cunoa^te slabiciunea corpului acestuia acoperit 
a$a de maret! E§ti zidit din .aceia§i huma ea §i supu§ii tai; numai 
Unul este Domn^l, Stapinitorul lumii. Cu.ce ochi vei privi tu Tern-/ 
plul Sau ? lndrazne§ti oare, rugindu-te, sa ridici aceste miini min- 
jite inca de singele varsat pe nedreptul? Au doara cu acele miini 
minjite v de singe, vreisa prime^ti pe Hristos? Retrage-te dar> §i 
sa nu mai ingreuiezi crima de care e§ti vino vat. Prime^te cu supu- 
nere ce-ti impune Domnul; este aspru dar bun, pentru ca da vin- 
decare Sufletului. . .". Imparatul Teodosie se supuse §i primi cano- 
nul ce iyse impuse. Se retrase in palatul sau, §i trecura opt luni fara 
sa mearga la Sf. Biserica . . . 

Chiar si numai din aceste cuvmte reiese destul de clar ca Preotii 
sa nu dea cu grabnicie Dumnezei entile Taine, c£ numai dupa o m£- 
tura cercetare §i chibzuiala, ca sa-i foloseasca §i sa nu-i prime jdu- 
iasca. Cine dor e§te a se lmparta§i mai des, poate, dar numai dupa 
o buna pregatire, cu spovedirea tuturor pacatelor §i facerea foade- 
lor vrednice pocainta, ca sa nu cada in cert area Dumnezeiasca 
(M.O. o.c. rasp, intreb. 90; 112; 113; 114; 107; 1 Cor. 11 25, 21 
32). 

Dumnezeie^tile Taine se dau celor bine pregatiti, invoiti de 
Duhovnic, dupa un post §i rugaciuni de o saptamina, cinci zile, 
ori eel putin trei zile, nu ori cum s-ar intimpla: murdari, ghiftuiti 
de mincari, betii, fumat, cintari curve§ti §i alte blestematii. Fiecare 
este dator a se'eurati zilnic in cest scop, a se pregati, a le dori tot- 
deauna, insa pentru stnerenie, sa se atinga mai rar de ele, pentru 
a nu-$i slabi evlavia fata de Dumnezeie^tile Taine prin deasa obi$- 
nuinta a apropierii §i tmparta^irii fara pregatirea, respectul, frica 
si umilinta ctrvenita. 

T i I • a 

Privitor la pregatirea pentru Dumnezeiasca Imparta^ire, Min- 
tuitorul ne atrage atentia serios cu pilda petecului nou la haina 
noua nu veche ... a vinului nou numai in foi noi $i nu vechi . . . a 
Celui aflat la bspat fara haina de nunta ... a fecioarelor neintelepte 
fara. untdelemn in candeli... a slugii viclene §i lene?e, care n-a 
mnmltit talantul incredin^at . . . a nemilostivilor (Mt. 9 76 — 77; 
22 11—13) 25), piri$ii,,clevetitorii, diavolii, tr&datorii, Iudele Isca- 
riotono§ti, multiplicalorii pacatelor altora, antibriftii (Ap<*. 12 



) ' 



Ms 












\ * 



A ereziilor §i Devierilor de la Ortodoxie 



195 



70, 75; Fac. 3 7 
9- 



* m 

5; Iov 1 9 




_-72; 2 4-5; Zahi 3 7-5; 1 Cor. 6 
10; loan 6 70-71; 13 30 

Sf. Ap. Pavel atrage atentia tuturox celor ce vin a selmpar- 
ta§i, zicind: „Sa se cercete&e mai intii omul pe sine, si numai asa 
sa manince din Piine si sa bea din Pahar . Ca eel ce maninca si bea 
cu nevrednicie, osinda luisi maninca si bea, nesocotirid Trupul Dom- 
nului..." (1 Cor. 11 29-32), atragind asupra-i: pedepse, boli si 
moarte. Prm cuvintele acestea Apostolul, ca si Mintuitorul, pune 
judecator pe eel ce vrea a se Impartasi, pe el insusi, deoarece nimeni 
nu cunoaste aleomului decit numai duhul omului. Ceia ce stie Duhov- 
mcul din cite i-a marturisit, e prea putin fata de ceia ce stie duhul 
lui (1 Cor. 2 11 ; comp. loan 3 8 ; Prov. Sol. 20 7). Eu 



Apostolul 



, — vreaaspune 

nu-ti pun alt judecator care sa te judece despre aceasta ; 
ci pe tine insuti te pun judecator tie ;' judeca^te ?i cerceteaza-te tu 
pe sme-ti cu con§tiinta ta. Apoi apropie-te de Dumnezeie§tile Taine 
?i te Imparta§e?te. Cum te vei cerca ?i pregati, asa te vei folosi ori 



te vei 




i, te vei 




prime 




si pregatirii tale depinde mintuirea ori osindirea ta. 

„Pus-am inaintea ta : binecuvintarea §i blestemul, binele si raul, 
apa si focul, viata si moartea. Alege viata ca sa traiesti, tu, si semin- 
tiata" (2 Lege 30 15, "' 

In sfInta ImpArtAsanie e Insusi hristos dum- 

NEZEU. Precum hirtdle de: 5, 10, 25, 100 de lei, etc., i§i dobindesc 
valoarea dm ceea ce-i imprimat pe ele, desi hirtia simpla nu valo- 
reaza nici un ban; asa si Piinea si Vinul simple, de tm foarte mic 
pret fiind, prin Taina Dumnezeestii lmparta§anii, capata un pret 
nemarginit prin Mintuitorul, Care a scris pe ele cind le-a binecu- 
vintat, zicind: „Luati, mincati, Acesta este Trupul Meu . . . Beti 
dm Acesta toti, Acesta este Singele Meu ... Aceasta sa o faceti 
spre pomenirea Mea" (Mt. 26 26-28; Lc. 22 19; 1 Cor. 11 23-32). 
Sf. Arhiereu Nifon a vazut in timpul sfintirii Darurilor si a savir- 
sirii infricosatei Taine, ca s-a apropiat unul din Ingeri, care era 
mai luminat, si luind un cutit, a injunghiat Pruncul. Apoi dupa 
aceea, acelasi Inger, mai luminat, a luat Singele ce curgea si 1-a 
turnat in Pahar ; iar pe Prune L-a pus iarasi pe Disc. Dupa aceasta 
Ingerul a stat iarasi in a sa rinduiala, in multimea Ingerilor cesta- 
leau cu multa cucenicie. Dupa ce s-au lucrat acestea, s-a facut 
Tmpartiisirea cu Dumnezeestile Taine. Atunci Sf. Nifon a va/ul 

ra f(>t.ele unora din cei ce se Impartiiseavi erau luminal e ca soarele; 
iar ale allora. inlumrale si innegrile ca ale unor arapi. Tn aeel limp, 
Tiif.;ciii care slilteau inainte, luau scaina care si cum se apropiede 
limnezccascii Tmitaili'is;mic . . f 



I) 

< .IK 



t • I 



n/;nii in< 1 1 1 n 1 1 in 11 pr r.rrclini msn 



< v 



Tinp;n!.r,riiu cu vrrdnkir, nil i|m i .,|,r ml 



< r 



«e f 



inp.i 



• ta 



I 



I 



A ereziilor $i Devierilor de la Ortodoxie 



197 



1% 



Varna a 19-a 



$eau cu nevrednicie, se intcrceau ?i se mihneau ... . (Vezi pe larg 



V. Sf. 23 Dec. o.c. pp. 1192 
2723-2763, de autor). 



3; si „Biblioteca Ortodoxiei", Nr. 94, 



I'P 



CREDINCIOSII CARE 




IN CANON SlNT SUPERIORI 



"^■J 



CELOR CE SE iMPARTASESC FARA PREGATIREA CUVE- 
NTfA. Domnul Dumnezeu, dupa Inaltul Sau Sfat Dumnezeesc, 
a zidit pe om din lumea nevazuta cu Sufletul, §i cu trupul dfn cea 
vazuta, dupa Chipul $i Asemanarea S^ (Fac. 1 25 — 31 ; 2 7—24; 
5 1-3; 9 6; 1 Cor. 11 3-7; Eis.2 19-22; 4 7 7-70, 24; Cols. 3 



10; lac. 3 9; loan 1 12-13; 3 3— S; 14 2/-2J; 17 9, 20-26; 



1 Petru 2 7 -9 ; 1 




3 7 



5 




c 1 5-6; 5 9-70; 7 3-17). 



Omului'acestuia zidit a§a de minunat, imparat $i stapinitor a tot 
pamintul fi a celor ce nu sint pe el, i-a zidit Dumnezeu cu Dumne- 
zeie^tile Sale Miini, ca un palat si cetate imparateasca: Raiul pa- 
mintesc, a^ezat in Eden, in care vietuind, avea o minunata viata 
plina de indestulari, desfatari, veselii §i fericiri. Edenul, situat in 
partea jasaritului, mai sus decit tot, pamintul, cu o clima tempe- 
rata, luminata, cu un ^er foarte fin §i curat, acoperit cu plante 
ve^nic inflorite §i revarsatoare de o placuta si imbel^ugata mireazma, 
cu frumuseti §i podoabe foarte placute, avea saditi in mijlocul sau 
doi pomi: pomul vietii §i pomul cuno§tintei binelui §i raului, rin- 
duit ca o ineercare sau exercitiu al aseultarii ori neascultarii omu- 
lui. Cit timp a ascultat omul porunca lui Dumnezeu, a trait foarte 
fericit. Dupa un timp insa, calcind porunca, a cazut din binele §i 
fericirea aceea minunata. S-aizgonit din Rai in pamintul blestemat, 
unde a cazut in multe tulburari, sufrinte, primejdii, nefericiri ft; 
moarte vremelnica §i ve§niea, dimpreuna cu tot neamul omenesc 
Dumnezeu a facut pe om foarte bun, a§ezyidu-l in fericire. Omul 
insa, prin voia lui sloboda a cazut, ascultind mai mult de diavolul- 
^arpe decit de Creatorul §i f ericitorul sau,* cufundindu-se astfel din 
ce in ce mai mult in grozaviile suferintelor vremelnice p ve§nice. 
La implinirea vrcmurilor, Dumnezeu Cuvintul, Fiul Tatalui 



■ 



** 



,r- 



>*- 



Ceresc, Se pogoara din ceruri, Se in 



- ♦. f * 

eaza de la Duhul Sfint si 



din Maria Fecioara si Se face Om. Activ 




a, patimeste, Se Jert- 

* 

e §i Se prcslave§te, §i asa lucrind, il rezide§te pe cm a doua 
oarii dupa Chipul §i Asemanarea Sa, repunind in Sufletul omenesc 
eredincios Harul Sau. Acesta poarta in sine Chipul lui Dumnezeu 
dupa intreita putere, avind numai o fire prin cele trei puteri: 
pomenirea, in^elegerea §i voia. Astfel, cu pomenirea se aseamana 
lui Dumnezeu Tatal, cu infelegerea lui Dumnezeu Fiul, $i cu voia 
lui 'Dumnezeu Duhul Sfint. Precum in Prea Slinta Treime sint 
trei Vv\v insa nu trei Duinnc/ei, ri nmnai Unul ; a§a ^i in Snllcln! 



omenesc, Ie?i sint trei puteri suflete§ti, insa nu sint trei Suflete, 
ci numai anul. 

Sufletal omenesc primeste intrinsul Chipul lui Dumnezeu in 
vreinea zidirii sale de la Dumnezeu; iar Asemanarea lui Dumnezeu 
]>rime?te intrinsul cind se boteaza §i se imbraca in Hristos. Asema- 
narea aceasta foarte minunata o pastreaza Sufletul intrinsul cita 
\reme sta in legamintul facut inainte de primirea Sfintului Botez, 
adica: „Ma lepad de Sataina §i de toate iucrurile lui §i datbti ingerii 
Ini Jpi de toata slugarnicia lui §i de toata triifia lui ... M-am lepadat. 
Ma impreunez cu Hristos, cred Lui ca Unui Imparat si Dumnezeu . . . 
Ma inchin Lui si-I slujesc Lui (Vezi mai pe larg lepadarile de Satana 
tin Molitfelnic si Aghezmatar). Cind insa nesocote?te legamintul 



acesta Dumnezeesc si calca, rupe testamentul, netinind seama de 





are si ridicare, penitentii se mai arnina de 



.( lauzele lui si 'sef intoarce la stapinul dintii, la Sitana, atunci 
Suflet pierde Asemanarea lui Dumnezeu dintrinsul. Cind foloseste 
adevarata pocainta, ca: David, Manase, Maria Magdalena, Sama- 
rineanca, fiul rislpitor, Petru, Pavel, Maria Egipteanca si aiti multi 
pacatosi notorici, relepadindu-se de Satana §i de toate slujirile sau 
pacatele, prin reintoarcerea la Hristos cu spovedanie amanuntita, 
cu facerea roadelor vrednice de pocainta, cu indreptarea Acredin- 
ciosiei si a vietuirii crestine§ti, prin ascultarea §i pazirea Cuvintului 
lui Dumnezeu . . . treptat; treptat, crestinii sau cre§tinele, iarasi 
se invrednicesc a se ridica pe treptele Crestinatatii, de pe ca^ 
cazuse, si iarasi recapata Darul Duhului Sfint, iarasi rede vin trep- 
tat Biserici vii ale lui Dumnezeu. Aceasta se face pe masura impli- 
nirii canonului cuvenit, pe masura indreptarii celor cazuti. Pina 
la aceasta buna in " 

la Dumnez_eeasca Impartasire cu Prea ______ 

Domnului nostru Iisus Hristos Dumnezeu-Omul, luind/cu blagos- 
lovenia Duhovnicului lor, nilmai jumatate de Impartasanie, adica 
Aghiazma Mare si Sf. Anafora ori Particica. 

Orice fel de canonisiri: rugaciuni, metanii, citirea cartilor folo- 
sitoare si luminatoare de Suflet, cercetarea Bisericilor, fapte de 
milostenii spirituale §i trupesti, posturi, infrinari de la anumite 
mincaruri, fapte bune, s.a. e bine sa le implineasca penitentii pentru 
u^urarea ?i curatirea de pacate ?i indreptarea lor. Canonul nu urnia- 

r^$te pedcpsirea pacato^ilor; ci u^urarea lor, facerea^' roadelor vred- 
nice de pocainta $i mintuirea lor. Cei care tin acest canon c< k li s-a 
da!, se lolosesc su|lete?te mult, mai innlf decil cei care so Tinp.ir- 
lasesc fara pr<;;al irea (aiveniia. 

Aceasta reiese si din bvH^aturile ce se dau penitenj;ilor en 

picate mai gielc du j ) a rinduial'a Sfintei S|)ovedanji, as! lei: '„FiuleI 

Milia. .ii 1 i peinneese I )umnr/e«" / l ii r.iuiili s.i nu !<• Tinp.i 1 1 .r.cse 
.li Sfilltele lame, ei 1111111,11 sa hei A / ; ! 1 1 . 1 , - 1 n . i M.ur I )r \<\ Iiii.m • .. 1 



198 



Varna .a 19-a 



A ereziilor $i De^erilor de la Ortodoxie 



199 



^ 



nu te Impartasesti cu Sfintele Taine^i .f vor dedega pacateletak ; 
iar de vei indrazni, peste porunca SfinMor Parmti, ca sa te Impar^ 
tasesti, atunci te vei socoti al doi ea *ftSf|^|»S 



si tare slab, temindu-te de moarte, atunci sa te 



arta§e§ti. Si 



de te vei msanatosi, iarasi vei ramine %^%1}'F&#**&. 
pina cind vei implini canonul. Daca te vei Impartasi de frica mortii, 
implinind canonul eel dintii, ti se va socoti alt canon pentru Impar- 
tasire si-1 vei implini si pe acela" (M. o.c. pp. 70-1). 

Vedeti cit de groaznic se incarca si se prime j duiesc aceia care 
peste canonul rinduit sau cuvenit alearga la alti Dutiovnici sa se 
niarturiseasca mai usor ?i sa se. Impartaseasca mai gf^nicPXad 
din Dar, se despart de Biserica lui Dumnezeu si ei si ^hovmc 
care-i primesc si-i Impartasesc peste rinduiala Sfintilor Paring 
(P.B.G P O.C. p.115 (117); Sf. Nichifor 27, Sf. loan Hnsostom, 
com. la 2- Cor 14 ; Sim. Tes. cap. 251-264 ; P.M.B. gl. 85, p. 498, 

Sf. Grigore Nisis, 4 ; Sf . Vasile, 59). -j . ., „ . • • 

Spre a face pe cei nepriceputi, neintelegatori, indaratnia 51 

indiferenti mai atenti si osirdnici in implmirea canonului dat ce 
si-au luat mai inaintede a se Impartasi fara cuvenxta pregati e 

. « , , ".s*i;i ■ • • „ „x+„,. „ T^orlpncpi imor Imoartasiti iara 



si indreptare, dam aid aratarea pedepsei unor 

pregatirea trebuincioasa. _ ., tr«'^f(-a*# 

P In cartea Arhiereilor romani, se arata ca unn s-au ?W&** 
cu nevrednicie in ziua Sfintelor Pasti si apo! s-au dat la ^fatare 
betie si alte desfrinari, fara vreo evlavie catre cele gW""^ 
si 'sfin ite Taine, pe care le-au prim t. Dm aceasta _ pnema Dum- 
nezeu S-a miniat pentru prea multa lor defaimare, Q***te gg- 
nita pedeapsa, pentru ca atita singe curgea dm spurcate k^**gj 
ratele lor guri, incit au murit sufocati, fnndca M^^gg 
in cele mai dinauntru ale lor, strimtprindu-le mimade multimea 

singelui. Dar nu numai aceasta §»l<f S&fgSg^ 
atita de repede si nemasurata ploaie a trimis, incit le-a stneae toate 
semanaturile lor: griul, ovazul... f altele as emenea § «^; 
numai atit, ci si niste serpi si balauri au lesit W^*jJSjffl 
mincat ticaloasele lor trupuri, si au omont pe alti multi oameni 
ai orasului. Adunindu-se Preotii, au f acut . Litame - mgaaune 
obsteasca - catre Domnul, ca sa le arate pncina acelei urg 11. Rugm- 
du-se pentru aceasta si un om imbunatatit, r s-a aratat Ingerul 
Domnului, ? i i-a zis : „Cine ar f i def aimat pe f ml ««I^$W^ 
tesc, si 1-ar fi aruncat intr-o temnita intunecoasa si m noroi impu- 
tit, cita pedeapsa i-ar fi trebuit?" El a raspuns: ..Unulca acela 
era vrednic sa-1 sfarime in mii de bucati!" Ingerul iar 1-a intrebat 
„Dar eel ce va defaima pe Fiul lui Dumnezeu, pe Cerescul Imparat 
si-L va primi in spurcata sa gura, fara sa fie pregatit pnn pocam a 
si jnarturisire, si pe urma iarasi, dupa ce-L va primi, sa cada in 



1 r 



fc \ 



• 1 



y a 



11 ccurat ia trupului, ce pedeapsa i se cuvine?" El a raspuns: „Sa 
so arda de viu, §i ca un eretic rau credincios sa se anatematiseasca 
A 1 unci li.gerul ii zise: „ Aceasta faradelege au facut ace§ti necre- 
(lincio§i s^ neru^inati, care s-au Imparta^it cu nevrednicie la Sfin- 
tele Pa§ti si pe urma iarasi au jucat, s-au imbatat §i au curvit. 
IVntru aceasta Cel A-tot-Puternic S-a miniat §i v-a trimis aceasta 
pedeapsa". Acestea auzind acel imbunatatit barbat, a spus celor- 
lalti vedenia, si toti Preotii savir§ind ^Dumnezeeasca Slujba, au 
iriudat pe Dumnezeu, si a?a a incetat furtuna §i balaurii au pierit 
(M.P. o.c. pp. 403-4), 

Pentru a nu cadea in pedeapsa vremelnica §i ve§nica, peni- 
1 ivntii trebuie mai intii a-si curati §i repara casa — fiinta lor — 
|)rin implinirea canonului cuvenit sau facerea roadelor vrednice 
de pocainta, si apoi sa primeascC prin Imparta§irea; cu Dumne- 
zeev^tile Taine, pe Imparatul imparatilor Hristos Dumnezeu-Qmul, 
cm sa se foloseasca si nu sa se primejduiasca. ; 

Prin implinirea canonului, citirea ; ascultarea §i pazifea Cuvin- 
tului lui Dumnezeu, penitentii se refac treptat, se dezbraca de 
omul eel vechi §i se imbraca in Omul eel nou, devin fericiti si locg:- 

— Biserici ~ vii ale lui Dumnezeu. ,Xepadati— 



— striga Apos- 
de la voi toate acestea: minia, iutimea, rautatea, defaima- 




^uri - 

tolul 

rea, cuvintul de rusine din gura voastra, nu graiti minciuna 

catre altul, dezbracati-va de omul eel vechi dimpreuna cu faf)tele 

lui . . . §i va imbracati in Omul eel nou ..." (Cols. 3 8 — 10 Efs. 4 

22—24; Fac. 1 26). „Iata — zice Mintuitorul Hristos — stau la 

u$a si bat! De va auzi cineva glasul Meu, si va deschide u§a, voi 
intra la el §i voi cina cu el si el cu Mine. . . Fericiti cei ce asculta 

Cuvintul lui Dumnezeu $i-l pazesc pe dinsul. . . C^l ce af e poruncile 
Mele §i le paze^te pe ele, acela este care Ma iube§te pe Mine. Si 
cd ce Ma iube^te pe Mine, iubi-se-va de Tatal Meu, si Eu il voi 
iubi pe el, si Ma voi arata lui. .. De Ma iube^te cineva pe Mine, 
va pSzi cuvintul Meu, §i Tatal Meu il va iubi pe el, §i la el vom 
veni (Eu, Tatal . '§i Duhul Sfint) §i laca^ la dinsul vom face..." 



(Ai)c. 3 20; Lc. 11 28; loan 14 27, 23). 

Vedeti? Numai in urma implinirii canonului dat de iscusitul 
Preot-Duhovnic sau facerea roadelor vrednice de pocainta (Mt. 3 8) 
pacato$ii,§i pacatoasele, treptat se dezbraca de omul vechi cu viciile 
lui $i se imbraca in Omul nou cu virtutile lui, prime^le pc Hristos 
^\ devine fericit prin ascultarea Cuvintului Dumnezoese §i pa/iici 
lui. Prin nlimentarea, agonisirea ?i pazirea poruncilor ^,\ iuvS^JL- 

lui ilor Duinnr/.et^li, redevine tropin! Lacn^, Biserica lui I )iiinne/eii 

in ( ue sala^Iuiesle Tnsu^i Dumne/.eu (I Cor. 3 f(j;ti 19 20; lis '.! 

21 ; K.uii. 8 9, II 18, 26 J9 ; V, Ap. 17 ;W-J/ ; lo.n 7 Zl -26). 



y 



200 



Vama a 19-a 



Cuvioasa Maria Egipteanca, de§i nu se lmpa.rta.sise cu 
P. S. Trup si Singele Domnului vreO 47 de ani, fara numai eu ruga- 
ciuni si osteneli duhovnieesti ; a fost vazuta de Avva Zosima in 
pustiul Iordanului mergind pe deasupra apelor ca pe uscat, si pe 
cind se ruga, plutea in vazduh sus, deasupra pamintului (D. Ag. 
o.c. pp. 540-543; V. Sf. 1 aprilie, o.c, p. 17). De asemenea si al|i 
placuti ai lui Dumnezeu, care pentru smerenie se Impartaseau cit 

mai rar. • , ( • 

In a patra cerere a rugaciunii Domnesti „Tatal nostru : „Pnnea 

noastra cea spre fiinta, dane-o noua astazi" (Mt. 6 77; Lc. 11 3), 
ni se adevereste de sfintitii tilcuitori, de dreptarul Ortodoxiei „Mar- 
turisirea Ortodoxa" in'partea a doua, raspunsul ihtrebarii 19, ca 
in aceasta ,, Piine" se cuprinde: . '.. . , 

1) Hrana cea a lea sa a Sufletului nostru, care este Cuvintui 
lui Dumnezeu, despre care graieste Sf. Scriptura: „Nu numai cu 
piine va trai omul; ci cu tot Cuvintui ce iese din gura lui Dum- 
nezeu" (Mt. 4 4; Lc. 4 4; 2 Lege 8 3): Deci, ne rugam ca Dum- 
nezeu sa ne izbaveasca de foamea Cuvintului Sau eel Sfint,_ care 
este invatatura lui Hristos, fara de care omul eel dinauntru 
tul) moare, ca si cum ar fi sfirsit de foame, de nemincare. Aid tre- 
buie sa ne adue'em aminte de moartea Sufletului, care vine mai ales 
la aceia ce nu voiese sa asculte Cuvintui lui Dumnezeu si invata- 




turite Lui, dind prin aceasta o pUda rea. 

2) Piinea aceasta ceruta zilnic, cuprinde in ea 51 o alia hrana 
a Sufletului, adica Impartasirea cu P. S. Trup §i Singe alDom- 
nului nostru I isus Hristos Dumnezeu-Omul. Aceasta o adevere§te 
El Insu§i in Dumnezeeasca Evanghelie, zicind: ,, Trupul Meu cu 
adevarat este mincare si Singele Meu cu adevarat este bautura. 
Cel ce maninca Trupul Meu §i bea Singele Meu, petrece in Mine 



* 



§i Eu in el" (loan 6 53— 58), Aceasta o adevereste si Apostclul, 
sfatuind pe cre§tini a se Impartasi numai cu o cit mai buna prega- 
tire si nu oricum s-ar intimpla, zicind: „Paharul binecuvintarii 
pe care-L binecuvintam nu este oar e Impartasirea cu Singele lui 
Hristos? Piinea pe care fringem nu este oare Impartasirea cu 
Trupul lui Hristos? . . . Eu am primit de la Domnul ceea ce v-am 
dat voua, §i anume, ca Domnul Iisus in noaptea in care a fost vin- 
dut, a luat piine §i multumind, a frint §i a zis': „Luati, mincati, 
Acesta este Trupul Meu, Care se fringe pentru voi. Aceasta sa faceti 
in amintirea Mea". De asemenea luind §i paharul dupa cina, a zis: 
„Acest Pahar este A?ezamintul eel Nou intra Singele Meu. Aceasta 
sa faceti de cite ori veti bea in amintirea Mea. Pentru ca ori de cite 
ori mincati Piinea aceasta §i beti acest Pahar, vestiti moartea 
Domnului pina va veni. De aceea, eel ce va minca Piinea aceasta , 
sau va bea Paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat fa^a 



./ 



' 






/ 



A ereziilor fji Devierilor de la Ortodoxie 



201 



de Trupul si Singele Domnului. Sa se ispiteasca dar omul pe sine, 
,1 numai asa sa manince din Piinea aceasta si sa bea din acest Pahar, 
Cad, eel ce maninca (si bea) din Ele cu nevrednicie, aceia maninca 
•,i bea siesi osinda, nesocotind Trupul Domnului. De aceia multi 
.'lintre voi sint bolnavi, betegi, ?i nu putini mor. Caci daca ne-am 
judeca pe noi insine, atunci n-am mai fi judecati. Fiind insa jude- 
Cati, ne pedepsim de Domnul, ca sa nu fim osindiji cu lumea.. . 
Nu puteti fi partasi Mesei Domnului si mesei dracilor, ^nu^puteti 
bea Paharul Domnului 
23-32; 10 21 





Asadar, ca sa 



paharul dracilor. . ." (1 Cor. 10 16; 11 

r • ' ■ • ' J ' ' ■ -.■"■' 

t -* ■* * 

_, t „_ ._ Imparta§im cu vrednicie cu aceasta hrana, 

adica dupa hranirea cu Cuvintui lui Dumnezeu, pazirealui si face- 
rea roadelor vrednice de pocainta, noi, prin aceasta cerere, il rugam 
sa ne-o dea El, adica cu Harul (bunelor pregatiri) si iubirea lui 
de oameni, Astf el, cind ne vom face partasi de aceste doua. hrane, 
atunci vom avea in noi Imparatia lui Dumnezeu cea din cerun. 
„lata, Imparatia lui Dumnezeu este inauntrul vostru" (Lc. 17 21). 
Dupa' acestea Dumnezeu ne va da, ca adaos, si toate lucrurile tre- 
catoare si stricacioase, de care are trebuinta firea noastra, precum 
este scris: „Cautati mai intii Imparatia lui Dumnezeu si Dreptatea 
lui, si toate acestea se vor adauga voua." (Mt. 6 33). 

3) Prin cuvintui „piine" se cuprind apoi toate cele trebuitoare 
pentru pastrarea vietii noastre in lumea aceasta: hrana, imbraca- 

'" ■■■■"■'■■■ ■- •" inseamna veacul de acum, 



* 



nnnte, 




ost, etc. 




„astazi 



pina cind vietuim in lumea aceasta, fiindca in veacul ce va sa fie, 
ne vom induki de aratarea si privirea lui Dumnezeu, si de bucuria 




vine , 

lata cum foarte clar invatatura dreptei credinte Crestinesti, 

ne indrumeaza pe toti — mari si mici — sa ne hranim mai intii 
cu Cuvintui lui Dumnezeu : „Cercetati Scripturile . , . Cuvintui lui 
Dumnezeu sa locuiasca bogat in voi" (loan 5 39; Cols. 3 76). Apoi, 
dupa ascultarea, agonisirea si pazirea Cuvintului lui Dumnezeu, 
sa ne Impartasim cu Prea Sfintele si de viata facatoarele lame. 
Observind bine, vedem clar ca Dumnezeu nu fenceste pe ce> 
care se Impartasesc des sau rar, asa cum s-ar intimpla ; ci numai 
pe cei care asculta Cuvintui lui Dumnezeu si-1 pazesc pe el... la 
cei care au poruncile Lui si le pazesc, salasluieste El (Lc. 11 28; 
Ape. 3 20 ; loan 14 21, 23). El atrage atentia celor ce vor a se apro- 
pia de Sfinta Impartasanie a deveni foi (vase) noi, haine noi, oameni 
noi (Mt.9 76-77; Lc. 5 36-38; comp. Efs. 4 22-24; Cols. 3 
.S' -10 ; 1 Petru 2 7 -9;). VA nu ne intreaba de cite on ne-am Impnr- 
cisif'ci ne cere roadele vrednice de numele crestinese ce l-ain 
purta't roadele vrednice de intrat in Imparatia Cenuilor (Ml. '25 
/() 20-23; 24 45 47 ; Ape 21 27 ; 22 14). 



• ■ 



— 



MAIMUTA SI PAPAGALUL. Imparatul Bizantin, Mihail al 
Ill-lea, obisnuia sa-si petreaca viata in fel de fel de dcsfrinari, $i 
ori de cite ori se intorcea de la vreo petrecere, obisnuia sa zica sa'tu- 
rat de pacatele sale: „Am petrecut admirabil". Din intimplare 
avea in palat un papagal care se obisnuise sa zica deodata cu impa- 
ratul: „Am petrecut admirabil", Imparatul mai avea si o maimuta, 
la care tinea foarte mult. " ' ' 

Intr-una din zile imparatul pleca la o petrecere. Papagalul 
phctismdu-se cu sederea, incepu sa necajeasca pe maimuta, §i 
deodata se incepu o cearta si incaierare mare intre cei doi paznici 
ai palatului. Lupta s-a dat pe cea mai scumpa canapea a camereL 
On cine isi poate inchipui ca atit ghiarele papagalului, cit si ale 
maimutei, sfisiara canapeaua facind-o jurubite. Deodata soseste 



imparatul, si intra in camera 



ca de obicei; iar cei doi lupta- 



tori se opresc pe data §i strigara cit li tinu gura: .„ Am petrecut 
admirabil". 

Sa luam bine seamav iubiti crestini, ca maimuta si papagalul 
din aceasta istorisire sint em * """* ' * " 




?i noi cei care alergam cu o sett* 
nepotolita dupa viata aceasta cu petrecerile §i dezmierdarile ei, 
iar Sufletul, care este zestrea cea.mai pretioasa a fiintei noastre* 
il tinem imbracat intr-o haina zdrentuita'de pacate, si cu toate 
acestea avem curajul, ca dupa fiecare noapte de pacate,'sa strigam 
in gura mare, .fara rxisine de oameni si fara frica de Dumnezeu: 
„Am petrecut admirabil". 

Sa ne oprim odata si sa ne desprindem din hora aceasta larga 
a pacatelor, §>i sa luam pilda de la Sfintii Mucenici, acesti dascali 



; 



:ru 



ca cele dm urma cuvmte ce vor zbura de pe buzele noastre, sa fie: 
„Tata, nu le socoti lor pacatul acesta!" iar nicidecum vorbe'le neso- 
cotite ale jmparatului Bizantin: „Am petrecut admirabil". Sa ne 
gindim pururea la ceasul eel mare, cind ni se vor cere roadeleJ 
Parca te aud ca vei zice in acel ceas: „Doamne, m-a furat viata* 
'cu petrecerile si dulceturile ei", si ti se va striga cu putere: „Roa- 
dele". Te vei mai razgindi si vei raspunde din nou: „Doamne, am 



am 



se va raspunde §i mai tare: 




. Dm nou iti vei lua curajul 



$i vei zice; „Doamne, am fost om foarte credincios si cu frica lui 



Dumnezeu, n-am mintit, n-am furat, n-arn asuprit, n-am rivnit la 
avutul altuia . . ," insa ti se va striga din nou : „Roadele". 

la bine seama, ca Judecatorul te va intreba ce ai facut, iar 
nu ce n-ai facut -cum planuiesti tu a raspunde la infricosata 
Judecata a lui Hristos. Nu despre credinta te va intreba atunci 
Dumnezeu — cum iti soptesc astazi la ureche invatatorii cei rata- 
citi - ci despre roadele vietii tale, despre faptele tale crestinesti. 



■, 












' 



* 



Nu te bizui dcci pe credinta ta si nu te trufi, zicnuhi-H: „Smt m m- 
tuit"; ci uita-te cit mai des la via*a ta, a roadele tale, si i-a bmc 
seama: faptele tale sint o agurida salbatica pnpita la soarele mm- 
driei, sau o poama coapta placuta lui Dumnezeu? (1.L.1-N. o.c. 

pp. 155—7). 



DUMNEZEEASCA IMPARTASANIE LUATA CU BUNA 



NE ADUCE MARE 




Fratele 



unui 
Impar- 



Preot fiind pe patul de moarte, a primit Dumnezeeasca 

. ./' ^. .. , ^ x:i^ a sa m are bucurie si fencire cereasca, 




tasanie. ^^^^^ -*. — r- — 4 . : ~„ . , <--,,„ 

a inceput a cinta laude lui Dumnezeu. Apoi a zis: „Parmte Ceresc, 

in miinile Tale imi dau Suftetulmeu!" Atunci, intorcmdu- ? i pnvi- 



rile spre Preotul care-1 Impartasise, zise cu fa^a senina: „Ce mare 
si nemarginita bunatate din partea lui Dumnezeu, a fi 1 atal oame- 
nilor ' Si ce mare cmste pentru oameni, de a fi fm lui Dumnezeu ! 
Acestea zicind, si-a dat Sufletul . . . (C. o.c. p. 138). 

312) Am Intrebuintat Numele lui Dumnezeu, al Maicii Domnului, 
al Ingeriior, al Sfintilor si al Sfintei Cruci la: descintece, ghicitom, 
vraii, farmece si alte slujiri dracesti, pentru inselarea celor simph? 

313) Am chemat Numele lui Dumnezeu sa-mi ajute apacatm 
a devia de la dreapta credinta si vietuire crestineasca, la credinta 
si vietuiri anticrestinesti, la: idolatrii, schisme, erezn si ratacm 
hectare? Am cerut prin rugaciuni si prin slujbe platite la Preoti, 
de la Dumnezeu ce nu se cadea ? M-am rugat lui Dumnezeu numai 

de obicei si de forma goala? # ... ^ 

314) Am necinstit Numele lui Dumnezeu si numele crestmesc 
In multe chipuri ? Am lepadat Sf inta Traditie a Bisericii lui Dumnezeu, 
sustinind cl numai Sfinta Scriptura este izvor de credi^a si de 
mintuire? (s) 



tf*^ 




m LEPADATORII SFINTEI TRAD11 11 FLh.KZ,HNiJ CHEIA 
Traditie sau Predaniile, sint mult mai vechi, ba chiar stravechi 

4 



fata de Dumnezeeasca 




ur a, Sfinta 




ie e mama 




zee§tilor Scripturi, 

— Curiosii : Cum poate fi traditia mama 

' ^ Biblia '" jmk 



Scripturii, Bibliei, 





sau cum poate fi Scriptura .. . . , 

■ _ Credinciosul : Bine. Si lata cum:, Domnul Dumnezeu dupa 

ce a creat cerul si pamlntul cu toate cite sint intrmsele m cele sase 
zile ale creatiei, apoi a facut Inaltul Sfat Divm, zicind: ^Mgg 
om dupa Chipui si dupa Asemanarea Noastra care sa ^pineasca 
peste toate . . ". Atunci luind Dumnezeu t anna dm pamint, a facut 
pe om a suflat in fata lui suflare de viata, si asa s-a facut omul cu 
Sunet'vtu, dupa Chipui Sau: barbat si femeie i-a facut Dumnezeu. 



>* 



V 



J - 



:) 



■. 



^ m 



Lfttf 



Varna a 19-a 



Apoi i-a binecuvintat, zicindu-le; „Cresteti si va inmultiti, umpleti 
pamintu si-1 stapiniti. Domniti peste pestii marii, 'peste fiare 
pasari, dobitoace si peste tot pamintul" (Fac. 1 ; 2). Omul: Adam 
m Eva, era o eapodopera, o foarte minunata lucrare, faeuta cu 
yea mar mare maiestrie, o lucrare dcsavirsita si de o unica frumusete 
m care cra.u puse in mic intreaga lume cereasca si cea paminteasea' 
mtreg universul, microcosm in macrocosm. Asezindu-1 in Raiul 
pammtcsc ca intr-un palat imparatesc . . .Adam adeseori convorbea 
cu Dumnezeu Creatorul a toate, ca un copil cu tatal sau iubit 

• Dupa cadcrca in paeat, prin nesocotirea poruneii dupa ama- 
girea sarpclui-diavol si mincarea din pomul Oprit, Dumnezeu da 
omului fagaduinta despre venirea Rascumparatorului, il invata 
cum sa I se inchine, sa-I slujeasca cuaducere de jertfe si altele 
Acclc stimte despre Dumnezeu si vointa Lui, Adam le-a predat 
unnasdor sai prjn cuvint sau prin grai viu. Astfel si-a luat nastere 
„Slmta Irachtre" sau „Predaniile". 

Dumnezeu Insusi isi deoSebeste anumite persoane mai vied- 






Noe . . . Avraam. . . carora 
zfee Dumnezeu despre 



nice, in aksii Sai: Abel, Sit, Enoh . . . 

Le incredinteaza poruncile Sale. „Eu 

Avraam -km ales ca sa invete pe fiii sai si ca^a 'sa'dup^Vslne 

s. vor pazi ca le Domnului, ca sa faca dreptate'si judecatV, si s ; { 

aduca Domnul peste Avraam toate (binecuvintarile) cite a grait 
ratre dinsul" (Fac. 18 /P). . ; b dt 

Dumnezeu isi a lege ; apoi pe Patriarhii : Isaac, Iacob- Isra i] , cei 
12 cu Iosif, apoi pe ©It.il nceunoscuti de noi in cursul celor patru 
secole de robic sub Egipteni pina la Moisi. De la creerea lumii pina 
la Mo.si, care eel dintii a inceput a scrie Dumnezeeasca Scriptura 
-cele Ginc, carta - sint vreo 4000 de ani. In acel foarte lung timp 
tot, dreptn: Abel, Sit ... Enoh ... Noe ., . Melhisedec, Avraam 
si atn.au invatat adevarata eredinta numai din Sf. Traditie sau 
predann, pentru ca Sf. Scriptura nu era scrisa, nu cxista.' Moisi 
incepe Scriptura Vechiului Testament, dar nici el n-a putut scrie" 
toate (2 Lege 4 9; 6 7). Multe adevaruri, d'.p.: viata viitoarcv ras-' 
piata taptelor fiecarui om dupa moartea sa, insemnatatea jert- 
IHor... le asa el a fi cunoscute din Sf. Traditie, poruncindu-le 
Clin partea lui Dumnezeu: „Povestiti in auzul fiilor, nepotilor si 
slranepotilor vostri, cite am. facut Eu in Egipt, si semnele Mele 
pe care lc-am aratat intrinsul, ca sa cunoastetuca Eu sint Domnul" 
(Es. 10 2). Moisi scriind/Degea, multe din regulile pentru viata 



] ■li'.cutn lui Dumnezeu^e lilsa spre a se invata din traditia nescrisa, 
/iciiul: „Aduceti-xa aminte de zilele cele de demult, 'cugetati la 
>'.ii n«-amuril(»r Irecute! Intreaba pe tatal tau si-ti va spune,' in- 
nvaba pe batrini si-ti vor povesti 

I L 



• i( 



(2 Lege 



32 7). 



J 



' 



A ereziilcr §i Devierilor de la Ortodoxie 



206 





Dupa Moisi, Profetii vestese poporului ales voia lui Dumnezeu. 
Dar mci ei n-au serfs toti. Asa d. ex.: Samuil, Natan, Ihe, Ehsei, 
s.a. nu ne-au lasat nimica serfs, desi au profetit si au invatat mult. 
'Invataturile lor au ramas tot in proprietatea Sfintei Traditii pina 
ce s-a ridicat careva sa scrie mai tirziu prin insuflarea Dulmhu Stmt, 
in carfile imparatilor, foarte put in din eeia ce au invatat, prezis si 
lucrat'ei. Asa a 'facut Preotul Ezdra si altii (Ezdra 7 10 - ^ • 

2 13' 4 Imp. 22. . ..).. 
Curioki: Oare si in- Noul Testament tot traditia e mama . 

Seripturilor? 

-Credinciosul: Da. Ca si in Biserica Vechiului restament, si 

in Biserica Noului Testament Traditia Sfinta a fost si este mama 

Sfintelor Scripturi ale Noului Testament, 

— Curiosii: Cum? . 

Credinciosul: lata cum. Mintuitorul nostru Iisus Hnstos a 
predicat toata invatatura Sa prin grai viu i oral, nu in sens. Aceasta 
ne-o adevereste El Insusi in soborul Iudaic si inaintea arhiereului. 
zicind: „Eu 'am grait lumii pe fata. Intotdeauna am invatat in 
sinagoga si in Biserica (Templu) unde pururea se aduna toti.huleii. 
Pe ascuns n-am grait nimic. Ce Ma intrebi pe Mine? Intreabaj.e 
cei ce au auzit ce le-am grait. lata, acestia stm ce am grait hu 
(loan 18 20-21). Tot verbal (nu in serfs) a invatat Mintuitorul si 
pe ucenicii Sai, atit inainte de inviere (Mt. 10 . . .) eit si dupa mv.e- 
reaSa (Lc. 24 25-27; E. Ap. \ 3-S). 

osii: Ei, da tot numai ce e serfs este lzvor de eredinta ! 

- Credinciosul: Daci numai ce este scris ar fi unicul izvor de 
eredinta, Mintuitorul oare n-ar fi lasat scris de Mina Si toata inva- 
tatura' si toate Dumneziestile Sale descoperiri? Noi insa nu cunoas- 
tem decit un singur loc in Sfinta Evanghelie unde rn^se spune ca 
IT a serfs, ..Fariseii si carturarii aduc in Biserica la Mmtuitonito 
f.emeig r prinsa in clesfi inare, ispitindu-L : „ Invatatorule . . . Moisi 
ne-a poruncit in lege ca pe astfel de femei sa le ucidem cu pietre. 
Tu ce zici?" Atunci Iisus plecindu-Se jos, scria cu degetul pe pa- 
mint, nebagindu-i in seama..." (loan 8 J -12). Cele ee a^sens 
El atunci pe pamint nu stim. Nu stie nimeni din oamem. Nu m 

- Curiosii: Domnul Iisus ne trimite numai la Scriptura, zi- 
cind: ..Cercetati Scripturile, ca voua vi se pare a avea intr-insele 
viata \asnica, si acestea sint cele ce marturisesc despre Mine, (loan 
5 .M). Asadar,' numai Scriptura e izvOrul eredintei. 

Credinciosul: Cuvint eh- acestea au cu tOtul alt ingles decit 
.„.,.!„ pe carel sus|i.wti v«.i: Mintuitorul in ziua Simbetci vu.d.ra 
I., sciildatoarea Vitezdei pc un slWmog care bolea de 38 <U- a.... 
SlaEnurul ii.saiial^v.l , spre n.i.atca lutuior, i-ji ia patul in spatr. 



*' . 




ft 



206 



> 



Varna a 19-a 






> 



a-ti lna n, twi Qi-K~ 1 r J s * "^ste Sl mbata. Nu ti se eatffc 

<i Li lua patul. blabanogul, incuraiat rf^ Kir»«r *■ -i ; ' . ,caae 

ce m-a facut sanatos, Acela mi-a W tf + c fP atat > * m „Cel 
aratind p„n aceasta M^WgMm* tau % » mb *"> 



. aratind prin aceasta 5 'S^^SlS 
zeiasca. Atimci fe^^-^v^, i ^^eerao 



ne- 



Etle explica sa § fie ca vindecarea 



^ mult ^supra Domnului, 
-— ului simbata e un lucru 



pMcut lui Vumrkzeu^^M^^K^sT^ C Un lucru 
ii trimite la Scripturife Verhf,,^ ■? J ^indecat. Ca dovada vie 

Prin cuvintel ^SS £K ^ (Im 5 * '*** 
Mesia eel asteptat d e ^kS i sfd^ ^V te ^ Utur0r Ca » * 
Dumnezeie^ui ;tr nW ffi£ 133® »SS» * *spre 



D„ m „e ; e .roa L„i , i„ , ^ 

VA dr ii iz\or de buna credinta. 



ma- 



Tot numa! Scnptura e, izvor de credinta, dupa 

Fiul lui Dumn^eu si crLinr^ a S \ Crf . d ^ca IJSUS est < &**£ 

20 31). VedS?S? S' aVe ^." a ta in Numele Lui" (loan 

- C^^^5 tXS -e locul pentru mintuire? 

Seriptura, fiiea c, *%^3ffiteSSSBv^ * ? ' 

!&w k (:hiar aici dcasu P ra fc «ss is^x SSI 

bhnta lraditie mama Scripturii, in cuvintelo- \T?Ho ' - 1 
mmm a facut Iisus inaintea utenSgSf %^f&2?^$ *.' 
cartea aceasta" Si in Vift W • CfS * 'I \ Carc nu sint sense in 

Hsus, rare ^\"£^^^ ^ m " lte ^ a facut 

'>! ?•?. ; ^f r- a ' ■ ■ ar n -sens. Amiri (loan 20 ?fl • 

(L V ■ I ' i CU SCnC # IiSUS » :l ***** a-i inva a mulfr" 

(Mt.. 6 ..,7); d;, r re anume i-a invatat nu ne ,inn a - f ' 

&»■; monn'nd ru I m £ P&&* i F. -^ >P«no. Dupa Invierea 

Jm- ?. gramdu-le cele pentru Imjxlrati" hu ' ' ««*«* 



i:i . . . 



27-F"\rv i -n '." ,"'" r " uu ^"j'^aiia mi Uumnczeu . . ." fLc 24 
Sfntoi Tradi i ^ m! ,ok ' Scr, l>t<in, sim in clomoniul 

lor cro ft , „o2'a' I 'tT^^T '" «««$* f> ™ I M«« 



o^/; 



• .T- — 

?i ce vrei Sa ne mai sp t d si cu asta? 

nil* \/*-^^._ _ w ^ w . . ■ .- 



imc dc dispozitmni necimrin^ in Qf T,.iu.,r ' uar 



_ ... .^-juni 

lraditie. 




osii: Carc? 



7 ^|^^^^oi|S despre cireumciziune (Gal. 5 7 
W, F. Ap. 15), despre asezar^a Episcopilor (1 Tim. 3 7 

t \ / + 



7; 
7; 



^ ■_ 



i 



\ . 



A ereziilor si Devierilor de la Ortodoxie y 



207 



S l7-22\ F. Ap. 14 23), a Prcotilor (Tit 1 5), a Diaconilor (1 Tim. 
\ S II; F. Ap. 6 7 — 6) si despre modul sau forma savirsirii Tainelor 



• • • 



Sflnti 

Aj?;i, de pilda, la Botez se vorbeste numai despre apa, ca cle- 
iiiciil al Tainei (loan 3 5; F. Ap. 8 36—38) si formula rostirii cuvin- 
I dor (Mt. 28 19) ; iar despre modul savirsirii nu aflam nimic in Sfinta 
Sciiptura, decit numai in Sfinta Traditie. 

Despre Mir-Ungere, Sf. Ap. si Ev. Marcu (Mc. 6 7 3), loan (1 
loiiu 2 2y -27), si. Pa vet (2 Cor. 1 2/ -22; Efs. 4 30), arataca se sa. 



\ii sen pe timpul lor, dar despre modul cum se facea nu aflam ni- 
inica in Sf. Scriptura ; ci numai in Sf. Traditie, 

Despre Taina Sfintei Impartasiri aflam ca Mintuitorul a luat 
Piinoa, a. binecuvintat-o, si fringind-o a dat-o uccnicilor Sai. A§ijde- 
rca si Paharul cu Vin, poruncindu-le a face aceasta in pomenirea 
Lui '(Mt. 26 26-28; Mc. 14 22-24; Lc. 22 19-20; 1 Cor. 11 24- 
25). Despre aceasta tot pe scurt ne vorbeste si Sf. Ap. Pavel in epis- 
tola intiia catre Corinteni (10 16— 17), faa a ne arata cuvintele de 
multumire, forma de binecuvintare si de fringere, zicind: „Am luat 
•de la Domnul ceea ce am dat voua, ca Domnul Iisus in noaptea in 
•care a fost vindut a luat Piine . . .;/' (1 Cor. 11 23—32). Din cuvin- 
tele Apostolului ,,am dat Voiia" reiese clar ca Episcopii si Preotii 
din. Corint stiau cum sa savir§easca aceasta Dumnezeiasca Taina 
])recum. invatasera de la Apostoli, deci, diipa Traditie. Asa stii lu- 
crul si cu celelalte Taine Sfinte," ierurghii si rugaciuni, despre care 
Sf. Scrii^tura ne amiriteste pe scurt. „Rogu-te — scrie Sf. Ap. Pavel 
uec^nicului sau Timotei Episcopul Efesului — sa facet i rugaciurii, 
cereri, fagaduintc, mijlociri si miiltumiri pentru toti oamenii. Pen- 

—2). In ce constau acele 



tru lmparati, 




gatori 



(1 Tim. 2 7 



din 



rugacLiini, cereri, fagaduinte, mijlociri si multumite, Apostolul nu 
ne arata r decit numai cu obsxTvarea, ca: „Toate sa se faca dupa 
buna cuviinta, si cu fiiiduiala ■ (1 Cor. 14 33— 40). Rinduiala aceasta 
consta nu in ceea ce Ajx>stolul le scrie ; ci in ceea ce-i invatase per- 
sonal: „(>lece ati auzit si invatat de la min^ acestea sa le faceti" 
{Filip. 4 9), deci, dupa Traditia ce le-o daduse. 

-• Curiosii: Ei, mai spune Apostolul ceva despre traditie, afara 

celc^ ce ne-ai aratat pina acum? ' 

— Crcdinciosul: Da. Si sint si alte multe locuri in Noul Testa- 
nient in care Apostolul ne graieste clar despre Traditie. Asculta^i: 
In i^pistola a dona catre Tesalonicieni Sf. Ap. Pavel le scrie despre 
Sf. Traditie sau Predanii asa: „Fratilor, f it i statornici, tinep „Pre- 
<laniile" care le-ati invatat ori prin cuvint, ori ]>rin scrisoare" (2 
Tes. 2 15). Vedeti? YA deoscbe^te aici Traditia — invatatura. data 
prin grai viu, de Scriptura — - invatatura data prin scris. Ucenicului 
sau Timotri, Episcopul Kfesului, ii scrie tot dcspic Tiadi(ie: ,, I iin- 



i 



208 



Varna a 19-a 



* r t 

forma (dreptarul) cuvintelor sanatoase care ai auzit prin grai viu 
de la mine, in credinta si iubire, care este in Hristos Iisus" (2 Tim. 
1 73). Si in alt loc: „Pastreaza (comorile) ce ti s-au incredintat, 
departind innoirile desarte si impotrivirile stiintei mincinoase/ pt> 
care unii urmindu-le, au ratacit de la adevarata credinta" (1 Tim. 
6 20—27). Prin comorile acestea incredintate, nu vorbeste de cartea 
Sfintei Scripturi a Noului Testament, care in mare parte: inca nu 
era scrisa; ci de invatatnrile luminatoare pe care i le daduse prin 
grai viu. Mai depart e iarasi jl in vat a despre Traditie, zicmd: ? ,Celc 
ce ai auzit de la mine... incredinteaza-le la oameni credmcio^r 
(2 Tim. 2 2; Gal. 1 S—9). Cele ce atr invatat, ce ati luat >i ati auzit 
§i.ati vazut la mine, aceea sa facet i, si Dumnezeul pacii va fi eu 
voi" (Filip. 4 9). Trebuie sa stiti cava si mai mult. Sf. Ap. Pave], 
luminatorul neamurilor, pune a^a de mare pret pe marile foloase ale 
Sf. Traditii, ineit ii lauda pe aceia care o tin. ,,Va jaud 
voi fratilor, ca va aduceti aminte de toate invataturile mele, si 
tineti Predaniile (Traditiile) precum (verbal) v'i le-am dat eu 
(1 Cor. 112; 15 1-11). 

Ctiriosii: Mai arata si alt Apostol care sa mai vorbeasca 
despre traditie! Asa-i xa nu gase$ti? 

— Credmciosul: Ba da. Iaca si Sf. Ap. $i Ev. loan graieste 
despre Traditie, zicind : ,,Noi Apostolii, ce era de la inceput, ce am 
auzit, ce am vazut cu ochii nostri . . , aceea va vestim, ca si voi sa 
aveti impartasire ,cu noi . . . Drept aceea, ce ati auzit voidela ince- 
put, aceea sa ramina in voi. De va raminea in voi ce ati auzit din 
inceput, si vol vet i raminea in Fiul si in Tatal" (i loan 1 7, 3) ; 

, si Ivv; v 




vv 



it 



* ' « 





2 24). In alt loc tot acest >m$ Ap. si ivv. voroe^te: ,,Aluit a§ avea 
sa-ti scriu, dar n-am voit cu hirtie si cu .cerneala, caci nadajduiese 
ca voi venila voisi voi vorbi fata in fata. . ;" (2 loan 1 12). A^isderea 
?i in alt loc zice: „Multe as avea inca sa-ti scriu, dar n-am voit cu 
cerneala §i cu pana. Xadajduiesc insa ca in curind te vol vedea fi 
sa vorbim fatii in fata . . , : ,; (3 loan j 13-14). Ge va fi vorbit si cu 
unii ?i cu altii fata in fata nu aflam scris in Sf. Scriptura. Acelea 
au ramas desigur in domeniile Sfintei Traditii. 

Curiosii: Prin vorbele astea ai vrea sa ne faci a crede, ca 



si Iraditu 



ha ar uvea acela§i merit ca si Scriptura? , 
— Credmciosul: Chiar <usa si este. Mama si fata au acela^i 
merit, poate chiar si mai mult mama decit fata, deoarece nascatorii 
conlucreaza cu Dumnezeu la nasterea nascutilor lor. Aceasta reiese 
chiar din cuvintele Scripturii care graieste de mama ei: „Cinste5te 
pe tatal tau $i pe mama ta, ca sa-ti fie tie bine ?i sa tniie^ti ani 
multi pe pamint . . ." (Mt. 15 4) } ?i o marturiseste: „Au nu va adu- 
cefi aminte ca inca fiind eu la voi, acestea am vorbit voua?" (2 
Tcs.2 5), Varnava ?i Saul... ajimgind in Salamina, vesttra (iivinlul 






A croziilor si Dcviprilor do la Ortodo\ic 



209 



zice 



lin Dumnezeu in sinagoga ludeilor (F. Ap. 13 5). „Nimic — 
Apostolul — n-am facut din cele de folos pe care sa nu vi le vestesc 
i '.,i mi va invat, fie cu totii de fata, fie din casa in casa . . . Nu m-am 

9 9 t 

• •in sa va invat pe voi tot Sfatul lui Dumnezeu" (F. Ap. 20 20, 

-•■)- ; . .. ; 

— Ctinosii: Si.cu ce .ne mai ] robezi ca Sf. Scriptura ar fi scrisa 
l* temeiul Traditiei? ; w; 



i 



V 



* 



d 



— Credmciosul: Tot cu aceea e!i Sf. Traditie a .fofet la inceput, 
ipoi a venit Sf. Scriptura, ca o ]>arte, prescurtare sau rezumat 
1 1 .Kclora. Din acest tezaur al descojieririlor Dumnezeiesti, adica 
din SI. Traditie, au luat Sfintii Kvanghelisti si Apostoli unepri si 
hi pus in Sfintele Scripturi. Spre o mai buna convingere, hai sa 
« l.i in jpi aici citeva exemjvle; „Dupa fuga in Egipt, si dupa moartea 
lui hod si^ celor ce cautnu Sufletul Pruncului, Iosif in?tiintindu-S( v 
la Ingerul Domnului, a luat Pruncul si pe Mama Lui si vin iarasi 
in pamintul lui Israil. Auzind ca Arhelau imparateste in locul ta- 
M lui sau Irod; s-a temut sa mearga acolo. Luind porunca in vis, 
.i dus in partile Galileei (unde imparatea Antipa eel blind). Ajun- 
/;iiid acolo, a-locuit in cetatea ce se nume§te Nazaret, ca sa se impli- 
neasca ceea ce s-a zis prin Prooroci, ca: Nazarinean Se va chema 
(Mt. 2 23, 13—23). Citatul acest a, care nuse afla in Scriptura Ve- 
( hiului Testament (loan Hrisostom, Teofilact, Zigaben, s.a.) de 
\wu\v 1-a luat Sf. Evanghelist Malei? Raspundeti. Asa-i ca nu stiti? 
A|ioi iaca sa va spun tot eu: Sfintul Evanghelist Matei 1-a luat din 
gcrieri pierdute, din Sf. Traditie. El ciigetind la profetiile ce descriu 
start^a de injosire a lui Mesia (Ps. 21 ; Is. 53), I-a dat supranumirea 
i\r „Nazarineari(, adica dispretuit de lumea zacinda in eel rau^ 
inlarind cu prezicerea Profetilor, luata din Traditia Vechiului Tes- 
laiivent. lata deci, ca Sf. Traditie e un mare izvor de inspiratii Di- 
vine, pentru s,criitorii Scripturilor Noului Testament. Mai vreti si 
ftltc dovezi? . 

Ctmostt: Da. Vrem. 

Credmciosul. • Va dam cu toata darnicia. Ascultati: 

t 

Sf. A]). Pavel, adresindu-se Presbiterilor din Efes, adunati in 
Miletj dii])a ce le da in grija pastorirea turmei Bisericii lui Hristos, 
lie care Duhul Sfint i-a pus Epi^ccpi, reamintihdu-le ostenelile si 
laenmile lui, le zice: „In toate v-am dat voua pilda.. . 
ajutind pe neputincic$i, aducindu-va aminte de cuvintele Dom- 
nului Iisus caci EI a zis: „Mai fericit este a da decit a lua" (F. Ap. 20 

lO—o!)). Acest € cuvinte ale Dcmnului de unde le va fi luat si 




eniti-va 






■ 



I us acolo Sf. Ap. $\ Ev. Luca, scriitorul cartii: „Faptele Apostoli- 
lor", ci nu le allam nicaieri in Dumnezeie^tilc Evanghelii. Desigur 
ca nuinai din Sf. Tradijic verbala, pftstrala de drept cTodincib^ii 
PAst < n i si p'istoii(i din \.\w\\\ in gura si din tatS in fill. 



\ 



¥r 



\ 



210 



Varna a 19-a 





* 






Desi aceste dovczi sint suficiente pentru recunoasterca . Sfintel 
Traditii, totusi, va mai dam inca trei dovezi din care sa se incre- 

toti de existerita Sfintci Traditii in Biserica Vcchiului si ' 
Noului Testament, spre. a nu mai oscila nimcni de la Adevar la miri- 
ciuna, de la lumina la intunerie, de la statornicie in Biserica Dom- 
nului la rataciri, de la Dumnczeu la Satana. 

iosii: Da-ne, vrem sa auzim. 
— Credinciosul: Ascultati iarasi: 

1) Sf. Ap. Pavel scric ucenicului sau, Episcopal Timotei, dcspre 
lams si Iamvris, care s-au impotrivit lui Moisi in Egipt (2 Tim. 3 8). 
Xumelc accstora insa nu le aflam nicaieri inSf. Scriptura a Vcchiului 
Testament. Atunci dar de unde s-au pastrat si de unde lc-a luat 
Apostolul de le-a citat aici? Din Traditie. , '■ 

2) De asemenca, in epistola Sf. Ap. Iuda, aflam doua istorisiri 
interesante: Mihail Arhanghelul, pricindu-sc cu diavolul pentru 
trupul lui Moisi, n-a indraznit sa rosteasca judecata bcaritoare; 
d numai a zis: „Domnul sa te certe pe tine diavole!" (Iuda 19). 

3) In a doua istorisire despre proorocia lui Enoh, ne- spune 
asa: „Dcsprc ei a proorocit si Enoh al saptelea stramos de la Adam, 
zicind: „Iata vine Domnul cu miile Sale de Sfinti Ingeri, ca sa ju- 
dece pe toti si sa must re pe toti nccfedinciosii pentru toate faptele 
pe care le-au facut in paginatatea lor, si pentru toate cuvintele cele 
aspre (de infruntare) ce au grait impotriva Lui pacatosii cei necre- 
clinciosi..." (Iuda 1 74 — 75). la raspundeti-ne daca put'eti, de unde 
a luat Sf. Ap. Iuda aceste doua istorisiri, ca in Sf. Scriptura nicaie'ri 
nu se face amintire de ele? Din Sf. Traditie, pe care unii deviati 
crestini o leapada, pentru care sint amestecati in pareri potrivnie'e 
.si impartiti in sute de partizi sau secte, asa cum au fost amestecati 
in multe limbi si imprastiati lucratorii Turnului Babel (Fac. 1 1 7 —9) 

— Curiosii: Apoi tot Scriptura e izvor de intarire in credinta. 

— Credinciosul: Da. Insa in strinsa legatura si cu Tradit'ia. 
Sfinta este izvor de intarire a dreptei credinte: „Prin Silvan^cre- 

, putin v-am scris voua, indemnindu-va si marturi- 
sind ca, adevaratul Har al lui Dumnezeu este acesta in care stati ... 

Prin descoperire mi s-a aratat mie taina, precum v-am scris pe 

scurt" (1 Petru 5 72; Efs. 3 3). Celelalte lamuriri le avem prin Sfinta 
Traditie. 

Curiosii: Noi ne tinem numai de Scriptura. c 

Credinciosul: Bine. Dar de unde aveti voi Sf. Scriptura? 
Nu tot de la Sfinta Traditie, de la Sinoadele Apostolice, ecumenice, 
locale si de la Sfintii Parinti, pe care fara nici o socoteala voi ii 
dispretuiti? ! 

Curiosii: Dar ce sint acele Sinoade? Noi nici nu vrem sa 
§tim de ele. 





m 



■ 

1 



-:>. 



M 



-¥ 



-^1 



■ ■: 



A ereziilor §i Devierilor de la Ortodoxie 



211 



— Credinciosul: Daca nu §titi, $i nici nu vreti sa ?titi, tot 

• nu mill! va rataciti, de Hristos Domnul ?i de Dumnezeu' Tatal 
vi 'Ir.piirlifi... Sfintele Sinoade sint o adunare a Pastorilor Bise- 
m. ii, e pulere bisericeasca, a^ezata de Mintuitorul Hristos in Bisc- 
ricn I in . . . Aceasta reiese clar din gura Lui, Care S-a fagaduit ca 

• in Sinodul sau adunarea alesilor Sai, zicind: ,,.'. .De nu asculta 
ni. i «l«. sobor (Sinod), sa-ti fie tie ca un pagin si vames . . . Unde 
^liii doi Sau trei adunati in Numele Meu, aeolo 'sint si Eu in mij- 
l"« nl loi . . . Precum M-a trimis pe Mine Tatal si Eu'va trimit pe 
Vol .1 );M u-Mi-s-a toata puterea in cer si pe pSmint . . . lata, Eu 

ml mi \oi in toate zilele pina la sfirsitul veacului. Airiin" (Mt. 18 
//, .'<>. loan 20 27; Mt.'28 18-20). In aceasta put ere $i Har de 
*in. Slniiii Apostoli se aduria in trei Sfinte Sinoade: > 

1) ( iiid au ales pe Matia, unul din cei 70, in locul lui Iuda 

tucariotu] (F. Ap. l 14-26). : 

2) Chid au ales pe cei 7 barbati binecredinciosi din mafea adu- 
RUrc n Hisericii pentru Diaconie, pe care i-au pus inainte si i-au hiro- 

• ••in m! in Diaconi (F. Ap. 6 2-6). 

3) Sinodul Apostolic tinut in anul 51 d. Hs. tot in Ierusalimi 
mi. I. •, ;i (liscutat chest iunea, daca cre§tinii recrutati din pagini, 
M in in. i ori nu sa se mai supuna circumciziunei $i ceremoniilor legii 
moxaice. Dupa dezbateri, hotarasc: „Parutu>s-a Duhului Sfint 
^i noun sa nu se mai puna peste voi nici o greutate; fara numai aces- 
teii : A va feri de cele jertfite idolilor, de singe, de sugrumat ?i de 

< in via... (F. Ap. 15. ..). 

Apoi au urmat din vreme in vreme cele ?apte Sinoade ecume- 
nice si Sinoadele locale, in care s-a curat it credinta §i vietuirea 

• H'.lineasca de rugina feluritelor erezii, abateri $i neorinduieli. 

Slinlele Sinoade mai de pe urma au aprobat hotaririle bune ale 

• Hoi dinaintea lor . . . Astfel, Sfintii Parinti ai Sinodului V ecume- 

I p is< ultincl citeva fragmente ale lucrarilor Sinodului din Efes si 
1 1 il« hidon, desi acei Sfinti Parinti se pris.tavisera, le recunosc, si 
privind la prototipul Sinod apostolic, zic: „De?i Darul Duhuliii 
Slinl s-a transmis din belsug fiecarui Apostol; incit ei nu aveau tre- 
ImhiiI;i de sfat spre a §ti ce sa faca ; totu§i, n-au hotarit asupra fap- 
liilui, daca paginii urmeaza sau nu sa fie circumci^i, decit dupa ce 
U-aii adunal iinprcuna §i a intarit fiecare cuvintele salt 4 cu martu- 

i lile Sfintei Scripturi". 

Siin^ii IViiinii ai Sinodului VI ecumenic Trulan, au fosl a^>a 

<lc mult coii\'insi dc lucrarca Sfinlclor Sinoade dinainlca loi, ca 
n .in (ulc/al nici a adauga, nici a niicsora ceva. 

In Sinodul VII ecumenic, la au/ul roslirii Simbolului Niceo- 



Conslan!in()|)()li(an, loji Sfinjii Parin(i au cxclama 



mI«'(i 



as, i 



< redem, \<>\\ a^a cugetain l ,a l(i(i sul)scriein . . . Aceasta este « ic«lm(, 



i 



, t 






A ereziilor §i Devierilor de la Ortodoxie 



213 






212 



Varna a 19-a 



>V 



* -» T 

apostolica. Aceasta este credinta parinteasca. Aceasta este credinta 

. Aceasta este credinta ecumenic (universala) int&rita. .•* 




Noi urmam vechii legiuiri a Bisericii, pastram hotaririle Parintilor ; 
iar pe toti aceia care adaoga sau iau ceva din Biserica, ii dam ana- 
temei". ' 




s. ' 



: Noi ne tinem de Evanghelie si Scriptura. Tra- 
ditia n-G recunoastem. 






,:c 



ca voi riu vreti sa recunoasteti Traditia, 
totu^i, vrind nevrind, trebuie s-o recunoasteti macar indirect. 
— Curiosii: Cum? 

Credinciosul: Precum am vazut, Mintuitorul nostru Iisus 
Hristos, n-a scris nimic din cuvintele Sf intelor E, vanghelii. El a 
raspindit toata invatatura Sa numai prin grai viu, adica numai 
prin euvint. Tot a$a au facut la inceput §i Sfintii Apostoli. A$a dar, 
e foarte elar, destul de invederat ca Sf. Traditie e mai veche decit 
Sf . Scriptura, deci mama Sf intelor Scripturi ale Noului Testament. 

: Iaca, mai auziram si alta. Traditia e mai veche-e-e! 
Traditia e mama tuturor Scripturilor Noului Testament ?! Cum o 
mai fi si asta? - 

-Credinciosul: E drept asa cum a si fost cu adevarat. Timp 
indelungat de ani de zile Sfintii Apostoli au invatat in lume numai 
prin viu grai §i nu prin scris. Aceasta reiese §i din feluritele supra- 
numiri ale invataturilor Mintuitorului, d.p. : Cuvintul, Cuvintul 
lui Iisus, Cuvintul lui Dumnezeu (Lc. 5 1 ; 1 Tes. 2 13; 1 .5; F. Ap. 
8 -25), Vestire (Lc. 9 6), Bunavestire (Rom. 1 1 ; 10 75; Efs. 4 77). 
Marturie (F. Ap. 22 18; 23 11; 1 8), Propoveduire (Mt. 3 1-2; 4 
77 ; 10 21 ; Lc. 1 2 ; 1 Gor. 2 4 ; 2 Tes. 2 15 ; 2 Tim. 4 2), Solie (Mai. 
2 7; Mt. 10 7, 7; Mc. 6 7; Lc. 10 7 { 1 Tim. 2 7). De la Traditie sau 
cuvintul dat prin grai viu, credinciosii isi au in Sf . Scriptura numi- 
rea de : ..ascultatori" . 



>r 



§1: „cei ce primesc cuvintuP' (lac. 1 22—23 
Efs. 1 13; Cols. 2 6; Gal. 6 6;F. Ap. 8 14; 17 11) : „Credinta 



— zice 
Apostolul. — vine din auz §i auzul prin Cuvintul lui Dumnezeu . ."■. 
prin auzul cfedintei" (Rom. 10 17; Gal. 3 2). Crescind Biserica, 
s-au ivit §ifeluriti-eretici ca ciupercile dupa ploaie. Aceia se virau 
printre cre§tini ca lupii printre oi, §rsemanau in urechile credin- 
cio§ilor ielurite in-\ ataturi stricate, amestecaturi de credinte ebraice 
§i idolatre. Atunci ! >f intii Apostoli au f ost siliti a scrie Sfintele Evan- 
ghelii si epistolele, in care aratau pe scurt: Invatatura Domnului 
Hristos despre dreapta credinta cre^tineasca sau dogmatica, faptele 
§i minunile Lui ceie niai principale. Sf . Ap. §i Ev. Luca zice : „De 
oarece multi s-au apucat a alcatui po vestire pentru lucrurile cele 
ce au fost adeverite intre n6i, precum au dat noua cei ce din inceput 
au fost singuri vazatori §i slujitori Cuvintului, parutu-s-a $i mie, 
urmind toate dintii cu de-a manuntul, pe rind a scrie \'\v, [mternice 



* 






noua 



IVnfile, ca sa cuno§ti intarirea cuvintelor de care te-ai invatat" 
(lc. 1 1-4). 

Curio$ii: §i cind s-a scris Evanghelia, daca ziceti ca ani de 
f\\v s-a predicat Evanghelia numai. prin grai viu §i nu prin scris, 
m\\ dupa. scrisoare? 

Credinciosul: Sf. Ev. Matei a scris Sfint a Evanghelie la 
zece ani (a. 43—44) diipa Inaltarea Domnului nostru Iisus 
I lust os Dumnezeu-Omul cu Trupul Sau la ceruri. Sf. Ap. §i Ev. 
M.mu a scris Sfinta Evanghelie dupa douazeci '§i noua de ani (a. 
H2 ()3). Sf. Ap. §i Ev. Luca dupa douazeci si noua de alii (a. 62), 
Vi SI. Aj). $i Ev. loan dupa sasezeci si trei de ani (dupa a. 96 d.Hs.). 
\ H i istorici determina aparitia Sfintelor Evanghelii canonice, aproxi- 
nintiv, intre anii 60—90 dupa Hristos (Introducerea in Noul Testa- 
BumiI, de I.P.S.S. Nicodim, Justinian, Patriarhii Romariiei). 

Curiosii: Dar epistolele Apostolilor si Apocalipsul cind s-au 

»( I is? 



w 



— Credinciosul: Sfintii Apostoli si-au scris epistolele lor cu 
jr< » i de ani dupa inceperea erei crestine §i a apostolatului lor, astfel: 

Sf. Ap. si Ev. Luca scrie Faptele Apostolilor in anul 30 dupa 
IliAlJarea Domnului, a 63 d. Hs. 

Sf. Ap. Pavel scrie: 

I pistola 



< ^ 




» » 



»» 



»» 



»» 



• • 



• » 



• • 



• • 



M 



II 



>• 






catre 
I-a catre Corinteni 
I I-a catre Corinteni 

catre Galateni 

catre Efeseni 

catre Filipeni 

catre Coloseni 
I-a catre Tesaloniceni in a. 19 
I I-a catre Tesaioniceni in a. 20 

in a.32 



in a.24 
in a. 22 
in a.24 
in a.22 
in a.28 
in a. 29 
in a. 30 



I <\ catre Timotei 
I I-a catre Timotei 
• ' catre Tit 

catre Filimon 
catre Evrei 



in a.33 
in a.32 



in a. 30 

in a.30 

M. Ap. lacob a scris epistola sa in a. 27 
SI. Ap. Tel ru a scris prima sa ep. in a. 31 
Sf. Ap. I Nt ru a scris a doua sa ep. in a. 34 
SI. A|). .si Ev. loan a scris prima ep in a.64 
SI. A]), si I' v. loan a sci is a doua ep, in a,64 
SI. Ap ',i I' v. loan a scris a trcia ep- in a.64 
" 'I Ap. hula a sci is epistola sa in a.31 

' 'I Ap ',■! I' \ '. loan a s< i is Ap0( .ilip'.ul in a, ().'{ 



—25- 


-a : 57- 


-58 d.Hs. 


-23- 


-a.55- 


-56 d.Hs. 


T 


-a.57 


d;Hs. 


f 


a. 55 


d.Hs. 


30- 


-a.61 - 


-63 d.Hs. 


-30- 


-a.62- 


-63 d.Hs. 

* 


' + ^ 


-a.63 


d.Hs. 


A' 

L 


-a.52 


d.Hs. 


m ™ 


-a. 53 


d.Hs. 




-a.65 


d.Hs. 




-a.66 


' d.Hs. 




-a.65 


d.Hs. 


• 


a.63 


d.Hs. 




-a.63 


d.Hs. 


28- 


-a.60- 


-61 d.Hs. 




-a.64 


d.Hs. 


ff|flT 


-a.67 


d.Hs. 




;i.97 


d.Hs. 




a. 97 


d.Hs. 


* 


...97 


d.Hi 


; V, ) 


,i.(M 


<;<; .iir,. 


{ '- 


a.tXi 

• 


<i Hi. 



214 



Varna a 19-a 



A i-ivziilor ,yi Duviorilor do la Ortodoxit* 



215 



Si toate 



v 



„. w . w -«—«- le-au scris numai dupa ce ani de zile au invatat 
pe credincio§i prin grai viu, numai cu cuvintuL, M nu in scris. lata 
ca cu toata negarea voastra, Sfinta Traditie sta in picioare majes- 
tuoasa, luminind in jurul Sufletelor drept credincio ? ilor Crestmu 

-Curiosii: Traditia crestineasca existind de aproape 190U 
de ani, nu s^a putut pa'stra neastinsa si neamestecata de invataturi 

Credinciosul: „Ba da. Nu numai ca s-a putut ;ci s-a si intre- 
git si pastrat neatinsa, -curata. Moi stim modul de predicare al 

6 9 F - "•■-'■ ■• *- ■'•- 1 - ,: ~ in toate w ' ,u - 






straine. 



, ; . 





y 



/ 



Apostolilor. Ei nu predicau in ascuns ; ci in ^ ^ 

tatile si tarile lumii pe unde i-a purtat Duhul Sfmt. Cmd s-a pier- 
dut ceVa din vreo Biserica, s-a pastrat in celelalte Bisenci, si i s-a 
dat aceleia inapoi invatatura trebuitoare. 

Pastorii si Dascalii Bisericii apostolice si patristice, pastrau 
traditia cu mkre sfintenie si cu multa grija, dupa porunca Apos- 
tolului (Tit 1 9; 2Tim. 2 2; 1 .13-U\\ Tim. 6 20; 1 loan 2 .24). 

Curiosii: Ei, dar tot or mai fi amestecat ei Parintu si Das- 
calii Bisericii cite ceva strain in Traditie. 

-Credinciosul: Nu. Ei pazeau cu mare sfintenie de aimse 
strecura nimic strain in Sf. Traditie. Insusi Ierar hii %i S ^eleSi- 
noade supravegheau aceasta. „Ei - scrie Iustm hlosoful (tl64d.Hs.) 
- nu invatau nimic dupa propriile lor inchipuin. Niciodata - nu erau. 
in desacord. Fiind strain! de orice rele intentium, ne-au predat mva- . 
"tatura asa precum o primisera de la Dumnezeu". 

Sf. Ignatie m07 d.Hs.) Episcopul Antiohiei indemna cu toata 
rivna pe 'credinciosi - Pastor i ? i pastoriti-sa fuga de invata- 
turile eretice si sa se tina cu tarie de traditia apostqlica (I.B.U. 

Eus. C. Ill-a). _ 

Sf. Policarp Episcopul Smirnei (f 166 d.Hs.), spune ca. „a^dat 
credinciosilor cuvintele . Domnului pe care le-a auzit nemijlocit de 
la Apostoli" (I.B.U. Eus. C. IV-a). - . 

„DaCa se intimpla sa intilnesc pe cineva care a convorbit cu 
batrinii Apostoli -zice Papia*, apoi eu cu mare gnja am mtre- 
bat de invatatura batrinilor, d.p.: ce a vorbit Andrei, ce Petru, 
ce Filip, ce Toma sau Iacob, ce loan sau Matei, sau alt oarecare 
din ucenicii Domnului, ce Aristion si. Preotul loan ucenicn Dom- 
nului, socotind ca, cunostintele din carti nu-mi vor aduce atita folos 
cit imi aduce graiul viu" (I.B.U. Eus. C. Ill-a). 






72 



I 



■ 



."V 



(*) Dupa ,, Introduces in Noul Testament" de Arhipresbi- 
terul Mitrofor Dr. V. Gheorghiu, edit. Cernauji pp. 124, 164, 220, 
323 364, 415, 434, 445, 477, 498, 519, 531, 541, 552, 562, 568, 576, 
601 629. 655, 677, 688, 702, 713, 727, 753. 



Itotii Hisnir.ii, foarte aprin^i dupa adevar, au incojmt a 
« i in %i iih li.idHia orala, inci de pe cind traiau Sfin^ii Apostoli 




• 



i 



|1 ... . nil ii lor — barbajii apostolici. 

SI Ilium (t^'2), ucenicul Sf. Policarp, scrie: „Daca Apostolii, 

hi i u ii. k , nu nc ar fi lasat scrieri, n-ar trebui sa se urmeze ordinei 

1 1 ..|j(i. i, pe care au incredintat-o §i acelora, carora au incredintat 

i.i i. 1 1. ' I )r aceasta ordine se tin multe popoare barbare, credin- 

I Inn . In 1 1 1 ist os, care fara hirtie §i cerneala au scris in inimile lor 

i i in mm a pilslrcaza cu sfintenie Traditia veche . . . Ace^ti oameni 

. in hi primit aceasta credinta fara scrisori, cu privire la limba 
...■ . ai.i, -ani harbari, dar cu privire la cugetare . ..foarte intelepti. . . 
. ti i i'i nniUa in toata dreptatea, Iscodirile ereticilor nu le lasa ei 
m. i 1 1 i»i mi in cugetarea lor, in puterea acelor traditii apostolice 
v . . Iii , , , Noi cind ii trimitem pe ei (pe eretici) la traditia apostolica 

l»a,!icaza. in Biserica prin suceesiunea: Presbiterilor, atunci ei 

P f >l ii 1 1 1 Tradi^iei. ;/' (Adversus Haereses, III, cap. 204 n. 1, 2 

i i'Mp, 2). „Nu trebuie a cauta adevarul la altii, cind el se poate 

In 11.01 din Sf. Biserica, caci in ea ca intr-o vistierie bogata, Apos- 

1 1 1 1 1 1 mi pus in toata plinatatea tot ce apartine Adevarului. Astfel, 

dm il or poate primi de la ea hrana vietii . . . Toti cei ce doresc 

. \ad4 adevarul, pot sa afle in orice Biserica Traditia Apostolica, 
.1. . npcM ila in toata lumea" (Contr. ev. C. Ill, c v 4) ... Cind cineva 
druiia <ii un eretic care pervert e§te sensul Seripturii, sfirsitul dis- 
. nl mi licbuie sa-1 puna Traditia veche bisericeasca, fiindca Biserica 
I H 1111.11 .1 a. primit de la Apostoli, nu numai textul Sfintei Scripturi, 
.In a h'^inila ei tileuke" (Contr. Haer. C. Ill, c. 4). 

Uaegesip, cpntemporanul lui Irineu al Lionului, s-a ingrijit cu 
maic l>agare de seama in a stringe Traditia Apostolica, formind cinci 

rAili (I.B.U. Eus. C. IV, C.22). ' 

< h ig(^n, indemnind a pastra Traditia Bisericii, scrie: „Trebuie 
« unlr numai acelui adevar care nu se deosebe^te prin nimic de 
li.idi|ia bisericeasca §i apostoleasca" (De princip. C.I-a). 

Sf. Ciprian (f304), vorbind despre marea importanta a Tra- 
diliri, zice: „Sufletele pioase usor pot inlatura ratacirile §i pot gasi 
.nl< \. n ill, caci ind^ta ce ne adresam izvorului Dumnezeie^tii Tra- 

(hjii, ratScirea va disparea" (Seris. 63). 

Sf. Vasile eel Mare (f379 d.Hs.), vorbind clespre pastrarea cu 
sfinjenie a Sfintei Traditii, zice: „Unele dintre dogmele ?i propova- 
duirile ])astrate in Biserica le avem din invatatura scrisa, pe allele 
insa le-am primit din traditia Apostolilor, transmise in taina. Amin 
loua aceste categorii au aceea§i autoritate pentru evlavie. Ninicni 
nu va spune cuvint impotriva acestora, pentru ca nimt^ni nu cu 
R0a?te cit de cit a^ezamintele Biserice^ti. Daca am incerca sa inla 
liiram obiceiurile nescrise, ca neavind mare importanta, nu no-am 



< 



>v. 



1216 ' 



Varna a 19-a 






A ereziilor §i Devierilor de la Ortodoxie 



217 



da seama ca am pagubi Evanghelia in partile ei principale J mai 
mult, am restringe propovaduirea la numele ei gol. De pild^, (ca 
sa pomenesc lucrul eel dintii §i foarte pb?tesc) cine a inva|ati prin 
scris, ca, cei care nadajduiesc in Niumele Domnului nostra Iisus 
Hristos sa. se insemneze cu Semnul (prucii? Ce scriere ne-a inya$at 
sa ne intoarcem spre Rasarit atunci |cind ne rugam? Ce Sfintj ne-a 
l&sat in scris cuvintele de chemaf ea Sfintului Duh pentru preface- 
rea Piinii Euharistice §i a Paharuluibinecuvintarii? Nu neimul- 
tumim cu cele pe care le men^ioneaza Apostolul sau Evangbelia, 
•ci spunem unele lucruri inainte, altelej pe urma ca avind mare jiitere 
pentru Taina §i pe care le luam din inva^atura nescrisa. Noi jbine- 
•cuvintam apa Botezului ?i untdeleittnul Ungerii, ba incS §i jfe eel 
<:e se boteaza. Diii ce scrieri? Nu din Tradi^ia tacuta ?i taipica? 
Ce cuvint scris ne-a invatat ungerea insa§i cu untdelemn? Iar ciifun- 
darea omului de trei ori in apa/ de unde este? Celelalte cite sint in 
legatura cu Bptezul, lepadarea de. Satana §i de ingerii lui, din ce 
scriere sint? Nu sint bare din aceasta invatatura nepublicatS §i 
secreta, pe care Parintii no§trii au pastrat-o sub tacere, fara iscodire, 
-ca unii care invatasera bine acel lucru: pastrarea in tacere a mare- 
tiei Sfinte a Tainelor ? . . . La fel Apostolii ?i Parintii care au stabilit 



la inceput cele in legatura cu Biserica, au pastrat taina lor in ascuns 



^i in tacere demnitatea lor . . . 

(f760 



Duh 




*,» 



)• 



zice: „ln Sf. Scriptura jnu se 



pomenesc cele intimplate la moartea Prea Sfintei N&scatoarei de 
Dumnezeu Maria; Dar acestea se istoxisesc in cea mai veche si ade- 
varata Traditie, care ne spune ca in momentul slavitei Ei adormiri, 
to^i Sf intii Apostoli, care colindau himea in yederea mintuirii > 
-s-au adunat la Ierusalim, venind prin vazduh. Aici ei au avuto vfc 
ziune cu Ingeri si au ascultat melodia Dumnezeiasca a puterilor 
ceresti, etc." (Om. la Adormirea Fecioarei Maria, 2, 18). ;.:: 

Botezarea copiilor mici e o traditie apostolica. Aceste hjicrari 
se ftiu prin grja aleasa si evlavia calda cu care le-a pastrat Si| Tra- 
duce si pe care, la rindul nostra, se cuvine sa le pazim cu aceiasi 
grij a si evlavie, spre a le da mai departe celor ce vor veni dupa noi 
<I.C.O.o.c. pp. 34— 5). 

Parintii Bisericii din cursul vremilor pastreaza Tradi^ia cu 
mare sf interne, asa'incit Sfin^ii Parinti ai Sinodului VII ecumenic, 
zic: „Noi pastram neatinse toate Traditiile bisericesti, scrise sau 
nescrise". Asa s-a pastrat pina in prezent, ba si in prezent Sfinta 

Traditie. •. 

Curiofii: Of ! O-o-of ! Asa de mult si cu tarie ne vorbiti de 
tradi^ia aceea, ca ne siliji si deraiem din credinja noastra. Noi insa 
ne finem tot de Scr'iptura cum am apucat. 






i 










1 









I 



i 
f 









'v 






\ 



Credinciosul: Vad cu durere, ca voi, ca si alta multa lume, 
boliti de apucatura. §i iata va rataciti cu Scriptura in mina. Per- 
vertind (alterind sau denaturind) intelesul unor anumite citate 
scripturistice, a^i ajun's a merge pe de laturi de calea adevarului, 
a vietii si a mintuirii. Asa d.p.: Prin citatele acestea: Ps. 118 5; 
Lc. 16 29-31 ; loan 5 39; 20 31 ; F. Ap. 1 7-2; 17 11; 2 Petra 1 
19; Rom. 1 16; 3 21 ; 1 Cor. 14 37; 1 Tim. 1 3-4; 6 3-4; 2 Tim. 3 
15—17... sustine^i pervertit ca numai Sf. Scriptura ar fi izvor 
de credinta, pe cind intelesul adevarat al acestor locuri e cu totul 
altfel in lumina Duhului Sfint, in care ele s-au scris. Prin alta cate- 
gorie de citate, d.p.: 2 Lege 4 2; Is. Navi 1 7-8; Mt. 15 1-9; 
Mc. 7 5-13; 1 Cor. 4 6; Gal. I 8; Cols. 28; Tit 1 14; Ape. 22 18). . . 
pervertite dupa apucatura deviatilor de la dreapta credim;a, sus- 
tineti ca Sf. Traditie nu trebuie a fi socotita ca izvor de credinta, 
desi'in realitate este si prea este. Sfinta Scriptura in mina cunosca- 
torilor si a necunoscatorilor Sfintei Traditii din care s-a nascut, 
este asemenea cu o f loare foarte\frumoasa, placuta si bogata, din 
care .albinele aduna miere ; iar paianjenii aduna otrava. Sfinta Scrip- 
tura' e o sabie ascutita pe amindoua paitile (Evr. 4 12; Efs. 6 17), 
o sabie minunata cu 99 de ascu1;i§uri, cu care trebuie a umbla cineva 
cu foarte multa prudenta, pentru a face bine si nu rau, spre a da 
viata si nu moarte. Ea arata luminos calea catre mintuire celor 
care se conduc in tilcuirea ei si de Sf , Traditie. Cei care insa o til- 
cuiesc numai dupa capetele lor, fara Sf. Traditie, se rap dm Trupul 
— Biserica lui Hristos — prabusindu-se in erezii si apoi in pierzare 
pe veci. Aceasta reiese clar din cuvintele Sf. Ap. Petra, care zice: 
..Iubitul nostra f rate, Pavel, dupa intelepciunea ce i s-a dat, v-a 

scris. ... in toate epistolele sale, in care unele (locuri sint) cu anevoie 
a se intelege, pe care cei neinva^ati (in cunoasterea adevaratului 
inteles al lor) si neintariti, le rastalmacesc, ca si pe celelalte Scnp- 
tu'ri, spre pierzarea lor" (2 Petru 3 15—16). 

Odinioara marele eunuc, boieral Candachiei, mergind in carats 
printr-un loc pustiu anume Gaza, citea cartea Proorocului Isaia, 

. dar nu intelegea ceea ce citea. Pentru a fi luminat, i s-a trimis de 
Dumnezeu Apostolul Filip. Acesta apropiindu-se si lipindu-sc de 

•caruta boierului, i-a zis: „Intelegi oare ce citesti?" El a r&spuns 
drept: „Cum voi putea intelege, de nu ma va povatm cineva?" 
Atunci Filip deschizindu-si gura sa, a, inceput din local accla al 
Scripturii a-i vesti pe Iisus... dupa care cunucul a crczut ^?i s-a 
botezat (F. Ap. 8 26-40). Ei bine, poate dispune h<-<:m- om de 
Juminarea Sfintului Duh, Care impartoslc Darurile "ficcaruia pn«- 

cum voiestc?" (1 Cor. 12 //). 

Cei care fara Sf. Traditie talcuicsc Scnpluiile dupfl capul l«»r, 
unde i literal alcgoric si unde i alr^oric literal, sint aseineneu < eloi 



218 



Varna a 19-a 



ce dorm <j>i toate haluqinatiile din somn le soeotesc drept f apte reale. 
Cu drept cuvint putem spune clar, ca: cei care au lepadat Sf. Tra- 
di^ie, au pierdut cheia adevaratului inteles al Sfintelor Scripturi si 
ratacesc groaznic. * * 

Curiosii: Noi, cu toate cite le irisirati voi, totu§i, respingem 

traditia, nu vrem sa recunoastem cartile in care se descriu vietile 

Apostolilor, Sfintilor Pastori ai Bisericii, Mucenicilor, Cuvio^lor, 

Dreptilor. . . noi smtem contra minunilor care sint-scrise in ele. . ; 

; — ^Credinciosul: Asta-i ruperea cea mare a voastra din Trupul 

lui Hristos! Asta-i prime] duirea si pierzarea voastra vremelnica 
si vesnica. 



* 




ca 



noi chiar ?i numai dupa Sf. Scriptura, mai intii Biseri- 

pnveste vietile Sfintilor, izvoare de adevarata credinciosie si 

vietmre morala. Al doilea, ea nu opreste a pune inaintea crestinilor 

viata Sfintilor spre o cit mai buna zidire sufleteasca. Aici, in Sf 

Sonpuira, se descrie: jertfa bine pi acuta lui Dumnezeu adusa de 

Abel, platmd aceasta cu viata sa. Dreptul Abel, dupa gresala lui 

Adam, a purtat intiiul chip al Mintuitorului: feciorelnic, ca aducind 
jertfa buna 




t mai inainte de a se insoti, a murit ueis de 
fratele sau Cam; Preot, ca a adus lui Duinnezeu jertfele cele mai 
bune; Mucenic, ca pentru adevarata cinstire, a fost omorit (Feric. 
Augustin t s.a.), ' ' 



Aici 



pnn 




in Sf. Scriptura 



m se 




cu 




- * 

condamnarea la moarte 



_ mseptit ars a celor trei bine credinciosi 

tmen Israehti in Babilon. De asemenea osindirea la moarte si arun- 
carea in groapa leilor a binecredinciosului Prooroc Daniil (Dan 3 • 
6 ; 1st. balaurului si a lui Bel). Suferintele celor sapte fii Macabei cu 
mama lor Salomeia si a dascalului lor Eliazar (2 Macab. 6- 7) 
pentru pastrarea legii, si altele. . ' ' 

In Scriptura Sfinta a Noului Testament, pe linga suferintele 
crucificarea, moartea, ingroparea si proslavirea Mintuitorului,' Sf'. 
Ap. $i Ev. Lucane istoriseste despre suferintele si martirizarea' pri- 
niulm Mucenic Stefan,. despre omorirea si ingroparea sa, in Faptele 
Apostolilor. Apoi ne descrie suferintele Apostolilor, martirizarea 

unora si despre multele osteneli si suferinte ale marelui Apostol 
Pavel. ' 



Aici 



in Sf . Scriptura a Vechiului si Noului Testament 



m 



se descrie buna credincio?ie cu vietuirea placuta lui Dumnezeu a 
multor barbati Sfinti, ale ? i, d.p.: Abel, Sit,... Enoh... Noe... 
Patnarhn: Avraam, Isaac, Iacob-Israil, cei 12, Iosif... 
Aaron. . . Isus Navi. . . 




Samson. .. low 



Samuil. . . 



David . . . 



Proorocn mari ? i mici, Ilie. . .^Elisei. .. Jona. . . Cei 12 Apostoli. .... 
^tefan... Pavel... §.a. Din toate aceste descrieri vedem clar ca 
Sf. Scriptura nu opre?te a pune inaintea credincio?ilor vietile Sfin- 




















m 



t 



. 






A ereziilor si Devierilor de la Ortodoxie 



2 1 9 



(ilor: Stramo?i, Patriarhi, Prooroci, Apostoli, Ierarhi ?i Presbiteri, 
Pastori ai Bisericii Sale, Marturisitori, Martiri, Cuvio^i, Drep^i §* 
curatiti prin adevarata pocainta. 

. Daca anumiti barbati ai Vechiului Testament se bucura de 
dreptul pastrarii memoriei §i anumitele fapte pline de merit savir- 
§ite de ei, unii chiar cu pretul vietii lor ; apoi ale§ii Noului Testament 
au cu-atit mai multa dreptate a se bucura de acest drept, cu cit 
ei sint rascumparati cu Singele lui Hristos (Mt. 26 26-28; 1 loan 1 

7; Ape. 1 5-6; 5 9-14; 7). 

Ca $i ale§ii NouluiVTestament au facut minuni, de asta nu 
trebuie a ne pfinde mirarea. Daca Dreptii Vechiului Testament au 
facut atitea si atitea minuni, apoi Dreptii Noului Testament au facut 
mai multe si mai marl minuni cu credinciosia lor in puterea Domnu- 
lui Hristos, Lucrul acesta a fost si este f iresc dupa invatatura Min- 
tuitorului, Care a zis: „Amin, amin graiesc voua: eel ce crede in 
Mine, lucrurile pe care le fac Eu si acela le va f ace, si mai mari decit 
acestea va face ... Celor ce vor crede, aceste semiie vor urma: in 
Numele Meu vor scoate draci, in limbi noi vor grai, serpi vor lua, 
§i de vor bea ceva de moarte, nu-i va vatania pe ei. Pe bolnavi i$i 
vor pune miinile si le va fi bine. . ." (Mc. 16 37-18; loan 14 12). 
— Curiosii : E-e-e ! Si apoi, noi care nu vrem sa stim de Traditie 
§i ne tinem numai.de Scriptura, oare cum sintem? ! 

' Credinciosul : ^ Cei care :.va tineti de Sf. Scriptura, marturi- 
siti indirect Traditia, care a nascut Sf. Scriptura. Adeveriti exis- 
tenta Tfaditiei care spune ca in cursul vremurilor Sf intii Parinti ail 
adimat la un loc toate cartile Scripturilor veehi ?i noi, canonice ?i 
altele necanonice, dar bune §i folositoare, intr-o carte mare, supra- 
numita „Biblia <f sau „ Sfinta /Scriptura a Vechiului §i a Noului 
Testament". Toti cei care cugetati a past dintr-o data peste 19 
secole cu traditia §i istoria lor, la Sf. Scriptura, sinteti asemenea 



— — — — — v ■ W m ^^ 

celui ce s-ar ispiti sa puna piciorul de la prima treapta a unei scari 
pe a 19-a treapta a scarii. Urmarea §titi care e: prabu§irea. Cei ce 
leMpada Traditia Sfinta §i explica Sf. Scriptura fiecare dupa capul 
lui, fara nici o'regula, fara nici o buna pregatire, deviaza de la ade- 
varata credinta, se cufunda in ratacire si merg din ratacire in rala- 
cire, cum arata clar §i realitatea cu sutele de secte potrivniee unele 
altora. Acelora, ca §i saducheilor, fariseilor |i carturatilor, le zice 
Insu?i Mintuitorul: „Va rataciti, ne§tiind Scripturilc nici puterea 
lui Dumnezeu..." (Mt. 22 29-32; Lc. 20 33-38). „Vai voua cut 
a|i luat cheia cuno§tintei (Sfinta Traditie care lamun^le locunlc 
cu greu de inteles ale Scripturii), voi nu ati intrat ?i pe cei ce vreau 
sa intre, i-ati'oprit" (Lc. 11 52; comp. Mt. 23 14). 

Curiosii: Noi inca nu sintem l&muriti cum s-a pulut |);1sln 
Traditia aceea de care spune^i ca folos<\ste ;isa de mult la unirra 



- 



^ 



220 



Varna a 19-a 



crejjtinilor intr-un unic corp al lui Hristos, supranumit Biserica lui 
Dumnezeu? ! 

Credineiosul : Bine. Asa cum a rinduit Dumnezeu, Care pu- 
i urea dore$te ca toti oamenii sa se mintuiasca, §i deci, la cunostinta 
adevarului sa vina" — adiea sa se lumineze pentru a se mintui de 
rau (1 Tim. 2 4 ; comp. Es. 18 23 ; Fac. 19 ; Iez. 18 21—23, 30-32; 
Dan. 3; 6) 2 Petru 3 9). Vreti iarasi sa va mai spun ceva? 

Curiosii ' ; Da. Drept sa spunem, noua inca nu ne intra a$a 
ceva in cap. Noi nu ne pricepem: ce-i cu Traditia aceea si cum s-a 
pastrat ea intreaga, nestricata pina acum! 

-- Credineiosul : Aid e minunea cea mare, ca voi nu stiti cum 
si-a luat nastere si cum s-a pastrat intreaga, nestricata Traditia 
Sfinta, si ea lumineaza puternic intreaga Biserica universale a iui 
Dumnezeu. Traditia aceasta de care voi nu vreti sa^titi si nu vreti 
<\ o primiti, ne invata pe noi fiii si fiicele Bisericii lui Dumnezeu, 
/ilnic: cum sa savir§im cele sapte Taine Sfinte: Botezul, Mir-Unge- 
rea, fmpartasania, Pocainta, Preotia, Nunta, si Maslul ; ne invata 
rum sa ne rugam, cum sa postim, cum sa credem si sa vietuim mai 
bine, crestineste, cum sa lamurim anumite lociiri din Dumnezeiasca 
Scriptura . . . A-a-a ! Sinteti curiosi sa stiti cum s-a pastrat aceasta 
Traditie intreaga si curata pina in prezent? Ascultati: Dumnezeiasca 
Kvanghelie, invatatura curat crestineasca: — dupa cum am mai zis 
s-a vestit ani de zile numai cu cuvintul in toata lumea. Sfintii Apos- 
toli $i carturarii viguroasei tinere Biserici Crestine, vegheau sub' 
conlucrarea Sfintului Duh (loan 14 26) intotdeauna asupra inva- 
ta turilor Sfinte ce se dadeau si se primeau, sa nu se stirbeasca citu?i 
do putin din ele. Cu timpul ivindu-se primejdia de a se falsifica, 
S-au ostemt cu totii a le fixa drept asa si pe cele nescrise. Traditia 
aceasta Sfinta fixata in primele secole, de cei dintii Parinti si bir- 
bati apostolici, de carturarii Bisericii, de Arhierei luminati, vest it i 

si do Sfintelc Sinoade, o admite ?i o folose§te Biserica lui Dumnezeu. 

Vicli ;i sli penim ce? Pentru C'4 Traditia, ca si Sf. Scriptura, nu-i 

siipiisa evolufid (deavolt&rij treptato, sau trecerei prin faze pro- 

grcsivc), prin urrnare nici schimbclrii. 

I'.i^bilu luminal i care an l'ixal-<> in scris, incepind cu Sfintii 

I'miiiIi. < Irinrni, i:;nn,iba, tgnatie Teoforul, Policarp. . . de pe 

a in- ••pniul secolului II, apoi: Iiistin Martirul, Irineu, Metodiu, 
I mi, mini, \';isilc eel Mare, Grigore Tcologul, Grigore Nisis, loan 
Hrisostom, Grigore Dialogul, s.a. pina la Sf. loan Damaschin, in 
Serolul VIII, sin! oaincni f parte mari in credinta lor, foarte convinisi 
de adrvaiul ce l-'Hi fixat in scris: stiutori ferm convinsi ca repre- 
/inla invatatura Mintuitorului in o asa de mare masura, incit multi V 
din ci an fost in stare sa-si pecetluiasca scrisul lor chiar cu moartea 
de Martin AdevSrul credintei acesteia, adevarul scrisiJui Traditiei 















. 



■ 






. 






- 



W 






■ 






i 



1 



A ereziilor si Devierilor de la Ortodoxie 



221 



acesteia pecetluit cu pretul vietii multor alesi ai Jj^tti^jj-J 
traga la indoiala unii rataciti de la dreapta credinta, cu pretentu 
de Docaiti" dupa Evanghelie, etc. etc. 

"^Curiosii .Noi stim una si buna : Scriptura . c a tuturor oame- 
nilor si fiecare o poate cit-i si explica dupa priceperca lm 

1 Credineiosul : Sf. Scriptura nu este a tuturor oamemlor ci 
ea Bisericii lui Dumnezeu, si numai B&erfsa^ndu^ ^'^^ 
rei si Preoti -o pot explica dupa rindmala Siintdor Apostoh si 
, Sfintilor' Parinti tuturor oamenilor dornici de mintuire, spre 
^ Wvr^elnic si vesnic. Este .tint sigm ca Sf ScxipUira «te 
in adevar „Cuvintul lui Dumnezeu (loan 5 SfM, $•■*>■> ?«• ' 
24-29- 13- Lc. 8 4), si unica Biserica Sobornica si Aposto hca este , 
Trupul lui Hristos (lit! 16 75; 28 18 -20; loan 17 27-22; Rom 2 
.5- 1 Cor 12 27-50; Efs. 4 4-5, 11-16; 5 23-32; Ape. 21 3 ; 10). 
Cuvintul lui Dumnezeu s-a grait ..traditionaF si s-a scris „scn P tn- 
ristic" numai in Biserica Sobornica si Apostolici, achca m trupu 
constituit al Bisericii ca Asezamint Dumnezeiesc, asa cum a voi 
Domnul nostra Iisus Hristos Dumnezeu-Omul si cum 1-a infimtat 
El cu Dubul Tatalui Ceresc prin Sfintii SaiEvanghehstisr Apostoh. 
care au inzestrat Biserica aceasta cu Sf. Traditie, cu Sf. Scriptura. 
cu organizatia ierarhiei, cu cult Dumnezeiesc si cu cUsciplina sfinta. 
: Asadar,' Cuvintul lui Dumnezeu apartine numai unicci Biserici 
Sobornica si Apostolica. Este o proprietate a ei, care nu poate ii 
smulsa hoteste de cei din afara de Biserica, .nici interpret a m alU. • 
intelesuri suchiate, decit numai in acela pe care 1-a avut in ea in 

tot timpul. 

— Curiosii : Ha-a-m! - .. w . 

- Credineiosul : Biserica drept credincioasa Crestma, Sobor- 
\i Apostolica, dimpreuna cu Sf. Traditie si Sf. S^tura - 



mca 



Noului Testament, sint in strinsa legatura de aproape 2000 de am. 
Prot.-stantismul iesit din biserica apuseana cu traditia ei ameste- 
,-ata cu felurite noutati si erezii, pentru care s-a si rapt de Biserica 
lui Hristos Dumnezeu-Omul (a. 1054) ,a aparut in lume ab.a d, 
vreo 400 de ani (1517-1789) (LB.U. o.c. Vol. IV, pp. S 104). 
Celelalte culte sau secte au iesit din protestantism: tuther*nti hn 
Luther ( t 1546), Zvvinglistii lui Zvvingli (tl531), Ca vmu hi. ( alvu 
(t 1564) sint abia de icri ori de alaltrden, ba chiar de az... De ...» 1, 
na rog, au luat acestia Sfinta Scriptura? Unde au gas.l e. < ,.v...lu 
hi Dumnezeu? De unde 1-au rapit si apoi si 1-au .nsus.t lou.si 
-Jisor'ca lui Dumnezeu 1-a prirnit direct de la Domnul Hnslos )„m ■ 
nez,u-()nul prin grai viu (loan 6 63) s, de la Sfmlu ApMtoli c arc 

;-au pirdical v.-rbal, apoi dupa zed de an. a., sens parte dm .; ... 

Biseici d i 1-au dat Bisericii spre folosi.v. Ihsenco 1-a pn.nil 

1-a pfslral de-a lungul veacurilor pina azi cu mare slmln..,- 



i 



w 



222 



Varna a 19-a 



y , ■•.'■'.•/'■''..■ '■ ' ;. 

Curiosii^ (se privesc unii pe altii, nestiind ce sa mai zica), 
Credinciosul : Pontru pastrarea si continuarea Sfintelor 
Scripturi, a „Cuvintului lui Dumnezeu", aumuritmartirizati mult^ 
pastori §i pastoriti ai Bisericii lui Dumnezeu, nu pretinsir predi- 
eatori ai protestantilorsiaisectarilor s-ati jert fit pentru el. 

Curiosii: Gare, cine a murit din Biseric a pentru spararea 
i bliei ? ■ 

* i * _ ' '* . . ■ Vi . . *■ ■ ■ . - ■ ■ » * 

• Credinciosul: Ascultati sa va spun : pe la inceputul seco- 
lului al IV-lea, pagimi idolatrii, subtiranul imparat Diocletian, por- 
nesc o infricosata persecutie singeroasa asupra Bisericii lui Hristos 
ca s~o nimiceasca. fntr-un asalt diabojic, pelingafaptul ca cu infri- 
cosate torturi, cu felurite aimaturi si unelte chinuiau pe Crestini, 
au pus in urmarire si cartile Sfinte; pentru a" ledistruge. Atunei 
Crest inii — clerici si laid — le ascurdeau si le pastrau cu mare 
grija, chiar si cu pretul sacrificarii libertatii si vietii lor. 

1) Episcopul Felix de Tib or a—- una din provineiile Africii — a 

fost arestat 




, pentru ca pastra cartile sfinte. Gind Magibiratul 

i-a poruncit sa dea cartile sfinte, el ii raspunse: „ Mai bine prefer 
sa lassa ardeti corpul meu, decit sa se ar da Sfintele Scripturi". 
Atunei Magistratul 1-a dat pe mina proeonsolului din Cartago, care-1 
trimise pretoriului ce era .'in- Africa. Pxis in lanturi, a fost aruncat 
in temnita. Dupa noua zile 1-au scos, 1-au suit intr-o corabie si tri- 
mis la judecata inaintea imparatului Diocletian. Pat.ru zile si patru 
nopti a stat Sfintul Episcop incarcat de lanturi §i aruncat jos, in 
fundul corabiei, fara sa manince si sa bea ceva. Sosind la Agrigen, 
i se luara lanturile si-1 silira sa declare ca are Sf. Scriptura. El a 
spus drept:,, Am Sfinta si Dumnezeiasca Scriptura, dar nu . o vol 
da pe ea voua niciodata". Staruind astfel cu barbatie in hotarirea 

- * 

sa, el n-a predat cartile sfinte cu riscul de a suferi oriee. Atunei aj 
fost condamnat la moarte, si i s-a taiat capul. 

2) Citetul Bisericii Crestine, tinarul Timotei, casatorit numai 
de 20 de zile, fu pirit, prins §r dus inaintea guvernatorului Tebaidei. 
Acela ii porunci sa aduca cartile acelea cu care atragea pe oameni 
de la inchinarea zeilor la credinta cea noua si adevarata a Cre$ti- 
nilor. Timotei nesocotind porunca imparateasca auzita de el din 
gura acelui guvernator, cu riscul de a suferi orice torturi si chiar 
moartea, i-a raspuns hotarit: „Eu tin cartile sfinte in loc de copii. 
Cu acestea ma intaresc in credinta. Prin citirea acestora noi Cres- 
tinii sintem paziti de Ingerii luminati, pe care-i chemam in ajutor. 
Prin puterea Dumnezeie^tilor cuvinte, pe care le citim din ele, noi 
Cre^tinii — clcr §i popor — ne hranim suflete^te, ne intarim in 
drc^pta credinta, ne apropiem si ne unim cu Dumnezeul Cel viu, 
I/vorul tuturor bunatatilor ?i statornicilor f'Ticiri, ne acoperim cu 
D;.ni] lui Dumnezeu, scapam din pierz^.re |j devenim fii §i mo^te- 






. 



- 






■ 















■ 






j* 



A ereziilor §i Devierilor de la Ortodoxie 



223 



/ 



nitori ai Imparatiei lui Dumnezeu chiar de aici de pe pamint. Eu 
iubesc acestc carti sfinte chiar ca pe niste copii ai mei. Si precum 
nimenea nu-# da copilasii sai, foarte iubiti, de buna voie la moarte ; 
asa nici eu liu pot sa aduc la batjocorire si distrugere cartile sfinte 
datatoare de luminar' Si nici ca le n a adus. 

Atunei tinarul si luminatul Crestin Timotei a fost condamnat la 
moarte prin torturile cele mai infricosate. Schingiuitorii implinind 
porunca guvernatorului, 1-au bagat prin urechi piroane inrosite in 
foe, vatamindu-i prin aceasta lumina ochilor. I-au legat gksnele de 
o roata si i-au pus zabala, calus, iri gura. L-au spinzurat apoi cu 
capul in'jos, legindit-i de grumazi o piatra grea, care-1 tragea spre 
pamint, inmultindu-i astfel si mai groaznic durerile legaturilor. 
Neputindu-1 inclupleca nicidecum, au adus si pe tinara^lui sotie, 
Mavra, cafe, cu toate momelile paginului ighemon, raminrnd sta- 
tornica in drea])ta credinta crc§tineasca, a fost §i ea supusa tortu- 
rilor. Ii smulsera parul de pe cap. I-au taiat degetelc de la ambele 
miini ca sa nu se mai poata insemna cu Sfinta Cruce. Au aruricat-o 
apoi intr-^un cazan cu apa clocotita. . .. Amindoi tinerii soti au sufe- 
rit toate chinurile fara a preda paginilor sfintele carti. Mai pe urma 
pe amindoi i-au rastignit pe cruce, fata in fata. Astfel tintuiti si 

pe cruce, amindoi tirierii ?i binecredinciosii soti, dupa 
noua zile si noua nopti de chinuri greb, si-au dat Sufletele lor in 
mina lui Dumnezeu in' ziua de 3 Mai, cind se ?i praznuiesc. de Sfinta 



♦ 




w 



3) Dupa gg ighcmonul Faustin a munc.it pe Sf . Mucenic Teodul , 

i-a poruncit acestuia sa aduea cartile crcstinesti la judecata. Sfintul 

i-a raspuns: „Daca a-si fi stiut ca, cunoscind tu desertaciunea inchi- 

narii idolcsti o vei lepada si vei voi ate intari in adevarul drcptei 

l: ciar de 




"v 



*\ 



credinte, apoi ti-as fi adus cartile proorocesti si apos 
vreme'ce te ?tiu ca gindesti Hclesug, de aceia nu-ti voi da in • miini 
Dumnezeiestile daruri". Faustin zise: „Nu te voi cruta, zdrobindu-ti 
trupul ?i dindu-1 fiarelor spre mincare, daca nu ma vei asculta d(^ 
graba". Sfintul raspunse: „ lata, trupul meu sta inaintea muncilor,. 
iute^te-te asupra lui cum voiesti, si munceste-1 mai cumplit decit 
ifigrozirile cele graite de tine ; dar eu nu voi da paginilor spre batjo- 
cora sfintele carti". Astfel, neinduplecindu-se a aduce la judecata 
sfintele carti spre distrugere, a fost aruncat §i innecat in mare cu 
miinile legate la spate ;§i cu pietre grele legate de grumaz, impivuna 
cu Diaconul Agatapod, in 5 aprilie, anul 300 d.Hs.). 

4) Dar nu numai Episcopii, clericii §i barbatii Cre§tini aparau 
cu pretul vietii lor Dumnezeiestile Scripturi ; ci §i Cre§tinele : feincile 
§i fetele. In vremea aceea de groaznica prigoana, cind fiorosul 
imparat Diocletian a oprit sub pedeapsa de moarte de a mai p.lstra 
cineva Sfinta Scriptura, trei fete tinere: A|;apia, Hioniu >i Iritui, 



\ 



224 



Varna a 19-a 



■ 




dc^i parintii lor erau pagini idolatri, elc sc hotarirasa scape multe 
rarti sfinte de la distrugere prin ardere. In accst inalt scop crest i- 
nesc $i duhovnicesc, ele s-au apropiat de persecutor! § i cumparara 
mai multe volume de Sfinte Scripturi, pe care le-au asCuns in Acvi- 
linia din partile Tesalonicului, undc locuiau. In anul urmator 
an fost descoperite, prinse si aduse inaintea lui Diocletian. 

Dupa niai multe cercetari, vazind statornicia lor in ' drea.pt a 
credinta, le-au aruncat" in teitm.it a §i apoi le-au dat pe niina guver- 
natorului pagin Dulcetiu. Acela, dupa ce cerceteaza din nou si ne- 
eajeste pe Sf in tele fecioare Crestine ca sa jertfeasca idolilor, vazin- 
dii-le statornice in credinta, incepe a le ispiti despre Sfintele Scrip- 
luri, sa-i spuna lui undc sint, sprc a le ridica si arde. 

— Cine v-a indemnat pe voi sa ascundeti asa de indelungat 
timp acele Scripturi ale voastre? 

Irina: Dumnezeu Cel A-tot-Puternic este Care ne-a poruneit 
sa-L iubim chiar cu pierderea_vietii noastre, lata pentru cenelasam 
noi mai bucuroase sa fim arse de vii, decit sa va dam Sfintele Scrip- 
luri, sau sa tradam lucrurile lui. Dumnezeu. 

Dulcetiu: Mai §tia cineva ca voi at i luat si ati ascuns acele 
earti? v 

— Irina.: Ku §tia nimeni.Numai Unul Dumnezeu, pentru ca 
Lui nimic nu-I poate.fi ascuns. Nici chiar servitorii nostri nu puteau 
sa 5 tie. Am lucrat in asa fel, ca sa nu §tie nimeni, ca sa nu fie de- 

olarate. 

unde v-ati ascuns 
de f 



Dulcetiu: Cind v-ati intors din munti 
rica noastra — eiteati voi din Scripturile acelea in prezenta 



cuiva i 



— Irina: Fiindca le tineam ascunse cu mare ingrijire, faraa 
indrazni a le transports aiurea, simteam o durere foarte mare, pen- 
tru ca nu le puteam citi ziua si noaptea, "a§a cum a yearn noi obi- 
ceiul a le citi inainte de darea acelei porunci imparatesti 'pentru 
striBgerea tuttrror cartilor sfinte §i distrugerea lor. 

Dulcetiu vazind statornicia Irinei, cit si a surorilor ei, a condam- 

ftut-0 la moarte si au ars-o de vie, ca si pe surorile ei, in 5 aprilie, 
;i. 304). . ' ' • 

5) In acela§i timp Diaconul Martir Euplus, a intra t in sala de 

judical a cu Dumnezeiasca Evanghelie in mina, desi imperiala 

porunca interzicea pastrarea si folosirea Sfintelor Scripturi. Fiind 

itltrebat de ce n-a j)redat Scripturile autoritatilor, Diaconul a ras- 

puns: „ Pentru ca sint Cre^tin §i pentru ca sint oprit sa le predaiu 

Prefer sa ma torturati fi sa ma omoriti, decit sa le predau. In ele 

(tfte viaja vesica. Cine le preda, piefde viata vesnica. Ca sa n-o 

pierd, prefer sa-mi dau viata mea pentru €:^ . Dupa aceia a fost 
marl iri/at. 



- 




A ereziilor j?i Devierilor ele la Ortodoxie 



225 



6) Un alt inflacarat Cre^tin, Hermes, zicea judecatorului i)a- 
gin, care-i impunea sa predea Sfintele Scripturi: „Clriar daca t i-afpi 
preda toate carfile Sfinte, §i n-ar mai raminea nici una din ele in 
toata lumea^ fiii mo§tri amintindu-rsi Traditiile parinte^ti, insufle- 
tindu-se puternic de rivna miriiuirii lor, ar face la loc mai multe 
volume, §i ar invata cu mai multa ardoare teama respectuoasa pe 

care o datorim Domnului Hristos" (Vezi pe larg D,Ag. o.c. pj). 286; 
831-2; 16-19; „Grtodoxia r , a. 1954, pp; 14-15). 

Din aceste locuri citate ,§i multe altele pe carev nu le put em 
in§ira acum, reiese destul de limpede ca Biserica aceasta unica 



Sobornica ^i Apostolica a lui Dumnezeu, a pastrat §i pastrea^a inca 
de-a lungul celor 19 secole, Sfintele Scripturi, §i nu protest antismul 
care nici, n-a existat vreo 15 secole, §i cu atit mai mult puhoiul de 
secte ivite de alaltaieri,, de ieri si de azi. Ereziile acestea au gasit 
Sfinta Scriptura in Sf. Biserica. Din Sf. Biserica au luat-o toti ace§- 
tia. Biserica are tot- dreptul a spune tuturor organizatiilor p'rotes- 






- 



tante $i sectare oricind cuyintul Apologetului Tertulian: „.Scriptura 
$i Credinta adevarata apartin Bisericii, care le-a prirnit de la Apos- 
toli si ei de la Domnul Hristos. Noi comunicam cu Bisericile Apos- 
tolice.. Noi sintem mo^tenitorii Apostolilor. Cine sinteti voi? Si ce 
cautati in averea Bisericii, nefacind parte din ea? Intrebuintind 
voi Sf. Scriptura (luata din Biserica lui Dumnezeu, pe care totio 
huliti), voi va insu§iti pe nedrept un bun strain" (De praescription 



haereticorum, 37). 




Cuvintele acestea ne silesc mai, mai sa credem ca 
it trebui §i Traditia, ca si Traditia ar fi ajutatoare $i folositoare 
mintuirii Sufletelor. Nicidecum insa nu putem a crede ca ea este 



mama Scripturilor. ' ■.; 

— Credinciosul : Cum sa nu fie Traditia mama tuturor Scrip- 
turilor, cind in Biserica Vechiului Testament credincicsii, ca: Abel, 



Sit, Enoh. 



• ft 



Npe . 1 . Melhisedec 




Avraam, Isaac, 



lacob, cei 12, losif . . . $i altii multi ale§i ia Domnului, s-au calauzit, 
alimentat, luminal p mintuit numai cu ajutorul Traditiei verbale. 
Cum nu-i Traditia mama Scripturilor Vechiului $i Noului Testament 
cind Scripturile Vechiului Testament au inceput a fi scrise de ilu- 
minatul Moisi dupa traditie abia dupa vreo 4000 d( % ani? Cum nu-i 
Traditia mama "Scripturilor Noului Testament, cind acestea s-au 
scris pe scurt dupa ea, abia la zeci de ani dupa formarea $\ crr^lciva 
Bisericii Creatine? Cum sa nu crcdeti ca Traditia e mama Scrip 
turilor, cind totdeauna iti cursul celor vreo 1900 de ani, Bisericfl 
vie s-a condus §i se conduce dupa Traditie, dupa. ea isi lace iu^.'i- 
ciunile, anurnitele rinduieli minunate si ceremonii in slujbele siii 

hatorilor, ppsturilor, i^i sftvli^e|te Sfint(*lo Taine s' 'V 1 Iflmurt^te 
Km iii ( iir umbroase sau tainict^ ale Dumnez<;ie$tiloi Scripturi, Multe 



221) 



Varna a 19-a 



' ff 



locuri tainice ale Dumnezeie§tilor Scripturi, d.p. ; Vedenia lui 
Avraam (Fac: 15), spinul dorintelor a imparati peste copaci (Jud. 9), 
Iona in pintecele chitului (Iona 1-4; Mt. 12 40), pildele cu: sema- 
natorul, griul §i zizaniile, grauntele de mu$tar, aluatul, comoara 
ascunsa, margaritarul, navodul (Mt. 13), vame§ul $i fariseul, fM 
risipitor, oaia pierduta, drahma pierduta, fecioarele in^elepte ?i 
ncbune, talantii, vedenia lui Petru (F. Ap. 10 9. .. .), $i allele multe 
nu le putem lamuri cum se cade decit numai cu ajutorul mamei 
Bale, adica cu Sf. Traditie. 

* 

la spuneti-mi: care e mai intii si mai mare: casele, palatele, 
cated^lele, ma^inariile ce alearga rapid pe ape, pe pamint, prin 
aer.. . . feluritele aparate. . . ori mintea oamenilor din care au iesit 



acestea toate, adica c&re le-a: planuit fi construit? A§a-i ca mintea 
e mai intii de acelea, mai pretioasa, mai mare §i ca este mama tutu- 
ror acelora? Apoi iaca a$a §i aici, Sfinta Traditie, care a creat mai 
intii %\ din care s-^ nascut Sf. Scriptura, e cu adevarat mdi mare, 
e mama Sfintei Scripturi. Cine sustine contrariul, nu-i om sanatos 
];i minte si la Suflet. 

- 

Curiosii: Do vezile acestea sint zdrobitoare! 

Credinciosul : Trebuie sa ?titi ceva ?i m^i mult despre Sfinta 



i 



v 



Tradifie'. 

Curiosii : Si ce anume? 

Credinciosul: Sint unele Traditii a§a de adinci §i tainice, 
ct nu putem afla unele taine nici in Sf. Scriptura, nici in istoriile 
(arii sau ale lumii. Si totu§i, ele au un adinc inteles tainic, care nu 
se poate cunoa^te bine decit numai atunci cind se descopera §i se 
rede lamurit. Vreti un exemplu? Iaca am sa vi-Ldau. 

In Biserica Domneasca din Curtea de Arge?, era o traditie ne- 
runoscuta de nimeni in vremurile noastre, insS. Se respecta de toti 
IVeotji Liturghisitori. „ln ziua cind se facea pomenirea mortilor 
— marturisea dupa descoperirea acelei taine chiar Preotul locului — 
era tradi|ia ca pomenirea sa nu se faca la locul obi§nuit^. Astfel, 
cind Preotul ie$ea din Sf. Altar, mergea pina in mi j locul Bisericii, 
ocolca la stinga (spre dreapta Bisericii) §i acolo facea pomenirea. 
IVntru ce se facea acolo? Nimeni nu $tia. O facea ca a§a apucasera 
din Mtrini. A§a facuse Preotul dinaintea mea, acela ca altul dinain- 
tea lui, ?.a.m.d. Pomenirea aceasta se facea exact pe locul unde 
(Tau inorminfele voievozilor, ctitori ai Bisericii, repausati in sec. 14. 
F; v t< indu-se sapaturi adinci in interiorul Bisericii, s-au descoperit 
aco|o, sub locul acela traditional, mormintele §i sarcofagiile batri- 

nilor voievozi Hasarabi, pe care nimenea nu le §tia insa. Tradi^ia 
le j)as!ia in taina sa. 






. 






' 






t J' 






*% 






• 



■- 



4 



A ereziilor ^i Devierilor de la Ortodoxie 



-• - 1 — r 










227 



/ 



Ay 



' J. L * i L '" ' J ^ » L ' ] I 

Vedeti? Traditia aceea, demise p^rea ca nu are nici un rost, 
]>rimei?te la timpul rinduit de sus, prin descoperire, uh adevar care 
se pastra perfect cfo istorie sub tainicul vSl al Traditiei. 

-A^a-i §i cu multele ?i feluritele taine ale Bisericii spirituale §i 
materiale, cu multe obiecte, ve§minte, cele 7 laude, cele 7 Taine, 
ceremonii, si mai ales Dumnezeiasca Liturghie. Toate, toate sint 
inve^mintate sau acoperite cu ni|te minunate $i foarte stralucite 
taine, in care nu putem pajrurtde numai cu Sf. Scriptura a Vechiu- 
lui si Noului Testament, eare-i numai un foarte scurt rezumat al 
ei Traditii; ci numai cu ajutorul acesteia. 

Curiosii : Acum incep a ni se deschide §i noua ochii, pentru 
a pretui si folosi si Traditia. 





x' 



t I 



•* Altfd ilu puteti veni la adevar, nu puteti 
rMntra in Biserica lui Dumijezeu, nu puteti a redeveni madulare vii 
ale lui Hristos, nici fii :§i fiice ai luminei, ai zilei §i ai lui Dumtiezeu, ' 
Dupa cum Biserica §i §coala se ajuta §i se eompleteaza una pe alta 
in luminarea poporului ; a§a §i Dumnezeiasca Scriptura cuSf. Tra- 
ditie se eompleteaza in lucrarea mintuitoare Sufletelor, in calau- 
zirea lor pe calea vi^ii §i a mintuirii, la Patria Gereasca, la Dumne- 
zeu Izvorul tuturor bunatatilor §i statornicilor fericiri vremelnice 
§i vesnice. 

— Curiosii: Din cele ce ne-ati spus, vedem ca Traditia e o 
puternica aripa data de Dumnezeu oamenilor pentru redobindirea 
fericirii vremelnice §i ve§nice. Acum dorim a §tii: ce este Traditia, 
§i unde se afla ea cuprinsa? 

Credinciosul: Sfinta Traditie sau Sf. Predanie, este invata- 
tura data de Dumnezeu prin viu grai omenirii prin ale^ii Sai, adica 
Bisericii Vechiului §i Noului Testament. Sf ; Traditie cuprinde des- 
coperirile Dumnezeie^ti mai pe larg. O parte din ele au fost spicuite, 
fixate mai prescurtat, scrise, adunate §i puse in Sf. Scriptura. Sf. 

ie este viafa Bisericii lui Dumnezeu, este viul curent al Bise- 
ricii Lui. Sf. Traditie se afla scrisa in urmatoarele carti: 

■ 1) Scrierile Parintilor Apostolici. /, ' 

2) Hotaririle Sinoadelor ecumenice, in frunte cu 4 „Simbolul 
Credintei' 1 sau „Crezul Cre^tinesc", alcatuit in Sinoadcvlc universale 
din Nicheia (325) ?i din Const ant inopol (381). 

3) Scrierile Sfintilor Paring §i Dascali patristici. 

4) In cartile de slujba bisericeasca §i in feluritele linduiHi 
sfinte ale Bisericii lui Dumnezeu, care sint foarte frebuitoarc nnn- 
tuirii Sufletelor... (Vezi $i I.C.(). o.C pp. 28-29). 

Prin aceasia adexaniir/TradiJie ne trezim, nc invior.un, Irfnm, 

prOgr^ftni, ajun/;eni la Dumnezeu, Izvorul ndovflrutd vir|i. 

■ Cnriofii : De acum mi mai putem y.lrr nimii 




* 






228 



Vama a 19-a 



1 1 ■ 1 



* 



* 

Crcdinciosul : La Sf. Traditie ne trimitc lnsu$i Sfintul Duh 
lh.mnezeu prin cuvintele inspiratiilor Sai, zicind: „Ia aminte popc- 
rul Men la I egea Mea, plccati urechea voastra la cuvintele guru 
Mete, Desch.de-voi in pildc gura Mea. Am sa vcstesc cuvinte adinci 
din trecut. \ a vestesc cite am aiizit $i am aflat, si cite parintii nostri 
ne-au povestit noua. Nu le vom ascunde de copiii lor.;,ci vom vesti 
neamului ce vine: slava si putcrea Domnului si faptele Lui cele 

M a ridicat marturie in Iacob, ? i a pus Lege in Israil 
1-1 a poruncit parintilor nostri sa le vesteasca copiilor lor C a sa stie 
ncamnl ce vino, si copiii ce se vor nastesa le povesteasca copiilor 
lor, pentru a-si pune nadejdea in Dumnezeu spre a nu uita lucru- 
rile Lui, si sa pazeascfi poruncile Lui. . ," (Ps. 77 7—7) Si in Hi: 
loc; Jntreaba pe tatal tau, si va spune tie, ? i pe cei batfini si-ti" 



minunato; 



vor povesti tie" (2 Lege 32 7), 




lraditia Sfmta ne^ara'ta: vmta, 8^,,.^, lupi , JC 1Iia a 
sacr, k:iu ale Stin^or 12 Apostoli si a celor 70 de ucenici, care nu 
se alia m Sf. Scnptura. In ca ni se istoriseste despre martirizarea 
milioancIor.de marburisitori ai Credintei Grcstinesti in felurite forme 



hiptele pina la 



— ^— *■ v ^-' *--*--*■-*■ V^ v ^ i I f i j ,!{f IIS* t'r iSII III *£t 

?roaznice si despre vietile minunate' ale Cuviosilor Parinti Sfinti 
Drepti si altele multe care ni s-aupastrat intr-insa. Asadar' Sfinta 
iraditie e un mmunat izvor de credinta, de indreptare si de min- 
tuire Sufletelor. . * ' 

I* - T 4 1 1 ' 

cr - 5 Mr J° ? ." ; , De aCum sintcm convin ?i de marile foloase alp 
Sl.ntei Iraditu. () vom folosi si noi in legatura cu Sf. Scriptura M 

speram ca ne vom rezidi sufleteste pietre vii in unica Biserica Sob'or- 
mca-si Apostohca a Mintuitorului nostra Iisiis Hristos. Amin , 



315) Mi-am eerut moartea in necazurP 



s 



i ■*) MOAR1L, UXDE ESTI? Un mosneag se intorcea de la 

padure cu o sarcmii grea in spate. Era batrin, slab si fara de putere 

I'H'innta sa era departe si drumul obositor. Mergea foarte greu 

lacioarcle n tremurau ? i un naduf ii oprea respiratia, si tusea, tusea 

pina se inneca. Dupa o bucata de loc, lasa sa-i cada sarcina cu ■■ 

vreascun dinjwte, vaietindu-se, ?i striga oftind: „Moarte? Moarte, 

uiide esti.' On ! De-ar mai veni si moartea aia sa ma ia,ca tare m-am 

"i.;n sa.turat de atita chin! Doamne, Doamne, trimitc moartea Sa 

m.'i la. . . . Atunci deodata, ca din senin, ii apare in fata o namila 

tnda, un schelet numai din oase in$irate, cu o coasa mare in mina 

cu secure la sold si cu o traista cu felurite instrumente in spate' 

,lata-ma, ai nevoie de mine? Esti gata, ca sa-ti i-au Suflelul? Tu 

a. dont ? i ai cerut moartea! Iata-ma!" Cind vazu moartea in fata 

mOfneagtil s-a iniiorat de groa/.a, pina in maduva oaselor. „Uitc 

draga moarle care e necazul ])entr« care 4e-am chemat. Eu sint 

* 









A ereziilor §i Devienfor de la Ortodoxie 



229 



batrin, puterile-mi sint slabite, si nu are cine-mi ridica sarcina 
asta s-o pui in spate, ea s-o due acasa, .pentru a ma folosi de aceste' 
lemne. . .". , * , 

• Cam asta-i povestirea marelui cugetator Tolstoi, dar sub haina 
ei hazhe se ascunde un mare si adinc ihteles al conservarii vietii 
omenesti. Mosneagul cheama moartea sa vina ca sa-1 ia. Moartea 
vine suse arata. Mosneagul ins a in dragostea lui de viata, inabusita 
de chm pentru o clipa, isi ridica glasul inviorator, aratind ca nu do- 
reste moartea ; ci via{a. Pe moarte mosneagul o pune la lucru ni- 
gindu-o sa-i ridice sarcina. 

De aici invatam ca nu-i bine creatine sa-ti rogi moartea. Dumne- 
zeu ti-a dat viata sa o traiesti §i tot El hi va cere viata sau Sufle- 
tul tau cind va vrea El, nu cind vrei tu. Ati cere mc art ea mai inainte 
de^a fi trimisa, inseamna a trcce peste voia lui Dumnezeu, a te raz- 



V_ 

tu 



^ 



I 



naintca ftecazurilcr, rclelor, vrajma^iilor 



re e eca mai fiumcasa vif- 



2eii, §i va ic|i biruitor. 

m a strimtorarilor ce nu se pot inlatura, t^HM^^mm^^ 

dare puternica, fiindca indelunga r " 

tute cre?tineasca § i roada a Duhului Sfint (Gal. 5 




La aceasta 



ne indeamna Mintuitorul, zicind: „Cel ce va rabda pina in sfirsit 



acela se va mintui". Si Apostolul: „Fratii mei, luati pilda de patima 
rea S K de indelunga rabdare pe Proorocii care, an grait in Numele 
Domnului. lata, fericim pe cei ce au rabdat. Rabdarea lui Iovati 
auzit sr sfirsitul Domnului ati vazut ; caci Domnul este mull milos- 
"fciv sr indurat. . ." (lac. 5 10—11; Iov 1:2- 42) 

316) Am Z13 ca copiii Se boteaza in zadar cind sint mici, ca 
n-au nici un pacat? 

317) Am fagaduit cuiva ceva cu juramint, gindind in acclas 
imp sa nu implinesc fagaduinfa data? ;N-am implinit fagaduinfa 



+.' 



data dupa rinduielile duhovnicesti, la Sf. Botez sau la •primiroa v-«-u 
nei dregatorii bisericesti si obstesti? Am facut fagaduinte bunc ina- 
mtea lui Dumnezeu la vreo strimtoare, grea cumpana, sau cind 
eram mai aproape de Dumnezeu si apoi le-am calcat ? Am fagaduil 
a da: Sfinte Slujbe, bani, Liturghii cu prescuri, vin, luminari, ves- 
minte, obiecte bisericesti, case, pamint, averi... la Sf. Biserica, 
la Schituri si Manastiri, a imbraca si ajuta pe calugari, pe saraei, 
lipsifi, neputinciosi . . . si n-am dat nimic, caleindu-mi asllVl fii K .i- 
dmnta? (Vezi „Oglinda Duhovniceasca" pp. 393 792, de autor). 

Ei (diavolii) w\\n acolo pe tot i care an pficatuil astfel prln 

'Hunir clevirri de la droapta crcdinlii, pentru 11 -i \ni\h\v/i m mlcin, 
( rI ( r •' 1I revrnil Li drcapla « icdin(,, ( w i,,,., ( hjodoxn, pocflindu-M 



> 



i 



/ 



230 



Varna a 19-a 



cu amar ca Sf. Ap. Petru de apostazia sa, daca au cu ce se plati, 
scapa • iar cei care nu au cu ce cumpani, sJnt aruncati jos in muncile 
iadului. Sufletul Teodorei aflindu-se nevinovat de pacatele aratate 
mai sus pleaca ?i de acolo fara a mai da ceva. Boieful dracesc, goaz- 
jiic de minios pentru scaparea Sufletului de la vama lui, tabaraste 
asupra dracilor lui batindu-i cumplit. - 

FERICIREA BINECREDINCIOSILOR 

*-** -V"-^ •V-*. "W^ ^* •** 





r* 



' * 

1) Dumnezeu: 




Fiul §i Duhul Sfint, Treimea cea de o 



> I 



Fiinta si nedespartita, stind pe Tronul Slavei Dumnezeirn Sale. 
2) Sfintii pa'tru Evangheli§ti : Matei, Marcu, Luca si loan, 
cu cei patru' vietuitori inaripati, cu chip de: om, leu, vijel si vultur. 



f- 



» 



* t 



* fi 



/ 



|> 



* 




1 ■ 









f 



/■ 



A ereziilor $i Devierilor de la Ortocloxk' 



231 



a. 



3) Multimea Serafimilor stind in fruntea tuturor cetelor Jngc- 



restir'preamaresc "neincetat pe Dumnezeu, cintjnd : Sfint Sfint , 
Sfint Domnul Savaot . . .'* (Is. 6 2-3; Ape. A 8-11 ; 5 11 

1 u j \ 



14). 



4) Stapinitorul veacului acestuia, diavolul, conduce din intu- 
neric sepia paginismului §i a puzderiilor de secte, care incontmuu 
ataca petoate caile uriica Sfinta Sobormca si Apostolica Bisenca a 

cler si popor — insu- 



Jui Dumnezeu. 



5) Biserica spirituala a lui Dumnezeu 



fletita si imputernicitade Duhul Tatalui Ceresc, lupta cu multa 
barbatie, tarie, curaj §f: succes asupra gadmei infernale. 





6) Dupa trecerea din viata paminteasca .....-,, . 

marturisitori ai dreptei ? i pravoslavnicei credmte, gnjiti duhovni- 
ce ? te, se due de Ingeri inRaiul plin de fericire. Acolo eise veselesc 

pururea. ^ . ; , . 

' 7) Sus deasupra Raiului pamintesc, in Rami Ceresc, m se 
infatiseaza multimea Ierarhilor, Preotilor, Cuviosilor si Cuvioaselor 
si a'tuturor marturisitorilor, cari au lupta* cu mult succes pma la 
sacrificiu pentru marturisirea adevarurilor Dumnezeiesti si apa- 
rarea dreptei credinte crestinesti in lumea aceasta trecatoare. 

PEDEAPSA IN IAD A INVRAJBITORILOR 
ERETICILOR SI VRAJMASILOR 



> r 




Chipul de fata ne arata groarnicile torturi in iad, mia- 
zarul de foe vecinic, a invrajbitorilor, dezbinatonlor, ereticilor 
si a vraj ma silor dreptei credinte crestinesti. Invrajbitorii, ase- 
rnenealuiAhitofelsimai mult asemenea diavoluhii, bagmd ziza- 
















Varna a 19-a 



A creziilor <?i Devierilor de la Ortodoxif 



III* IMI 



\ 



233 



nie intre pastoriti $i Pastorii lor, printre uniL poporeni §i clerici, 
COlitfa adevarurilor dreptei credinte, in familii, intre frati §i bunii 
prieteni, provOcind uriciuni §i vrajma^ii; se sortesc de vii muncilor 
iadulu.i. Aceia s 7 au vazutspinzurati de limbi, asemenea carnurilor 
din maeelarie. Diavolii ii bat groaznic en sabii de foe. Vai femeilor 
limbute, barbatilor mueratici, care exi lirnbutia lor contra porun- 

**$ 9 Jt 1 



* 



ilor Dumnezee$ti, sfaturilor bisericesti $i rinduielilor sfinte din 
Crestinism, baga zizanii in lume, ca groaznice ,.,51. ve^nice munci ii 

asteapta ! 

Cei co ■.ail faciiC dezbinari contra dreptei credinte sau sfi^ieri, 
>o vad taiati de draci, varsindu-li-se maruntaiele. Cum au facut ei 
in Biseriea lui Dumnezeu, asa li se face $i lor de jngerii cei rai! 
Hreticii, care asemenea coadei balaurului apoealiptie au tras pe 
mm crest ini slabi din cerul Bisericii lui Dumnezeu, in "prapastiile 
rataeirilor, .in ./bra tele, spiritelor ratacitoare, lasindu-se decapitati 
adica fara Caput- lor' Hristos, in infern sint ^i ei decapitati.. Dupa 
.masura cu care ei au masurat, vad pururea masurindu-li-se $i lor. 
Asemenea si eel cu picioarele taiate ! Vai ! Ge jalnica priveliste ! 
Tot acolo in iazarul eel de foe, se vad muncindu-se groaznic toti 

* + * L L ^ L L j I I L 

vrajmasii dreptei credinte crestinesti, toti aceia care au atacat, 
clevetit, ponegrit, judecat, osindit si disereditat in lume pe zelosri 
Preoti ai Domnului! Unii spinzurnti de limbi, batuti de draci <>i 
•arsi la picioare cu flaeari de foe ; iar aftii cufundati pina la git in 
llacarile iazarului, in care se muncesc pururea ... 



CLEVETI 



A stinirc vraiba dint re oameni 
A face traiul luai scnin, 
Areas! a-i nohila chcniaR' 
A fiirruui bun crcstin! \ 

INVRAJBITDRII. . . SiNT FOII, €K 

POI.I DIAVOUJLUI; Foiii rceia d(^mcnici umplindu-se de ielu- 
rite aere iniernale, ale: nundriei, ingimfarii, pismuirii, zavistiei 
uni, grairii' de ran, ponegririi, luarii in ris, intrebarilor viclene, fel.u- 
riteler betii, spiritu'lui sfadnic si ocaritor . . . aprinde focul inierna! 
a) certurilor, care au adus ^i aduc groaznice prapaduri in lume si 
in Crestinism. Foii aceia sint asemenea vijeliilor ]niternice, uraga- 
iielcr, care despoaie |i distrug in calea suflului Icr tot ce nu-i bine 
inrladacinat, viguros si intarit. ■ , 



\ Niste astfel de foi s-au facut pastorii vitelor lui Avraam si Lot, 
pSstorti ("iherarilor, fiii' lui Lajoan, Israeliteanul ciroota§, fiul Selo- 
mitei, Israelitenii, hida ?i Israil.. . pQtrivnicii Profetilnr trimisi 
a'l lui Dumnezeu (Foe. 13 7-/0; 26 20; 31 36; Es. 2 13; Lev. 24 
10- 7/ ; 2 Lege 1 12; Osia 4 ■/; 2 Imp. 194/ --43; romp. 3 Imp. 12; 
2 I'aiil. 10; 11; 1 Imp. 18 17 -18; 2 Paral. 24 17-21; 3 Im|>.. 22 






1 



' 



■■■■■» 



1- 



■ 



\ 



1 it 









/ 



S-28; 2 Paral. 36 75-76; 
ler. 20 7-73; 18 18-23; 
11 18-23) 17 13-18). 

Fariseii, carturarii, 
saducheii, Irodianii $i ca- 
pcteniile Iudeilor, s-au 
■facut tot atitea foi diabo- 

■ P 

lici ai diavolului, aprinzind 
acesta prin ei focul infernal 
al certurilor infocate de 



(j 



ura uciga§a contra Mintui- 
torului. Ni§te astfel de foi 
demonici §i-a facut diavo- 
lul din Iudei, pagini §i 
eterodoc^i, cu cafe au suflat 
^i sufla mereu asupra Bi- 
sericii lui Dumnezeu, dar 
pretutind^ni§i intot deauna 
au ie^it fi; ies: infrinti, ru- 

sinati §i batuti. 

Astfel de foi demonici- 

§i-a facut diavoluK din, 
toti cei deviati la:schis- 




1 

riiipul dt? fata ne aiata pe diavolul facind 
din usuraticii oameiii si femei tin f el de 
foi demonici ai sai, prin care aprinde focul 
infernal al certurilor desbinarilor, devierilor 
de la dreapta credinta crestineasca, rupe- 
rilor din Trupiil (Biseriea) Domnului nostru 

lisus Hristos Dumnezeu-Omul. 



matici, eretici, rataciri sectare, mozaism, mahomedanism, 
ateism. . . a) Luptind satanic pentru descreditarea si distrugerea 
dreptei credinte cre$tine§ti, a clerului si a binecredinciosilor Cre§- 
t ini ; 1)) Urlind ?i criticind orice propoveduire si vorbire desprc 
Dumnezeu. Keligie Sfinta, desprc dreapta credinta i?i vietuire en-;-- 
tmc.isca; c) Siistmind ca nu exista: Dumnezeu, Ingeri, Suflet, 
draci, JiKlccatH particulara :§i generala, rasplatirea faptelp'f dupS 
moartel nici Rai, nici iad; d) Ca odata cu moartea noastra toate 
moi ; C) Ca Dumnezeu ne-a dat uitarii ; 1) Ca toate, toate religiile 
-,,,,( bun? (ca si cum ar zice ca; toate ciupercile, buretii, buruenile 
i vietatilo nrbduse din pamint' ar fi bune de mincat lara a It 



nun 



ulego sivcrifica) ; g) Crezatorii §i sustinatorii orbeste ai calendarului 

lull. m' ramas in urma calenchtrului ceresc cu 13 zile din ,inul A2r> 
1924; deci in minciuna... niai mult decit; !a: adevar, dreapta nr 
dmta, la Dumnezeu ^i la invataturile Sfintei Lui Bisciiei. 

Nistc astfel <\r foi sau foale demonice, i-;i lauivste diavolul dm 
Usuraticii s;m idolatri/atii in [eluritc forme: crestmi s;m creftihi 

umiMI cu numele, care cl«jyti)t'esc, dcsereditr.ua, ponegrt»c si luptfl 
demonic asupra Pastoiilor $i pastoriiilor »oloji si uctivi .-I I'i « '" ii 
lui Dumnezeu, cu fecbpul satanii: cle a-i tncurca $'\ oprl pe loi din 

hip! ,i ( r,i hnn.i. 



* 






» * 



* 



234 



Varna a 19-a 



\\ 



Niste astfel de foi multi, mici si mari, au suflat si asupracelui 
ce scrie acestea, cu scopul demonic de a-1 ingheta, ori a-1 topi. . . 
cu scopul bestial de a-1 readuce la tacere. . .Dar prearnarit sa fie. 
Mintuitorul nost'ru Iisus Hristos Dumnezeu-Omul, Care a conlucrat 

■: — ' ■ m* ..'» ■:*. ." • i ' 'I' 1 . 





caci 





impreuna §1 cu noi m o w , .. _ 

scris §i prin felurite figuri || metode, 1-a adeveritprin semnele ce 
urmau! Binecuvintat fie pururea Cel ce ne-a imputernicit pina in 
prezent in lupta cea buna contra foilor demonici sau a zizaniilor 
producatoare de intunerice, atacuri spirituale, lovituri §i indurerari..* 
in Care nadajduim cu tdata taria, ca ne va a jut a sa ducem aceasta 
lupta §i activitate misionar-apostolica la buna desavir^ire. Amin 
(Vezi §i alta explicate a cli§eului acestuia in rwiWo Dnli^ni. 
ceasca", pp. 3283-r-4l de autor). ; 




i \ 



Yi t* 



■ Y h 



J 4? 



■ * 



* / 






it t 



< \ 



J 




.- 



* ■ V 



Mintuitorule , , , eu n-am decit suspine 

§i bietul Suflet fara zel, . 

Azi s-ar aprinde pentru Tine 

Dar . . . nu-i ce sa mai arda-n el . . . 



1 ■ 






Insa, eu stiu ca Tu mai po^i aprin 
Cenusa Sufletelor reci, 
Cind cu suflarea Ta fierbinte 
Spre ele milostiv Te-apleci. 

Cu marea Ta milostivire 
Mai sufl& iar in stinsu-mi jar, . ' 
Mai este ppate vr-o scinteie 
§i poate . . . s-o aprinde iar . . . 

Amin. 



cV 



r i 



f 



' 



% 



• 



■ 






1 
i 



i 



V> 



II 




11 J 



"« 



i 



1 J' 



^ 




20- 



a, A NEMILOSTIVIRII, CRUZIMII 

INIMII 




A iNVlRTOSARII 



l\ 



h i 



\ 



-* 



» k. 



lergind cu repeziciune inainte pe calea vdzduhului, 

am ajuns la vama nemilostivirii, cruzimii si invirto- 

, sdrii immii. tntrebdtorii vdmii aceleia prau amarnic 

boierul lor dracesc era foarte cumpht, suflind 
^stivire ?i mareiufime, asemenea focului in- 
cel boier dracesc se mai arata foarte uscat 
ca de-o lunga si mare boala y fiUngindu-se 
sinkur de rdutatea lid, gemind ca un bolnav si facind chipuri ca cei 
ce au patimile nemilostivirii si aspHmU. El mai arata semnele ce 
sint siiti alefacelapatikilelorceilips^ <>ol- 

• i *' ' . .. ■: i „.;.. , ,v »,.:._•.„.•„„„;„ 7„~ Amir, SnA/iiA s-au 





•It/el 



h 



ifernale 



aminte de hotarirea Dumnezeeasca contra acestm pacat ucigator de 
oameni si pustiitor de lume, din mgaciunea Domneasca „ TaW nos- 
tra" ■ ''Si ne iartanoud gresalele noastre, precum si noiiertamgrep- 
tilor nostn...". Si de cuvintul MintuUorului : „De nu veft ■ terta 
oamaiilor greselile lor, nici Tatdl vostru Cel din Cerurt nu vd va 
urta voud greselile voastre...". Si de mustrarea fie care Domnul o 

' " spm tertat de cex lU.UUU ta- 



fi 



lunti ce datora, el gituieste pe un datornic al sau ce-i datora numax 
100 de dinari : Jlugd vicleana, toatd datoria aceea mare Ji-ant ter- 
tul-o, pentru ca fh-ai rugal ; dar fie nu \i se eddea sd-\ifxe mxld de 
cel impreuna sluga cu tine, precum si mie mi-a fast mild de tine ? 
Si miniindu-se domnul lui, l-a dat pe el muncitonlor, ptna ce va phltt 
loata datoria lux. 



.A 



fiecare fratelui sau dm inimile voaslre greselile lor. . . Jud 



Jura de mild este celui ce n-a fa 



se laudii in 



** 

** 



judex 



(ML (i 9-15; IS 21-35; 



r> 



■23 -W . 



p. Vs. ins 15; Pruv.Sol.2r 13; ML 25). S 



» 



• 






236 



Varna a 20-a 



afla cineva sdvir§itor a multe nevoinfe, de multe postiri §i rugdciuni, 
de $i-ar fi pdzit chiar $i fecioria ori cur alia, de si-ar fi infrinat trupul 
sdu omorindu-p poftele rele Idinlr-insul, dar dacd a fost neindurat §i 
nemilostiv, inchizindu-si inima sa de cdtre aproapele sdu in feluritele 
lui suferinfe, aceia, de la acea vamd cade jos in adincul iadului, unde 
se incuie, si in veci nu a fid mild. . 

' Da, asa vor pdti nemilostivii , pentru cd lui Dumnezeu nu-i este 
mild de cei nemilostivi, chiar de or §i avea ei alte fapte bune, ci Se 
scirbe§te asupra lor si-i urdste, pentru cd n-au dat sdracului vreo 
bucatd de piine ori vreun ban cit de mic, ori vreun dar dupd putere 
slugii ; pentru cd n-au socotit ca pe cei bolnavi si sdraci sd-i ajute 
dupd puterea lor cu ceva hrand, doctorie. De asemenea si pe cei ce 
erau : neputincio§i t ticdlosi §i pustiifi de felurite mizerii, cu cele tre- ■ 

buincioase lor ; pentru cd n-au ajutat pe cei intemnifati si strdini, 

sau putind n-au fdcut alte bundtdfi asemenea. §i de n-au putut face 

milostenie culucrul, macar sa se fi milostivii cu vreun cuvint bun, 




* 

o mingiiere asupra celor dm felurite lips 
jdii. Nevrind insd a face acestea, au fd 
fost lenevo?i t iubitori de argint f foarte 1 



facd nici o milostenie cit de micd aprcapelui 



. '} 



v i 



A 



■■.I 



• 



/ 


















4 

A ne miiostivirei, cruzimei §i invii-to^rii inimii 



237 



jit. Pe unit ca aceia pdcatul nemilostivirii ii trage jos in adincul 
iadului ', unde-i incuie pind la invierea cea de obste si infricosata Jude- 

catd universald. 

Noi insd, cu ajutorul si Darul lui Dumnezeu, am trecut fi acea^ 
vamd far d primejdie, ajutindu-ne pretutindeni rugdciunile Cuviosului 
Pdrinte Vasile, eel ce addruit multe din ostenelilesi lucrurile sale 
cele bune pentru rdscumpdrarea mea. 

Ingerii cu Sufletul suind in zbor tot irnai sus spre cer, ajung 
la vama 20-a, a nemilostivirii, eruziraii §i ill virto?arii inimii. Va- 
mesii draci ai acestei v&mi, cu boierul lor 




, cumplit 
de iuti, navalesc ca viespele asupra Sufletului ca sa-1 rapeasca , 
suflind cu o groaznica furie ucigatoare. Ingerii sepric esc cu vame§ii 
acelei vami pentru pacatele facute de Suflet, pe care aceia le arata 
sense in catastifele lor, d. ex. de: 

i \ i * * , ♦ t r * - 

i ■ * * * h " 

■ ' '■ .. , ". ' '■'.■'_..-.■' . - : ■• ■ ' ' ' jf-.'. • "••■■' ...*■• 

318) Am fost nemilostiv? (a) 



* 



a) N^milostivirea insotita de cruzime §i mvirto^area inimii 



celor avufi fata de cei lipsiti, cu: strimtorarea m foamete, tica- 
lo§ie §i goliciune, chinuirea in boale'^i suferinta in/saracie, este o 
radacina draceasca, Patima aceasta satatiica ii pune pe avutii ce 



bolesc de ea, v alaturi de cei mai nelegiuiti oamem 




pe pammt. 



• > * 



Priviti la bogatul nemilostiv din Sf. Evanghelie, §i vedeti ca el 
nu era nici hot, nici in^elator, nici inchinator de idoli (ca mergea 
si el la Biserica), nici defaimator de sarbatori, nici judecator strimb, 
nici ocaritor de parinti, nici curvar, nici preacurvar, nici sodomlean, 
nici fur; nici uciga§, nici martor mincinos, nici poftitof al averilor 
iiproapelui sau. . . ci era numai nemilostiv fata de lipsurile §i sufe- 
rintele aproapelui sau Lazar, ^i.aceasta a fost un pacat a?a de greu 
vi groaznic, incit 1-a prabu§it in vilvataile infocate ale ia^arului 

de foe, in iad (Lc. 16 19—31). 

"Acestea ' §tiindu-le, sa cercetam pe cei bolnavi ?i sa-i ingrijim 
ca Samarineanul milostiv, sa dam milostenie saracuiui ce inlindc 
nvina, bucurindu-ne §i veselindu-ne, socotind noi ca acela-i chiar 
lnsu§i Domnul Care ne cere mila pentru ca sa ne deschidS u?a 
Kaiului. Sa miluim pe cei lipsiti ca sa fjm $) noi miluili d<^ Domnul. 
IVicatul nemilostivirii il mai savir^esc $\ cei ce au invaiaiura buna 
^ luminatoare de Suflete ?i n-o dau acolo unde Irebuie. \)r ;i<;c 
inenca J^i ac(Ma care nu-^i ingrijesc Sufletele lor GreftlEe^tei <i aminfl 

poc&itt^a pe alt&dat4 ... ' ' 

DUMNE2EUFACF adi-vAkata DREPTATE. L) Sftracul 

I .i/.u , i ure in vi;i(;i [)ainin!ea8C& Kind bollWV V l | l ,,,il •''.• ' ,l '' ^^lt, 

in- «t ni( i fflrlmlturile dc pe musn Imbrlyiij iIjI ii lio/;aluUil| cc k 






238 



Varna a 20-a 




dorea 



a-§i 




spre 

, nu le avea si 
nici nii i se dadea, doar 




ciinii ii lingeau ranile ; 
dupa moarte este diis 

de Inereri" in sinul lui 



"" L I • > I I ■ 

I L l * ™ ' * 

Chipul de f ata ne arata clar minunata lucrare 

a Drepta^ii Dumnezeie^ti asupra celor ce nu 

ajuta pe cei lipsi^i ; §i a rabdatonlbr , . . 



ngen m sii 
Avraam, adiea in lumi- 

llata tmparatie a lui 
bumiiezeu, in loca§iirile 

*^ H. ■ H l * > L 

dreptiior , unde pururea 
se bucura $i se vesele§tc 
cu Ingerii §i cii 




ii. 



Asta-i rasplata data de 
Dumnezeu pentru re- 



semnarea sau rabdarea 



lui in suferintele indurate cunecirtire,.ba inca cu multumire Crea- 
torului, in lipsurile saraciei §i in suferintele bolii. 

2) Bogatul nemilostiv, care zilnie se imbraca in porfira §i 
vison, petrecindu-§i luminat, cu: ospete, muzica, cintece lume§ti, 
in laude de?arte, umflate §i lingu^itoare, cu mese bog^te inrnin-- 
caruri §i bauturi delicioase, din care nu dadea nici macar din firimi- 
turile ce cadeau de pe mesele lui, saracului; bolnavului, lipsitului, 
bubosului §i flamindului Lazar, ce zacea in poarta easei luipentru 
care s-a canonisit §i se canonise§te dupa moarte. Ca |t'ial|J bogati 
nemilostivi §i £etrecareti, vazindu-se in atitea indestulari §i veselii, 
acoperit de atitea laudaro^ii, gindea ca are sa traiasca a§a cit pamin- 
tul. Nici nu vrea sa mai §tie de moarte. 

Dupa trecerea din aceasta viat& a saracului lipsit, suferind 
§i neingrijit de nimeni, la citva timp a murit §>i bogatul. -, . Indata 
s-a vazut in iad, impleticit ca de ni§te §erpi venincsi de limbile 
de foe care-1 torturau groaznic. Acolo in locul hainelor prettoase . 
de porfira ?i vizon, matase §i catifea, lanti§oare de aur §i de argint, 
inele de aur cu pietre scumpe in degete, acoperamintul capului 
impodobit cu briliante, incaltaminte lustruita,in mobile pretioase, 



lux, covoare persane 



s-a vazut imbracat in flacarile iadului 



— ' X 

ce-1 chinuiau infrico^ator. In locul meselor imbel§ugate §i al parfu- 
murilor sau mirodeniilor foarte placut mirositoare, lipsa groaznica 
§i putorile insuportabile ale < infernului. In locul placutelor cintece 
lumosti, ale muzicantilor, cintaretilor si magul.itorilor si umflate 
laude ale lingusitorilor, lipete ingrozitoare ale osinduilor tortura^i 

<a si (1 in !«>«•, si urlelele infioraloare ale negrilor diavoli din infern 

I 












vlp 
il 

8 



'ItiW 



'.:j 



:%. 



! 

I 



■11 



9 



-I 
l 



• j 

■i 






A no nv.lwstivirei. cruzirnei jl invtrto^urii inimii 



239 



In acea groaznica despuiere de tot bmele cit si de pkcutee 
bunatati trecatoare si imbracarea cu muncxle iadului, bogatul din 
fazarul'de foe, care-1 ardea groaznic, ridicindu-si ochu ,n sus, vede; 
pe Lazar, pe care-1 nesocotise in viata sa, vesehndu-se luminat in 
Siul lui Avraam. Cei din intuneric vad pe cei dm lumma, pentru 
a T se mari durerea si tortura; iar cei din lummata Imparatie a 
lui Dumnezeu nu vad pe cei ce se munOesc in M^^c^a |l 
arzatoare a iadului, pentru ca sa nu se intristeze nici citusi de putm. 



Din"acer"iad de suferinte, nesfirsite, bogatul cerate o pica- 
tura de apa sa i-o aduca Lazar, caruia nici finmiturile cazute de 



i s-a 




pe masa-ilndestulata nu i le dadu-se . .. . dar nici lm nu 

bat si dat nici macar acea picStura de apa cersita. _ _ 

? Iaca', asa de minunat si just a lucrat si lucreaza Dreptatea 
lui Dumnezeu! Crestinii nemilostivi f|f| de cei lipsiti, su ennzi, 
ba MW&pM mm. lor, sa ia aminte de smesi pma ce se 
zice azt ca nu cumva sa se trezeasca, din toate cite au si nu dau 
Sdlostenie, in munca vesnica alaturLde bogatul nemilostiv dm 
S Evanghelie. Vai si a mar celor care in loc de a se mgripde Sufle- 
tele lor in viata, petrec impacate, zicind ca se vor ^M^&£? 
urmasii lor si Preotii dupa ce vor muri. Umi ^ca acaa mor mdo^ 
cad in moartea a doua, in osinda vesmca (Lc. 16 19-31 , Ape. IV 



14-1 




1^> 



«' 






Am chinuit: a 




pasari, insecte si felurite vietafi? (b) 

ATRAGE PE 




S 



DEPSE. Animalele trebuie a le folosi, dar fara a le chinui. Am- 
malele de casa trebuiesc ingrijite foarte bine, .dmdu-le nuncare 
notrivita, curatindu-le, . . Apoi sa nu punem pe ele greutate prea 
„:,„.. Cei ce chinuieste si bate animalele, dovedeste ca are o mima 
Lips i t ri de mila, si tot fara mila va fi el si fata de oameni. Copni 
,,'. In-buie lasati sa chinuiasca pasarile, nici sa le Strice cmbunle,. 

< ,,i ele aduc omului foarte mare folos prin aceea, ca manmcaom- 
Z il ( . de pe pomi. Unele pasari maninca intr-un an pina la 20.000 de 

i)mV/A i!n birjar dintr-un '. ora§ a fost pedepsit cu doua siptamini 
<Ie inchisoafe, pentru c& ?i-a batut calul fara mila. 

Vechii atenieni au osindit la moarte un copil care scosese ochu 
unci pasari §i apoi a lasat-o sa zboare. Ei ziceau, ca daca acol copil 
^\c alii de tiemilos ?i crud fa^& de animale, acum Cind cste mic p 

< i! de lar& de mila va fi fa}a dv oameni cind va fi mare! 



til c;is;i undr sttt copilul 

I )r a pururi nuumi in (lic/,inici(le 

< , ■.!!/..» I.. mil o ncrgliinft # 



Si-atunci doar fi <> vesnicio 

!^i Ijicrimi Cfi 9-0 •< ;»1<1<', rtu. . i 
Nc^liinu nu se mai nllx^lr 
Si ni« i mi f.i' yrvtiiw n f-nn... 









\ 



240 ! 



Varna a 20-a 



PEDEAPSA COPILULUI CE NECAJEA CIINII. La o casa 
era legat un cnne. Unul dintre copii il tot hiriia. Odata stapinul 
dezlega cimele dm lant ? i-l slobozi. Ciinele indata'sari pe copil si-J 
musca, razbunindu-si pentru atitea hiriieli (DC. o.c. pp 168—9) 



SAPTE 



RUPATORULUI. LIMBII PASARILOR 



* I S-AU DAT 



lui toti sapte erau muti. Multe momente negre ii cauza aceasta 
mare nefencire. Odata merse m satul vecin la rnoara cu cei sapte 
fecion ai sai. La masa vazin ' " ' *' "" "" 




. M -?i feciorii frumosi sanatosi, insa 

muti, il cuprinse jarasi tristetea. Cind fu intrebaV de morar ce are 
el raspunse suspinind: „Doamne, Doamne, prin ce am meritat eu 
aceasta?" Atunci morarul il iua la o parte si-i zise: „Vad ca est! 
trist pentru ca copiii tai sint muti. Iti aduci aminte - caci eu 'te 

- cind prindeai vreo pasare; ii rupeai. limba 

si apoi u dadeai drumul? Adeseorj te-am infruntat atunci, insa 
fara folos. Acele pasari, care prin cintecele lor laudampe Dumnezeu, ' 
te-a.u acuzat pentru faptele tale crude inaintea Lui, §i iata-te con- 
damnat ca tu sa nu auzi niciodata din gura copiilor tai numele 
de „tata". 

. SMULGATORULUI ARIPILOR LA INSECTE... 1 S-AU' 
TAIAT PICIOARELE. Un tinar lucrator in fabrica de bere, cind 
avea odata de lucru chiar deasupra cazanului in care flerbea ova- 
zul, aluneca si cazu in cazan. In caderea sa, el se prinse cu miinile 
de marginea cazanului, insa picioarele ii ramasera in berea cloco- 
tinda, pina ii venira altii in ajutor si-1 scoasera afara! Cine poate , 
povesti durerile cumplite pe care le-a simtit acel nefericit? Dus la :■ 
spital in agonia mortii, medicii au.fost siliti sa-i amputeze amin- 
doua picioarele. • 

Cind se facu mai bine, incepu a cugeta la faptele sale din t re- 
cut. Dm cele reamintite ip aduse aminte si recuncscu, ca. neferi- 
cirea lui nu era decit o rasplatire a faptelor, luirele. In copilarie 
smUlgea aripile la nenumarate insecte (fluturi, albine, etc.) pe care 
le lasa apoi sa se chinuiasca. Unei pasari ii rupsese un picior ? i-i 
daduse drumul chinuita. Unei pisici ii legase picioarele dinapoi si 
lurnase a.pa fiarta pe ea. Si atunci, cind vedea cum se chinuiau 
acele vietati, inima ii crestea de bucurie. 

Dupa operatie el mai "trai 25 de ani, si fiecarui copil, ce venea 

mul c 



u animalele si cu 



1 



la el, ii vorbea cum trebuie sa se pOarte o 
vietatile mici... (O.M.P. o.c. 194; 195). 

319) Am fost nesimfitor, nepasator fa{a de lipsurile, necazuriie 
i durenle aproapelui meu ? . 

320) Am luat, rapit bani, averca aproapelui meu, cu vicle^ug, 
?iretenie, silnicie, cer^torie, etc.? N-am dat milostenie (c) pentru 



5 






, 



' 



■:. 



I 



v 



j 






■ 



r 



v| 






1 









A nf- n-.Uostivirei, ciuzlmei i^i invlrlo^arii inimii 



24 3 




ma vor 



Sufletul meu cit am trait, zicind ca: mi-or da copiii. . . 
dezlega Preotii ... ? 

• c) MILOSTENIA NE APROPIE DE ASEMANAREA CU 
DUMNEZEU. Aceasta o adevereste lnsu§i Mintuitorul nostru 
Iisus Hristos in Dumnezeeasca Sa Evangbelie, zicind: ..Fitrmilos- 
tivi, precum ? i Tatal vostru Cel din Ceruri este nulostiv teric^ 
■sint cei milostivi, ca aceia se vor milui" (Mt. 5 48; Lc. b^/Mt. 5 



Mill tU UUiuouvi, v^ ^w^-^w r ^ : , 7 - v 1^^ 

7 • 6 14). Dumnezeeasca Scriptura ne arata multe pilde vu de milos- 
tenie in anumiti bSrbati ale§i ai lui Dumnezeu. Spre edificarea 

multora' dam aici citeva exemple: .,. A 

' Patriarhul Avraam, de ? i era foarte bogat, cu o famihe mare de 
sute de barbati puternici >i peste mia de Suflete, era uit mare mi- 
lostiv si primitor de straini. Odiiiioara stind el la u ? a cortului sau, 
vede trei calatbri trecind pe cale. Indata s-a sculat, a alergat ina- 
intea lor,, si inchinindu-se pina la P§mint, s-a rugat de ei, zicmd: 
Doamne de am aflat har inaintea Ta, intra la robul Tau. Sa se 
aduca a.pa si sa se spele picioarele voastre si sa va odihmti sub acest 
copac, pina cind va voi .advice piine, si veti ospata. Dupa aceea va 
veti duce in drumul Vostru". Pentru aceia rogu-va, abateti-va pe 
la 'robul Vostru". Ei i^au raspuns: „Bine, fa cum ai zis!' Avraam 
a alergat in cort la Sara, si a zis: „Ia repede trei masuri de fama 
curata si fa azime!" Apoi a alergat la cireada de.vaci si a ales un 
vitel tinar si gras §i 1-a dat slugii sa-1 gateasca curind. Apoi a luat 
un't lapte, vitelul gatit, si le-a pus inaintea oaspetilor de au mincat. 
Avraam statea Hnga ei sub copac. Domnul a zis catre Avraam: 
lata la anul pe vremea asta Ma voi intoarce sv voi veni la tine. 
Atunci Sarra femeia ta ya avea un copil, pe care-Evei num. 
lsa,c...". ApoUsculindu- se de acc/lo s-au mtet spre Sodoma s.. 
s,„r Cxomora. Avraam mergea impfeuna cu Ei, petrecmdu-i (Fac. 18) . 
Avraam, in dragostea sa cea mare.de aproapele, nu mtreba 
pe caldtori, cine sint, de unde sint, si unde merg, cum obisnuu., 
inn a face, ci ii ospata, gazdui cu mare buna vomta. Asa pnmind 
d pe straini, s-a invrednicit a primi pe Ingen si pe Dumnezeu 
(EVr. 13 27; Fac. 18 2-3, 10, U, 17-33). Pentru aceasta 1 urn 
riezeu 1-a miluit cu avere multa si cu un fiu la batrmetele lu, acinic., 
din care au iesit popoare,.. voievozi si imparati (Fac, 1/ U i<>. 
22 16 



1 8) . 



c 



DrcpLl Lot primitorul de straini gazdui.^le ...jM-rsoana , do. 

wfilitciri, doflhgeri ai lm Dumnezeu. Doi Ingen ... clupi: a doi 
, 1r; iini au vc.it In Sodoma sea. a. Lot vazindu-i, s-a iculatjn u 

icsil in iuti.npinarea lor, incl.inin<luse cu lata pina la pfltnnil ;,■' 

Kitlnd: ..Dumnilor, .'.,;„ va vnif de r ,izduHi III CUSa TObului VM- 
tm, rlmint'ti |»«-M<- ncmplo ... ea. spiilati-va , irelo VOMHt.e, ..< 



«' 






242 



Varna a 20-a 



^ i 




(limineata sculindu-va, vetf merge in calea voastra". Ei au zis- 

poftiti s-au abatut la dinsul si au intrat in casa lui. El le-a facut 

1 ot n T7 e ! ?1 l6_a C ° Pt aZime * au minCat ' • • (Fac. 19 1 -S 
Lot nejtiind, m persoana celor doi calatori, a prirnit pe tnger 

lui Dumnezeu care 1-au scos din Sodoma si 1-au salvat din pS- 
zarea cu foe a cetatemlor acelora foarte rai (Evr. 13 2;Fac. 19 7 

» JZ ae V %l ma \^f Ci f ^ U mil0sienie m mand - Marea adunare 
a poporulm israilit (vreo 3.000.000 de Suflete),a venit in ISP 

t n a 'il C r "A 6 intre E ^^ Slnai - AC01 ° toataadun'ea fiilor S 
Israil a cirtit asupra lui Moisi si Aaron, zicind: „Mai bine am f 

munt batuti de Domnul in pamintul Egiptului, $8 tlaf | 
caldanle cu carne si mmcam piine de ne saturam, decit sa ne adu- 
ceti in pustiu acesta, ca sa omoriti toata adunarea asta cu foame "' 
Domnul a grait lui Moisi, zicind: „Am auzit cirtirea fiilor lui israil V 
Graieste catre ei si le spune: Seara veti minca carne si dimineata 
va vet i satura de piine, si veti vedea ca Eu sint DumneLlTostru 1 
Facradu-se seara, lata prepelite au acoperit tabara. Dimineata' 
dupa ce mceta roua imprejurul taberei, lata, pe fata pustiei ce'va 
marunt si rotund, alb ca gheata. Vazind aceasta fiii lui Israil 2 
us: Ce este aceasta?" Moisi a zis: „Aceasta este piiLa pe care 
j-a dat-o Domnul ca s-o mincati. Pentru aceasta Domnul a porun! 
at. stnnget! dmtr-insa fiecare cit este de ajuns pentru cei ce lo 
cuiesc cu voi", Fiii lui Israil au facut asa. Moisi a^is lor: .Nlmeni 
.L n l k ! e d l n ace f ta Pe a. doua zi. In ziua a sasea adunat inS 

Cite. nOlia Tnacnn r\a f*rv~«-~ -(:::„ J^i; _* • -i ,v , ,., ir -9 + ■> lv/ *^> 



:ut asa. Moisi a zis lor: „Nimen 

pi)o , K ;• . , ,. ^ - - -:.— — In Z1 ua a sasea adunati indoit 

cite doua masuri de fiecare, fiindca sirnbata e odihna sfintia Dom- 

' " ulul - ?^e zile veti aduna, iar in ziua'a saptea nu veti gasf mama 

Israelitn stnngeau „mana" unii mai multa altii mai putina Ipoi 

o masurau cu omerul, astfel ca nici cei ce strinsesei maf muM 



este 



ecl ce^S1r^*^^^^ g * li zi «nd: „rencit este 
&mniT5oSi%i* Cel . Sara ^' ca la vreme de necaz il va izbavi 

Snf s, rri, - ?? Z1 ?1 7 a CrUja Via ^ a lui; fericit va fi Pe 
PS %' ?! ? Sa P " 111111 pe mina vr ajma ? ilor lui. Domnul 

sternutu P uf P ^fp * S t ^ ?1 ^ b ° ala « Va P rimeni ^ 
a5ternutul 1m JPs 40 7 -J; comp. Prov. Sol. 14 27; Dan. 4 

24, Is. Sir. 3 29-30; 7 J4; Mt. 5 7; Lc. 14 7J) 

,?£ c Cu ! mt c ul lul Dumnezeu a fost catre Hie, zicind: „Scoa- 

v duv sTtf h n - Sare P ta r S idon ^-. ea lata am poruncit acolo unei 
vaduve sa te hraneasca. Hie a mers, si iata o femeie vaduva aduna 



■ 









* * 



A, 












■ 
■ 



. 



f s 



* t3H 



I'.fl 



• 



n 



■ 



A ne mi!c»stivirei, cruzunei $i Invirto^cirii inimii 



v 



243 



' | * '■ ' ' , . ' "' I-' ■ * 

lemiie. Hie a strigat: „Adu-mi te rog putina apa intr-un vas, ca sa 
beau". Cind femeia pleca sa-i aduca, Ilie zise iara^i:' „Adu-mi te 
rog si obucatade piine!" Femeia a zis: ;,Numai o mina de faina 
am si pu^in untdelemn. Voi face din ea o azimA pentru mine §i 
pentru fiul 'lileu, sa mincam, §i apoi vommiiri". Ilie a zis:„Fa dupa 
cuvintul tau, si sa-mi faci si mie de cicolo o azima mica, ca asl zice 
Domnul: Faina din vaM nu va scadea . §i untdelemnul din ulcior 
nu se va imputina, pina in zilele cindva da Domnul ploaie pe pa- 
mint". Femeia a facut dupa cuvintul lui Ilie. Au mincat cu totii, 

b L L ■ ' ' X . l W. ■ t V L 1 1 ■ — ^L 



insa faina din vadra n-a scazut si untdelemnul din ulcior nu s-a 




m • 



(3 Imp. 17 5 




Milostenia facuta de vaduva Sareptei strlinului Prooroc Ilie : 
a inmultit faina si untul de lemn, a scapat-o din moarteia sigura a 
foametei ce bintuia groaznic lumea, a inviat pe fiul_ei, Iona, §1 
1-a facut Prooroc ales inaintea lui Duranezeu (V. Sf. 




O.C. 



PP 




6; Iona 1-^4). 



De-aici reiese clar cit de mult ne folose^te milostenia facuta 
, din putinul nostra. Sf, loan Gura de Aur sfatuind si pe saraci a 
da milostenie, ii incurajeaza, zicind: ,>Tu nu e?ti mai sarac decit 
vaduva din Evanghelie (Mc. 12 42) ?i cea din Sarepta, care de?i 
se afla pe marginea saraciei, a^teptind moartea §i inconjurata de 
un cird de copii, totu§i n-a crutat meritidea sa cea mica, |i pentru 
aceia in saracia ei a ci§tigat o bogatie nemasurata; a prefacut acel 
pumn de faina &1 sau intr-un hambar mare si ulciora§ul intr^un 
butoi, ?i putinul sau l intr-un izvor imbel§ugat. A?adar, tu da pe 
cit poti da. De ai un ban, cumpara cu dinsul cerul, nu pentru ca 
cerul este asa de ieftin, ci pentru ca Dumnezeu este a§a de plin de 
iubire. Daci tu nu ai macar un ban, aturici da un pahar de apa 
rece, caci „cel ce va adapa pe vreunul dintre ace§ti mici numai cu 
un pahar de apa rece — zice Domnul — nu-§i va pierde plata sa" 

(Mt. 10 42). ; ' 

Sotnaniteanca, vaduva unuia din Prcorccii lui Israil, raminind 
saraca, alerga plingind la Sf. Proorcc Elisei p4 ruga: „BarbaUvl 
meu a murit §i au venit datornicii sa-mi ia amindoi fiii robi!" Kli- 
sei i-a zis: „Spune-mi ce ai in casa ta?" Ea a raspuns: „Numai 
putin untdelemn!" Elisei i-a zis: „Mergi §i imprtmuta vase goalc 
multe pe la vecinii tai §i le baga in casa ta. Apoi intra inlauntru 
cu fiii tai, incuie u?a, toarna unfdelemn in toate vasele acelea, .si 
pe cele piine da-le deoparte. . .". Femeia plecfi $i fAcu :\^\ nun <>• 
sf&tui Proorocul. Aduhi vase mulle, le baga in casil, incuie u,,a 
dupa sine ^i dupa feeiorii sai. Acedia ii aduceau vasele ^ ea lurna 
UntdelcmiJ din ulcior, umplindu le niereu mini dupa nihil. IV uimfl 

.i /is: „Mai aduceti-mi un vas". I i au raspuns: „Nu mai sin! vase" 

Ahinci i (onlcnil a mai cui/;c unhlelemnul Vin/iml untclrlrtnii 






244 



Varna a 20-a 



i 

mult, s-a platit de datorii; iar cu eel ramas s-a hranit ea §i fiii sal 
(4 Imp. 4 7— 7). 'lata a§a e §i milostenia! Cita vreme turnam, dam 
cu darnicie, Dumnezeu inmulte^te putinul nostru. Cind insa careva 
se zgirce^te a mai da, inceteaza §i mila lui Dumnezeu,§i omul zgir- 
cindu-se, saraceste. 

Marele Prooroc Isaia lauda milostenia sub inspiratia Dumne- 
zeeasca, zicind: „ Impart e piinea cu eel flamind, adaposte§te 
ta pe eel sarman, pe eel gol imbraca-1, §i nu te ascunde de eel de 
un neam cu tine. Atunci 



casa 




ta va r a sari ca 




e§i 




ire a 



ta se va grabi. Dreptatea ta va merge inaintea ta, iar in urma ta 
slava lui Dumnezeu. Atunci vei striga §i Domnul te va auzi, la 
strigatul tau El va zice : iata-MaJ Daea tu izgone^ti din mijlocul 
tau. asuprirea, aratarea cu degetul (striga rea, hula, clevetirea) §i 
vorba fara rost ; daea dai piinea ta celui flamind, §i tu saturi Sufle- 
tul amarit, lumina ta va rasari in intunerie §i bezna ta va fi ca 
miezul zilei. Domnul iti va f i mereu povatuitor, §i in pustie va s^tura 
Suiletul tau. El va da tarie oaselor tale si vei fi ca o gradina ad%- 
pata, ca un izvor de apa vie, care nu seaca niciodata (Is. 58 7 — 7 7). 
Proorocul Daniil sfatuie§te pe imparatul Nabuhodonosor a da 
milostenie pentru a scapa d$ pedeapsa Divina (Dan. 4 24). 
, Bdtrinul Tobit sfatuie§te pe fiul sau Tobie a fi milostiv, nu 



* I 




zgircit. Cugetind la cele mai de pe urma alfe sale, ii zice: 
n toate zilele aduti aminte de Dumnezeul nostru. Nu pacatui cu 
voia, nu calca poruncile Lui. Fa dreptate $i,nu urribla in caile nedrep- 
tatii. Da milostenie din averea ta si sa nu aiba ochiul tau parere, 
de rau.cind vei face milostenie. De la nici un sarac sa nu-ti intorci 

t 

fata ta, si atunci nici de la' tine nu se va intoarce Fata lui Dum- 
nezeu. De ai mult, mult da; de ai put in. nu te sfii de a face milos- 
tenie, §i-ti vei aduna prin aceasta vistierie bogata pentru zik grele. 
Caci milostenia izbaveste de la moarte si nu te lasa sa te pogori 
in intunerie. Milostenia este dar bogat pentru toti cei ce o fac in 
Fata Celui Prea Inalt. . > Da celui flamind din piinea ta ?i celui gol 
din hainele tale. Din toate cite ai cu imbel^ugare, fa mil6stenie, ( §i 
sa nu-i para ran ochiului tau cind vei face milostenie ! Imparte piinea 

77 



la la mormintul dreptilor. . ." (Tobit 4 5 — 7 7, 16 




9-77) 



Milostenia largo, la Israeliti. Din zeciuiala data de fiecare Israe- 
litean.\. se faceau ospete acasa pentru: saraci, straini, vaduve §i 
orfani (2 Lege 14 22 — 29). Apoi, dupa pilda vie a Patriarhului 
Avraam §i a altor ale§i ai lui Dumnezeu ?i dupa porunca Divina 
(Lev. 19 18), faceau felurite milostenii (Tobit 1 77 — 




2). 



. Milostenia lar,ga la primii Crestini. La sarbatoarea Cincizecimei 
s-a adaugat la Biserica vreo 3.000 de Suflete, apoi 2.000 de Suflete, 



care au v(*nit un(^le dupa altele. Biserica cre^tca treptat, 
capalind jjiia formelc ei cxterioiin 4 ^\ prin rinduirlilc v\ cu totul 



dupa 















':«■ 






\ 






■ 



■ 



... 



A 



milostivirei. cruzimei §i Invlrto^arii inimii 



245 



_ : 



postolici, erau a§a de insufletiti de 



deosebite de ale Bisericii iudaice, un caracter deplin de Biserica 
lui Hristos sau Biserica crestina. Toti credinciosii care se adunau 
aparte de Iudei, isi exprimau in aduriarile lor, credmta in Hristos 
cu constiinta luminata ca au intrat in Imparatia lui Dumnezeu. 
Aceasta o aratau ei prin: anumite rugaciuni, ascultarea cu mare 
atentle a predicarii Apostolilor, cintari de psalmi si participarea 
cu trup si Suflet la celebrarea ..Cinei Euharistice' sau „Fnngerea 
Piinii", cum o numeste Sf . Ap. si Ev. Luca in cartea j t aptele 
Apostolilor" (F.Ap. 2 42-46; 20 7; Lc. 22 19). Adinc patrun § ide. 
Duhul renasterii din nou" (loan 3 3-8) si de dragostea cre ? tina 
in grad inalt, dupa porunca Mintuitorului ei se socoteau si numeau: 
frati si surori intre ei. Insufletiti de dragostea sfinta si ^ curat a, 
se intreceau intre ei care mai de care a crede"; asculta §i pazi mva- 
^atura Domnului. Hristos. 

In particular crestinii a r , , , 

rorunca dragestei reccmandata de Iisus, mcit mergeau asa de de- 
parte ca cei avuti i ? i sacrificau avutul lor pentru a ajuta pe credin- 
ciosii saraci. Ei se socoteau asa fel ca si cum averea lor ar fi lost 
a tuturor. Multi dintre ei isi vindeau casele §i pammtul lor,?ipre- 
tul lor il aduceau la picioarele Apostolilor ca sa-1 imparta^ intre 
fratii cei sarmani, lipsiti (F. Ap. 2 47-47; 4 J4-J7). Dupa oh- 
cicrea Cinei Euharistice, adica a Dumnezeestii Liturghii sau Sacri- 
liciul Noului Testament, se facea o masa, ospat sau agapa pentru 
toti saracii si strainii, Cei avuti ospatau pe cei saraci. La agapele 
acestea mesele barbatilor erau servite de Diaconi ; iar mesele femei- 
lor erau servite de presbitere si diaconite. Rinduiala aceasta a 
milosteniei sau ajutorarii lipsitilor, s-a extins de la Biserica Mama 
din Ierusalim la toate Bisericile crestine din lumea mare. In acest 
SCop scrie Sf.Ap. Pavel Bisericii crestine din Connt: Bisericile 
Macedoniei, desi sarace, strimtorate si peste putenle lor ne-au 
rugat 5a primim darul si «parta ? ia lor la ajutorarea Sfintilor . . 
l.-;u,H buna potrive'ala: astazi prisosul vostru acopere lipsa lor, 
iai n'uine lipsa voastra va fi acoperita de prisosul lor, ca asa sa W 
buna j otrivire. Faceti (si voi prin milostenie) asa cum cste SCHS. 
„Cme a adunat mult n-a avut de prisos, § i cine a adunat pi.tm 
n-a avut lipsa!" (2 Cor. 8 7-75/9 s.a. ; comp. E?. 16 M). .es- 
' tinilor din Galatia le scrie: „Sa va aduceti ammte de ce. saraci . ,. 
(Gal. 2 70). Crcstinilor din Roma le scnc:„Acum ma due la leru 
alim sa slujesc Sfintilor, caci cei din Macedonia _ § , Aha.a au «v..t 
bunatate sa stringa oarecare daruri pentru crestmn dm S 
,,.i din Ierusalim" (Roto. 16 25-26) Ucs tin. or convc.1 h. - 
Kvn-i le serie: „Staruiti in iubirea de fra|.. Iub.rea dr si ran is., no 
uilM i,cacipnn1r-in ? iiWUarS:<l8tie,auga Z duitp<'tnge,^ 

- I- \92) Adu.eti vfl aniinlcd. < ei legat., e;*, s« n.in n\\ I. >■ vol 






246 



Varna a 20 -a 



• • 



- f 



in legaturi cu ei §i de cei cc patimesc, ca §i cum ati fi voi intr-un 
trup cu ei" (Evr. 13 1—3). La milostenie au indemnat §i ceilalti 
Sfinfi Apostoli (lac. 2; 1 loan 3 16 

Din cele aratate in Faptele Apostolilor, epistolele lor, Istoria 
Bisericii... reiese clar ca: milostenia in vremile primare ale Cre^- 
tinismului era foarte insufletita §i raspindita in 





mism. 



Inima de mila plina 
E ca apa de izvor. 

Vesnic binecuvintata 
De-nsetatul calator; 



-^ 



Inima nemilostiva 

E fintina blestemata, 
In adinc cu apa rece 
Dar mere u fara galeafa! 



* * >tt 



\ 



BINEFACERILE MILOSTENIEI SlNT MULTE ,§I FELU- 
RITE. Noi trebuie a socoti milostenia nu ca o chqltuiala sau t>ir; 
ci ca un venit §i dar. Nu ca o pierdere, cicaun ci^tig.Prin milos- 
tenie noi dobindim mai mult decit am dat. Prin milostenie dam 
piine §i dobindim viata ve§nica. Dam haine §i dobindim ve?mintul 
nemuririi. Gazduim pe straini, pe saraci, in casele noastre §i dobin- 
dim Imparatia v lui Dumnezeu. Dam cele trecatoare §i primim in 
locul lor cele ve§nice. Trebuie a da milostenie la saraci, ca atunci 
cind nu vom'putea vorbi pentru noi inline, mii de l>uze sa vorbeasca 
pentru noi. Milostenia sa fie mijlocitorul nostru. Milostenia ebanul 
de rascurnparare pentru Sufletele noastre, Rugaciuiiea §i poslul 
fara milostenie sint lipsite de putere. Postul nu se ridica la ' cer 
daca nu are seara pe milostenie. Milostenia formeaza aripile ruga- 
ciunii. Rugaciunile fara milostenie, nu pot zbura la cer. Aceasta 
o adfevere§te Ingerul suta§ului Cornelie, zicind : „Rugaciunile §i 
milosteniile tale, s-au suit spre pomenire inaintea lui Dumnezeu" 
(F. Ap. 10 4). Omul milostiv este asemenea unui liman deschis na- 
ufragiatilor. El trebuie sa-i primeasca pe toti. Milostenia e mama 
virtutilor, inima lor, untdelemnul care lipsea din candelile fecioa- 
relor nebune. . . (Spic, d. Sf. I. Hrisostom). 

A nu da milostenie lipsitilor din aver.ea ta e ea.§i cum ai prada. 
Noi riu sintem stapini; ci numai administrated ai averilor noa$tre. 
Proprietarul adev&rat este Dumnezeu. „Prin milostenie cu darnicie 
— zice Sf. Ciprian — devenim imitatorii Parintelui nostru Ceresc 
Care imparte cu dreptate deopotriva tuturor: aerul, apele, soarele 
ploaia $i toate bunurile". „Casa ospitaliera — zice Sf. Effem Sirul 
unde sint primiti: saraci §i orfani, straini §i c&latori, nu este 
niciodata lipsita de prezenta lui Hristos''. „Tu '■ — zice Sf. I. Hri- 
sostom bogatilor — te a§ezi la un ospat bogat $i luxos, pe cind 
Hristos nu are nici strictul necesar. Tu bei vin de Tasos, pe cind 
El nu are nici macar un pahar cu apa pentru a-§i potoli setea!" 
A?ijderea pe cei ce fac cheltuieli cu ciini §i lighioi salbatice, ii mus- 
Ira: "Nu va e ru§ine voua care hraniti ciini §i intrefineti bufoni; 



" 



j 



l il 







'ii 



1 rl 






: 



w 



J 1 1 

> 

! 



. 



*■ 



l> 



A ne n\i)ostivirei, cruzimei ^i Invlrlo^arii inimii 



247 



iar pe Hristos il izgoni^i?!" Femeilor inzorzonate le zice: „La ce 
va serveste aurul Vostru?! Doar Sufletele voastre sint infrumu- 

/ - 9 . * ( i 

setate! 

' Saracii, lipsitii, betegii... sint madularele lui Hristos, si ori 
ce dam sau faceni lor, lui Hristos ii darn si facem (Mt. 10 40-42; 
24 45-51 ; 25 34—46). Acestia trebuiesc mai mult ajutati si respec- 



!*• 



'tafC decit compatimi^i. 

MlNTUITGRUL A FACUT MILOSTENIE CU LUMEAFLA- # 

W -.,^,J Odinioara predicind unor mari multimi de mii de barbati 
si femei si copii, Apostolii se apropiara de El,zicindu-i : „Doamne, 
locul este pustiu si vremea lata a trecut catre seara, slobozeste 
poporul ca sa se duca prin sate sa-si cumpere bucate !" Mintuitorul 
privind multimea, le raspunde: „Mila Mie de poporul acesta care 
zile intreei a'steapta linga Mine si n-au ce minca. . . Nu trebuie sa, 

-- ■'■■■ - w ' , Dati-le voi sa ma- 




mearga flaminzi, ca sa nu slabeasca pe 

Poruncind multimii sa sada pe larba verde, cete, cete. 



nince . 



cite o suta si cite cincizeci, Iisus a luat cele 5.. .7 piini si pestisorii 
aflati in adunare, privind la cer le-a binecuvintat, le-a frint ^ le-a 
dat 'ucenicilor si ucenicii le-au dat tuturor celor 5.000. ..4.000 de 
barbati, afara de- femei si copii. Piinile si pestii binecuvjnta|i ^s-au 
inmultit asa de minunat, incit s-au saturat toate mule de barbati, 
femei si copii, dupa care au ridicat 12 cosuri. . . 7 cosnite pline cu 

.„:_ si pestii, dupa binecuVintare, s-au mmultit 
asa de minunat: intii in miinile Mintuitorului, Care le-a binecu- 
vintat al doilea in miinile Apostolilor, chiar si in ale lui Iuda Isca- 
riotul si al treilea in miinile multimii poporului, asa fel, ca partea 
primita' de fiecare ii ajungea din belsug, incit mai si raminea din 
ea (Mt. 14 13-21 ; 15 29-38; Mc. 6 31 -44 ; 8 / -9 ; Lc. 9 10-17; 



• 




un. 



loan 6 7-75). „Piinea— zice Sf . Ambrozie 



crescind, iesea din 



Cosuri ca si apa izvoritoare din fintina, sau ca untdelemnul pe care 
va'duva din Sarepta il varsa din micul ei ulcior, si ca faina pe eyre 
o lua zilnic din vasul binecuvintat de Hie, fara ca accl untdelemn 
^i acea faina sa se imputineze, Asta-i lucrarea A-tot-PutcniKici 
lui Dumnezeu, Care. toate le-a adus din nefiint,a in fiin^a si toate 
le creste si inmultefte irt anumite chipuri foarte minunate. 

Precum Apostolii au primit piinile si pestii inmuHin'lu-sc din 
miinile Mintuitorului si le-a dat multimii flamindo cu toat.i darni- 
cia, raminindu-le si lor cosuri si cosnite pline cu bucali si flrlml 
turi; tot astfel si noi dind milostenie din cele ce ni le-a dat Duin 
mica, acelca se vor inmulti in casde noastre, incit toate le vmn 
avea <-u imbelsugare". 

M1I.OSI1.NIA TKKHUIK TAINDITA 



„I.ua^i aininte 



zice Mintnitoiiil 



< 



NU TldMHITATA 
a niilostenia voastiil ift nu 






/. 



J 



248 



Varna a 20-a 



9). 
MILOSTENIA SI. iMPRUMUTUL NU-I TOT 



o facet;i inaintea oamenilor, spre a fi vazuti (§i laudati) de din^i; 
altminteri nu aveti plata de la Tatal vostru Cei Ceresc. De aceea, 
cind faci milosteriie, nu trimbita inaintea ta, cum fac fatarnicii 
in adunari || pe uliti, ca sa-i laude oamenii; adev.ar.--va spun ea 
prin aceasta*i$i iau plata lor. Tu insa cind faci milosteriie, sa nu 
$tie stinga ce face dreapta ta, ;a§a ca milost.enia ta sa fie facuta 
in ascuns, §i Tatal tau, Care vede cele ascunse, iti va rasplati la 
aratare" (Mt. 6 1-4; Rom. 12 8- 

* r * * I j 

ACEIASL 

Multi.cre§tini fac sub masca milosteniei un felde imprumutare, 
care pierde plata milosteniei. A?a d. ex.: la mo^i due oale eu colaci : 
piine, coliva, luminare. . . pe oale noi, la rude, vecini . . . de pprnana 
pentru parinti, m6§i; stramosi, rudenii repauzate, a§teptind §i 
luind intocmai adica tot atitea sau rriai multe oale cu colaci inapoi. 
Asta-i o datina frumoasa, dar in loc de pomana e^mai mult un 
imprumut, adeverit si de Mintuitorul: „Amin zic voua ca isi fei-au 
luat) plata lor" (Mt. 6 2). A^ijderea se face adeseori ?i cu pbmenirile. 
Un cre?tin face pomana ?i cheama pe vecinii $i cunoscutii sai, care 
venind §i mincind, bind cit le trebuie, fac economie in alimentele 
lor. Aceia la findul lor, facind pomeni, cheama ?i ei rind pe rind 
pe cre§tinii care i-au eliemat, care venind, mincind §i bind cit le 
trebuie, fac economie in alimentele $i bautura casei lor, §i a§^ 
sub forma de pomeniri sau milostenii ei se imprumuta unii pe altii. 
Si acelora le vine cuvintul Mintuitorului: „Amin zic voua ca-$i 



i~au ($i-ati luat) plata lor" (Mt. 6 2). 

Cei care vor sa faea pomana adevarata, ca sa fdloseasca pe 
niortii lor §i pe ei, sa faca'aceasta numai dupa sfatul Mintuitorului, 
Care zice: „Cind faci prinz sau cina (pomana), nu chema pe prie- 
tenii tai, nici pe fra|ii tai, nici pe rudele tale, nici pe vecinii bogati, 
ca nu cumva sa te cheme §i ei cindva si sa-ti iei (imprumutul) ras- 
plata. A§adar, cind faci ospat, cheama saracii, neputincio^ii, §chiopii, 
orbii. . . Astfel de vei face, vei fi fericit, ca ei nu au cu ce sa-ti ras- 
plateasca, $i ti se va rasplati la invierea dreptilor , . ." (Lc. 14 
12-14). ' ' / £ . Vt: 

■ 

MILOSTENIA CUD 
tenie din cele ce aveti, si toate ale voastre se vor curat i> . . Vinde- 
ti-v& averile voastre §i dati milosteniei Facet i-va pungi care nu se 
invechesc ! Adunati-va comoara nesecata in ceruri, unde furul nu 
s(^ apropie, nici molia nu o maninca! Ca unde-i comoara voastra, 
ficblo va fi $i inima voastra. . . Sa aveti mijloacele incinse fi facliile 
aprinse, §i sa f iti asemenea oamenilor care a§teapta intoarcerea 
stapinului lor de la nunta, ca daca va veni $i va bate, indata sa-i 
(leschida. Fericfi de slugile acelea, pe care stapinul venind, le va 






UIESTE. Dati milos- 



■. n 









■ n 









. 









#': 



, \ 












II 



A no milostivirci. cruzimei $i Invirto^arii lnimu 



249 



"gasi priveghind! Amin zic voua, ca se va incinge cu sortul, le va 
pune masa si venind le va sluji" (Lc.ll 41 ; 12 33—37). 

„Fericip cei milostivi ca aceia se vor milui" (Mt. 5 .7; 25 



34-40) . 




MILOSTENIA 
FOARTE MARE PRET. Aceasta ne-o adevere 




NOSTRI E DI 




Mintuitorul 



> _ 



nostru Iisus Hristos, zicind: ..Auzit-ati ca s-a zis; „Sa lubesti pe 
aproapele tau si sa urasti pe vrajmasul tau !" Eu insa va zic: Iubiti 
pe vrajmasii vostri, binecuvintati pe cei ce va blesteama, faceti 
bine celor ce va urasc si va rugati pentru cei ce va nedreptatesc 
si va prigonesc, ca sa fiti fiii Tatalui vostru Care este in Ceruri" 
(Mt. 5 43-48; comp. Le. 6 27-38; 23 34; F. Ap. 7 50; Vezi 
despre iubirea vrajmisilor in .not a intrebarii 349, din' aceasta carte). 

MILA BIRUIESTE JUDECATA (IAC. 2 13). 

Mila sau milostenia e ■poruncitu de Dumnezeu : „ A§adar, ca 
niste alesi ai lui Dumnezeu, Sfin'ti §i iubiti, imbracati-va Cu indu- 
rare, cu bunatate, cu smerenie, cu blindete.cu indelunga rabdare. 
Fiti'toti intr-un cuget : milosf, iubitori de frati, milostivi, priete- 

no^i si smeriti" (Cols. 3 72; 1 Petru 3 8). • 

Mila e pusa ca indaiorire' pun exemflul lui Dumnezeu : „Se 

cuvenea ca si tu sa miluiesti pe tovarasul tau, precum |i Eu te-am 
rniluit pe tine" (Mt. 18 33). „Fiti dar milostivi, precum si Tatal 

vostru este milostiv" (Lc. 6 36). . . „ ' , .. 

Milostenia e mai piacuta decit jerlfele : „Mergeti dar st intelegeti 
ce inseamna cuvintele: „Mila voiesc iar nu jertfa". Caci n-a.m venit 
sa chem la pocainta pe cei drepti, ci pe cei pacatosi. . . „De ati_stn 
ce inseamna cuvintele: „Mila voiesc iar nu jertfa, n-ati osmdi pe 



U 



cei nevinovati 



■u 





13; 12 7). 
7 



* 



sa nu te paraseasca ; leaga-le' imprejurul gitului tau, scrie-le pe 
tabla inimii tale. Atunci vei afla har ?i bunavomta inaintea lui 
. Dumnezeu si a oamenilor" (Prov.. Sol. >3 3—4i comp. Ps. 84 11-13). 

Miloatenia este una din insusirile Intelepciunii Dumnezeiesti : 
„tntelepciunea de sus, intii e curata; apoi pacinica, smeritn, supusa ; 
plin'a de indurare ^i de roade bune, nepartinitoare si nefatarnica" 

(fac. 3 77). 

Credinciosii sint milostivi: „Dreptul totcleauna miluie?te ^ d&, 
si urmasii lui sint in binecuvintare. Slavii si bogalie in casa lui 
(milostivului), si dreptatea lui va daimu in veacul vcacului. I .unim.i 
ii rasare in intuneric ca e bun !ji milostiv si indurat. Omul bun ■-• 

indura, imprumuta (miluieste) si cu jude. ata isi rinduiefte V( le 

gale, fn veac nu se va clati si in pomenin- vcjni. 9 va Ii. . ." (IN HH 

V,; 111 J «). , '• . 



\ I 



250 



Varna a 20-a 



\ 



Milostenta trcbuie a o face : a) cu bucurie : „De e§ti binefac&tor 
(milostiv), fa bine (milostenie) cu inima buna. Dragostea voastra 
sa fie nefatarniea . . . Iubiti-va unul pe altul ca niste frati, si intre- 
— + i-va in a da cinste unul altuia" (Rem. 12 8— 10; Prov. Sol. 19 

b) Credincio§ilor : „Pina cind avem vreme, safacem bine (mi- 
lostenie) catre tcti, si- mai virtos catre cei ai nostri de o credinta" 
(Gal 6 10). Asa graieste Domnul Savaot: .Judecati dupa pravila 

• cea dreapta, fifi milostivi si induratori unii fata de altii. Nu apasati 
pe vaduva, pe orfan, pe strain si pe eel sarman, si nimeni sa nu 
puna la cale faradelegi in inima lui impotriva prietenului sau>" 
(Zah. 7 9-10 ; comp. Cols. 3 12; I Petru 3 8). 

c) Saracilor: „Fericit este eel ce poarta grija de cei saraci 
la vreme de necaz il va izbavi Domnul. Pazi4-va Domnul si va 
cruta viata lui, feridt va fi pe pammt... Vindeti averea voastra 
si dati-o milostenie saracilor, si veti avea comoara in cer" (Lc. 12 33 
16 9; Mc. 10, 21 ; Mt. 6, 19—21 ; 19, 21; comp. Ps. Ill, 4; Prov. 
Sol. 14, 21; Dan.- 4, 24). Sf. Vas^ predicind impotriva zgircitilor, 
zice: Ce astepti? Flamindul moare de foame, golul ingheata de 
frig, celui ce l se cere sa-si plateasca datoria este deja legat in lanturj. 
si tu amii pomana pina miine? Oare nu este porunca foarte c'lara > 
Asculta pe Solomon ce zice: „Sa nu-i zici saracului: intoarce-te 



miine si-ti voi da". Se vede ca nu stii ce-ji poajte aduce ziua de 
mime" (Om. VI), Sfatul acesta il gasim, desi mai pe scurt.in epistola 
Sf. Ap. Pavel catre Galateni : *" " ' ' 



measca pe voi in corturile cele vesnice"'(Lc. 1 



. - . ,, c * n d avem vreme, sa facem bine 

catre toti . . . (Gal. 6 10). Pina cind avem vreme, dar ziua de miine 
a cui este? Cme poate spune ca miine va fi inca in viata? Multi insa 
lasa averea saracilor prin opere de binefaceri, dar dupa moartea 
lor. Pomana este o porunca care trebuie practical in timpul vietii ' 
Intr-adevar este bine si mai tirziu decit niciodata, dar unde este 
mentul de a da ceea ce nu-ti mai poate fi folositor? Mintuitorul nu 
tie spune sa dam dupa mdarte, ci-in timpul vietii: „Faceti~va voi 
pnetem din mamona nedreptatii, ca daca ve-ti fi lipsiti, sa va pri- 

... j- w A . , . • v - ---,. Cind veti fi lip- 

Sltl, adica atunci cind veti fi pe patul de moarte, prietenii acestia 
adica saracn, se vor ruga ca Dumnezeu sa va primeasca in cortu- 
rile cele vesnice, si veti sim^i ceea ce scrie Proorocul: „Fericit este 
eel ce se uita spre saracul si miselul, ca in ziua cea rea if va izbavi 
pe el Domnul. . . Domnul ii va ajuta pe patul durerii lui; tofaster- 
nutul lui 1-a intors in boala lui" (Ps. 40 1—3). 

d) Animalelor: „Sa nu legi gura boului care treiera... Ai tu 
dobitoace ? Pretuieste-le, si de sint de folos, ramiie la tine" (2 Lege 
25 4; Is, Sir. 7 23; comp. Prov. Sol. 12 10; 1 Cor. 9 9,1 Tim. 5 18) 
Sol. 11 17; Mt. 5 *" 



7). 



-V 












% 






< l> 



L I 









"9 












' 






i 



-;< 



^ 



ii 



A no milostivirei, cruzimpi §i Invh'to^Srii inimii 



251 



I ! r 

Milostivii i§i fac bine lor in§i§i: „Omul milostiv i§i face bine 
Sufletului sau. . ? Fericiti cei milostivi ca aceia se vor milui" (Prov. 
Sol. 11, 77; Mt. 5, 7). 

Dobindesc : viata, dreptate si slava : „Cel e umbla in calea drep- 
tatii §i a milostivirii, va afla: v^iata, dreptate §i marire. . . Cei ce 
face milostenie saracilor imprumuta Domnului, §1 El ii va rasplati 
fapta lui cea buna" (Prov. Sol. 21 21 ; 19 77). 

Milostivul primeste mila : Ingerul lui Dumnezeu aratindu-se 
suta^ului Cornelie, i-a zis: „Rugaciunile ?i milosteniile tale s-au 
suit spre pomenire inaintea lui Dumnezeu/. . te vei mintui tu §i 
toata casa ta" (F. Ap. 10 7-6; comp. Ps. 40 1—3; MX. 5 7; 6 74; 
Mc. 11 25). 

Fericit este cek car e-i milostiv : „Fericiti cei milostivi ca aceia se 
vor milui" (Mt. 5 7 ; Prov. Sol. 14 27), 

Milostenia susfine tronul stdpimtorilor : ' ^Iubirea §i credinta 
pazesc pe stapiriitor, §i prin iubire §i milostivire, %i sprijine^te 




sau" (Prov, Sol. 20 28) . 

Milostenia curdteste pdcatele : >,Rascumpara paeatele tale prin 
fapte bune §i faradelegile tale dind mila catre cei saraci, daca vrei 



' ^ 



ca starea cea buna m care te afli sa dainuiasca. ;.. . Apa stinge focul 
arzat9r §i milostenia cura^e^te paeatele" (Dan. 4 24 \ Is. Sir. 3 29).' 

Fdtamicipn-au mild : . (Mt. 23 23 

Rdii n-au mild : „De ati §tii ce inseamna cuvintele: „Mila 
voiesc iar nu jertfa", n-ati osindi pe ni$te nevinovati" 





12 7, 



8; Rom. 1 31). , 

Nemilostivii sint anieninta-ti : ,,Pogoafa-te si §ezi in tarina. ,. 
fara tron. . . tacuta la intuneric, fiica Babilonului, nimenea nu te 
va mai chema pe tine imparateasa imparatiilor, . . ca tu n-ai avut 
mila de poporul Meu ce ti 1-am dat in robie, §i asupra batrinului 
;ii apSsat cu jug greu. . . Pentru aceasta va veni asupra ta prapad 
dcs;mr$it" (Is. 47; comp. Osia 4 7— 3\ Amos 1 77). 

Nemilostivii vor fi osinditi cu nemilostivire : „ Judecata cu care 
vcli judeca veti fi judecati, §i masura cu care masurati, vi se va 

(Mt. 7 2; 6 75; 18 35; Mc. 11 26; lac. 2 13; Fac, 4; 
(15-7; 19 7-25; Jud. 16; 19; 20; I Imp. 19-31 ; 2 Imp. 13-18; 
3 imp. 21 ; 22; 4 Imp. 9; 10; 2 Paral. 33 1 — 19; Dan. 3; Cint. celor 
|rei tineri 1 23-24; Dan. 6; Istoria. /. sfarimarii lui Bel 1 ; Mt. 2 
76-20; 26 24, 46-50; 27 3-5; 21 33-44; 18 23-35). 



masura voua" 



I^inele pe care-1 facem 
Chid si cind pe fata lumii, 
Nu-i decit o ru^aciune 

Pentru mintui rea lumii, . . 



Deci, a face mercu bine 

E a te ruk r a menu — 

Rugi prin care, dupa moarlc 

list i una cu Dumnezeu I 



MILOSTKNIA CONUJOKKAZA LA MlNTUIKKA SUFLK- 

ri'l.lM. Milostenia e un mare dar ;il lui I)iimui*/c*u I lp Milr>slriiia 



\ 



I 

252 



Varna a 20-a 



■ 



zice Sf. loan Gura de Aur — ii face pe oameni — dupa putinta 
asemenea cu Dumfiezeu. Nimica nu-i intrece puterea. \Aceasta e 
cea mai mare intre virtuti. Celor ce o iubesc §i o practica cu darni- 
cic, ,le asigura un lcc linga Imparatul, §i pe buna drept ate, pentru* 
ca: fecioria, postul si pocainta, folosesc acelora care le deprind; 
pe cind milostenia strabate pe toti membrii Trupului lui Iisus Hris- 
tos... . Aceasta e mama iubirii, a acelei iubiri, care este podoaba 
cea mai friimoasa a cre§tinilor. Ea e semnul dinstinctiv al adevEU 
ratilor urmatori ai Evangheliei. E leacul cu efect al vindecarii de 
pacatele ncastre. E scara ce impreuna cerul cu pamintul. E legatura 
ce une^te membrele diferite ale trupului. Milostenia e mare lucru! 
Darul acesta are mai mare pret decit a invia mortii. A hrani pe Iisus 
Cel flamind, ecu mult mai mult decit a invia pe cei morti din mor- 
minte. Tu, cind faci milostenie, dai lui Dumnezeu ; iar cind a-i mvia 
morti, iti da £1 tie. Apoi rasplata sta in a face bine, iar nu in a primi 
bine. Cind faci' minuni tu datore^ti lui Dumnezeu, pe cind daca 



■ ^ 



faci milostenie, x\ ai pe Dmsul datornic. Da saracilor, §i lata ai un- 
blinzit pe Judecatorul tau. Pocainta e mdarta fara milostenie, ori 
eel putin nu are aripi cu care sa zboare in sus la Tronul Dumne- 
zeirei. .,, Datatorul de milostenie e eel mai bun negustor: cumpara 
ieftin $i vinde scump" (Om. 16 la 2 Cot.). Milostenia scapa pe cei 
milostivi din mult e greutati, caderi, primej dii $i din pierzare. . . 



'*, 



DA-TI POMANA CU MINA TA GIT TRAIESTI. Batrinii 
cad de multe ori in pacatul zgirceniei. Asta-i de cind lumea. Era 
odata un om batrin. Si omul asta nu dadea niciodata de pomana^ 
de$i avea de unde. Ce-si zicea el?: „Lasa ca daca oi muri, mi- or 
tot da, feciorii" (ca avea doi feciori). Si cum va spusei, era -zf-Acit 
batrinul, nevoie. mare. Nu se indura nici la orfan; nici la vtt r\i 



tp : ?:x 



ci intotdeauna se scapa cu vorba: „Daca oi muri, mi-or da fecu 
Intr-o zi, feciorul eel mai mic, se hotari sa-i dea o pilda tatalui sou, 
si, dupa ce-§i .facu un plan in minte, nu. mai a^tepta acum cieoit 
vremea potrivita. Veni §i vremea aceasta. intr-o seara, 



pjoua ca si cu galeata si era.un 



pe c<* f \ 
intuneric de, sa-ti fi dat \$M 
<> palnia, nu §tiai din ce parte ti-a dat-o ; dar, pentru planul feci A - 
rului, vremea asta era minunata. i Intra in odaia tatalui sau si 
zise: „Tata, hai degraba, ca moare mes Dascalu §i te cheama sa-U 
spuna ce.va cu limba de moarte" . . . „Mai baiete, da cum se poatc 
pe a$a vreme sa iasa cineva din casa, §i tocmai unde sa ma duc^ 
In capul satului!" (ca acolo §edea Mc^ Dascalu). „Nu se poate, tata, 
trebuie sa mergi, ca-i pacat mare. Cine $tie ce vrea sa-ti spuna; 

daca te chekma, trebuie sa mergi numaidecit sa-1 apuci inca in viata r '. 

Se mai codi ce sc* mai codi l^alrinul, Jpi in cele din urma, vazind 

ca feciorul <> tinea unn $\ bunil/sr hotftrari si'i se duca. „l)\\ nva^i 



■ 






» - 






'/I 










m< 






-\ 



A ne milostivirei, cruzimei §i lnvlrto^rii inimii 



r 



253 



duce, mai baiete, dar uite, afara-i minia lui Dumnezeu §i intuneric 
de ti-i groaza". 




tata 



a zis baiatul 



ca daca ploua, vom 
lua o umbrela, iar daca-i intuneric, luam un felinar". Cu vai nevoie 
batrinul porni, §i cu dinsul §i feciorul tu felitiarul in rnina. Dar 
baiatul, cum facea cum dregea, raminea tot in urma cu lumina, 



hcitbietul batrin, ba cadea intr-o hirtoapa, ba calca print r-o bal- 
toaca, vai de capul lui ce mai patea, pina cind zise baiatuluij „Dar 
treci cu lumina inainte, dragul tatii, ca mi-oi rupe gitul, pacatele 
mele, ori mi-oi scrinti vreun picior, saracul de mine". Feciorul atita 
a§tepta, §i zise: „Hai tata : a casa, ca nu te cheama nimeni ; ci eu te-am 
facut sa cuno^ti cum are sa fie cu pomana ce ti-om da-o noi. Ce folos 
ca in urma vei vea dat de pomana,, daca nu vei avea §i inainte. Caci 
daca lumina felinarului din urma nu-ti folse§te, de asemenea si 
pom? ria din urma nu-ti va folosi. Deci, trebuie sa-ti dai d-ta mamte 
de moarte de pomana, daca vrei sa-ti fie drumul lummat pe aeplm 
pe lumea cealalta". Batrinul, de atiinci ?i pina la moartea lui, fu 
unul dintre cei mai darnici si mai milostivi de prin partile •acelea, 
incit se minunau vaduvele ?i orfanii de schimbarea lui, care, dupa 
cum vede^i, intelesese pilda feciorului sau cuminte. . . (§.S. c.c. 
pp. 140- 



2). 



1 t F 

Fa bine cit trae^ti! 



Bine-i cind dup'a ta moarte Dar eu cred c-ar fi mai bine, 



Iti fac altii pomeniri 



— Ca sa poti intra in Rai - 




Si se loaga pentru 
n Biserici. Minastiri. 



Cit traiesti in lumea asta, 
Tu, cu mina ta, sa dai. 



Bine-i cind dupa ta moarte Daca astazi faci un bine, 
Din averea §i-ai tai bani, Tu sa rtu-I mai tii in. mintc 

Mai dau al|ii de pomana 
I .a saraci §i la orfani. 



MILA 




Zi ca n-ai facut nimica 

Si fa altul inainte. (D.C. o.c. p. 35). 

SI ZGiRCENIA SARACESTE. Cu- 
viosul Ilarion eel Mare avea obicei de a cerceta Minastirile, impreuna 
cu vreo citiva calugari. Un calugar foarte l primitor de oaspefi avea 
vie, care-i dadea in fiecare an ca la vreo suta de masuri de vin. F.I 
''\ l~ii primit pe Cuviosul Ilarion cu mare dragostc ^i Isucurie, si i-a 
rugat pe calugarii ce erau cu dinsul sa se duel la vie ^\ sS rupn 
struguri fiecare cit va vrea. Calugarii au facut a§a, Ctiviosul v.i/ind 

bunS-tafea calugarului, a l)lagoslovit via. Dumnezeu a i ;i;,|.l.i! i! 
bunatatea calugarului : in vara aceea el a. shins m;ii mull d€ trei 
sute de rnfisuride yin. All calugar insa, zgircit fpi i.m la iniin.i, v;i. uid 

pe Cuviosul Ilarion ce trecea ou c2.lugfl.rii, a pus la viu iu« strflj^ri, 

niinciii ^,;i nu i ■• ni« i un strugurc de poamfl Mi-ipaul hIm/si .,Iiu 
v4 apropiati «'<• vie. « a i slrainil I" ifi rv \ .i a al din ,» « m .Ii ? <• .ilu- 



V 



254 



Varna 



garul eel zgircit a stnns foarte putma poamna c 
a facut din ea via, era foarte acru (O.M,P. 544). t 



MILOSTIVUL 




IAR 




LIPSIT. 



Un batrin i-sedea cu un frate, ft aveau viata de obi-ste ; iar batrinul 
era milostiv. Facindu-se foamete in acel tinut, au inceput unii sa 
vina la usa lui sa ia milostenie, si batrinul dadea tuturor celor ce 
veneau: Vazind fratele cele ce se faceau, a zis batrinului: „Da-mi 
partea mea de piine, iar cu partea ta fa cum voiesti". Astfel, 

din partea sa. Si mul$ 




la batrinul, auzind ea da tuturor. , 

Dumnezeu vazind vointa lui cea buna, a blagoslpivjt piinile, §i 
pe cit dadea el, pe atita se inmulteau ele. Fratele mincindu-§i pii- 
nile sale, a zis batrinului : „Parinte, fiindca mai am piitine din acele 
piini, ia-ma iara§i de obste". Batrinul i-a raspuns : „Precum voie?ti, 
asa fac". Si a§a au §ezut iara$i jmpreuna. Fiind multi cei ce veneau 
si neintorcindu-se niciunul desert, a vazut fratele ea i-au lipsit 
piinile. Dupa intimplare a venit un sarac, §i batrinul i-a \ zis sa-i 
dea milostenie. Fratele insa a zis: ,,Nu mai este, Parinte!" Batrinul 
i-a zis: „Mergi §i cauta cu de-a manuntul". Intrind fratele sa caute, 
a aflat Vasele, in care punea piinea, piine. Vazind el aceasta, s-a 
spaimintat. Apoi luind piine, a dat saracului. Si minunindu-se de 
credinta §i fapta buna a batrinului,, a 8 proslavit pe Dumnezeu. . . 
(P.o.c' p. 387 23). ^ 

Am mincat \?iata altera prin clevetiri, divtilgari ,..? 



\_ 




d) 





SPIRITUAL!. Clevetitorii, divul- 



'f 



gatorii, prin multiplicarea pacatelor aproapelui lor, asemenea dra- 
cilor, au otravit Sufletele multora. In urma acelor satanice divul- 
gari, multi se molipsesc din cele auzite §i fac acele pacate, zicindu-?i: 
„Apoi da'ca cutare §i cutare a facut a?a, de ce n-a? face §i eu. . . ? ! 
Cind insa unii cre§tini mai luminati, nu divulga pacatele aproapelui 
lor, ci povestesc numai faptele bune, d. ex. : „Iaca, cutare se inchina, 
facea matanii, milostenii, ajuta pe cei lipsiti. .. auzitorii se aprind 
de cuvintele bune, §i zic: „Daca cutare se inchina a§a, face matanii, 
milostenii, ajuta pe lipsiti, vorbeste numai de bine . . . de ce n-a$ 
face $i eu. . . Si a§a, fiecare se ostene§te a lucra dupa bunele grairi 
de bine. Astfel' deosebirea dintre divulgatorul pacatelor $i graitorul 
de bine, e ca §i cea dintre inrautatitii draci intunecati §i bunii Ingeri 
luminati. Graitorul de bine e asemenea tilharului crucificat din 
dreapta Mintuitorului, care isi deschid Raiul cu limba; iar graitorii 
de rau sint asemenea tilharului rau din stinga Mintuitorului care 
i^i deschid iadul cu limbile lor. Pacatele aproapelui divulgate pe 
multi ii urm?uv?te §i dincolo de mormint. Cei ce au semilnat astfel 











l! iU 



T ii 















■ 









■ 

N 






I V 



A ne milostivirei, cruzimei §i JnvIrto§firii inimii 



25, r ) 



de zizanii se vor aduna de ingeri cu ele §i-i vor arde impreuna. 
Turburarea, aprinderile, suferintele grozave aduse Sufletelor divul- 
gate, ii urmare?te pas cu pas. . . §i unde-i ajunge ii pirjole?te groaz- 



nic. 



^ i 



•''>■; 



Pacatul ascuns, ori care ar f i din cele 365 de felun, vatama nu- 
mai pe acela care 1-a savir^it, iar pficatul eel vadit sau aratat^ cu 

cu atita vatama pe atitea §i atitea, 



cit s-a multi 




at mai 




carora li s-a aratat de vaditorii sau multiplicatorii aceia. Pentru 
aceia vadnicii se vor munci cuatit mai mult, cu cit mai mult au 
savir§it acea diavoleasca rautate. De ar fi iubit pe aproapele lor, 
nu 1-ar fi vadit, caci ,,dragostea; adevarata — 2;ice Sf. Scripturti 
acopere multime de pacate" (1 Petru 4 8; Prov. Sol. 10 72), prin 
care scute^te multe Suflete de vatamarea lor. 



f 



* i 



■ 



v Aceasta §tiind-o toti placutii lui Dumnezeu, se fereau a vadi 
pacatele aproapelui lor, pentru a nu se inmulti sminteala in lume 
in scopul scutirii de decaderi, pentru a scapa d^ d^Spuiere, de dez- 
bracarea de Hristos §i imbracarea in spiritul antihristului, de cade- 
rea in groaznica munca vr^melnica §i ve§nica, de impleticirea, cu 
§erpii, balaiirii torturatori §i a limbilor infocate ale iazarului de foe 
groaznic arzator. !n acest scop duhovnicesc ei se pazeau din raspu- 
teri a nu vadi pacatele aproapelui, ba le §i acopereau cit puteau. 
Stiind deci ca exemplele bune edifica mult Sufletele in bine, dam 

aici citeva spre folosul multora. 



'\ « 



ALESII DDMNULUI SE FEREAU A FI VADNICI, ADICA 



VADITORII PACATELOR APROAPELUI LOR. Patriarhul Iosif, 
urit de moarte de f rath sai care voiau a-1 ucide $i care 1-au vindut 
strainilor ca sa i se piarda §i numele, fiind in temnita ^i tilcuind visul 
paharnicului, inaltul demnitar al Faraonului, il roaga pe acesta a 
pune cuvint pentru el la Faraon, fara k vadi cele suferite de la ai 
sai $i de la sotia lui Putifar, zicind: „ Cind vei fi liberat la bine, 
adu-ti aminte ?i de mine, §i fa-mi bine de pune cuvint pentru mine 
la Faraon, sa ma scoata din temnita aceasta ; caci eu sint furat 
din pamintul Evreilor. Si nici acolo, nici aici (in Egipt) n-am facut 
nimic ca sa fiu aruncat in temnita aceasta" (Fac. 40 14 — 15). 

Proorocul Daniil, pus de imparatul Darie Medul mai presus 
<lc( it coilalti 120 de satrapi §i doi dregatori ai imperului, i s-a inlins 
cursa de acei zavistnei chiar pe terenul credincio§iei. Apoi a fosl 
pint tras la judecata, condamnat ^i aruncat in groapa leilor ca s«l 
lie nimicit desavirfit. Darie vazind c3. pentru zavistic a fosl dat 
morfii Daniil, dupa ce 1-a bagat in groapa leilor, a pus pialni deasupra 
<?\ a pecetluit-o cu inelul sau, si cu indole dregalorilor sai, < ,i iiiiiik 
•.I nu •.<' schiinbo pentru Daniil. Un luminal prodieator, /.ice < :\ \),\iu 

a pecotluil /;ioa]>a penli u ca se leineii mai mull de fiaiele dm af.u.1 



n 



A no imlcmtivlrd. cruzimoi *i fnvlrto.vmii inimil 



2!>7 



/ 



256 



Varna a 20-a 



cu chip omenesc, dccit de fiarele salbatice (leii) in mijlocul ca'rora 
[] aruiicase. Toata noaptea aceia imparatul a postit, a priveghiat 
si nu §i-a adus tiitoarele lingasine. • - 

A doua zi dis de dimineata, in revarsatul zorilor, imparatul a 
venit la groapa cu lei, fl a ^trigat: „Daniile, slujitorul Dumnezeului 
Celui viu, Domnul Dumnezeul tau Caruia I te inchini neincetat, 
oare a putut & te mintuiasca de lei?" Atunci Daniil, fara a vadi rau- 
latca '$ zavistia satrapilor §i a dregatorilor care-1 pirisera §t trasese 
la judecata lor, il osindisera §i-l aruncasera in moarte sigura, a 
raspuns: „0 imparate, in veci sa traiesti! Durnnezeu atrimis pe 
tngerul-Sau si a astupat gurile leilor, denu mi-au facut nici un rau, 
pentru ca am fost gasit nevinovat inaintea Lui, asijderea si imfata 
ta imparate n-am facut nici un rau F' , . ; 

Daniil a lost sees nevatamat si toti defaimatorii ,pirisn si osin- 
ditcrii lui au fest aruncati in locul lui in groapa, dimpreuna cu copm 
si femeile lor, care nici n-au ajuns in fundul gropii, ca leu se napus- 
tira asupra lor, prinzindu-i in ghearele. lor, si cu gurile rupindu-i, 
forfocindu-i, mincindu-le carnea si sfarimindu-le oasele . . ... 

Vedeti, cit erau aceia de vinovati, insa Daniil n-a vrut sa-i 
vadeasca,' ca sa ramina in adevarata dragost^ ; totusi, acei pirisi si 
zavistnici inrautatiti au fost groaznic pedepsiti de imparat si de 
Durnnezeu. Lucrind ca Daniil, putem raminea si noi in dragostea 
lui Durnnezeu si sub ocrotirea Lui, paziti de felurite nevoi si primej- 
dii (Dan. 6; 1st. Balaurului si a lui Bel 1 33-50). 

Batrinul Iosi f primeste din mimile Preotilor Bisencn Vechmlui 
Testament pe Prea" Sf inta si pururea Fecioara Maria in paza sa 
sub forma logo dnei, si o duce la casa lui in Nazaret. Acolo, dupa 
Buna-Vestire adusa din ceruri de Sf. Arhanghel Gavriil, P.S. Fe-' 
cioara Maria a zamislit de la Duhul Sfint pe Durnnezeu Cuvintul, 
Fiul Tatalui. Astfel, „Mama Lui, Maria, f iind logodita cu Iosif, 
mai inainte de a fi ei impreuna, s-a aflat avind in pintece de la Duhul 
Sfint" (Mt. 1 18). Lucrarea aceasta mai presus de fire, nu putea fi 
crezuta de nimenea, nici de batrinul Iosif, pazitorul ei. Iosif fiind 
drept, ca: Noe, Iosif, lov... (pentru ca nu facea nedreptate. s-au 
indurerari nimanui, fiind plin de: fapte bune/blindete, nepomenire 

priceput pentru legea 



' * 



de ran, dragoste de aproapele, rivnitor, m r _ _ 
lui Durnnezeu, intelept . . .) presupune ca a gre$it cu cineva, ca ar fi 
cazut in preacurvie, insa cu multavblindete §i nepomenire de rau, 
sufera o'cara cu prepus din felurite parti. Rivna legii £1 .sile§t^ sa o 
lase ca d preacurva. Rivna amara pentru implinirea literei legii care 
omoara (Evr, 12 15 ; 2 Lege 29 18; 2 Cor. 3 6), il silea sa o vadeasca 
inaintea legii, pentru a fi dispretuita, ru?inata, mustrata, dosadita, 
jicdcpsita a?a cum trebuia, pentru a se invata §i altele din sufe- 
rin|(4e ei ' 



i*7 



f 









1 






* ^^ 






■1 






I 



. 



'■ 



Acesta era viforul gindurilor necredincioase ce-1 munceau pe 
inteleptul Iosif, efectele tulburarii ce-1 framintau. Asta era firea 
omului vechi. Erau pornirile inimii spre cele rele, a pacatoasei firi 
omene^ti (Fac. 6 5; 8 20-27; 2 Lege 29 19] Prov. Sol. 6 75, 16; 
Mc. 7 27-22). Intelepciunea de sus insa (lac. 3 17-18) cu buna- 
tatea §i nepomenirea de rau din Sufletul sau, il hotara§te sa n-o 
vadeasca pe ea, nici sa arate cuiva aceea ce se socotea gre^ala sau 
scadere. Intelepciunea luminata, bunatatea si nepomenirea de rau, 
il face milostiv si-1 indeamna sa n-o vadeasca pe ea, ca sa nu sufere 

ochi intorsi, tragere la judecata, osindire, 

ba chiar si primejdia uciderii, care ar fi urmat. De aceea „nu vrea 
5-0 vadeasca" (Mt. 1 19). Asta e o lucrare numai a Sufletelor alese 
de partea lui Durnnezeu, Izvorul a tot binele si a toata fericirea, 

* ~lc. 1 26^56; Mt 1 




a 





si nu 




pe nimeni 





■. 



Care-i neispitit de 
7S-25; 22 14; 20 

SFINTII SE PAZEAU A JUDECA PE ALTII SAU A FI 
VADNICI.' Sfintul Macarie vazind un om nevinovat napastuit de 
ucidere, a mers cu toata lumea aceea la mormintul ucisului, s-a 
rugat Domnului fi^rbinte, apoi a intrebat pe mort: „ln Numele 
Domnului nostru lisus Hristos, spune-ne daca esti ucis de omul 
acesta? v Atunci mortul a raspuns din mormint, incredintindu-i 
ca n-a fost ucis de aceia, pe care ei il napastuise fara vina. Toata 
lumea mirindu-se de aceasta minune, au cazut cu fetele la pamint. 
Apai rugindu-1 sa intrebe pe mort si sa le spuna de cine a fost ucis, 
Sfintul le-a raspuns: ,,Despre aceasta nu-1 voi intreba Destul este 
mie ^ca sa izbavesc de napasta pe eel nevinovat. Ada judecatii pe 
eel vinovat, nu este lucrul meu. . .", §i a§a s-a ferit de a se face vad- 
nicul vinovatului (V.Sf. 19 Ian. ox. pp. 909-911). 

Sfintul Conon, pentru a izbavi din munca, din lanturi $i din 
iemnita pe cei napastuiti de furtul aurului boierului Isaurenilor, a 
desc.oporit ?i aratat numai aurul furat ; iar nu si pe furi. Cetateanul 
\oiiicl sa afle cine sint furii, Sfintul i-a zis: „Ia-ti al tau $i fii indes- 
! nl;it ca \i s-a intors fara nici o paguba ; iar pe cei tinuti in legaturi 
sa-i liberezi..." (V.Sf. 5 Martie, o.c. pp. 232-3). Si a?a, Sfintul 
s-a ferit a se face vadnicul vinovatilor. 

• * 

Sfintul Cuviosul Paisie eel Mare pentru a izbavi pe monahii 
napastuiti de furt si intemnitati pe nedrept, a aratat locul undo se 
aflau lucrurile f urate, nu si pe eel ce le-a furat, ca sa nu cada in p&- 
catul vadirei pacatelor aproapelui, sau al lipsei dragostei adevarate, 
care acopera multime de pacate (Prov. Sol. 10 72; 1 Pc^lru 4 .V; 
1 Cor. 13; Cols. 3 72: V. Sf. 19 Iunie, o.c. ])p. 914-917). 

VADNICII, CLEVETITORTI, DEFAIMATORII, JUDUCA 
TOKII $\ OSfNDITORII ALTORA DKVIN ANTIIIKISTI. (Vi 



t 



o * v a 



«. 



258 



Vama a 20-a 



/ 



ce iscodcsc viata altera 



zice Sf. Dimitrie Arhiep. Rostovului 



Vaditorii ? i multPicatorii^Sr 1 |^p5«itr ! SS 



J 

aruncat ca un rau 



~„ h~i j. - . , . """ 1V - ia -"> tt va^ut si auzu pe JJomnul rastirmit 

pe fratele sau". Vazindu-se 
dp TVinVri,™ r» ™—— ^ r3 «f— """xui si despuiat de mantie, adica 

nfci pSfe ^£n7? eU ' ? t Pte Sni S " a P ° cait ratacind P™ P^ie, 
mci pane gustind, nici sub acoperemint omenesc intrind nici cu 

cm vorbmd, pna ce s-a invrednicit iarasi a auzi pefiTiS 

S' -,••.' 7 9 - 77 '> Roc - 380 70; Prol. 22 oct Vezi dp W 

Pnvehstx Apocaliptice", cap. 12 70, de autor, ? i pp I?-! f 

din aceasta carte). y FF ° 

nH , E * bine ' daca . numai Pentru un „uf", Sfintul acesta a pathnit 
atita dar vadmen aceia grabnici in a vadi si mult&ASe 
pacatele altora, unde vor fi? Ce-i asteaota? I,H t I T ' 

incepe de fc, Casa-Biserica lui feu^^£l^ig 
for), ? i daca este intii de la noi, care este sfirsitul celor ce se /m^ 
tnvesc Evangheliei lui Dumnezeu) (Mt. 7 7 -5 Mc 4 24) % SX 

S^ » jfffigj* ^ fi necred.cios'.f actfos lufs 
P^nv £ "Vi i,\ PetrU 4 77 ~ 75; com P- Ier - 25 9-37; Iez. 



11 31). 



9; 



zeu iMf ^ NGE ?f M ° R T H N0 § TRI - Cmd a batut Dumne- 

X s g i P u lm - nli rr? d ? t0tl intm **#*' toate casele E ^Pte- 
nuor s au umplut de tipete, pentru ca nu era casa fara mort Pp 

|S W Pj»T I . a l0Vit Pe ** intiii "Win plminUU 
trafSS t fe^*^ al lui Faraon, care avea a V*lea pe 

? pe toti intiii 1 ^ r aSCU i 5 r ° bului ' Care Statea in inchi ^, 

L«i ♦ f CU ' J 31 d0blt0acel0r - Noa Ptea s-a sculat Faraon 

nsus.i toate slugile lui si toti Egiptenii, si s-a facut bocet mare in 

29 Vm r l glPtUlU V aCi nU ^ CaSa Unde Sa nu fie mort " (E?. 12 

t;i~ f "°i ^ Smt6m pScat ° ?i ' fiecare ne avem mortul'„paca- 
tele noastre" de jelit. Daca luam seama bine la pacatele noastre, 

nu vom vedea pe ale aproapelui nostru. Nebunie mare este omului 
ce-si are mortul lui in casa si sa se duca sa plinga mortii altora . . . 
Asadar, nu face rau, nu gindi rau asupra cuiva, nu defaima pe ni- 
mem, nu cleveti, nu te bucura de clevetiri, nu invrajbi, nu uri 






■J 












'." | 



i 



■ 






i 1 



A no milostivirei. cruzimpi §i fnvirto§5rii inimii 



259 



I | 



„nu judecati si nu veti fi judecati". Putina vreme e csteneala si 
vesnica e odihna (P. o.c. p. 146 77; vezi si p. 




,8, 1). 



PORUNCESTE UNDE SA-L PUNEM PE 
JUDECAT. Vezi p. 139 din aceasta carte. 

A- 




CE L-AI 



S-A 




105 



CU PUTINA OSTENEALA. Vezi pp. 104 
am aceasta carte. 

M-AM ASCUNS CA SA NU MA JEFUITI. Un sihastru fa- 
cindu-se Episcop, pentru evlavie si liniste nu certa pe nimeni. El 
suferea cu indelunga rabdare greselile fiecaruia. Economul lui insa 
nu cirmuia lucrurile Bisericii cum trebuia. Unii vadindu-1, au zis 
Episcopului: „De ce nu cer^i economul care se poarta cu defahnare?" 
El tacind, a lasat certarea pe a doua zi. A doua zi au venit iarasi 
prigonitorii economului. Episcopul instiintindu-se, s-a ascuns 
intr-un loc. Aceia venind sa-1 afle, n-au putut. Dupa ce 1-au cautat 
mult, abia 1-au aflat, si i-au zis lui: „Pentru ce te-ai ascuns de noi?" 
Episcopul le-a raspuns: „Pentru ca cele ce am savirsit si am adunat 
in saizeci de ani, rugindu-ma lui Dumnezeu, pe acelea voi vre|i 
sa mile jefuiti in doua zile..." (P.o.c. 395 7). Vedeti? Sihastrul 
l-Ipiscop se ascundea de iscoditori, pentru a nu se jefui'prin vadirea 
vinovatiei aproapelui! Cel ce-§i poarta grij a de pacatele sale, se 
sileste a se curati de ele, nu le vede pe ale aproapelui, nu le vadeste, 
nici le multiplied, si asa se foloseste vremelnic si vesnic. 

Un Preot activ in Preo^ia s - apostolatul incredintat lui de sus, 
vazind pe multi si multe dispretuindu-1, clevetindu-1 pentru unele 
slabiciuni, chiar si din fiii si fiicele lui duhovnicesti, ca Noe de Ham, 
David de Ahitofel, de Semei si Avesalom, le zicea: „Eu ca un om 
am gresit, am pacatuit; iar voi ca niste draci m-a|i ponegrit . . . 

TACEREA E UN LEAC TAmAdUITOR BOALEI CLEVE- 
IIKILOR. Vezi pp. 178-179, din aceasta carte. 

I In preot intrind intr-o scoala, observa printre elevi o feti^a 
mica d(> vreo cinci ani. Era fiica invatatorului. Preotul o intreba : 



it 



„(> faci tu aici, mititico?" Copila 



„lnva^ 




mt . a raspunse: , r . 

Preotul mingiind-o, ii zise: ..Aceasta e foarte frumos". Apoi intor- 
<-.indu-s(> catre invatator, adaose: „Lucrul acesta mu^i oameni nu-I 
invata in via^a lor intreaga!" 

Odinioara un filosof a fost intrebat: „ Pentru ce i s-a dat omului 
(Kniil urechi si numai o gura?" (El a raspuns: „Pen1ru ca m;ii mult 
Bft auda decit sa vorbeasca" (O.M.P. 937-938). 

Aceasta ne sfiituieste si Dumnezeiasca Scriplunl, zicind: >( 'lol 
omul s;l lie grabnic a auzi (l>ineiii|c](>s, numai ce e bun) si zabavni< 
aRr.ai" (lac. 1 19, 26; 3; lui. 7 10; Mt. 12 JO J!,) ; iar iu'l.-l.-,,, inn,-., 
str.lbuiiilcii ne spunc: ..Cuviutul (vorba bunft) v de ai>;inl ; iar I... <• 



2(50 



Varna a 20-a 



A 



rea e de aur" Deci. adeseori e mult mai bine a tacea, decit a vorbi 
ceea ce ne pagubeste. ■ 

n FVFttpt E t % C 2 N J RA VORBARIILOR DESARTE SI A 
K v L °S- ^"V™ intipari bine in minte hotarirea 
M ntuitorului : Dm cuvmtele tale te vei indrepta ? i din cuvintele 
tale te vei osmdi" (Mt 12 37), vom alege mai mult a tacea. TacutH 
pentru Dumnezeu savirsesc o fapta buna ? i dobindesc Dar de la 

ascultarj ca pustmc Episcop, apoi refugiat in Manastirea Sfintului 
Savasub hama umila de calugar simplu, in ascultarea de a cara 
apa si pia ra lucratonlor ce zideau un spital, apoi ca arhondar, ca 






„ r ni f • ~ ■■■■• ,„ j ,-.-.y - e P u t in ?i rar, cu duhul smereniei 

? o v a c f o™ k° ada m pacate ce vin din multa vatbire (lac. 3 

« c - 0,c - pp - 71 - 1 03). 

Sfintn dornici de minunatele roade ale tacerii, se osteneau 
in multe feluri pentru a se deprinde sa taca. Asa, despre Tvva 
Agathon m se spune ca trei ani s-a ostenit, tinind o piatS in gura 

iorWeVf r deP " n f Sa i aCa - DeSpre d ^ Awa P Amun nTse 
istonseste ca atunci cind vindeau vreun vas, odata spunea pretul 

si ceea ce h se da, luau tacind in liniste. Asijderea cind vreau sS 

cumpere ceva, pretul ce li se spunea, dadeau in tacere si luau vasul 

negramd nmnc. Sf. Arhiereu Nifon, facindu-se mon'ah, purta o 

IS! &ffi% 2$ d " ""^ " Md bine CSte * -legiuituie? ml: 

o ™ uL ? ai ^^ ° UVmt FaU (Rox - 28 75 > V - Sf - 23 Dec. 
o.c. pp. 1161-2; vezi si fib. 178-179, din aceasta carte). 



PP 



UN SIM SAU IAFET. Un Preot calugar, administrator intr-o 

metri^u t™ ff^f' && ^ ^ in Vreme ' Sute de ^o 

metn cu trenul la metama sa, pentru a se marturisi staretului sau 
parmtele duhovnicesc. Uneori era silit a gazdui la cunoscuti credit 
co i dm orasul apropiat de Schit. Intre multele si feluritek convor- 
bin cu credmciosn despre articolele credintei noastre Ortodoxe 

d Ten TZ*\ ^J™?* CkVeti P G Stare t ul *™> mdemnin: 

5 ; ZtV / aCOl ° dm ^ rdeal ?i SS fie Stare t %**& PSrintelui 
sau Duhovnic, deoarece ei sint hotariti a-1 scoate, ca-i pacatos si 

acesS; ft Tn fin ^ f S - mintealS - ' ' Pr6 ° tul S ' a intris ^ at ^«« 

acestea Un fior rece simte ca-i trece prin tot corpul. Vorbele maguli- 

toare ale ponegntonlor Parintelui sau Duhovnic erau tot atitea 
loviturz grele ca de grinding pe care le simtea cazind asupra-i 
S a §i se gmdeste ce sa le raspunda. Dupa putina vreme de chib- 
/uiala, le zice: „Este adevarat ca Parintele men Duhovnic m,-i 
lara pacate, este pacatos. Dar tot atita de adevarat este ca nici cm. 

slaref, mi s.nt fara de pacate, sint un pacatos. Nu slim can- va li 



V f\ 



■ 






'i 









^ 



■ 






: ( m 



' 



AnemiJostivirei, cruzimei ^i Invirto§§rii inimii 



261 



i , 

mai pacatis din amindoi, de oarece nu ne-am cintarit inca in cin- 
tarul Drejtatii Dumnezeiesti ! Dar dumneavoastra sinteti fara de 
l>acate? I vreunul intre/ dumneavoastra care sa nu fie pacatos?" 
Iu privmau-se unul pe altul, malt a fiecare din umeri si murmurara : 
,,^1-1-1, noi smtem pacatosi.. . !" 

Preotul relui'nd cuvintul, le zice: „Parintele meu Duhovnic e 
))acatos in unele feluri, eu sint pacatos in -alte feluri, poate ? i ca el 
dumneavoastra sinteti pacatosi in alte feluri, in unele pacate ca 
si noi. Toti, tofi ? i toate sintem niste pacatosi inaintea lui Dumne- 
zeu. Dumnezeiasca Scriptura a Vechiului si.Noului Testament ne 
adevcreste clar, ca nimenea din oameni nu e fara de pacat, chiar 
de ar fi numai o zi viata lui. Psalmistul David adevereste clar aceasta, 
zicmd: „ln faradelegi m-am zamislit si in pacate m-'a nascut maica 
mea" (Ps. 50 6; 13 1-3; 9 23-27; 52 1 



Iov adevereste: „Cine 



ar putea sa scoata ceva curat din ceea ce estenecurat? Nimeni. . ." 

14 4; 15 14—16). Inteleptul Solomon adevereste aceasta, zi- 



(Iov 



cind: „Nu este om care sa nu pacatuiasca" (3 Imp. 8 46- 2 Para'l 6 
30; Prov. Sol. 20 9; Eel. 7 29-30). In Noul Testament Sf. Ap. 
I a vei adevereste destul de clar aceasta, zicind: „Prmtr-un om a 
mtrat pacatul in lume si prin pacat moartea, asa ca moartea a 
trecut in toti oamemi, pentru ca in acela (omul dintii: Adam si 



■28) . 



Kva) to^i au pacatuit" (Rom. 5 12; comp. 1 Cor. 15 21 _ / . 

. 4?lWf ,**$ Sf - A P- ^ Ev - Ioan adevere ? te ca nici un om nu 
este fara de pacat, de la mare pina la mic, zicind: „De vom zice ca 
mi avem pacat, ne inselam pe noi insine §i adevarul nu este in noi 
De vom marturisi pacatele noastre, El este credincios ? i drept ca 
sa ne lerte noua pacatele ? i sa ne curateasca pe noi de toata nedrep- 
I a tea. De vom zice ca n-am.pacatuit, atunci il facem pe El mincinos, 
s. (a.vmtul Lui nu este in noi" (1 loan 1 8-10). De la mare pina 
I;. uiir, noi toti crestinii si crestinele pacatosi ? i pacatoase, ne cura- 
l«m de pacatele noastre prin Sf. Taina a Pocaintei cu spovedanie 
ad.'varata si facerea roadelor vrednice de pocainta, dupa care ne 
Tmparlas.m cu P.S. si Dumnezeiescul Trup ? i Singe al Domnului 
noslrii lisus Hnstos Dumnezeu^Omul, Care ni s-a dat pe Sincsi 
/i.i.xl : ..Luati mincati. Acesta este Trupul Meu Care se fringe pml ,'•„' 
voi. spre icrtarea pacatelor. Beti dintru Acesta tofi. Acesta rslc 
Smgc]<> Meu al Legii celei noua, care pentru multi se varsa, si...' 
'^'•'^••U^catelor'^Mt^e 2^-25; Ioan627-50; 1 Cor. 10 I(i~l7, 



.'< 



22 ; 11 23 
6 : 5 9 



32 ; 1 loan 1 7 ; 1 Petru 1 14 -20 ,2 1-9; A nc. I 

10; 1 14). ' 

nsasi Sfinta noastra Piserica Crestina Orlodoxii, in anmnilele 



MHil 



molilfe ce se citesc la Sfintul Maslu, d'ezleg;lri, si la prohodnl - 

tilor, ne spune clar ca: nimenea nu este fa,., ,1,- p.,,-.,),., f,,,., nn.nai 
Siiignr DoninnI llrislos Dnm " " 



iiezi'i 1 ' '• Mil 



'i|l. < ire |.«,.i||. da d.vl, -,;,,!,. 



V 



262 



Vama a 20-a 



'■■:'.■,■■ 

§| iertare de pacate drept creclincio^ilor Cre^tini, celor vii $i celor 
repausati. A$adar, numai un singur Preot. a fost §i este pururea 
fara de pacat: Iisus Hristos Dumnezeu-Omul. Noi toti sintem paca- 
to$i, atit Preotii cit ?i poporul. Ne putem insa cur&ti de pacatele 
noastre prin: parasirea lor, adevarata spovedanie cu cuvenita .cario- 
nisire sau facerea roadelor vrednice de pocainta §i tmparta^irea prin 
buna pregatire cu P. S. Trup ?i Singe al Domnului nostru Iisus 
Hristos. Dupa aceasta curatire in Dar, e bine a nu ne mai cleveti 
unii pe altii de feluritele slabiciuni, dupa proverbul: „Ride om de 
om §i dracii rid de toti", sau: „Ride dracul de porumbe negre, dar 
pe el nu se vede, ca e mult mai negru si mai uricios". E mult mai 
bine sa ne sprijinim unii pe altii in tot binele, §i sa ne rugam unii 
pentru altii lui Dumnezeu cu toata caldura, ca sane ierte pacatele, 
$i a§a „pe noi insine 91 unii pe altii — iubindu-ne dupa rinduiala 
cre§tirieasca — toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam 4 '. 
Atunci toti, privindu-se unii pe altii, s-au incredintat de ade- 
var. Dupa aceia Preotul s-a dus la Parintele sau Duhovnic, s-a 
pregatit prin spovedanie si canonisire, pentru a-§i continua calea 
in indeplinirea datoriilor sale preote$ti fi duhovnicesti, dupa a sa 
putere, pentru a inainta dimpreuna cu pastoritif sai tot mai inainte 
catre Imparatia lui Dumnezeu. 



Si acesta este un bun leac vindecator boalei ponegririlor ! 



Odi 



SI 



* 



t 
■ 



inioarS — istorise$te un sihastru din Egipt — am voit sa ma 
instrainez de pustia mea/Aiii mers la Atena. Intrind in cetate, am 
vazut un monah batrin, impodobit cu haine, purtind o cruee mica 
cusuta. Am vazut apoi pe multi mergind dupa dinsul. Intrind in 
cetate, 1-a intimpinat popor §i mai mult, care era strins la prive- 
li§te. Curios, am intrebat §i eu pe un om: „Cine este acesta?" Aceia 
mi-a raspuns ca: „este un Elin, mai mare peste to^i filosofii. Ca el 
s-a facut Crestin, a zidit o Manastire cu cheltuiala sa, s-a facut 
calugar, |j a vietuit acolo 15 ani, fara a mai intra in cetatea Atenei, 
de unde pleease. Astazi, pentru prima oara vine aicea $2 intra in 
cetate. Pentru aceasta alergam sa-1 vedem §i sa auzim ce ne va 
spune'\ Am plecat §i eu dupa el. Adunindu-se toti frunta§ii cetatii 
?i poporul, 1-au poftit sa le vorbeasca, zicindu-i: „Spune-ne noun 
ce vrei sa vorbe§ti?" Aceia le-a grait: „Nu este nici o limba sub cer 
ca Cre^tihii, nici mai frumos cin ca cinul calugaresc! Numai aceasta 
insa ii vatama pe din§ii, ca diavolul aduce asupra lor pisma until 

asupra altuia, zicind: „Mi-a zis «=>i i-am zis". Si necuratii aviild inain- 
tea lor nu ?i le vad.;.\". Aceste*a auzind toti, 1-au proslavit ?i an 
plecat. . .(P.o.c. 249 24). Majoritatea crejtinilor u$ura.tici au mime 
frumoase de Sfinti, dar guri urite de iad! 









v\± 



" 



i 



A ne milostivirei, cruzimei ^i Invtrto$a>ii inimii 



263 



/ . 



%*. 



1 > I 

Vadnicii na au dragostea lui Dumnezeu intr-in§ii (loan 5 47), pentru 
aceia §i vr desc ei pe aproapele lor. 

Vadnicii i^goi^ind pe Domnul Hristos Dumnezeu din fiinta lor, 
izgonesc §i pe lucratorii, martorii |i urmatorii Lui. „Cel ce se le'apada 
de voi, de Mine se leapada. . . De M-au prigonit pe Mine §i pe voi 
vA vor prigoni.. . Prccopsind tot spre mai rau, in?eala §i singuri 
se in?eala. . /' (Mt. 10 74-75; loan 15 20; 2 Tim. 3 72-13). 

Vadnicii vadesc pe aproapele lor pentru c& nu-1 iubesc ca pe ei 
in$i$i (Mt. 19 19] 22 38). Rautatea vadniciei este urmarea satanice§- 
lei uriciuni infernale; iar vadnicii sint ni^te Camuflati ucigatori de 
oameni, ca $i diavolul, caruia i se robesc de a lor bunS. voie (loan 8 
•14) 1 loan 3 15; Fac. 3 7-5; lov'l ; 2; Zah. 3 1—3; 2 Tim. 2 26). 

Vadnicii slujitorilor lui Dumnezeu sint asemenea ingerilor rai, 
care ziua §i noaptea (intotdeauna) vadeau pe fratii lor de ingerat 
inaintea lui Dumnezeu, ca §i •iinii ingeri ai vremilor noastre, pina 
cind s-au prabu§it din ceruri in adincuri pentru totdeauna (Ape. 12 
10, 1-8). 

Vadnicii, asemenea diavolului care a despuiat in Rai pe proto- 
parin^ii no§tri Adam §i Eva dimpreuna cu tot neamul omenesc de 
fericire $i viata, despoaie pe semenii lor de fericire, cinste, pace, 
voie buna in activitatea lor cre?tineasca, |i de viata (Fac. 3 7 —3. . .). 

Vadnicii vadesc pe aproapele lor cu rautate §i scop infernal 
de a-1 arunca in vrajba, in necaz §i in pierzare; a§a cum Satana a 



pirit pe Iov, ponegrindu-1 inaintea lui Dumnezeu, ca sa-1 para- 
seasca, pentru a se prabu^i in nefericire, suferinta groaznicS §i in 
pierzare (Iov 1; 2; lac. 5 10-^-11). 

Vadnicii, asemenea raului Doeg care a vadit pe David, pe Arhie- 
\r\i\ Abimelec §i a pustiit cetatea preoteasca Nob, ucizind 85 de 
Preot i dimpreuna cu sotiile, copiii, slugile ?i vitele lor (1 Imp. 21 ; 
22; Ps. 51), savinjesc groaznice infernalitati, de care ramin resporv- 
sabili inaintea lui Dumnezeu §i se pustiesc (Mt. 23 37—38). 

Vadnicii sint asemenea lui Ahitofel, sfetnicul lui David, care 
rr.\ foarte intelept, mai ales in a invr&jbi pe unii cu al^ii. „Sfaturile 
dale |)c vremea aceea de Ahitofel — zice Sf. Scriptura —fie lui 
David, fie lui Avesalom sau celorlalti fii ai lui David, aveau lot 
atlta jmtere ca fi cind ar fi intrebat chiar pe Dumnezeu". Cu sfalul 
lui Ahitofel, Avesalom pingareste jiitoarelc tat&lui sau, imprcunin- 
du-so cu ele in fa|a intregului Israil. Apoi cere douilsprezece mii do 
qameni cu (^are sa urmareasca pe David, sa-1 loveasca j^i sa I piardil 
|)entru a impan\|i Aveselom in locul lui. . . f 
ambelor tabcre a fosl ^roa/mVa. Mul|iinr mulla de oaslasi sau 
nii'ii rlaiil. David a icsit biruilor. Vicleanul Ahitofel, injjio/il <lr 
lanla lui infrrnala, s a sphiznr.it . Oamenii lui David au hmI la el 



or 



J 



> 



1 



nip 



i 



264 



Varna a 20-a 



in intimpinarea Israelitilor, partizanilor lui Avesalom. Bat alia mare 
s-a dat in padurea lui Efraim. Acolo poporul Israelit a fost infrint 
de robii lui David. Douazeci de mii de oameni au cazut uci§i. Lupta 
s-a intins in toata laturea aceea, si padurea a mincat in ziua aceea 
mai multi oameni decit a doborit sabia (2 Imp. 18 6—8). Ostile lui 



Avesalom au fost infrinte. Avesalom fugind pe eatirul sau, a ramas 
spinzurat cu parul capului de creanga unui stejar, unde 1-a omorit 
generalul Ioab dimpreuna cu zece ostasi ai sai (2 Imp. 16 20—23; 
15 12; 17; 18). Astfel si-au ispasit nelegiuirea lor acei Israelit i cu 
sfetnicul Ahitof el, print ul Avesalom §i ceilalti vadnici, multipli- 

catori ai pacatelor lui David... 

, vadnicii cu vadniciile lor invrajbesc 



Asemenea lui 




lumea §i pingaresc Siifletele, dupa care n urmareste grozavia, pe- 
depsele acelora. Pustiirile f acute de infernalitatea vadnicilor si in 
familia lui David, il facea sa zica oftind: „Macar desi nu este asa 
cum ar trebui casa mea inaintea lui Dumnezeu ; totusi, El a facut 
cu mine un legamint vesnic" (2 Imp. 23 5). Astfel, in urma vadni- 
ciilor, multi din copiii lui il dispretuiau, graindu-1 de rau intre dinsii 
pentru pacatul sau, ca si lumea din afara. Dar, unii dupa altii, 



an 



cazut: fiul sau Amon a cazut in pacat cu sora sa Tamara, aducmd 



mare batjocora in familia imparateasca. Avesalom isi razbuna pen- 
tru sora sa, tragindu-1 pe Amon in cursa la un ospat dat tixturor 
fiilor lui David, unde-1 omori. Apoi, ascultind pe Ahitof el; se ras- 
coala asupra tatalui sau, dupa care moare spinzurat §i sagetat.Ado- 
nias se proclama singur imparat, dupa care este ucis din porunca 
imparatului Solomon, fratele sau. Solomon inteleptul, care, molipsit 
de ponegririle vadnicilor tatalui sau, de multe ori il va fi privit de 




sus, dupa ce a zidit Templul Sfint si a U 
in imparatia Israelitilor, lasindu-se sedus de unele din cele 1000 de 

groaznica urgie 




ru care a 




iemei ale sale; a sluiit idolilor, 

a lui Dumnezeu asupra poporului sau, facindu-1 sa cada din ce in 



ce mai mult pina la nimicire 
David, indurerat de va 






?i-l po- 







s-a 






Imp. 11; 12; 13). 

i care-i iscodeau trccu 
negreau vadindu-i scaderile in adunarile lor, striga inaintea 
Dumnezeu: „Dumnezeule, gura 
deschis asupra mea/ impro§cindu-ma din toate partile cu cuvinte 
de ura . . . Pune peste el pe eel necredincios si diavolul sa stea de-a- 
dreapta lui. . . A iubit blestemul si-i va veni lui, n-a voit binecuvin- 
tarea §i se va departa de la el. S-a imbracat cu blestemul ca cu o 
haina; $i a intrat ca apa in matele lui, si ca untdelemnul in oasele 
lui. Sa-i fie lui ca o haina cu care se imbraca si ca un briu cu care 

* 

jmrurea se incinge. Aceasta e plat a celor ce ma elevetese — vadesc — 
pe mine la Domnul, §i a celor c$ graiesc rele (vadnicii) asupra Sufle- 
t ului meu . . . Izbave§te-ma de clevetirea oamenilor §i voi pazi porun- 



1 U 






L |1 



a 



■■'S 



\ 



v % 












\ 



A ne milostivirei, cruzirnei §i invlrto^arii inimii 



265 



/ 



cile Tale" (Ps. 108; 118 134, ? .a.). Blestemele acestea au ajuns ?i 
ajung pe vadnici. 

Vadnicii primej duiesc de moarte pe semenii lor |i se primej duiesc 
pe ei insisi prin vadirea feluritelor scaderi, asa cum vadea Aman 
pe Mardoheu si neamul lui, dupa care s-a prabusit in pierzare, spm- 
1 . - . „, .w,, j^ S pi nzur §.toarea f acuta pentru 



zur at, din porunca ,^, . ., Vv . A 

Mardoheu (Est. 3^7). Ca ?i Aman, vadnicii se prabu?esc m groapa 

pe care au sapat-o semenilor lor. 



Preotilor, 



Odinioara - zice Proorocul Zaharia - am vazut pe Isus, ma- 
rele Preot, stind inaintea Ingerului Domnului, si Satana la dreapta 
lui ca sa i se impotriveasca, sa-1 vadeasca, cleveteasca, ponegreasca. 
Isus a zis catre Satana: „Cearta-te pe tine Domnul, diavole, cearta-te 
pe tine Domnul Cel Care a ales Ierusalimul ! Acesta nu este el oare 
un taciune scos din vilvataie?" Isus era imbracat in ve ? minte mur- 
dare ?i era stind inaintea Ingerului. Ingerul Domnului a raspuns 
si a zis celor care stateau inaintea lui: „Dezbracati-l de vesmmtele 
cele murdare!" Apoi i-a zis lui: „Iata, ti-am iertat faradelegile tale 
si te-am imbracat cu vesmint de praznuire!" Dupa aceea a mai zis: 
>uneti mitra curata pe capul lui!" Ei ii pusera mitra curata pe 
cap si-1 invesmintara ; iar Ingerul Domnului statea de fata" (Zah. 3 

Vadnicii, asemenea Satanei ce satea de-a dreapta marelui Preot 
Isus fiul lui Iosedec,. impotrivindu-se, ponegrindu-1 §i hartuindu-1 
spre a-I impiedeca in activitatea lui spirituals., tree cu mare obraz- 
nicie satanica in dreapta lucratorilor ?i -—^~»~~ 

Arhiereilor — Domnului, impotrivindu-li-se, pone- 
grindu-i, discreditindu-i . . . pentru care vor fi certati de sus ca si 
Satana (Zah. 3 1-3). 

Vadnicii, asemenea lui Iuda Iscariotul, care viidise pe Mintui- 
torul vrajma?ilor Sai de moarte, conducindu-i in Ghetsimani la 
locul stiut ca sa-L prinda, vadesc pe semenii lor, adeseon chiar 
si pe parintii lor trupesti si spiritual!, vrajma ? ilor camuflati, care 
se muncesc a-i impiedeca, paraliza, chiar- si a-i extermina. 

Vadnicii (asemenea lui Teofil arhiep. Alexandrite! si a cciorlal(i 
confrati de rautate ai sinodului de la stejar ce iscodeau treculul 
Sf. loan Hrisostom in cei 18 ani trecuti, pentru a-1 vadi in lot ce 
1-ar fi putut prabu?i, dupa care au cazut in groaznice urgu )ivm« 
si morti cumplite), pindesc si iscodesc viata semenilor, ba chiar ^i 
a sluiitorilor lui Dumnezeu, imitind pe protivnicii Sf. loan I Insosloni. 
pentru care vine minia lui Dumnezeu peste d. Vadnicii, pul.e/.iti 
in f««lurite paeate necura|ilc, iscodesc si caut.l felunle cluchitc vAnt 
<-.« nu se asociazil. cu ei in caile pierzarii, pentru ca.c .levin Mil l- 

lirisli <.tzu\i in urgla Divin.l. 




2«5 



Varna a 20-a 



KSut3{ile v3dniciilor cu care tortureazi pe semenii lor cu sata- 
mcele vSdin, suit tot ati^ea ? erpi, balauri, jivini infricosate si limbi 
de foe ale ladului, care-i impleticesc, mcepind de aici de pe pamint 
Munca vadmcilor, ca si a tilharilor, e groaznica : focul nestins vier- 
mele neadormit, intunericul eel mai dinafara, tartarul inghetStor 
despartirea de Dumnezeu, de Ingeri, de Sfinti, pierderea Impara- 
Jiei fencitoare si tovarasia cu Iuda Iscarioteanul, cu Doeg si Ahito- 
fel, cu Aman . . . si cu dracii, toate, toate sint groaznice torturari 
de serpi, balaun si limbi de foe vilviietor, in care s-au dat nef ericitii 
prin satanicele satisfactii ale vadniciilor. „Fiul Omului - zice Miii- 
tmtorul si cu El toti cei indurerati de vadnicii lor - merge sa sufere 
precurn este sens p entru El, dar vai omului aceluia prin care se vinde 

fi£ ^l e L ^ 31 ^ ne ar fi fost lui de nu s - ar fi n&s cut omul acela" 
(Mt. 26 24; Lc. 22 27-22; comp. F. Ap. 2 23; 4 26-28; 1 76-20). 

In fata acelui diabolic pacat al vadirii, clevetirii, ponegririi 
^elui, ce-i de facut? Cum ne putem vindeca? Prin strajuirea 

guru (vezi cuv. Sf. I, Hrisostom, pp. 83-86 din aceasta carte). 

Vorbeste lui Dumnezeu multe si oamenilor putine. „ln toate cu- 



J 



aproa 



vintele tale, aduti aminte de cele mai de pe urma ale tale (de moarte" 



J 



groapa 

(Is. Sir 7 38). Cei ce vor a scapa de impleticirile si torturarile ser- 
pilor-balaun si a flacanlor ladului, sa-si pazeasca gura ca tilharul 
crucificat din dreapta Mintuitorului, si sa se ingrijeasca series de 
mmtuirea lor, pentru a redobindi statornica fericire in Imparatia 
lui Dumnezeu cea Cereasca. La acestea cugetind noi, sa ne rue&m 
impreuna cu Sf. Efrem Sirul, zicind: „Doamne si Stapinul vietii 
mele . . daruieste-mi ca sa-mi vSd greselile mele si sa nu osindesc 
pe tratele meu, ca bine cuvintat esti in veci. Amin". 

m-am ingrijit pentru vesnicie ? (Vezi „0glinda Duhovni- 
pp. 2578-2588; 2558-2565; 2623 -2648? 3208-3224 de 



ceasca", 
autor). 

321) Am pacatuit contra 

pe cei nemva$a$i si nepricepufi? (e) 




sufletesti neinvatlnd cele bune 



care: 



e) Dumnezeiasca Scriptura ne sfatuieste: ..Mingiiati poporul 
Meu . . . de stn, raspunde aproapelui tau" (Is. 40 7 ; Is. Sir. 5 14) 
Cind cmeva ne cere sfatul si putem a i-1 da, sa nu zicem ca oare- 

„Treaba ta...!" ci sa-i dam sfatul dupa cum credem ca e 
mai bine. Totusi, sa avem deosebita grija a nu-i porunci, ci a-1 lasa 
to voia lui, sa faca ce va crede. Ne reamintim bine sa nici Mintuitorul 
nostru hsus Hristos n-a poruncit tinarului bogat sa-si vinda averea ■ 
ci numai 1-a sfatuit: „De vrei sa fii desavirsit, mergi de vinde toate 



\ 






1W 

■ m 



i i 



■ 



v 



A ne niilostivirei, cruziFnei <j\ Invlrto^Arii inimii 



207 



cite ai $i le da saracilor, ^i vei avea comoara in cer ; apoi luind crucea, 
vino dupa Mine... urmeaza-Mi Mie" (Mt. 19 21; Mc. 10 21). 

Famenul Candachiei citind in proorocia lui Isaia despre Mintui- 
lorul, ii raspunse Apostolului Filip: „Cum voi putea sa inteleg 
(Scriptura aceasta) de nu ma va povatui cineva?", Apostolul s-a 
suit in caruta cu el, l*a invatat . . . ^>i apoi 1-a botezat (F. Ap. 8 27 — 
39). ' 

Apostolul indeamna pe batrine: „Sa intelepteasca pe cele tinere 
$a-$i iubeasca pe barbatii lor, sa-§i iubeasca fiii. Sa fie in intreaga 
intelepciune, curate, grijnice de casele lor^ bune, plecate barbatilor 
lor, ca sa nu se huleasca Cuvintul lui Dumnezeu. . ." (Tit. 23 — 10). 



EPISCOPUL LEANDRU CU SFATUL BUN DAT UNUI 
PRINT, LUMINEAZA UN POPOR 1'NTREG. Erminigheld s-a 
nascut de Liuvigheld, regele Ostrogotilor, care era arian. Invatind 
dreapta credinta de la Leandru, Episcop Ortodox, s-a miniat groaz- 

9 



V V 



suparari, insa il lua $i cu bine §i cu rau in toate zilele, pentru a-1 
readuce la eresul arian. Tbtu?i, el a ramas neschimbat §i nebiruit. 
Pentru aceea tatal sau mai intii 1-a dezmo§tenit, apoi legindu-i 
miinile $i picioarele, 1-a inchis intr-o temnita intunecoasa. Fiind 
serbarea Pa§tilor, tatal sau a trimis pe popa arian sa-1 imparta§easca, 
dar el nu-1 primi. ln§tiintindu-se de aceasta Liuvigheld, a poruncit 
sa-i taie capul acolo unde era legat. tndata dupa aceea s-au vazut 
$i auzit coruri de Ingeri cu lumini, cintind in }urul lui. Minunea 
aceea vazind-o Ortodoc?ii, i-a cuprins frica de Dumnezeu, iar pe 
uciga§ 1-a spaimintat $i 1-a turburat, silindu-1 sa se pocaiasca pentru 
paginatatea lui. Nu trecu mult timp, §i-l cuprinse o boala grea. 
Atunci chemind pe f iul sau eel mai mic, Rechader, 1-a pus rege in 
iocul sau, iar pe Episcopul Leandru 1-a rugat sa-1 invete §i pe el 
cum invatase pe Martirul Erminigheld. Acestea zicind, muri. Re- 
chader primind saminta Ortodoxiei, a intors §i pe cei de sub sta- 
])lnirea lui sa fie §i ei Ortodoc^i cu dinsul. Pronia Dumnezeiasca a 
facut, ca prin moartea lui Erminigheld sa se aduca tot neamul sin 
la Credi^a Ortodoxa. . . (D. Ag. 251 ; V. Sf. 1 Nov., ox. pp. 11 — 16). 

322) N-am sfatuit bine pe eel ce avea trebuin^ de sfat? (f) 



f) Trebuinta de sfat bun dat la vreme, au to£i cei ce nu cunosc 
iiiva|atura curat cre§tineasca, cei cu via^a 5Lntkreftineascft, cei 
din nevoi, strimtorari $i cei a carora cinste ^i via|a sint in primejdie. 
Mintuitorul i)orunce^te Sfin^ilor Apostoli, zicind: M Mer^t*ii si inv.i 
ta(i toate neamurile... povatuinHu-l(* sa ])azeas< a to.itc cut c* v rim 



28 



20). Sf. Ap. Pawl m ric: ..Slit nip va 
iitmiI pc altul... Vft rugam, fra^ilor, sfatui|i (in v i t^ut «. int'^'H 1 ! 1 ) 



2(>fi 




Vamu n 20-a 




j)o cei fira de rinduiala. . ." (1 Tes. 5 77-74; comp. Gal. 6 7-2) 
„Cei ce au invatat (indrumat) pe multi pe calea dreptatii, vor stra- 
luci ca stelelc cerului in vecii vecilor" (Dan. 12 3). ' 

Datoria de a invata pe oameni calea mintuirii o au ttiai intfi 
Arhicren $ Preotii. Dupa ei ?i orice crestin luminat este indatorat 
a invata pe aproapele sau cind are prilej. Chiar si cind au indoiala 
ca vor fi sau nu ascultati, e bine a invata pe cei nestiutori. Se poate 
intimpla ca invatatura data sa-i puna pe ginduri si s-o primeasca 
curind sau mai tirziu. ' ' 

FEMEIA CU UN CUVlNT SIMPLU A SALVAT UN „ m 
DE LA SINUCIDERE. O femeie voind sa mearga intr-un loc 
trebuia sa treaca pe o punte, pe care sta un om. Cum omul nu cauta 
spre ea, femeia isi vazu de drum, fara sa scoata un cuvint. Cind $e 
intoarse ea, omul era tot acolo, rezemat de parmalic. De data asta 
nu voi sa treaca fara sa-i vorbeasca. Se apropie de el cit mai mult 
si-i pomeni de cuvmtele psalmistului: „Este un riu (o apa) ale carui 
curgen veselese Cetatea lui Dumnezeu..." (Ps. 45 4) Citiva ani 
mai tirziu, un om statea la spatele ei, in Sf. Biserica. Se apropie de 
ea deschise Bibha, si cu degetul pe versetul de mai sus ii zise- 
„Va aduceti aminte de mine si de aceste cuvinte? Stam pc'o punte 
|l ma gindeam sa ma inec. Aceste cuvinte nvau scapat de la moarte 
bi tot ele m-au adus incet, incet, la dobindirea mintuirii (D Ort 
a. VIII, nr. 1—2). v ' 

323) N-am indemnat pe pacatos sa paraseasca pacatul si sa 
duca o viata mai buna, crestineascd, duhovniceasca, bineplacuta lui 
Dumnezeu? (g) 



s 



g) Fiecare din noi crestinii - Pastori si pastoriti 



sintem 



indatorati : a intoarce pe cei rataciti la calea adevarului si pe cei 
pacatositi la calea virtutii. Peijtru a reusi trebuie a face aceasta 



cu duhul blindetii si al intelepciunii, pentru a-i f eri de pacatul 
deznadejdiei si de pacatul prea marii increderi in I n 

T "V_ T^fc * • i * A N 




Dumnezeu. Privitor la indemnarea si salvarea crestinilor pacatosi 



Mintuitorul adevereste, zicind: 



..Mai mare bucurie se face in cer 
pentru un pacatos care se pocaieste, decit de nouazeci si noua de 
drepti, care n-au trebuinta de pocainta" (Lc. 15 7; Mt. 18 70-74) 
La aceasta ne indeamna si Apostolul, zicind: „Fratilor ! De va rataci 
cineva dun voi de la adevar (dreapta credinta) si-1 va intoarce pe el 



? 




la calea lui gre§ita, 



a mintuit Suflet de la moarte si a' acoperit multime de pacate" 
(lac, 5 19—20) . . . „Fratilor, de va cadea vreun om in vreo gre$ala, 
voi cei duhovnice?ti indreptati pe unul ca acela cu duhul blindetelor. 



. 



■v*ffll 



l l m 



: vi 



9 



*m 












MI 



' 






. 



! 






\ 



• ■ 



A nc milostivirei, cruzimei $i invIrlo$arii inimii 



269 



pazindu-se fiecare sa nu cada in ispita. Purtati sarcinile unul altuia, 
§i a?a veti implini legea lui Hristos" (Gal. 6 1—2). 

SF. AP. SI EV. IOAN SALVEAZA PE CRESTINUL DE- 
VENIT TlLHAR. Sf. loan a lasat pe un tinar in grija umii Episcop. 
Reintorcindu-se pe acolo, 1-a intrebat ce face acel tinar. Episcopul, 
cu lacrimi in ochi, ii spuse: „A murit !" „Cum? — intreba Sf. loan — 
de ce fel de moarte a murit?" „A murit pentru Dumnezeu 
Episcopul — s-a facut capetenia unei bande de tilhari, si acum sta 
ascuns prin padure. Sf. Ev. loan ceru atunci un cal si alerga repede 
in acea padure unde era tinarul. Tilharii 1-au prins indata. „Tocmai 

zise el — am voit-o, si va rog sa ma duceti inaintea capita- 
nului vostru". Tilharii 1-au dus acolo. Indata ce 1-a vazut tinarul 
de departe, recunoscu pe Parintele sau sufletesc, si o lua la fuga. 
Sf. loan fugi cum putu dupa el, strigind neincetat : „Fiul meu!. 



zise 



a 



sta 



Pentru ce fugi dinaintea tatalui tau ! Sint batrin si nu am arme, 
f le-ti mila de mine ! Nu te teme, inca mai este nadejdie pentru tine. 
Voi' da eu seama pentru tine inaintea lui Hristos, si, daca va trebui, 
voi muri pentru tine". Tinarul s-a oprit si a inceput a-si plinge cu 
amar pacatul sau, Sf. loan 1-a primit din nou la sine. Rugindu-se, 

A . - - .. A .<Li A . W • » 



a facut pocainta impreuna cu el, si nu 1-a lasat pina ce s-a intarit 



deplin in Darul lui Dumnezeu. . . (D.C. 37; V. Sf. 26 Sept. ; vezi 



mai pe larg §i pp. 312— 313 din aceasta' carte). 

V i * * ' ■> ' if 'J i 

324) Nu m-am rugat lui Dumnezeu pentru aproapele meu? (h) 






'■.'.' i '■■ ' ., ' ........ 

h) Fiecare din noi crestinii — Pastori si pastoriti — sintem 
|ndatora$i a ne ruga lui Dumnezeu pentru aproapele nostru, adica 
p(Mitru toti crestinii drept credincio§i vii si repausati, cler §i popor. 
Mintuitorul ne-a dat pilda de a ne ruga pentru aproapele, prin cu- 
vint si prin fapta adeseori (Lc. IS 1-8; 22 21 -32 \ 6 12-1 3 \ Mt. 
17 21 ; 26 39—44; loan 17; 14 16). Apostolul ne indeamna pe to{i 
Cicstmii —Pastori §i pastoriti — a ne ruga pentru toti cre§tinii 
\ ii '^i rc^pausati, zicind: „Mai intii de toate faceti rugaciuni, cereri, 
niijlociri §i multumiri pentru toti oamenii, pentru imparati $i pen! m 
lo^i cei ce sint in dregatorii, ca sa duccm viata lina ^i nctulburatS, 
In toata cuvio^ia §i curatenia... Ruga^i-va unii pentru al^ii ca sa 
va vindecati, ca mult poate rugaciunea staruitoare a drcptiilui . . . 
Kngaciunile voastre ?i cu ajutorul Duhului lui Tisns Hristos, irni 
vor sluji spre mintuire... Staruiti in nigaciune ^i |privr^liia(i 
inlr-insa cu mul^umita! Ruga|i-va de asomrnea «^i pentru noi.ca 
,a nr deschida Duinnc/.iMi \\y\ cuvint ului spiv a vest i Taina lui I Ii islos. 
pcntiu ran* sint ^i legat, f^i sprr a o dr-mpcri tuin sr uivim- H-0 

.|escopar.., f< (I Inn. 2 / -2 ; lac 5 lh\ l-ilip. I 19; Cols, 4 1 /). 



\ 



270 



Varna a 20-a 



SF AP. PETRU SALVAT PRIN RUGAdUNILE BISE- 

kiyU. In vremea aceea imparatul Irod a facut rau unora din Bise- 

nca, ?i a ucis cu sabia pe Iacob, fratele lui loan. Vazind ca aceasta 

place Iudeilor, a prins si pe Petru. Fiind insa zilele azimilor, 1-a 

bagat in temnita, dindu-1 la patru capetenii cu cite patru ostasi 

ca sa-1 pazeasca, vrind ca dupa Pa ? ti sa-1 scoata la popor. Atunci 

se faceau nemcetat rugaciuni de Biserica catre Dumnezeu pentru 
dmsul. . . >,/■)¥ 



1 I 

mi 



In 



* * I ^ 

vremea cind Irod voia sa-1 scoata la popor, noaptea Petru 



",i 



doua 



lnaintea usu, pazeau temnita. Atunci Ingerul Domnului a venit 
si lumina a stralucit in temnita. Lovind in coasta pe Petru 1-a 
desteptat, zicind: „Scoala-te curind!" si au cazut lanturile de la 
mnnile lm. Ingerul a zis iarasi: „Incinge-te, incalta sandalele, im- 
braca-te in hama ta si vino dupa mine!" Petru iesind, mergea dupa 
Inger si nu stia ca este adevarat ceea ce se facea prin Inger ci i 
se parea ca vede o vedenie. 

Trecind straja intiia si a doua, au venit la poarta cea de fier 
ce ducea in cetate, care li s-a deschis singura. Iesind ei, au trecut 
o ulita si indata Ingerul s-a dus de la el. Petru venindu-fi in sine 
a zis : „Acum vad cu adevarat ca Domnul a trimis pe Ingerul Sau" 
Si m-a scos din mina lui Irod si din toata asteptarea Iudeilor" (F 
Ap. 12 7-77). x ' 

* t ' ' ■ 

325) N-am mingiiat pe eel intristat, dtosadit si disperat? (i) 



... 






■ 



i' 






* 



1 



i) Fiecare din noi crestinii 



Pastori m pastori^i — sintem 



indatorati a mingiia pe cei intristati care sufar din cauza: bolilor 



pacatelor, 



d 



cauza altor felurite primejdii. „Va rugam pe voi fratilor 



Apostolul 



zice 



mingiiati pe cei intristati, sprijiniti pe cei slabi la inima 



Si neputinciosi, fiti indelung rabdatori spre toti" (1 Tes. 5 74) Pe 
mtnstatu in felurite greutati si primejduiri, ii mingiiem, reamin- 
tmdu-le ca noi toti avem in ceruri un Tata prea bun, prea milostiv, 
Care intareste si mintuieste din ori ce suferinti, necazuri si primej- 
duiri pe cei ce se incred in El si pazesc poruncile Lui. Pe intristatii 
dm cauza pacatelor, ii mingaiem, aratindu-le nemarginita mila a 
lui Dumnezeu fata de pacatosii care se " 







TO A . - arasc a parasi pacatul si 

se pocaiesc. Pe intristatii din cauza feluritelor lipsun, ii mingiiem 
prin intanrea lor in dreapta credinta si cu ajutorul ce le vom putea 
da cu toata dragostea crestineasca. Mingiind pe intristati, le usuram 
o parte din intristarea Sufletului lor. , 

MtNGllEREA UNOR CONDAMNATI. In anul 1849 se intn - 
pnnse o misiune religioasa la cei condamnafi la galere. Acei condam- 




A ne milostivirei, cruzimei ^i Invlrto^arii inimii 



271 






naji, desi cu Sufletele pacatoase, imbatriniti in rele, totusi au primit 
cu deosebita emotiune misiunea crestina. Credinta adevarata l-a 
intilnit pe acestia'in nefericirea lor, facindu-i sa suporte mai usor 
lanturile. Unul dintre aceia scr^e : „ Au avut tot dreptul oamenn sa 
ma puna in lanturi, insa acum am curajul sa le suport. AM data, 
dupa munca istovitoare a zilei, zaceam lungit pe banca cu Sufletul 
zbuciumat §i plin de disperare. Acum pot sa ma arunce oamenu in 
cea mai intunecoasa inchisoare, eu insa imi voi indrepta Sufletul 
spre Mintuitorul meu si El imi va usura suferintele mele" (O.M.P. 

528). 

326) N-am suferit ocarile altora cu rabdare? (j) 



j) Fiecare din noi crestinii 



— Pastori §i pastoriti — sintem 
indatoratT Tsuferi si a nu ne razbuna pentru ocarile sau raul facut 
de altii ; ci a rasplati cu bine ocarile si raul ce ni s-a -facut. Ocarile 
adeseori'ne vin de la vrajmasi, dar uneori ne vin si de la prietem 
primavaratici, care ne invidiaza pe ascuns si ne doresc caderea. 
Privitor la suferirea acestor ocari, Mintuitorul ne sfatuieste: „Auzit- 
ati ca s-a zis dedemult : Sa iubesti pe aproapele tau si sa urasti pe 
vrajmasul tau. Eu insa va zic: Iubiti pe vrajmasn vostn, bmecu- 
vintati pe cei ce va blesteama, faceti bine celor ce va urasc si va 
rugati pentru cei ce va nedreptatesc si va prigonesc . . . " (Mt. 5 
4/-4sfcomp. Lc. 6 27; 23 34; F. Ap. 7 60; Rom. 12 14; 1 Cor. 4 
72). La aceasta ne indeamna si Apostolul, zicind: „Bmecuvmtati 
pe prigonitorii vostri. Binecuvintati si nu blestemati . . . Sa nu 
rasplatiti nimanui cu rau pentru rau. : . Nu va razbunati voi singun, 
mbitilor, ci dati loc miniei lui Dumnezeu. Caci este scris: „A Mea e 
i azbunarea, Eu voi rasplati" - zice Domnul. Deci, daca vrajma- 
.,ul tau e flamind, hraneste-1; daca e insetat, adapa-1, caci facind . 
aoeasta, ii pui pe caput lui carbuni aprinsi. Sa nu fn biruit de rau, 
<i biruieste raul cu binele" (Rom. 12, 77-20). 

Pentru rau, sa nu-ntorci rau 

Pururi te fereste, 

— Las sa-ntoarca Dumnezeu 



Ca El nu greseste ! 



ImpAratul 



lli\ 






' 



fugea descult: cu o parte din dregatorii sai de la fa{a razvn\titului 
sau fiu Avesalom. Ajungind la Bahurim, ie§i de acolo un om anuine 
S(^nei, din neamul casei lui Saul. Acela mergea $\ blesteina, ai uneind 
< u pielre asupra lui David ?i asupra crodincu^ilor ( are erau eu el. 
lot poporul $i U)\\ oamenii de lupta, erau la dreapta si la stlnga 
lui. Seinei anmrind inainte eu |)ietie si eu pulhere, II oe.lra si l>leh- 



272 



Vama a 20-a 




singe" Atiinri S ? , , n necaz > pentru ca tu esti bautor de 

cuvinta pent™ aclasta , D S ^ r"^"* Domnul «*» 
mele, cauta Sufletufa,, ,f . ■ ? . '• f ' ul meu ** din c <»P^le 

LSsa M s? bS m S ?g2 ff Vlrt ° S ''"' Umii **«<&*• 

gt ^ta la _ „sp s P D e°„r i-;L p rn, ; S2££ St? 




327^N-a m iertat greselile celor ce mi-au gresit ? (1) 

ale lirniilSllSP^ I P ° rUnCe?te in mai multe lo ™" 
„Cind S^|§fef|?^»# <*i « ne-au greszt, ^ 



gresalede lor, WSMS^^I^^jt^ ^^ 

24 ; if I ?| ; 1 S °e u - — erta gre?ehle 



voastre . 



indeamna si Apostolul zidnd W '/ ■ ? ,~ } - U aCeaSta ne 
sfmtisi iubiti t lmhrt\i ? 5 " } -^ ak?1 ai Iui D uninezeu, 
cu blinded' cu ffiffi kh md " are ' CU bunatate > cu smer enie 
du-va unul pe akul Bel? "' m ^ duind u ™> altuia si iertinl 

cu altul, iertatlva unu IrS ,£ '^ ™ U ' ' ^ buni ?i milo ? i unuI 
1- voi prm Stfi^^ft^ ^Dumnezeu v-a iertat 

ne Acesta se rasculai t n ? 5 V ea Un frate Cu numele ^en- 
fu iertat la^iStS ™ U \? 5$ ° d ?i t0t de atitea ^ 

?i a patra oarf nu mai h£u$ ? ^^ Dupa Ce Se rasculase 
mama lui Sffi^jfi^^^Sw^ Totusi > 
asculta sluZ in Si Sa Se ' ntre P una P^tni el. fn vreme ce Otto 

cainta, ? He aruncf £*' $**? intra J^acat in haina de po- 

„De ' t ei on te-am "ertaf "- - Im ? Sra ^ <***«»-* iertare 



oara nu te mai Dot'^^Vl ~/ iSG in ?P ara * ul ~ dar acum a patra 

mai pot le rta. In decurs de trei die vei fi ucis". fn acea 



I 



•■■AH 






-m 









i 



i 



■ 













A no mi.ostivirei, cruzimei $i Invlrto^arii inimii 



273 



clipa Preotul citi Evanghelia, in care Domnul zice sa iertam pina 
de $aptezeci dk ori cite $apte. La aceste cuvinte Otto fu miscat pina 
la lacrimi, si nu numai ca ierta pe fratele sau, ci il imbratisa §i-l 
facu din nou ducele Bavariei . . . (D.G. 43). 

Iertarea gre§elilor savirsite de altii fata de noi inline, se cade 
a se ierta nu numai odata; „ci si de saptezeci de ori cite sapte", 
cum ne graie§te Mintuitorul (Mt. 18 22). 

' . .-* , . * . .. .' : ■ . ■ ■• ', l . - 

..■•'.'' •. ■ ' . . ■ . ' ■■. ■■■■'■-. ■" fa . . '■"•■;',*.'"," 

328) Am pacatuit contra milei trupesti, nedind mincare celui 
flamind? (m) 



ii 



m) Fiecare din noi crestinii sintem indatorati a hrani pe eel 
flamind, care din cauza: saraciei ori a neputintei, nu se poate hrani 
prin munca sa proprie. 

VADUVA SARACA HRANIND PE FLAMINDUL ILIE, S-A 
SALVAT DIN MOARTE. Sf. Prooro- Hie mergind dupa cuvintul 
Domnului la Sarepta Sidonului, vazu o femeie stringind lemne in 
poarta cetatii. El o ruga: „Adu-mi putina apa sa beau". Femeia 
s-a dus ca sa-i aduca. Hie a strigat-o si i-a zis: „Adu-mi si o bucata 
de piine sa maninc". Ea a zis: „Viu este Domnul Dumnezeul tau, 
n-am nici o farimitura de piine, ci numai o mina de faina intr-un 
\as §i p^in untdelemen intr-un ulcior. lata, am adunat citeva 
vreascuri si ma due sa fac o azima pentru mine si pentru fiul meu, 
sa mincam si sa murim". Atunci Hie i-a zis: „Nu te teme, ci du-te 
$i fa cum ai zis ; dar fa mai intii de acolo o turta pentru mine §i mi-o 
adu, iar pentru tine si pentru fiul tau yei face mai pe urma. A?a 
/.ice Domnul Dumnezeul lui Israil: Faina din vas nu va scadea %\ 
untdelemnul din ulcior nu se va imputina, pina in ziua cind Domnul 
va da ploaie pe pamint''. Femeia s-a dus si a facut asa. S-a hranit 
rl, ea p fiul ei o bucata de vreme. Faina din vas nu a scazut fi unt- 
delemnul din ulcior nu s-a imputinat ) dupa cuvintul Domnului, 
r.i.iil i)rin Hie (3 Imp. 17 70 — 16; vezi $i pp. 241—254 din aceasta 
nu te). 

■ 

329) N-am adapat pe eel insetat? (n) 



n) Fiecare din noi sintem indatorati a adapa pe cei inselati, 
care din lipsa ori slabiciune, nu-§i pot alina setea. 

Bunatatca S&-BC&lzeasc2l 
Pururea lavintrul tau, 

CA acei sfintiti do dinsa 
Vor vodea pe Duninezou. 

i 

KI.HI.CA AI)Al»tNI) STKAiNUI., DKV1NK SO'I'IA I 'A 
TKIAKHUI.UI ISAAC. I'lia/ai, irimisul p;i1riurluiliii \vnuim, 



, 



• 



274 



Varna a 20-a 



.Uungind in Mesopotamia, se ruga: „Doamne, Dumnezeul stapinului 
meu Avram, a cale buna inaintea mea astazi ? i ft mila cu stapimil 
meu Avraam .-lata, eu stau la izvorul apei, si fetele celor ce locuiesc 

™ *ul^<t ^° at ? «*! Voi zice unei fecioa re: „Pleaca vadra 

Bea tu, si camilele tale le 



? 



)f 



Isaac 



slugn tale, si in aceasta voi cunoaste ca ai facut mila cu stapinul 
meu Avraam... . v 

. Mai inainte de a ispravi el rugaciunea aceasta in cugetul s&u, 
>ata a lesit a ara Rebeca, fiica lui Batuil, avind vadra pe umartii 
sau. Eliazar alerga inaintea ei si i-a zis: „Da-mi sa beau !'< Ea a zis- 
„Bea, domnul meu!" $i 1-a adapat pina a incetat a bea. Apoi a zi S : 
„bi camilclor tale voi scoate apa pina ce vor bea toate". Grabind 
*a a desejtat vadra in adapatoare, si iarasi a alergat la fintina sa 
scoata apa, si a adapat toate camilele. Dupa aceasta. . . a devenit 
sotia patnarhului Isaac (Fac. 24 10—21). 



am 






: 

o) Orice crestin — Pastor sau pastorit 



e indatorat a imbraca 



cu ce poate pe cei goi, care din lipsa nu au cu ce sa se apere.de frig. 



NEZPm^M S * RA . CUL - S - A IMBRACAT CU DAR DUM- 
o£+™ + m ^ Ma ? n ' mainte de a se crestina, era ofiter pagin. 

tat ™?n ' PC ' 5 ^ Cer?etOT tremurind d « f "g. ca era pe juma- 
tate gol El rupse indata mantaua ce-o avea, si jumatate o dadu 

tSS^TV? n ° a l tea Urmatoare * s " a ar ^ Mintuitorul nostru 
aceastfM^ aC0 P er * cu . acea ^™^ de manta, si i-a zis: „Cu 
aceasta M-ai acopent len". Aceasta intimplare 1-a determinate 

se fara Cretin c; «„ »*m*^«. j„ ^ _,• , F ,„ ueixiimnai sa 




de milostenie fata de cei saraci. ..^. ..... 

(D.C.28; V. Sf. 10 nov., pp. 345-373). 

331) N-am cercetat pe cei din inchisoare? 



f ~ — ^ *^ut uvuuinaictLC idUlc 

i tirziu a fost ales chiar Episcop 




V 



necazun, nevoi, primejdii si a-i ajuta cu ceea ce 



r 

p) Fiecare din noi cre ? tinii sintem indatorati a cerceta pe cei 
din: inchison, ™^™~ - - ----- • *>- • •' • ^ lv ^ CLcl P e cei 

putem. 

SF. PAULIN, EPISCOPUL NOLEI SE DA ROR Tm t nnu 

2*SK?S^ s f nt P5dnte ajuta a * ^ K c^SS 

? «£? « P iV , S u- mdt t0ata averea sa ?i" a dat-o pentru 

ce sfdea aSSS dC "% luati , de VandaIi - Nu mai -ea^imic 

s'armaS mIS? V VCn ! ? "^ P i lingind ' ?i ZiSe: " Ave ^ mila d e o 
sarmana mama. Vandal,, m,-au luat in robie singuru meu fiu!" 

.,t* pot eu face? ! _ raspunse Sf. Paulin - doar mi-am dat toata 



h 



' 



. 1-™ 



^,'1 















■' 



■ ■■ 






^ * 






■ 















A no milostivirei, cru/imei j?i Invlrtosflrii immii 



275 



\ i 

averea pentru scaparea lor. Nu mi-a mai ramas nimic!" Mama se, 
arata foarte intristata. Sfintul ii zise: „Liru§te$te-te ! De§i n-am bani, 
insa cred ca ma vor primi pe mine in locul fiului tau". „Ah, asta 
nu se 




zise femeia. „De ce?" —raspunse Sf. Paulin. Fiul 
i Dumnezeu nu s-a facut rob pentru noi? Fiul tau este inca tinar. 
El i^i poate pierde rabdarea §i mai ales credinta. Eu insa nadaj- 
duiesc sa nu le pierd". Acestea zicind Sf. Episcop, s-au dus amindoi 
in Africa. Vandalii au primit pe Sf. Paulin in locul tinarului, mai 
ales dupa ce s-au incredintat ca $tia sa lucreze bine in gradina. 
Va^indu-1 foarte harnic, 1-au primit, §i dupa mai multa vreme, 
aflind ca este Episcop, 1-au lasat acasa dimpreuna cu alti multi 
robi. . . (D.C. 31-2; V. Sf. 23 ian.). 



2) N-am cercetat pe cei bolnavi? (r) 



\ 



i 



\ 



\ 



' r) Porunca aceasta se impline^te: 1) Prin cuvinte mingiietoare 
§i ■compatimitoare. 2) Sfatuindu-i si sufere cu rabdrea nefericirea, 
fara cirtire ci cu binecuvintare, |i facindu-i sa in^eleaga ca sufe- 
rinta este ingaduita spre incercare, intarire $i ispa^ire. 3) Indem- 
nindu-i §i ajutindu-i a se spovedi §i Imparta^i $i a face Sf. Maslu. 
4) Invatindu-i a nu cadea in credinta de^arta a celor ce voiesc s3.-$i 
ci^tige sanatatei cu farmece $i felurite tocmeli cu diavolul, ci sa-?i 
puna toata increderea §i nadejdea numai in mila lui Dumnezeu 
$i leacurile rinduite de medici. Iar cind ace§ti bolnavi sint lipsiti 
sau fara ajutorare, sa-i ajutam cu tot ce au nevoie: bani, medica- 
mente, priveghere, alergatura . . . 

Samarineanul milostiv (Lc. 10 29—37). 

EPISCOPUL CRESTIN SALVEAZA UN EVREU. Odinioar^ 
un Episcop mergea cu trasura pe str&zile Romei. Intr-un loc vazu 
un batrin cazut in nesimtire. Porunci sa stea trasura $i intreba cine 
este acel om. I se raspunse ca este un evreu. Intristat de acel raspuns 
atit de nepasator fata de un om, Episcopul se cobori din trasura, 
il ridica, il puse in trasura ?i-l duse la palatul sau. Acolo il dtdu 
in grija doctorului sau, care il vindeca (D.C. 24 — 5). 

A PRIMIT PE HRISTOS IN PERSOANA UNUI BOLNAV. 
Un credincios crestin era dintr-o familie nobila. El avea mare clra- 
gosie fata de cei bolnavi. Odata merse la Sf. Biserici dup'A obi$- 
nuin^a sa cre§tineasca. Acolo la u$a Bisericii vazu un cer^etor bol- 
nav, plin de bube. Il lua indata, il duse acasil ^i-1 culcA in patul 

sdu, poruncind sojiei sale sa-1 ingrijeasci pina va veni el de la Hisr- 

rici. Ea voi sd intre in odia bolnavului, dar indatfi ce drschisc UJjf.'i, 

sim^i un miros atil de placul, incit avu toamft s; v i mai inlie. Sosiucl 

.icjisii barbatul, an intral amindoi in cameuT, dar marr \v a Inst 



# 



278 



Vama a 20-a 



A iu> milostivirei, cruzimei $i tnvIrto$ani inimii 



277 



mirarea, neaflind acolo ne bolnav K*k* as* -i . 

nul Hristos, spunindu°i 2 E a J St S §-* Z ^ * S f arata Dom " 

Aceasta intinplare 1-a determ SS l^ T P6 Care U dus acasa -' 

navi. Astfel, abarYsit towl f ?? mult * a in g ri Jeasca de bol- 

scop ingrijirea bolnavilor (D.C. 30) S ° Cletate ' Care a avut ca 



* (D.C. 30), 

DU-MADEUNDEM-AT tttat '-&S i-v • , '."■ , . 
in cetate sa-si vind^Tputinele sale^se ISl? ^*#^ 
in cale. Leprosul vazindu I zis ^?d? f T" 1 ?"* ! ?P adat 
i-a raspuns: „ln cetate, ca sa vmd'S vase" T k 1 ^^ 
„Fa dragoste, si ia-ma si pe mine acolo" Aw i f? f Ul ™ Z1S: 
sale si I-a dus in cetate. Leprosul Ta intfeblt uSe ? ^t 
vasele tale ? " Avva i-a rasmins • Tr, A 7 Dat ',, " ~ nde vei v *nde 

^ zjs Aco.0 , s m5 |si u g i:.. c ts °r a f/cris'r sul 

'k^w^S*-: -W* ** 1-ru". Si-i cumpara. 



mmenea. Acel strain sub chipul lepLSu alL tL ^ pe 
«are venise sS-1 ispiteascS . ' e P rosu "". a lost Ingerul Domnului 

Paring ^M^M^^ lN SPATE " U » 
-r mai virtos cu JSS 3ft&£ R ^S t f f^| f ^ b ^ 
saraci si cu draeoste AnST c! blindete, cu milostivire catre 

„Doamne, ma ? f p e m£ dt sint^ ^ . ^ ? Umnezeu ' zi cind: 
indurarile Tale/sa ifta n5 ntu iesc SlilSrfn' dar . nada l' dui esc in 
Tale, Stapine, sa nu ffiS5^?g^g^*g*^»«« 
mme, invredniceste-i si pe aceia Imn£*S T f ' ' lm P reuna cu 
Ta bunatate". Aceastl ££1^^ Pentru nespusa 

de oameni Dumnezeu 1-alcSntatl t? 5 n Vi emcetat ' ^bitorul 
In ar-Pl timn c - » in credmtat m acest chip nununat: 

, care „u £%& ?£%£ KndiMtaas'tr^ ^, MtaSStire ' 
?i pe d impreuna cu uceS lufiar ^s" 1 -'^ -^'f a 1 : au chemat 

Si merg eau S u„ 5 WS^SIS^IS,!: 



^ 



. 



' 






-m 






ii-'B 



' 



bolnav. Venind ucenicii la locul acela si vazindu-1 pe el Vaietindu-se, 
1-au intrebat care e pricina. Acela le-a raspuns: „Sint bolnav, ca 
eram calare pe dobitoc, si trintindu-ma, a fugit, si iata nu am pe 
eel ce sa-mi ajute". Ucenicii staretului i-au zis: „Ce putem sa-^i 
facem, Avvo? Noi sintem pe jos!" Astfel lasindu-1, s-au dus. 

Dupa putin timp a venit si Parintele lor, si 1-a aflat pe el zacind 
jos si suspinind. Instiintindu-se de pricina.,. i-a zis lui:'„N-au venit 
niste monahi si nu te-au aflat a§a?" El a raspuns; „Da, au venit, 
insa instiintindu-se de pricina, au trecut mai departe, zicind: „Si 
noi sintem pe jos, ce putem sa-ti facem!" Atunci Avva a zis catre 
el: „Poti sa umbli putin §i sa mergem?" El a raspuns: „Nu pot!" 
Avva i-a zis: „Vino dar, sa te iau pe spate, si Dumnezeu va ajuta 
sivom merge". Acela insa a zis: „Cum poti sa ma duci pe spate 
atita departare? Mergi mai bine in calea 'ta, si roaga-te pentru 
mine". Avva i-a zis: „Nu te voi lasa, iata piatra aceea, te voi pune 
pe dinsa, ma voi pleca, si asa te voi lua pe spate". Asa a si facut. 

Pe cind il ducea asa in spate, intii il simtea pe el ca e'ste greu 
ca Tin om mare, apoi se facea mai usor, si mai putin usor, incit se 



mmuna 



nevazut 




el: „Fiindca pururea te rugai pentru ucenicii tai, ca sa se invredni- 

ceasca impreuna cu tine in Imparatia Cerului, vezi sf ia aminte ca 

altele sint masurile tale, si altele ale acelora; deci, pleaca-i pe ei 

sa. vina in lucrarea ta si vei dobindi cererea, ca Eu sint Dreptul 

Judecator, rasplatind fiecaruia dupa faptele lui" (P.o.c. pp. 30 
30; 331 7). A Vy 

CALUGARUL MILOS A DUS, SUB CHIPUL BOLNA- 
PE HRISTOS LA MINASTIRE. Un calugar iubitor de 
Hristos, pustmcea in pamintul Savoriei. El era iubitor de saraci, 
milostiv, tinar cu virsta, insa. batrin cu mintea. Acest pustnic,' 
cu numele Martirie, avea o viata curata. El obisnuia, din multa 
evlavie, a merge din vreme in vreme din Minastirea sa in alta, 
la un Parinte duhovnicesc pentru rugaciune. Odinioara merginci 
el, a aflat in cale pe un sarac zacind, plin de rani, care vrea s5 
mearga tot acolo, dar nu putea pentru slabiciune. Fericitului Mar 
tirie fiindu-i mila de el, si-a intins mantia sa, si cu. dragoste luindii-1, 
1-a dus pe el la acea Minastire unde mergea. 

Apropiindu-se de Minastire, Parintele lui eel duhovnicesc, cu 
ochii sai cei proorocesti, 1-a vazut din departare. Indala ;. slrigal 
catre calugarii sai, zicind, ..Alerga^i degraba si deschideji por(ili> 
Minastirii, ca fratele Martirie vine aducind pe Dumiu-zeu". Acesla 



ajungfnd la poarta aducind pc saracul acela, s-a luat din .spalH 
lui. Atunci indalii 



i 



s-a aralat lui cu Chipul Mfnf uitoriilui. .r.i 



278 



Varna a 20-a 



T 

A no miloslivirei, cruzimoi §! tnvtrlo$arii inimii 



279 



precum este zygravit §i pe Icoana Izbavitorul neamului omenesc, 
Dumnezeu §i Om, Mintuitorul nostru Iisus Hristos, §i S-a ridicat 
la cer. Martirie vazindu-L, il privea cu mare mirare cum Se suia 
la ceruri. Pe cind Se inalta a§a in sus prin vazduh la ceruri, Domnul 
Hristos a zis catre dinsul: ,,0 Martirie! Tu pe Mine nu M-ai trecut 
cu vederea pe pamint; deci, §i Eu nu te voi trece cu vederea pe 
tine in ceruri. Tu acum ai cautat cu mila spre Mine, iar Eu in veci 
te voi milui pe tine". Acestea zicind, S-a facut nevazut. 

Intrind el in Minastire, Parintele lui eel duhovnicesc i-a zis: 
„Frate Martirie, unde este Acela pe Care 1-ai adus?" Martirie i-a 
raspuns, zicind: „De ,a§ fi §tiut, Parinte, cine este, m-a? fi |mut 
tare de picioarele Lui". Apoi a spus tuturor calugarilor aceia ce 

facuse. Parintele lui eel duhovnicesc 1-a intrebat, zicindu-i: „Fiiile, 
oare iti era greu?" 






- • I 




ie i-a.raspuns: „Nu JParinte, nicidecum 
nu sirnteam nici o greutate cind il duceam, pentru ca duceam pe 
Acela Care ma poarta pe mine §i pe toata lumea cu neosteneala, 
§i cu Cuvintul pe toate le tine" (Prol. ox. 17 ian. 134 versa). 

1MPARATUL CERCETA BOLNAVI! CU RISCUL VIE^H. 
Un imparat merse odata sa cerceteze ni$te bolnavi la un spital 
de holera. La u?a spitalului zise catre eel care-1 insotea: „A§teap- 
ta-ma afara §i nu intra, caci tu ai copii". „Maestate 

acela — 



i 



— raspunse 
voi sinteti tatal mai multor milioane de copii, deci cu 
atit mai virtos Maestatea Voastra nu trebuie sa intrati in locul 
acesta primejdios!" „Foarte bine — zise din nou imparatul — daca 
eu sint tatal mai multor copii, sint §i al acestor bolnavi. Ma due 
deci sa-i cercetez. Daca ar f i copiii tai, te-a$ Usa §i pe tine !" A§a 
a mers singur sa cerceteze pe £cei bolnavi loviti de holera (D.C. 
147-8). / 



• i 

333) N-am primit pe eel strain in casa mea? (s) 



/ 



s) Gazduirea strainilor, calatorilor, a bolnavilor §i a altora 
care au trebuinta de ea, e o indatorire cre^tineasca, pe care sintem 
obligati a o face cu bucurie. ) 

PRIMITORII DE STRAINI S-AU FOLOSIT MULT. Patri- 
arhul Avraam a primit in casa sa, sub chipul a trei calatori, trei 
Tngeri mari, pe Insu?i Dumnezeu. A§ijderea Lot a primit doi Ingeri, 
care 1-au salvat din pierzare (Fac. 18; 19; Vezi §i pp. 241—242 

din aceasta carte). 

prin gAzduire a dobIndit sufletul rAtAcit. 

Oarecare dintre Sfintii Paring pustnici vietuia in Egipt, intr-un 
lot; pustiu. In acele {inuturi, mai departe, era un oarecare preot 
m.miheu. Acel prept eretic, mergind odata sa vada pe eineva din 






D 



neamul sau, a inserat §i a innoptat prin locurile acelea pustn unde 
locuia sihastrul acela pravoslavnic ,sau dreptcredincios cre§tin. 
Maniheul era in mare necaz. Sa se duca la batrin, se temea ca-1 
va cunoa§te ca este eretic, maniheu. Sa nu se duca la batrinul 
pravoslavnic, se temea de fiarele salbatice ca vor navali asupra 
lui §i-l vor rupe, sfi§ia, omori §i minca. Astfel, neavind unde merge, 
a mers §i a batut in u§a. Batrinul pustnic ortodox deschizindu-i 
u?a, 1-a cunoscut indata. L-a primit cu voie buna, 1-a silit sa faca 
rugaciune, §i odihnindu-1, au adormit. Maniheul venindu-?i in sine^ 
^i^eta ndaptea, mirindu-se: Cum de 1-a primit batrinul fara indo- 

* si-a zis: ..Cu ade- 



App 



varat, acesta este robul lui Dumnezeu!" 

Dimineata sculindu-se preotul Maniheu, cugetind acestea, a 
cazut la picioarele batrinului sihastru pravoslavnic, graind: „A\ vo I 
§i eu sint pravoslavnic". De atunci a petrecut cu dinsul cealalta 
vreme a vietii sale in dreapta Credinta Cre§tina Ortodoxa (P o.c 
383 5). ! 

334) N-am tngropat pe cei mor^i? (?) 



v 



».; 



ciiBe 



|) Ingroparea saracilor, strainilor §i a celor pe care nu are 
sa-i ingroape, este o indatorire cre§tineasca . Cind moare o 
ruda, prietcn, cuncscut . .. aceasta datorie se implinejte prin petre- 
cerea mortului pina la groapa, cu: rugaciuni, acte de milostenie. . . 
pentru Sufletul repausatului, §i cuvinte mingiietoare pentru cei 
rSma§i in viata. 

LREFTIL TCE1T, FE LINGA ALTE FAFTE BUNE, 



Ti 



Frate — ficcare fapta 

So deScivirsesti invata 

Ca pe eel din urma bine 

Ce mai pofi sa-1 faci in viata 



g) - 

Fiind astfel ioata viala 
Sclavul binelui meieu 
I^i vei face singur scaia 
Sa le urci la Dumr.ezeu! 



MAGISTRIANUL SALVAT DE REPAUSATUL CE L-A 
ACOPERIT. Un mare sfetnic imparatesc, fiind trimis cu o solie 
imparateasca, a aflat pe cale un mort sarac, care zacea gol intinn 
pe pamint. Privindu-1 lung, i se f§cu mila de el. Indata descftle- 
. ind, a zis slugii sale: „Ia calul si mergi putin mai inainlc". D\i]& 
dcpSrtarca slrgii sale, se pogori la locul unde zacea mortul, dez- 
braca una din hainclc sale si o pusc pestc eel mort. Apoi s-a dus 

in calea sa. 

Dupft jnitina vreme fiind trimis cu all ft solie de cflln; inipa 

rat, iosind afarft din eclale, a razul de j:c nil si « s a liinl un |»i. mi 
Dm indn-1 asa la casa sa, « e lupta <u mari chinuri. Hoetoiii venind, 



280 



Varna a 20-a 



il consultau si-1 cautau de aproape cu o foarte mare purtare de 
grija. Dupa. cinci zile de grele suferinte, i s-a innegrit si umflat 
groaznic piciorul. Doctorii vazind aceasta, au hotarit sa-i taie a 
doua zi piciorul ca sa nu-i putrezeasca tot trupul. Sfetnicul impa- 
ratesc, instiintindu-se de aceasta, se mihnea groaznic siplingea 
mereu de acea prime j die. De mihnire nici nu putea sa doarma. 
Toata noaptea aceea n-a putut dormi deloc de marea ingrijorare. 
Cum se ehinuia el asa, vede la lumina palida a candelei pe_ la 
miezul noptii ca. se pogoara un om pe fereastra cea de sus si vine 
la dinsul. Acela stind linga patul sau, i-a zis: „De ce plingi, de ce 
te scirbesti?" Bolnavul a raspuns: „Doamne, cum sa nu pling? ! 
lata, mi s-a frint un picior si miine vin doctorii sa mi-1 taie JT ■' 
nul apropiindu-se de el, i-a zis: „Arata-mi piciorul tau". ** 
imparatesc i-1 arata. Cel ce i se aratase 1-a uns, apoi i-a zis : 
la-te si umbla". Sfetnicul a zis: „Doamne, nu pot caci este frint", 
Strainul a zis catre dinsul: „Sprijine§te-te de mine". , Sfetnicul 
sprijinindu-se, s-a sculat si a mers sanatos. Atunci eel ce i se ara- 
tase, i-a zis: „Iata, te-ai facut sanatos! 
nu te mai scirbi". Apoi vorbindu-i pentru milostenie, i-a pus inainte 
oarecare cuvinte ale Mintuitorului si i-a zis: „Asa zice Domnuk 
„Fericiti sint cei milostivi, ca aceia se vor milui. . . Judecata fara. 
de mila. este acelora care n-au facut mila . . . 


















e-te si 



Vorbind apoi si altele ca acestea, i-a zis sfetni 




ft 

„Mintu- 
este-te". Vazind sfetnicul ca vrea sa piece, i-a zis: „Te duci?" Acela 



i-a zis: 



ind 



recunoscator binefacerii primite, a zis: „Pentru Domnul Dumnezeu, 
Care te-a trimis, spune-mi te rog cine esti?" Atunci eel ce i se ara- 
tase, i-a raspuns: „Cauta, priveste bine la mine". Pe cind il pnvea 
a§a cu atentie, acela a zis: „Cunosti haina aceasta pe care o port 
eu?" Sfetnicul a zis: „Da, Doamne, o cunosc, aceasta este haina 
mea". Acela a zis iara§i: „Eu sint Sufletul omului aceluia pe care 
vazindu-ma mort in drum, ti-ai pus haina ta peste trupul meu gol 
?i m-ai acoperit. Dumnezeu m-a trimis la tine ca sa te vindec. Deci, 
$i pentru aceasta multumeste totdeauna lui Dumnezeu". Acestea 
zicind, s-a suit iarasi la fereastra aceea prin care a intrat, si s-a 
facut nevazut. Atunci sfetnicul s-a aruncat cu fa£a la pamint, 
multumind neincetat lui Dumnezeu. Apoi a dat multe milostenii 
saracilor din cele ce avea . . . (P. ox. p. 391 75). 

IMPArATUL 1NSOTESTE MORTUL SARAC LA GROAPA. 
Un imparat trecea odata printr-un sat. Acolo tocmai atunci duceau 
la groapa un mort. Dar, afara de Preot ?i cintaret, nimeni nu inso- 
tea pe mort. Tmparatul zise capitanului sau: „Sarmanul de el, 
Ircbuic sa fi fost late sarac, caci nu are pe nimeni sa-1 insoleasca 






A ne milostivirei, cruzimei g lnvlrto$Srii Inimli 



281 



la groapa. Apoi se alatura impreuna cu capitanul ? i insoti la groapa 
pe mort. Locuitorii din acel sat au recunoscut ca este imparatu , 
J indata au alergat cu sutele si au urmat pilda lui (D.C. 61). 



EXEMPLE DE 



LUI: Lot (Fac. 19 19), 



: 



Avra^F^ 27), losif (Fac 39 21), Israil **&*&» Lege 
4 37; Neem,9 28), Iov (Iov 10 12; lac. 5 11) David (3 Imp. 3 6 
2 Paral. 18; Ps. 17 50), Solomon (2 Imp. 7 15; 1 Paral. 17 13), 



Pavel (1 Tim. 1 13, 16). ■...,. w ,, t , „ , .,,. .... , ? w ,. 

Neimplinirea acestor f apte de milostenie trupeasca fata de 
semenii nostri, ne inchide portile fericirii ceresti § i aduce osmda 
vesnica (Mt . 25 41-46). 

335) Am cazut in pacate straine cu cuvintul, cu felurite semne 
viclene si cu fapte rele? (t) 



t\ Pacatele straine se numesc asa, pentru ca desUe fac altn, 
totusi, la unele din ele sintem si noi partasi, pentru c* "— ****• 



a ne-am aso- 



ciat la ele in felurite forme. Uni'i savirsesc pacate straine nedindu-sJ 
seama ca sint si ei vinovati inaintea lui Dumnezeu Altuobservm- 



du-le, in loc 



au-ie m iuo uc a se feri intelepteste, ca sa nu se faca partasi, in- 
data le divulga, le inmultesc prin cleVetire, umplu lumea cu cleve- 
tiri, si pe aceeasi masura si Sufletele lor de pacate groazmce le 
■ multiplica cu fanatismul lor nebunatic, si astf el se cufunda in osmda. 
Fiecare crestin dreptcredincios - Pastor sau pastont - e mdato- 
rat a se feri de feluritele pacate straine si sa se osteneasca a opri 
si ne altii de la orice fel de pacate, insa fara a le multiplica pnn 
divulgari si a se cufunda in ele. Nebagarea de seama. a cufundat 
pe multi in clevetiri, dhmlgari si in osinda vremelnica si vesnica. 
Daca cineva nu lucreaza cu intelepciune de sus se imparta- 

sestc de pacate straine ; iar daca lucreaza vrajmaseste divu gin- 
sesic uc i ^ ^ ce . ^ ,_ au ascultat _ on ral on bunl 




^t'eTe'siTrotink^XMuVLvrind a se feri pe ei si apoi pe 
altii de la felurite pacate, lucrind prosteste, nebunatic, mai mult 

idat in ele. 



s-au cu 




MULTE, FELURITE SI GRELE SlNT 



ACAT 



MULTE, fbLUiuic 91 vj±v^x^ ^— - .2- 
STRAINE' In viata aceasta, multe pacate sint acopente si ascunse 
ca intr-o noapte neagra, ca intr-o foarte intunecoasa be/na ,,ma 
<r se vor descopori inaintea DnmnewTslu lu.n.m, in zu.a Jxuh^V] 

pariiculaw si universale. In via^a asta vedem adeseon s„n,<-< ...... 

!| ( . Sullrlc alacate din umbra si intuncne de pacate ran. U •. otri- 
vile si o,nc»rilc, fara a sti bine de unci.- le-a ven.t kaulatea ,,.,«■:. 
tuluie aratata tuturor, dar jivina de on, ran- a filptuil-o f a^a .1. 
cnnuiflat, in.il .... stin. cine-i si und.-il Mull.- mai a.o,,.-,-: n., u 

„usl,n|a, noaptea. p.r.hrlalilr, m.sten.l. etc. la.a. o s.i.Hoa.e 



I 



i m 



i 1 



282 



Vama a 20-a 



\ 



i 



mincinoasa a bagat scandal, prapad ?i omor in cutare familie sau 
societate! Sumedenii de pacate se fac pe urma eilCine a scris-o? 
Nu §tim. S-a amagit ?i a ramas insfircinata cutare fecioara ori 
vSduyi! Cine-i fatal copilului? Nu §tim. O clevetire a pqnegrit 
cutare perscana, familie ori sccietate cinstita! Cine a grait^o? Nu 
$tim. A lipsit un lucru pretios din casa, Biserica, Manastire, socie- 
tate. . . multi sint napastuiti, pedepsiti ba chiaf §i omoriti! Sume- 
denii de Suflete se incarca de pacate! Nevinovatii sufera §i vino- 
vatul ride! Cine 1-a furat? Nu stim. 

La toate pacatele acelea: tulburari §i suferinje ireparabile, 
yorbe putrede, injuraturi, dracuieli, juraminte, napastuiri, Mtai, 
intemnitari, ucideri... se fac parta§i acei fapta§i, care in mintea 
lor, chiar ?i la Spovedanie, socotesc a fi acele groaznice nelegiuiri 
doar un bagatel ! Si multe alte rautati se vad in lume, in care mulji 

dintre cre?tini ineurcindu-se, se incarca cu multe §i grele pacate, 
straine. 

< lata, cre^tinul acela sau cre^tina aceea se ferea a ajunge la 
juramint ca sa nu calce cuvintul Mintuitorului ?i al Apostolului, 
ce zice: „Sa nu va jurati nicidecum. . . !"Tu i-ai ademenit cu vorba, 
cu bani, cu daruri ori cu ingrozirea, i-ai silit sa-ti fie marturie min- 
cinoasa ! Celalalt se ferea a deveni uciga§, dar tu intaritindu-1 asu- 
pra fratelui sau, a aproapelui sau, 1-ai imbrincit in pacat. Se pazea 
cit putea feciorul sau fecioara de , necinstif e, tu insa cu amagiri 
ori cu siluiri i-ai scos din ceata feciorelnicilor afara pe uli^a ob§teasca 
a ru^inii §i pierzarii, fScindu-i ni§te depravati, i-ai prabu§it astfe! 
in nefericire a fi de rind la desfrinari, in loc de a fi buni cre§tini 
?i gospodari. Nu §tiau feciorii ori fecioarele acelea ce-i pacatul 
desfriului, dar tu barbat sau femeie, prin vorbe putrede, nebune§ti, 
cintece curve^ti §i clevetirile tale, prin care cu vreme §i far& de 
vreme le-ai zugravit in mintea lor pacatele f acute ori nef Scute 
de altii," ai aprins roata firii, poftele tineretii lor, i-ai imbrincit in 
prapastia necurajiilor §i a desfriului. Acele flori in virsta si-n nevi- 
rrovatie. voi le-ati vesteiit. Vorbele voastrp putrede, nebune§ti, 



/• 




clevetirile, chicotirile, mascariciunile, cintecele eurve?ti, 
dezmatul, povestirile voastre directe ori indirecte despre pacS- 
tuifea unora ori despre inchipuirea caderii altora, le-a otravit auzul, 
le-a slabit frina, le-a stricat obiceiurile bune, a facut din ei niste 
stncati si stncaton ai societatn. ' 

Ca om casatorit, te-ai dus dupa alte femei, ba ai adus femeie 
desfrinata in casa inaintea ochilor femeii tale, sfirtecindu-i via^a 
$i bagind-o cu zile in mormint! Tu erai tata de copii, dar in loc 
de a fi in ochii lor o pilda vie buna de urmat pentru ei, tu te-ai 
fficut copiilor tai, cu cuvintul §i cu fapta, dascSlul celor rele. Ai 
fost om, Cetacean, cn^tin cu numele intre ceilal^i oameni, insjl cu 



tm 

1 ioi 



■ 



■ 






irl 

■ 



■ 

1 

i - . 'A 
if 



M 



A ne milostivirei, cruzimei §i invirto§arii inimii 



283 



* 



fapta ai fost pilda viciilor $i a pierzarii. Prin inzestrarea Divina, 
prin ungerea cu Sf . Mir, tu erai uns imparat peste toate patimile 
§i pornirile rele, deci puteai sa te stapine§ti, dar n-ai vrut, nu te-ai 




at, nici nu te-ai 





cu 




cu pornirile rele 









neinfrinate, cu credintele de^arte, cu petrecerea ?i vietuirea anti- 



cre§tmeasca, cu smmteala ta, cu pilda ta rea, ai molipsit pe cei 
din jurul tau, ai bagat in pacate, in osinda vremelnica ?i ve§nica 
pe multi! Si tu te amage§ti, dupi §oapta vicleanului diayol, ca 
ai sa scapi u?or inaintea Judecatii lui Dumnezeu? Fiilor $i fiicelor, 
nu va lasati in?elati; ci treziti-va ?i socotiti-va toate pacatele 
straine cu care v-ati facut vinovati, unul cite unul, si cu hotarirea 
de a le parasi §i repara prin facerea canonului cuvenit, marturi- 
siti-vi-le Mintuitorului la Scaunul Sfintei Spovedanii iscusitului 
Preot Duhovnic. Apoi, indata apuca,ti-va §i faceti roade vrednice 
de pccainta, spre a scapa de taiere §i de iadul vremelnic §i ve§nic. 

'I . • .' ;**,*>, s ' , 

Am poruncit altora sa pacatuiasca? (\) 



t) Cei ce picatuiesc astfel, sint : asemenea lui Irod, care a 
poruncit osta§ilor sa ucida toti pruncii din Betleem §i imprejurimi ; 
asemenea lui David, care a poruncit generalului loab sa piarda 
pe Urie; asemenea Iezabelei, care a poruncit cetatenilor din Izreel 
sa omoare pe nevinovatul Nabot, §.a. (Mt. 2 76; 2Imp. 11 14—20; 
3 Imp.21 7-23). 



\ m * 



CEI CE DAU SI URMEAZA SFATUL RAU, SE PRIME JDU- 
IESC. Isaac imbatrinise §i nu mai vedea. Simtindu-§i sfir§itul vie^ii 
apropiat, porunci primului sau fiu Isav sa prinda ceva vinat, sa-i g5- 

a i le aduca sa manince, 

¥ 



tea^ca bucate gustoase, cum n placeau lui, j 
ca sa-i dea binecuvintarea ce i se cuvenea ca intii nascut. Isav 
pleca indatS ca sa implineasca dorinta tatalui sau. Rebeca ascul- 
tind, auzi ce-a spus sotul ei Isaac fiului sau Isav, $i-i spuse fiului 
sau Iacob, pe care-1 iubea, ceea ce auzise. Ea a sfatuit ?i a poruncit 
lui Iacob sa-i aduca doi iezi buni, tineri, din turma. Iacob ii aduse 
?i mama lui pregati mincare, apoi o dadu lui Iacob sa o duca 
tatalui sau §i sa i-a cu in^elSiciune binecuvintarea ce i se cuvenea 
fratelui sau niai mare. Rebeca a imbracat pe Iacob cu hainele lui 
Isav, i-a acoperit gitul ?i miinile cu pielea iezilor ?i 1-a trimis cu 

mincarea gatitS. la Isaac, tatal sau, ca sa-1 binecuvinteze. HAtrinul 

parinte neputind observa in^eladunea, a dat binecuvintarcsi <r 

I 

se cuvenea lui Isav, lui Iacob, care veni la el cu in^clikiune. 

Aceasta a slirnit un\ de rnoarte in inima lui Isav asupra 
fratelui sttu Jacob pentru totdeauna. „lsav a pruil 1 1 rsl pe lafob, 
frat.'le Man, din pricina bitirniviiil.ini m can- I lann nvtnlasV tatAl 



284 



Vama a 20-a 



' 1 

f 

sau. El zicea in inima sa: „Zilele de bocet pentru tatal meu sint 
aproape, §i apoi am sa ucid pe fratele meu Iacob" (Fac. 27). 

Dumnezeu a pedepsit aspru §i pe Rebeca §i pe Iacob pentru 
acea in^elaciune. Rebeca trebui sa se desparta de prea iubitul sau 
fiu Iacob, pe care nu 1-a mai vazut/in tot restul vietii; caci Iacob 
trebui sa fuga din casa parinteasca tocmai in 
acolo servi 20 de ani in strainatatea aceea, unde a avut de rabdat 
multe necazuri. El suferi multfc §i in familia sa de la femei si copii. 
Aceste suferinte grele le marturise§te el insusi inaintea lui Faraon, 
zicind:_ w Zilele anilor vietii mele.v. au fost putine la numar si 




SI 



rele" 



(Fac. 47 9 ; 28 47). 
336) Am dat altora sfat sa pacatuiasca ? (u) 



u) Sfatul rau dat altora sa pacatuiasca, e ca §i cum ai pacatui 
singur. Aceia sint asemenea lui Gaiaf a, care a sf atuit si indemnat 
a osindi si omori pe Mintuitorul Hristbs (loan 11 49—53). Astfel 





Un marinar iesi 



pacatuiesc stapinii §i parintii care > d.p. sf atuiesc pe slugile sau 
copiii lor: a lucra in sarbatori, a paste vitele prin locuri straine, 
a fura, a vicleni, a minti, a insela, a cleveti etc. 

SALVAREA 

intr-o Duminica la raport in fata capitanului eorabiei, zicind ca e 
contra constiintei sale sa lucreze in zi de Duminica. Capitanul ii 
raspunse ca fiind departe de pamint, in largul marii, repauzul 
duminical nu are valoare. Marinarul insa ramase pe linga parerea 
sa. Nu peste mult timp se apropdara de tarm. Capitanul, ca sa 
termine cu marinarul nesupus, ii porunci sa debarce pe uspat §i 
sa-i caute un alt marinar care sa-1 inlocuiasca, caci pe el il conce- 




aceasta 




a 



diaza. Marinarul se supuse^ debarca si i^i zise: 
rea a capitanului, trebuie sa-§i aiba partea sa buna". Si iataTca 
corabia ridica ancora si pleca in largul marii. Dintr-o neglijenta 
oarecare explodara cazanele, §i intreg vaporul sari in aer impreuna 
cu toti oamehii ce se aflau pe el. Astfel stiu sa-1 apere Dumnezeu 
pe marinarul evlavios (O.M.P. 227). 

337) Am indemnat pe aljii la pacat? (v) 

H 

v) Aceia sint asemenea diavolului, care a indemnat din sarpe 
pe Eva sa manince din pomul oprit ; apoi din Eva pe sotul ei Adam 
(Fac. 3) ; asemenea lui Ahitofel, care" a indemnat pe Avesalom a se 
revolta asupra tatalui sau David §i a-i batjocori casa (2 Imp. 15 
31 ; 16 20-23). 

PARINTI NEGRI LA SUFLET. In curtea unei ca->e ni ? te 
paring faceau haz de copilul lor eel mai irio, care inj ^ia de cele 




\ 



lv 






I 







*3t 






'■■14 












, 



A ne milostivirei, wuzimei $i invIrto$Srii inimii 



■ i 



285 



Sfinte si dracuia. Acei falsi crestini, vedeau in dracuielile si-n uiju- 
raturile copilului un semn de barbatie, voinicie, vitejie. Dascalul 
satului trecind pe acolo, vrind sa trezeasca pe parmti dm somno- 
lenta nepasarii lor in cresterea copilului, le-a zis: „Frumos mai stie 
copilul d-voastra a dracui si a injura ! Dar de rugat stie el a se ruga ? 
Ce rugaciuni 1-ati invatat?" Parintii intunecati, au raspuns: „Nu 



1-am invatat a se ruga, ca pentru rugaciuni e prea mic! 



(< 



Ce parmti ticalosi si blestemati! Copilul lor era 




ei 



mare pentru dracuieli si injuraturi ; iar pentru rugaciuni prea 

mititel!! ! 

E cunoscut exemplul cu tinarul aceia, care savirsind un omor 

si fiind osindit la moarte, ceru in ultima sa dorinta ca sa-iaduca 
la el pe mama sa, careia sub motivul ca vrea sa-i spuna ceva la 
ureche, ii infipse dintii in ureche, strigind: „Tu esti vinovata de 
osinda mea de moarte !" Sf . loan Hrisostom zice ca asasmul desparte 
Sufletul de corp, dar un parinte rau e mai primejdios decit un 
asasin, caci da si Sufletul osindei vesnice... (T.P. 233). 

338) M-am invoit cu al^ii la felurite pacate? (z) 

/ 



z) Aceia sint: clevetitorii, ponegritoru aproapelui, ca Maria si 
Aaron asupra fratelui lor Moisi (Num. 12) ; ca Ahitofel si Avesalom 
s.a. asupra imparatului David (2 Imp. 15 31 ; 17 1 -4, 23 ; Ps. 110 5) 
ca Aman cu ai sai asupra lui Mardoheu. . . (Est. 3; 5; 7) ; ca dia- 
volul asupra lui Dumnezeu, asupra lui Iov, asupra Arhiereului 
Isus... s.a. (Fac. 3 1-7, 14-15; Iov 1; 2; Zah. 3 1 -2 ; Ape 
12 10) ; ca cei 40 de Iudei conjurati a ucide pe Pavel (F. Ap. 23 
Vezi nota intreb. 172, pp. 446-456, si nota intreb. 234, PP : 561- 
591 din aceasta carte); ca Anania si Safira, care s-au sfatuit a 
in§ela pe Apostoli si a minti Duhului Sfint (F. Ap. 5 7—77). 



* 



PRIME JDUIESTE 



de Aur, Patriarhul Constantinopolului, eel mai mare orator al 
Bisericii noastre, combatea cu multa energie invataturile eretice. 
Din cauza aceasta ajunsese in conflict si cu imparatul Arcadie, 
partinitor al ereticilor. Odata imparatul se sfatui cu sfetnicu s;u 
cum s-ar putea razbuna asupra acestui Patriarh. Unul din sfetnici 
il sfatui: „Confisca-i toate averile!" Altul: „Pune-l la inchisoarc! 
Al treilea: „Trimite-l in exil!" Al patrulea: „Ucide-l!" Al cincile;. 
msa ii zise: „Tot,i gresiti, nu sint acestea mijloace pentru a 1c riiz- 
'ouna contra acestui Patriarh. Cunosc eu un singur mijloc de a-l 

adevarat nefericit: Sillfi-1 sa pacatuiasca. A(leinciii|i I s.. 
se u icu« a r.u n\\\\ la unele pacate. Numai astfel il vom vedea biruit, 
, .„i ii-.tsl on). (!<• nimic nu se Ionic mai mull <a dc paeal". 



fa 



CV CI, 



28 (i 



> 



Varna a 20-a 



In adevar, eel mai mare rau pe lume e pacatul, fiindca nimic 
nu poate face pe om ve§nic nefericit, nici saracia, nici boala, nici 
durerea... decit numai pacatul (O.M.P. 698). 

339) Am ajutat pe alfii a pacatui? (x) 



x) A$a pacatuiesc: cei care ajuta pe ajfii sa in§ele, jefuiasca, 

fure. . ., cei care stau de paza la furat, cei care primesc in casele 

lor pe hoti cu hostile lor, cei care scriu carti rele precum $i cei care 

le dau in popor, smintind sumedenii de Suflete ; ca Ieroboam pe 

israeliti a se idolatriza. . . '; ca proorocul mincinos pe omul lui Dum- 

nezeu a se abate de la porunca Celui Prea Inalt (3 Imp. 12 26— 33 ; 

13); ca Manase... Sedechia in a idolatriza pe Iudeii (4 Imp. 21 
1-18: 24 ■'^■•■-- ' - - iM ' - : -^'- ***** - ■■* --'"— ^ - « 





apostolici. „Doamne — marturise§te Sf. Ap. Pavel — cind se varsa 
singele lui Stefan, Mucenicul Tau, ?i eu eram de fata, §i ma in- 
voiam la moartea lui, pazind hainele celor ce-1 omorau pe el" (F. Ap. 
22 20; 7 58; comp. F. Ap. 8 3; 9 1-5, 7 3- 14, 21 ; 22 4; 26 10; 
1 Cor. 15 9; Gal. 1 13). 

sa ajutAm pe pAcAtosi sA pArAseascA pAcatul. 

Un calugar evlavios auzise ca tilharii ingfozeau lumea din apro- 
piere. Se imbraca cu cele mai frumoase haine §i pleca calaresa 
infrunte pe hoti. Numaidecit il intimpina un bandit care-i ceru 
hainele. „Bucuros ti le dau -—zise calugarul — dar ce sa faci cu 
ele, ca nu ti se potrivesc?" Tilharul raspunse: „Le vind pentiu 
piine". Calugarul ii zise: „lti dau eu piine la Minastire' V Tilharul 
insa nu se invoi, zicind: „Acolo se maninca slab". Calugarul ii 
zise: „lti dau mincaruri bune" . . . Banditul primi. In minastire 
primea cele mai bune mincaruri, in vreme ce calugarul minca simplu, 
^ezind pe pamint . . . Vazind aceasta banditul, 1-a intrebat : „De 
ce maninci slab? Oare e§ti pacatos desfrinat?" ,,Nu -—raspunse 
calugarul — ci ca Dumnezeu sa fie bun cu mine la Judecata". 
Banditul s-a indreptat (O.M.P. 704). 

340) Am putut dar n-am voit sa impiedic pe aljii de a face 
pacate? (y) 



y) Ca Eli, Samuil, David. . . pe fiii lor, de pe urma carora au 
suferit groaznic (1 Imp. 3; 4; 8 1-5; 2 Imp. 13-15; 18; 3 Imp. 
1 5-70, 18-19, 24-25, 41-53; 2 13-25). 



' • 



oglinda educatoare in locul oglinzii in$e 
lAtoare 

1-a rugat ca la intoarce're sa-i aducii c ogli ida. Tatal — om nrfe- 
lept — cunoscind mindria fiicei sale, 1 1 reiutoarcere ii aduse un 















■' ** 






m 



. I 



' 















J 



MB 









■ 


















A no ri.ilostlvirei, cnizimei %i InvtrtosSrii inlmil 



287 




nachet. Ea era ioarte curioasa sa vada ce fel de oglinda pretioasa 
si aleasa i-a adus tatal ei. DesfScu grabnic pachetul. Mare insa l-a 
fost mirarea, cind in loc de oglinda dorita, gasi o eapatina de cm 
mort. Ea s-a speriat vazind cap&tina. Tatal ei liind mtelept^n 
raspunse: „Tu fiica alintata si indestulata cu multe bunataji, ill 
cunosti bine fata trupeasca, pentru ca mereu stai in fata ogl.nzii. 
Aceasta oglinda insa l|i va arata cum vei fi dupa moarte. Vezi 
aceasta eapatina? Ea est e o oglinda mult mai adevSrata ca eccea 
E drept ca privind-o, mi-d vei mai putea face parul capului dupi 
moda, dar iti vei putea aranja infreaga viata morala. In scheletul 
acesta erau 'odinioara doi cchi stralucitori, acum nu se mai vad 
decit doua gauri mari! Capul acesta avea pe el^un par frumos 
ondulat, acum insa e chel! Obrajii erau rosii ca .—-"*- — — 

disparut ! Aici mai jos erau niste dinti frumosi c 
rosii ca ciresele coapte, si vorbe dulci ii ie?eau 
acestea, dupa cum vezi, au fost trecatoare. Ce a j 
csti tu acum. §i ce este ea acum, vei fi si tu odata! . 

In urma acestor cuvinte ale inteleptului ei tata, fuca lui plma 
de mindrie se schimba si deveni un model de virtute (Prel. d. O 

M.P. 972). 

341) Am §tiut sigur pacatele altora, dar le-am tainuit, ihcura- 
jindu-i a pacatui inainte? (w) 

* * ■ I** * : 

mm * "■ "" ■ ■ ' " ' " 

w) Acesta e un lucru foarte complicat ! Se poate spune numai 
Duhovnicului care-i stapin pe sine in a nu divulga, nici a multi- 




, acum au 
* perle, buze 
gura! Toate 
t ea atunci, 



i 



lui (Vezi 



■ 

i Apccaliptice", 



area 
cu 



secretul Spovedaniei, de autor). Altfel, divulgmd se incarca amm- 
doi: si eel ce a spus pacatul, |i Duhovnicul slabanogit suflete§te 
( u multiplicarea pacatului aceluia divulgat. Una nepriceputi, rai, 

- ~ ca Doeg pe David — au multiplicat 






i' 



divulgind pe aproapele lor ,, :: r mm - i ^ mm . A . .. T no „- B1X 
pficatul §i au umplut lumea de rautate, uciden (1 Imp. ll\ n>. t>i), 
snargcri de case cu invrajbirea, divortarea so^lor, descreditarea 
Preotilor prin felurite clevetiri... salasluindu-§i diavoln: pe limbi, 
in urechi si in inimi. Pe acei multiplicaton ai pacatelor limfie- 
reaza Mintuitorul, zicindu-le: „Serpi, pui de napirci, cum veti putea 
«rai cele bune, fiind rai, ca din prisosinta immn graiestc gura... 
Jel ce este fara de pacat intre voi, sa i-a piatra si si arunce intii. . . 
(Mt. 23 33; 12 34, 43-45; loan 8 7). 

TREBUIE A-MI JUDECA MULJIMEA PACATKLOK MKI.K. 

Un wilier dintr-o Minastire savir?isc un pacat. St;.re|ul a chomal 

>c toji cilugarii la judecata. Unul insa intirzia, si abia v«mi In 

,ii in. i n ilior stannic. Dar hift eu sin.- un cos plin cu nisip, p<- 



* 



2H8 



Vamn a 20-a 



carol aducca in spinare. Frajii vazindu-1, il intrebara din ce pricina 
poarta co$ul in spinare? Calugarul zise: ,,Pacatele mele sint multe 
ca nisipul din co? ?i nu le vad, iar eu sa judec pe-altul?!" Ca.lu- 
garii iertara numaidecit oe eel care pacatuise ?i facura 






(O.M,P. 709). 

PACATUL APROAPELUI NU SE DIVULGA. Divulgaxea 
pacatelor aproapelui este un cancer dracesc pe sufletul clevetito- 
rilor §i al omenirii... Pacatul aproapelui pot i a-1 destainui numai 
Staretului sau Duhovnicului in care a-i siguranta ca vor lucra 
tainic pentru a-i curati Sufletul aceliiia, far a a-1 divulga. In caz 
ca nu ai Staret sau Duhovnic intelept §i iscusit in aceasta lucrare 
spirituals, foarte delicata si gingasa, taci, puneti mina la gura, 

vezi-ti de Sufletul tau, ingrije§te-te de curatirea pacatelor tale. . . 

" a ca 





Roaga-te pentru eel gre§it lui Dumnezeu cu toata 
un adevarat crestin, ca sa-1 scape Dumnezeu §i pe dinsul de paca 
sau de demonul acelei patimi. Si El va face. Astfel procedind, vei 
scapa din acele pacate grele §i inmultitoare, in care foarte multa 
lume, prin divulgare, se cufunda, se ineaca si se osindeste vremelnic 
$i ve§nic. Pacatele aproapelui nu se divulga, deoarece prin aceasta 




demonica ie§ire se produc multe 

1) Vatami pe aproapele, ii jefuiesti pacea pe care nu estr in 
stare sa i-o redai, ucigindu-i cinstea, prin care f apta ai devenit uci- 
ga§, asemenea diavolului fata de dreptul Iov, fata de Arhiereul 
Isus, fiul lui Iosedec, §i asemenea indracitului aceluia care ponegrea 
pe Preotul Liturghisitor inaintea Sfintului Macarie, §.a.m.d. (Iov 
1 9-11; 2 4^5; Zah. 3 7-2; P. o.c. p. 154-5). 

2) Vatami pe aceia inaintea carora divulgi pacatele aproapelui 
tau, molipsindu-i si imbrincindu-i in prapastia pierzarii, ca la rin- 
dul lor §i aceia vor divulga si vor • multiplica; vorba ta, umplind 
lumea de acea uricioasa divulgare, primejduind pe multi vremelnic 
$i ve§nic. * 

3) Te vatami pe tine insuti, multiplicind pacatul, uriciunea pus- 
tiirii indemnind §i pe altii la acea satanica lucrare pentru care vei 
fi imbrincit de ingerii cazuti, pe care i-ai slugarit, la infricosata 
Judecata, particulara §i generala, unde, pentru aceasta nemilos- 

* L I ' 

tivire a ta, vei fi judecat §i osindit precum ai facut §i tu aproa- 
pelui tau cu acele divulgari. 

Divulgarea pacatelor aproapelui „pacatelor straine", arata ie§i- 
rea afara din porunca dragostei de Dumnezeu si de aproapele, 
uriciune de moarte, ucidere, infernalitate. Viciul infernal al uri- 
ciunii divulga pacatele si seamana invrajb ri $i i nef ericiri. Astea 
sint z^zaniile, saminta satanei, fiii si fiice'e diavolului (Mt. 13 25—30, 






IT 






• * 



i 



- 












. 



■ 



A nc mi'.c.liviroi. cm/.inu-i y InvlrU.vftrll Inlmli 



2 HO 



39 
4 14 



40; Ps. 27 5; F. At>. 13 8-11 ; 1 Tim. 1 20/2 Tim, 3 1-9; 



5) 



Dragostea adevarata, veritabila, acopere multimede pacate 
(1 Petru 4 5 / Prov. Sol. 10 12; 17 9; lac. 5 20; 1 Cor. 13 4). Pilda- 
vie de astfel de dragoste placuta lui Dumnezeu si folositoare aproa- 
pelui, spre binele obstesc, vedem la.mai multi alesi ai lui Dumnezeu, 
care ca niste luceferi luminosi stralucesc pe cerul Bisencu Lui. 

a) Iosif chiar in temnita fiind, descqperindu-si necazul sau 
fata de paharnicul lui Faraon, acopere rautatea fratilor sai caire-1 
vindusera, ? i acuzarea nedreapta cu care-1 asuprise ? i cufundase 
femeia lui Putifar, zicind: „Eu sint luat cu sila (furat) din^pamintul 
Evreilor. Si aid (in Egipt) n-am facut nimic yrednic (de osmda) 
ca sa fiu aruncat in temnita aceasta" (Fac 40 15). 

b) Proof ocul Daniil, aruncat in grdapa leilor spre nimicire de 

zavistia celor doua capetenii si 120 dregatorii imparatesti, dupa 
salvarea lui, a raspuns imparatului fara a divulga pe aceia, zicmd: 
Imparate, vesnic sa traiesti ! Dumnezeu a tnmis pe Ingerul bau 
si a astupat gurile leilor, care nu nu-au facut niciun rau, pentru 
ca am fost gasit nevinovat inaintea lui. Si nici inaintea ta, impa- 




:e, n-am 



nici un rau" (Dan. 6 22). 




zicea: 



c) Psalmistul David, la feluritele divulgari din vremea lui, 
„Din bunatati am tacut" (Ps. 38 3). 



ur ^niu Prea Sf inta Fecioara Maria s-a aflat avind in pintece 
de la Duhul Sfint, Iosif logodnicul si paznicujei, d^ptiimd, §i 
nevrind a o vadi, a vrut s-o lase pe ascuns. . . (Mt. 1 18-W). Uaca 
ar fi vadit-o sau ar fi divulgat-o, ar fi fost un om nedrept si dezmos- 
tenit din Imparatia lui Dumnezeu (Ps. 10 5; 1 Cor. 6 9). 

e) Mintuitorul ne porunceste in Dumnezeeasca Evanghehe : 

Orice voiti sa va faca voua oamenii, faceti §i voi lor asemenea ' 

(Mt 7 72).'Cum nu vrem noi sa fim divulgati de altn, tot asa sa nu 

divulgam nici noi pe altii ; iar lucrind altfel, calcam porunca Divina 
«i ne dezbracam de pacea si fericirea noastra. Dam blindul pe spe- 
riat La aceasta dragoste sfinta ne indeamna si Apostolul, zicmd: 
■ Fratilor ! De va cadea vreun om in vreo greseala, voi cei dunov- 
nicesti indreptati pe unul ca aceia cu duhul blindetelor, pazindu-te 
pe iine ca sa nu cazi si tu in ispita. Purtati sarcina unul altuia, 
si asa veti implini legea lui Hristos" (Gal. 6 1-2). 

Asta-i calea, asta-i viata, asta-i alergarea cea buna. la spune-mi, 
cind cazi tu intr-un pacat sau intr-o nevoie rusinoasa, te dai singur 
in vileag? Ori te tainuiesti si te acoperi cit pop mai mult ? ! A*iJ- 
derea faci si cu toti ai casei tale. Divulgind insa ]>acatelc aproa- 
pelui- dovedesti clar inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor, c,l nu 
iubcsii pe aproapele ca pe tine insuti (fiindca 1-ai divulgat, Lc. 10 



\ 



. 



2<)0 



Varna a 20-a 



A no miloStivircM. oruzimei tyi !nv!rto$Arii liiimn 



W\ 



27 ; Mt. 22 38) ; ci il urfyti (1 loan 2 9,11)3 14), te faci ucigasul 

lui (1 loan 3 15). 

Clevetitorii, piri§ii, ponegritorii, adica tofi cei care dau in 
vileag pacatele aproapelui lor, sint ni§te denaturati, ni<=>te rai, nemi- 
lostivi, asemenea fariseilor, care aducind pe femeia pacatoasa la 
Domnul §i divulgind-o, auzim zicindu-li-se : „Cel ce este intre voi 
f&ra de pacat, sa ia piatra si sa arunce asupra ei. . . Aceia auzind 
cuvintele $i fiind mustrati de cdn$tiirita, ati ie§it totiafara" (loan 
8 2—0). „Pui de vipera, cum puteti grai cele bune rai fiind, ca din 
prisosinta inimii graie?te gura ... . Pentru tot cuvintul . desert . pe 
care-1 vor grai oamenii, vor sa dea seama de dmsul in ziua judecatii... 
Din cuvintele tale te vei indrepta si din cuvintele tale te vei osindi... 
Cum veti scapa voi de gheena?" (Mt. 12 34-37; 23 33 

Cei care cu viclenie, cu nemilostivire §i cu rautate infernala 
divulga pacatele aproapelui lor, mai ales ale parintilor spirituali, 
vor auzi ingrozitoarele mustrari ale Dreptului Judecator:- „ Shiga 
vicleana! Toata datoria ti-am iertat-o, pentru ca M-ai rugat; oare 
nu se cuvenea sa miluie§ti si tu pe tovara§ul tau cum te-am miluit 

18 





Eu pe tine?" Apoi 1-a dat pe el pe mina muncitorilor . 
23-35). 

Pacatele straine, dupa cum am mai zi^, poti a le destainui 
numai unui Staret, Duhovnic, persoana spirituala, care nu divulga, 
ci va lucra tainuit cu intelepciune de sus (lac. 3 77) la indreptarea 
celui gre§it. Cind nu ai astfel de barbat al lui Dumnezeu la inde- 
mina, taci, tine ingropat in sineti taina: „Cuteaza ca nu te va 
sparge" (Is. Sir, 19 10), roaga-te lui Dumnezeu pentru sineti, caci 
cred ca §i tu in mult e vei fi ; asemenea pacatos, cit §i pentru eel 
pe care II §tii gre§it, ca sa va lumineze El cu Darul Sau, §i sa va 
scoata din caile pierzarii pe calea vietii. Nu-ti inmulti pacatele tale 
§i prin divulgarea - pacatelor aproapelui, semanindu-ti astfel spinii 
pacatelor straine pe toate caile vietii tale si multiplicindu-ti-lc 
zilnic, ca nu te vei putea indrepta *— a face adica pocainta adeva- 
rata §i a te Imparta^i cu buna pregatire spre folos ■— pina nti-i 
vei smulge pe ace^tia din radacini de peste tot locul pe unde i-ai 
semanat §i multiplicat. 

In Vechiul Testament locuintele Preotilor erau deoparte de 
cealalta lume, ca nu cumva vazind cei din popor slabiciunile lor, v 
sa le divulge, dupa care Preotii sa fie descreditati §i poporul impo- 
varat de pacate $i cufundat in osirida pe urma acelor clevetiri 
(Lc. 1 39-40; Is. Navi 21 9 — 77 ; 1 Imp. 22). 

Odinioara Doeg, crezind ca face bine, divulga pe impSratul 
David §i pe Arhiereul Abimelec inaintea imparatului Saul, pirin- 
du-i astfel: „Eu am vazut pe fiul lui Icsei venind (pe ascuns) in 
Nob (cot a tea |)reoti1or) la Arhiereul Abimelec. Abimelec a intrebat 












■&fy 









■ 



* 



/: 









1 






pe Domnul pentru el, i-a dat merinde (piinile sfintite ale puneru 
inainte), ? i i-a dat ? i sabia lui Goliat Filisteanul". Saul, in urma 
acelei d'ivulgari, s-a infuriat groaznic ?i a ucis pe Arhiereul Abi- 
melec §i pe toti Preotii Domnului. Apoi a trecut prm ascuti?ul 
sabiei toata cetatea preoteasca. Nob: barbati, femei, copii, vite. . .". 
Dupa aceea David, adeseori cind i§i reamintea de fapta divulga- 
torului Doeg, il blestema oftind: „Ce te lauzi in rautate puternice? 
Faradelege toata. ziua. Nedreptate a gindit limba ta, ca un bnci 
ascutit ai facut vicle^ug. Iubit-ai rautatea..." (Ps. 51). 

'In Minastirile Bisericii Noului Testament copiii adu§i erau 
crescuti aparte, ca sa nu observe unele slabiciuni sau neintelegen 
ale caiugarilor si apoi sa fie semanate printrinsii in lume, unde sa 
le inmulteasca, ingreuieze, cufunde si osindeasca. Se spune ca odi- 
nioara un diavol trecind pe linga o Minastire, cind a vazut un copil 
iucindii-se acolo in curtea ei, a zis: „Daca esti tu aici in Minastire, 
apoi eu n-am ce mai face, tu implinesti tot lucrul meu" (P. o.c. 

303 20). .- ■ ., 

Cei ce observa greselile aproapelui lor si s-ar scandaliza pentru 

aceasta si ar dori sa spuna si la alt e persoane acele scaden, a le 

divulga' mai inainte de a le divulga sa f aca bine si sa citeasca des- 

pre greutatea §i pedeapsa celor ce judeca si osindesc pe altu a 

clevetitorilor si a vadnicilor, la paginile: 96-225 dm aceasta 

carte. 



^ 



<. 



lata de exemplu : Niste nesocotiti, parte barbateasca sau 
femeiasca, divulga cuiva un pacat al vecinei sale. Divulgarea se 
raspiiideste in toata lumea cu iuteala fulgerului. Vecina lor cade 
in dispretul lumii, sotul o bate, o tortureaza, o schmgiuieste, apoi 
divorteaza de ea si o leapada. Lumea o uraste si o ponegre ? te. 
Sarmana femeie cade in dispef are ... copiii ramin orfani si fara 
mila de mama... neingrijiti de nimeni... se ofilesc, se imbolna- 
vesc... si mor cu zile. Cine a cufundat aceasta famine in ladul 
vicmelnic si vesnic? Vadnicii. Cind se vor curat, i ei de pacatul 
accsta? Cind vor reabilita familia aceia. Dar cind o vor face ei 

t 

Ceea ce au f acut vadnicii de mai sus cu familia aceea, acclasi 
lucru 1-au facut si-1 f ac alti vadnici chiaV si cu unii dintre sfintH" 
Liturghisitori. Cind se vor curati acestia de pacatul vadnic.iei lor? 
Atunci cind vor dezradacina desavirsit ponegrirea aproajxJui lot 
divulgat, vrajba sau zizaniile. Pina atunci divulgatorii aproapelui 
ramin inaintea lui Dumnezeu tot niste uricioase zizanii sau fn?i 
fiice ale diavolului (Mt. 13 25-30), niste scule infernal,;, msle 
ucigasi de oameni, asemenea diavolului pe care 1-au slugiuit. 

l»recum fricatorii de pace sint fiii lui Dumnezeu, asa v i!ii '^- 
loiii de vrajba— i>i in clevetiri, ponegriri si <livulgari — sint fiii 



* 




292 



, 



Varna a 20-a 



ft 



diavolului. „Tarina — zice Mintuitorul 



* J ■ L ' ■ * ' I 

est e lumea, saminta cea 



buna suit fm Imparatiei, iar zizaniile sint fiii eelui viclean. Vrai- 
masul eel ce le-a semanat pe ele, este diavolul" (Mt. 5 9 ■ 13 39-40 ■ 
comp. Ps. 108 7-79, 27^28; 34 7-25). 

Pacatui aproapeluise spune numai Duhovnicului care nu di- 

marturisite sub epitrafir — vindecind fara 



vulga. 



ca si 



divulgarej altfel, si Duhovnicul ? i eel ce i-a spus.se fac vinovati 
multiplicarn pacatului si tuturor smintelelor ce curg din el Vad- 
nicul si furul acelasi judet (judecata) iau" P.B.G. 110 (88)." 

Am intaritat pe semenii mei la mlnie, provoclndu-i a pacatui 
pnn : vorbe rele, draciueli/ injuraturi de cele Sfinte, sudalme, jura- 
minte, batai, varsari de singe, ba chiar si omoruri? Am hulit faptele 
bune si once virtute stralucita a aproapelui? Am smintit pe altii 
cu pnvwea, eu cuvintul, cu felurite semne viclene, imbrincindu-i 
in paeate grele? (k) 



f> 



K 



*•* 



k) Cre§tinii 



* ■ 

4 




si pastoriti — sint indatorati a nu da 



niciodata prilej cuiva de a pacatui; ci sa faca tot ce le' sta in pu- 
tinta pentru a calma, linisti, pacifiqa, de se poate, pe toti. . . 

txi r F A E c^ E !^, CU APA *N GURA SI-A RESTABILIT PACEA 

IN CASA. O femeie crestina necajita foe, merse de se plinse ina- 
intea unm Duhovnic iscusit ca barbatul sau Se poarta foarte rau 



cu ea. 



tingu 



si bataia. Duhovnicul luminat gindindu-se putin, ii gasi leacul, 
e, , „„«.. t^_ ... _„ ^. vindeci tarbatul?" „Desigur" - 

zise el din nou — daca vrei. cu adevarat, 



punse ea. „Ei bine 



ras- 



i-a aceasta sticla cu apa (era apa curata in ea). Cind barbatul tau 
va incepe sa stnge, tu sa iei in gura putina apa, dar sa n-o inghiti 
si vei vedea minunea". Dupa citeva zile femeia se intoarse la Preotui 
Duhovmc si-i zise: „Gu adevarat Parinte, minunata a mai fost 
acea apa! Cmd incepea barbatul sa strige, eu luam apa in gura 
si el numaidecit se linistea" (P.P. o.c, III "" 




342) Din neluare aminte, uneori cu stiin^a, ba chiar cu preme- 

ditare , am, neglijat si parasit virtu^ile (a) crestinesti, dedindu-ma 
viculor? 



\/ 



a)VIRTUTEA este o stare rationala a Sufletului, care se 
arata in xntreg felul nostru de a fi si a lucra. Se zice, si cu drept 
cuvint, ca virtutea este una, dar ea cuprinde in sine frumusetea 
si diversitatea tuturor virtutilor. Precum o diadema imparateasca 
se lace din perle si pietre pretioase, tot astfel si virtutea consta 
dm frumusetea diferitdor virluti. 



■>' 



■ 



X 

" 



'■■ 






■ / 



s 



t . .1 



■ 









' 



. 



, 






. 






* H r 






V ■ 



A ne milostivirei, cruzimei $i InvIrto^Srii inimii 



293 



Esen a tuturor virtutilor este una, de§i poate fi impartita in 
multe fel uri §i a purta diferite nume, precum §i esen^a aurului 
este una, -m toate ca pare imp&rtita in tot felulde bijuterii, dup& 
iste^imea §i voin^a artistului. De aceea nu este perfect virtuos 
omul care nu stapine^te o virtute oarecare. Toate virtutile sint 
legate intre ele §i atirna una de alta. Legatura dintre ele este ca 
acee%dintre verigile unui lant. Iubirea se tine strins de bucurie, 
bucuria de blindete, blinde|ea de smerenie, smerenia de serviabi 
litate, serviabilitatea de speranta^ speranta de credinta, credin^a 
de ascultare, ascultarea de simplitate. 



Virtutea este ceva natural, cum este de pilda, sanatatea, iar 




este contra naturii, cum e de pilda, boala. Diimnezeu ne-a 
dat ochii nu ca sa vedem lucrurile nefolositoare, ci ca sa admiram 
operele Sale §i sa-L adoram ca pe A-toate-FacatbruL Cunoa§terea 
virtu|ii trebuie sa ne fie innascuta §i chiar este innaseuta, caci 
daca ea n-ar fi sadita de Diimnezeu in fiecare, de unde am §ti 
ce trebuie sa facem ?i ce nu? Drumul eel mai scurt, Aijlocul 
eel mai u$or de a ajunge la virtute, este sa nuteuiti numai la 
neplacerile ce ti le procura, ci §i la rasplata ce te a§teapta §i inci 
nici numai la aceasta. 

.: Scriptura se gasesc 





Vrei pilde de oameni plini de virtute ■?..' 
nenumarate exemple de viata virtuoasa; Unul se aiftmge pnn 
sar acie, altul prin bogatie. A§a de pilda : Proorocul Hie era sarac, 
iar Patriarhul Avraam bogat. Din aceste doua cai — a saraciei 
§i a bogat iei — alege^pe aceea care o crezi mai u§oara §i mai potri- 
vita de urmat. Iara§i, unul se distingeprin via^a sa familiar a, altul 
prin viata sasinguratica. Mergi pe oricare vrei din aceste doua 
drumuri, caci amindbua due la cer. Unul s-a distins prin multa 
postire, ca Sf . I6an Botezatorul, altul prin nepostire, ca Iov. Mai 
departe, acesta din urma avea grija de sotie, fii, fiice §i servitori, 
pe cind celalalt nu avea nimic altceva decit haina de peri de camil&. 
Dar ce vorbesc eu cje familie, bogatie §i bani,, cind chiar un rege 
poate fi virtuos, caci intr-un palat imparatesc este o via|a mult 
mai zbuciumata decit intr-o casa particulara. David a strahicit ca 
rege, fara ca purpura §i diadema sa-i fi mic^orat zolul de cv\o 
bune §i frumoase. Altul, ?i anume Moisi, era insarcinat cu condu 
cerea unui intreg popor. O astfel de situatie este iniprcimn!;! cu 

i 

greutati §i mai mari, i . Vrei sa vezi ca $i un osta^ poate fi fericil ? 
Prive^te la Cornelie suta^ul. Vrei si un mare demnitar? Gindcstr to 

w 

la camerierul reginei Etiopiei! Bogafia bine intrebuinjatil nu nr 
|)oate duce la pieire, oricare ne-ar fi staroa social;!. Dimpolrivil, 
daca nu le intrebuinjam bine, no pot duce la pieiro atit iiiip.ii.i(i.i 

rit ^i bogajia $i sarScia. . . 









294 



Vama a 20-a 



% 



i 

Virtutea nu poate fi invinsa nici de bogatie, nici de saracie, • 
nici de stapinire, nici de cei mici, nici de potentati, nici de ru§ine, 
nici de dispret. Pe toate acestea virtutea le lasa sa zaca pe pamint, 
pe cind ea se inalta la cer. Gind Sufletul este nobil, riu este nimic 
pe lume care sa-1 impiedicie sa fie virtuos. Cind lucratorul este 
sigur pe me§te$ugul sau, nu-i poate lua aceasta stapinire nici o 
put ere din afara. Acela§i lucru este §i cu orice arta,. Daca aftistuf 
este stapin pe arta sa §i exersat in ea §i o intelege temeinic, nimeni 
nu i-o poate lua, chiar dac& e chinuit de boala sau de saracie. ori 

• ' ( ' I t * * i ' H I ■ 

nu-i poate minui uneaita si nu poate munci. Arta lui ramine arta, 
caci putinta productiei artistice nu se pierde. Acela^i este eazul 
cu omul virtuos: in orice situatie s-ar gasi, in bogatie sau saracie, 
in boala sau sanatate, in glorie sau in umilire, totdeauna el va fi 
deopotriva de virtuos (d. M.C.I, o.c. pp. 19— 20),; 



am ostenit cu sirgu 



e din uni vers? 
cunoaste pe Dumnezeu 



t 



Sufletul 



nesc. 



* • 



minuna 



V A •• 



icoana 
t a-mi ; 



*> 



\ 



■w 



b) TEOLOGALA VIRTUTE A CREDINTEI. Numirea acesttf 
virtuti Dumnezee§ti vine de la cuvintul: „cred", „credere", „a 
crede", care inseamna a fi sigur despre un lucru sau lucrare pe care 
nu le vedem §i nici nu le-am vazut cindva. Citeodata mai inseamna 
fidelitatea sau sinceritatea vorbei sau promisiunii. 

Credinta adevarata este un minunat Dar revarsat asupra 



noastra, in noi, de Dumnezeu, prin care primim drept §i adevarate 



toate cite ni s-au descoperit .de El in Dumnezee§tile Scripturi $i 
in Sf. Traditie, pe care ni le face cunoscute Unica Sfinta SobornicS 
§i Apostolica Biserica a lui Dumnezeu*. Cuvintul ..cred' 
invatatura Ortodoxiei noastre 



dupa 



se cuprinde in patru parti ale 
Simbolului Credintei adevarat cre$tine$ti, astfel: 

1) Despre Dumnezeu Tatal, Fiul ?i Duhul Sfint, Prea Sfinta 
Treine cea de o Fiinta p nedespartita (art. I— VIII). 

2) Despre Sfinta Biserica Sobornica §i Apostolica (art. IX). 

3) Despre Sfint ele Taine (art. X). 



* Cu Darul sinte^i mintuiti prin credinta, §i aceasta nu de 
la voi; al lui Dumnezeu este Darul" (Efs. 2 8; comp. Rom. 12 3 ; 
6 23; Filip. 1 29/2 Petru 1 7). Este un Dar, o road& a Sfintului 
Duh (1 Cor. 12 9; Efs. S 9; Gal. 5 22). 









. 3 






■ 



■YIP 



M 



. 



-i 






i 



• 






■ • 



A ne milostivirei, cruzimei §i Invirto§arii inimii 



29 f> 



4) Dc ipre invierea ob^teasca '§i viata viitoare (art. XI —XII). 

Cuvii.tul ,,cred" inseamna ca primesc §i marturisesc ceea ce 
invata Bif erica despre Dumnezeu. El are acela§j sens ca §i cuvintul 
„credinta". Sa vedem acuma ce inseamna ,,credinta?" Exista o 
credinta pe care se bazeaza legaturile dintre oameni §i exista o 
credinta care intretine legatur a omului cu Dumnezeu. Intre ele 
e o inrudire, dar $i o deosebire. Credinta pe care o are un om in 
ceea ce-i spune alt om, e o incredere, care-si poatje gasi intarirea 
in dovedirea sau aratarea vazuta a lucrului care a fost sustinut 
de unul |! crezut de altul. Credinta in Dumnezeu nu-§i poate gasi 
in viata paminteasca o astfel de intarire, prin dovediresau aratare 
v^zutl Dar are §i ea o intarire printr-un f el de aratare tainiea, 
nevazuta, in fata ochilor Sufletului, Deci, credinta in Dumnezeu 
e primirea de catre noi ca adevarate — pe baza de incredere in 
Dumnezeu §i pe baza unei vederi suflete^ti — a tuturor adevaru- 
rilor pe care le vedem prin descoperirea mai presus de fire, in vede- 
rea mintuirii noastre. Sf. Ap. Pavel ne spune despre credinta, ca: 
„este adeverirea celor nadajduite §i dovedirea lucrurilor celor neva- 



ztite" 



Cirului 



invoirea libera a Sufletului, vederea sufleteasca a unui lucru neva- 
zut, statornicia in peea ce e?te adevarat, iirtelegerea celor nevazute, 

potrivita firii (I.C.O. o.c. p. 45). , 

Mintuitorul nostru Iisus Hristos, Capul §i savir§itorul credin- 
tei (Evr. 12 2), define§te adevarata credinta in cuvintele: „Cel ce 
crede in Mine §i Cdui ce M-a trimis pe Mine/are viata ve§nica, 
la Judecata nu va veni; ci va trece din moarte la viata" (loan 3 
76, .18, 36; A 47-53;$ 24; 6 35; 7 38; 4 14; 11 25, 40; 14 1, 11; 
20 77 31; Mt. 9 28; Mc. 1 15; 16 17, . . ). „Cel ce M-a vazut pe Mine 
a vazut pe Tatal. . . ca Eu sint in Tatal ?i Tatal este in Mine. . ." 
(loan 14 P— 10). De asemenea §i Apostolul adevere^te aceasta, 
zicind: „Credinta este adeverirea celor nadajduite, dovada lucrurilor 
celor nevazute" (Evr. 11 7). In alt a parte vorbind despre necredin- 
cio?ia vechiului Israil, zice: „Au doara necredinta lor va face netreb- 
nica pe credinta lui Dumnezeu ? Nu ..." (Rom. 3 3—4). Uneori 
cuvintul credinta arata vocea con§tiintei §i sensul vorbirii Apos- 
tolului: „Tot ce nu este din credinta, este pacat" (Rom. 14 23). 
Alte ori are sens de incredere sau nadajduire: „Crede|:i ca pot s3. 
fac Eu aceasta?. . . De poti crede, toate sint cu putinta credincio- 
Sului... Doamne, adauga-ne credinta... De vet-i avea credinla 
neindoielnica, ve^i zice dudului — muntelui acestuia: dezrachlci- 
neaza-te $i te arunca in mare, ?i va fi. . . Credinta ta tc-a mini nil . . . 
Mrrgi, ?i cum ai crezut fie |ie. . . Amin graiesc voua: nici in Israil 
n-arn aflal alila rmlinla. .. ^ ccara cu crcdintjl" (Ml.i> 2S ; 



Mc. 9 23; Ml. 17 20/21 21; l.c. 8 4S ; Ml. 8 10; lac 1 (i). C.ivvtn 









296 



Varna a 20-a 



4 

tul creditor adeseori il mtrebuintam pentru a indica toate adeva- 
runle pe care smtem datori a le crede. A ? a d.p.: zicem ? i „credinta 
crestma in loc de „adevaruri creatine". * 

Mintuitorul ne adevere ? te ca „adevarata credinta este lucrul 
lui Dumnezeu, zicind: „Acesta este lucrul lui Dumnezeu ca sa 



credeti. . .'« §i lui Petru: „Fericit esti Simone Var^Iona^trup 

« ™ S m U £~?7 deSC °P en i M ci , Tatai Meu Gel din ceruri" (loan 
b 29 Mt. 16 17; comp. F. Ap. 11 21 ; 1 Cor. 2 5; 3 5; Efs 1 19 • 
Cols. 2 7 2; 2 T es. 1 11; 1 Tim. 1 74). Din acestea cunoastrn 1 
credinta nu este ui? — u - - 1 - - --' " * ■ *' ~ • ~ - 



a 



produs al mintii, judecatii sau ratiunii omenesti • 
CI un mmunat rod suprafiresc prod us in noi prin Darul lui Dum- 
nezeu. Prm acest minunatDar, noi credem foarte tare, cu o puter- 
mca siguranta desavirsita, toate adevarurile care ne invata Unica 
Bisenca dreptcredincioasa a Dumnezeului Celui viu, care dupa 
cuvmtul apostolesc, este: „stilp si intarire a adevarului" (lTim 3* 



15; comp. 1 Paral. 17 12—14; Evr. 3 6), 

Credinta aceasta adeseori o numeste Dumnezeeasca, pentru a 
o deosebi de cea omeneasca prin care credem multe lucruri sau 
lucrari, despre care nu avem o imediata cunostinta prin noi insine. 
Asa d.p.: credem cele scrise in istoriile antiee, medievale, moderne 
cele ce n-am vazut nici n-am maiauzit. Siguranta istorica se inte- 
meiaza pe marturia istoricilor. Daca n-am crede decit numai ceea 
ce am vazut si auzit noi insine, nici o fapta sau luerare din trecut 
n-ar puteafi crezuta de noi, si astfel am fi rupti de trecut, neavmd 
neprimmd nici o cunostinta despre el, sau necrezind in istorislrile 
trecutului. Intr-adevar, invatatura sau cunostiritele incep mai intii 
cu credinta scolarilor, ucenicilor, in vorbirile profesorului care 
st.e si preda stnnta. Asadar, daca credem oamenilor mvatatVcare 
ne tac legatura celor prezente cu cele din vremurile cele mai' Inde- 
partate cum S-ar putea a nu crede noi cele descoperite noua de 
Insusi Dumnezeu prin alesii Sai: Moisi, Proorocii, Fiul Sau, Apos- 
toln si urmasu lor? v 

Aceasta virtute Dumnezeeasca, credinta in Dumnezeu si in 
ot ce ne invata Biscrica Lui despre lucrurile nevazute este cu 
otul altceva, ceva suprafiresc, x f at a de spusele oamenilor despre 
ucrurile naturale petrecute in cursul vremurilor trecute in alte 
(an si in jara noastra. Credinta aceea omeneasca e folositoare in 
v.ata, cind cei ce ne-au vorbit sau vorbesc sint oarneni de incre- 
dere. Credinta crestma - D.vma - insa, este cu mult mai folo- 
sitoare decit cea omeneasca. Aceasta ne lumineaza mintea pentru 
a cunoaste at mai bine pe Dumnezeu, si in general lucrurile Lm 
supranauirale. Ce, ce doresc a afla si a sti Cum lauda Dumnezeeasca 
Smptma credmta adevarata", sa citeasca in intregime capitolul 
11 al ep.stole. Sf. Ap. Pavel catre Evrei. Acolo Apostolul face o 






-'i.W 






1 



i 



1 












I 

1 



n 



.< 



^ » 



j 



iLil 



A ne milostivirei, cruzimei ^i Invtrto^rii inimii 



297 



. . . . v 

aratare invederata asupra tuturor Sfin{ilor §i eroilor credin^ei din 
Vechiul Testament, adeverind ca: credinta a fost izvorul ?i temeiul 
virtutilor lor stralucitoare, saminta minunatei lor sfin^enii. 

In Dumnezeeasca Evanghelie aflam ptetutindeni stralucind 
laudele cele mai mari ale credintei. A?a d.p.: Sf. Elisabeta primind 
vizita P.S. Fecioarei Maria Maica Preacurata, zice: „Fericita este 
ceea ce a crezut ca se vor implini cele spuse ei de la Domnul" (Lc. 1 
45; comp. loan 20 29). 



CREDINTA, 




DE FAPTELE BUNE, A 




SI FACE SFINTI. Adevarata credinta unita strins cu faptele bune, 
a ales de partea lui Dumnezeu pe Sf intii ^tramo^i: Abel, Adam §i 
Eva, Sit, Enos, Cainan, Malaleil, ^^Mt^^i^^^^^ Lameh, 
Noe (Fac. 5). Patriarhii: Avraam, Isaac, Iacob §i cei 12, Moisi §i 
Aaron, Proorocii §i alt i drepti. Dumnezeiasca Scriptura lauda mult 
credinta lucratoare a acestora $i a altor multi Sfinti, mare^te minu- 
nile §i poveste§te luptele lor pline de vitejie. Al|ii au suferit : ocari 
%\ batai, catu?e ?i temnita. i^^'i^^-;;'^!^! ;^i4;' ;-p%i^;;:|i^^^riji$ i . 
supu§i la chinuri, uc^i cu sabia, au r&tacit in cojoace §i in piei de 
capre, sufefind lipsuri, suparSri §i rautate. Aceia, de care lumea 
toata nu era vrednica, au ratacit prin pustietati §i prin munti, 

11 36 




(Evr. 



38). 



prin pe?ten .§i prin crapat«nie pa 

De aici vedem aratat ca, ci^dinta care mintuiegte este impreunaU 

cu lucrurile cele biine. Credinta singura fara de fapte bune este 

moartS §i nelucratoare. ,,Ca precum trupul flti de duh este mort. 
a$a §i credinta fara de fapte este moarta" (lac 2 77). 

Creatine !Tu le lauzi ca crezi, dar ce folos este cind tu faci lu- 
cruri care calca Legea Dumnezeiasca? §i dracii cred §i se cutremurS, 
dar nirnic nu se folosesc. Tu crezi ca Dumnezeu a dat cele zece 
porunci £i ca eel ce calca una din ele, fara de indoiala se munce§te ; 
dar tu toata ziua, fara de nici o temere §i sfiala, defaimi fiecare po- 
innca! Deci, ce te folose§te pe tine credinta ta? Tu crezi ca Dumne- 
zeu a legiuit ca sa-L iube§ti pe El din toata inima §i din tot Sufle- 
tul $i din tot cugetul, §ipe aproapele tau ca pe tine insuti ; dar tu 
il defaimi pe Dumnezeu prin calcarea legii, iar pe aproapele il ne- 
dreptate§ti ? i-l vatami in toate chipurile! Deci, ce folos ai din cre- 
dinta aceea a ta? Tu crzi ca de nu vei ierta gre$elile oamenilor, 
cu neputinta este sa-^i ierte Dumnezeu pacatele tale, dar tu pentru 
cea mai mica gre^ala a fratelui tau, caufi a-1 ataca, lovi, rSni... 
Crezi ca Dumnezeu i^i porunce?te ca si iube^ti pe vrSjma^ii till 
I>ar tu ii ura^ti $i-i izgone^ti pe ei pina la moarte. Deci, ce te lolo- 
se^te pe tine credinta ta? Tu crezi ci Dumnezeu \\\ porunn^tr: 
Jnva|ati v?l de la Mine eft sint blind *i sineril eu uiinn", dar. hi 
rsii minios si mindru! Deci, ee le folose^le pe line m<<|iu(.i hi? 



v»- 



298 



Varna a 20-a 



et 



1 

Saracul poarta fafa lui Hristos, ori ce vei face saracului, lui Dumne- 
faci. „lntrucit ati facut — zice — unuia dintre ace§ti frati prea 



mici ai Mei, Mie ati facut". Crezi aceasta? A§a, cu adevSrat, fu insa 
vezi saracul, dar iti intorci fata ta despre dinsul! Vezi saracul, si 
in loc de milostenie, il insarcinezi pe el cu ocari ! A§adar, ce te folo- 
se§te pe tine credinta ta? Crezi ca te a?teapta alta viata vesniea; 
dar insa vietuie§ti ca un urmator §i ucenic al lui Epieur jnuritor cu 
Sufletul! Deci, care este folosul credintei tale? Tu crezi ca va sa 
yina o zi^ in care va sa §eada Dumnezeu pe Scaunul Slavei Sale sa 
judece pamintul §i lumea, ca lucratorii faptelor bune vor merge in 
viata ve?nica ; iar cei ce au facut pfieate in munca vesnica ; insa de 
lucrarea faptei celei bune cu totul te leneve^ti, §i tot pacatul cu osir- 
die il faci! A^adar, ce te folose?te pe tine credinta ta? Aceasta cre- 
dinta numintuie?te pe om... Credinta ne ajutk noua la lucrarea 
faptelor bune, §i faptele bune dau la credinta desavir^ir^a... rK.E.D. 
ox. pp. 40-42). 

Omul fara de credinta, se gaseste-n adevar, 
Pe-o prapastie adinca, atirnat de-un f ir de par! 
Daca el se-nchina-n clipa, cirid vrea firul sa se rupa, 
Prinde-n miini toiag de aur, iar prapastia se-astupa! 



f 



**i 




CREDINTA ADEVARATA E DE FOARTE MARE TRE- 
BUINTA PENTRU LUMINAREA §1 

„Fara de credinta nu e cu putirita a bine placea lui Dumnezeu" 
— zice Apostolul (Evf. 11 6). Precum din multele izvoare ale pa- 
mintului se formeaza: pirae, girle, riuri §i fluvii, §i cu cit curg in 
mai mari departari, cu atit mai mult se inmultesc apele lor; a§a $i 
din crescii\da credinta cu fapte bune, se inmultesc D&rurile bine- 
facatQare omenirei. Cel ce crede drept §i are fapte bune, acela ori 
ce cere in folosul sau ori al binelui ob§tesc de la Dumnezeu cu toata 
increderea, va lua. Aceasta cunoscindu-o Apostolul, striga: „Mari 
sint ispravile credintei'' (). Cercetind bine Sf. Scriptuira §i St . Tra- 
ditie, vedem ca adevarata credinta crestineasca este maica tuturor 
faptelor bune. De la inceputul omenirei ace^tia zidita de Creator ul 
a toate, vedem ca to{i dreptii prin buna credinta au placut lui 
Dumnezeu. 

Abel prin adevarata credinta aduce jertfa lui Dumnezeu mai 
buna decit fratele sau Cain, §i astfel e auzit ?i marturisit drept. 

Sii prin credinta a ajuns sa poarte numirea de Dumnezeu: 
iar urma?ii sai dirifiii §i fiicele lui Dumnezeu (Fac. 6 7— A 

Enoh, al 7-lea marturisitor, bine placind lui Dumnezeu ?i 
umblind dupa voia Domnului, prin credinta a fost mutat de pe 
pamint $i luat de Dumnezeu. 






iJ r ^ 












. 



■. 



i 









, H 



» ,1 



I 

■ I 



■ 






A ne milostivirei. cruzimei ^i Invfrto^arii inimli 



299 



t 



f A 

universal venind, lucreaza 100 — 120 



pot 



apoi 



el cu toata casa sa (8 Suflete), cite §apte perechi din vieta^ile curate 
§i cite doua perechi din yietatile necurate, din groaznicile ape spu- 
meginde ale acelui mare potop. 

Avraam prin credinta asculta porunca pomnului, iese din casa , 
neamul §i pat ria sa, vine in pamintul fSgaduit, §i devine prietenul 
lui Dumnezeu (Fac. 4 4, 25-26 ; 5 22-24) 6-9; 12-22 Evr. 11 
4-19). ..''-,•: 

Moisi Proorocul prin credinta a fost mare inaintea lui Dum- 
nezeu, a lui Faraon §i a tot poporul, a adus cu puterea Divina cele 



zece man plagi iasupra Egiptului,; a despartit Marea Ro§ie trecind 
prin ea pe tot i Israelitii §i innecind pe Faraon cu toata oastea Egip- 
tenilor sai, conducind pe Israil 40 de ani prin pustie spre Pamintul 
Fagaduintei (Vezi pe larg Pentateucul). 

Prin credinta Isus Navi desparte apele Iordanului, cele de sus 
ingramadindu-se unele peste altele ca niste ziduri uria§e $i cele din 
jos scurgindu-se pina a trecut tot poporul Israelitan (peste vreo 
3 000 000 de Suflete), a st at de vorba cu stralucitul voevod al o§ti- 
rilor cere^ti Arhangelul Mihail, a surpat §i risipit zidurile Ierihonului, 
a opi it pe loc prin rugaciiinea cu bratele intinse aproape o zi intreaga, 
soarele deasupra Gabaonului §i luna deasupra vaii Aialonului . . . 




(Is. Navi 3; 513-15; 6; 10 12 

Prin credinta Ghedeon, Samson, Ief taie, Samuil $i David, au 
biruit pe vrajmasii poporului lui Dumnezeu (Jud. 6—8; 11—12; 
13-16; 1 Imp. 1-8; 16-30; 2 Im^. 1-24; 3 Imp. 1. . .). 

Prin o infacarata credinta in Durhnezeu cei trei tineri au stins 
puterea focului cuptorului in§eptit ars in care au fost arunca^i 
de Nabuhodonosor imparatul Babilonului; Daniil cu credinta a 
astupat gurile leilor ; Mardoheu prin credinta a scapat de uneltirile 
viclene si ucigase pe care Aman puternicul zilei acelor vremi le intin- 
sese asupra lui §i a neamului sau de sub stapinirea Ter$ilor (Dan. 
3; 6; Est. 2-10). 

Credinta e o aratare a lucrurilor celor nevazute. Acolo in marile 
departari de spa^iu sau de timp — in trecut, prezent ?i-h viitor 
tinde nu putem ajttnge cu privirile ochilor sau cu mintea noastnl, 
ne duce^ m descopere §i ne arata credinta adevarata ^i luminals. 
Prin credinta — zice Apostolul — cunoa?tem ca toatfi lumea aceasla 
a lost facut& prin Cuvintul lui Dumnezeu, cS. toat( k cele* va/ute yi-siu 
luat fiin^'i din cele* nevazute. Prin adevarata credinta lumitmtft d<* 
sus, noi cimoastern \nr. Dumne/.eu, puterea ^i inila l.ui, Tmp.ii.1(i,i 
Orurilor .^i viaja ve^nicil, moartea $\ invierea tuturor oamenilor, 
Patria tioastrit cereascil Noul lerusalim, cu lorunle de nusi-alci Irri 



% 



BOO 



Vamn a 20-a 



cirii drepfilor ?i iadul de jos cu locurile de tortura ale pacato^ilor 
necur^iti de pacate. 

Isaac Newton (1624— 1727V 



care se zice: „De la el insu§i ne-a venit mai multa lumina, decit 
aceea produsa de zece veacuri inaintea lui". Se spune ca el i§i des- 
coperea capul, in semn de salut, ori de cite ori auzea pronuntindu-se 
Numele lui Dumnezeu. Acesta avea intre cunoscutii sai un savant 
ateu, dar el insu?i era un bun cre§tin. Newton avea in cabinetul sail 
un glob ceresc, pe care erau reprezentate constela^iile, lucrarea 
aceea era o adevarata capodopera. Colegul sSu, frapat de fnimusetea 
acelui glob, s-a apropiat de el, apoi admirind lucratura, s-a intors 
catre Newton §i i^a zis: „Cine 1-a facut?" — ,;Nimeni l" i-a raspuns 
celebrul astronoip. Ateul a inteles §i a tacut (L.H o.c. p. 181). 

Altadata hi?te prieteni inva{ati vin §i-l intreaba pe credineiosul 
invajat cre§tin Newton: „Cum se impaca §tnnta lui cu credinta, 
indeosebi cum se poate impaca §tiinta lui cu 'inva^atura despre 
invierea mortilor'V Drept raspuns, Newton lua un magnet puternic 
§i-l apropie de o gramada de praf de pamint amestecat cu praf de 
metal. Firele de metal incepura iiidatS a se alege din pamint. 
Pamintul ramase pe loc, iar metalul se stfinse gramada pe margmea 
magnetului: „Iata, vedeti — zice atunci Newton 
stringe praful de metal amestecat in pamint. Luati o bucata de fier, 
sfarimati-o in pulbere, aruneati-o in pamint sau in gunoi, §i eu o 
scot de oriunde cu magnetul meu. Asadar, daca magnetul men 
poate face acest lucru, apoi dragii mei, trebuie sa ingaduim ca Dum- 
nezeu Cel A-tot-puternic, Facatorul cerului §i al pamintului, va 
avea §i El un magnet, ceva §i mai puternic, cu care va stringe ce-. 
nu§a §i praful oaselor noastre din tarina pamintului. Precum mag- 
netul meu scoate §i stringe pulberea de metal din pamint, a§a p 
invierea va scoate §i va stringe oasele noastre din pamint, §i Dom- 
nul le va reda viata". Minunat raspuns ! (LR. o.c. 76). 



ma 



meu 



CREDINTA ADEVARATA E 





a mai 



mare binefacere a credintei, este ca da Sufletului f>acea a§a de 
pretioasa, incit afara de ea toate celelalte bunuri devin nepretioase, 
fiindca in pace consta: odihna, lini?tea, bu curia adevarata. De bine- 
facerile credintei avem mare trebuinta chiar §>i in viata noastra 
paminteasca pentru sporul §i fericirea noastra. A§a, omul credin- 
cios este asemanat de psalmistul David cu pomul sadit linga izvoa- 
rele apelcr, care i§>i da roadele la vremea sa, a carui frunza nu cade, 
$i tot ce face spore§>te, devenind fericit (Ps. 1 1—3). 

Intelepciunea de sus (lac. 3 17) ne arata ca: credinta adevarat 
cre^tineasca, este izvorul tuturor virtutilor. Credinta intotdeauna 
a facut ispravi mari. Un mic numar de osta§i convin§i de iscusin^a 



« 






/ 



* \l 



■^n 



t si 






* 



• 



-Jl! 



'■ 



/ 



A ne milcstivircl, cruzimei §i invirto^rii inimil 



301 



voevodului lor, a f&cut minuni de vitejii §i biruin^e stralucite. 



300 



(J 



pe Alexandra Macedon la cucerirea lumii. Babilonul se credea facut 
pentru mariri §i maririle lumii se plecau in fata credin^elor lui de- 
part e, idolatre. Columb singur intr-o lume intreaga se incapatineaza 
s3. creada intr-un nou univers, ?i un nou univers iese din valurile 
oceanelor. ' Prieteniile, patnotismul, dragostea, toate sentimentele 
cele mai nobile, sint un fel de credinta. Sa citam §i pe Martiri? 
Ace§ti erdi/fara armate, fara legiuni, au invins pe tirani, au inblin- 
zit leii, au smuls focului violenta ?i spadelor tai?urile. ~"- M '" ' 
ca ?i alte virtuti, atita este'virtute buna, cit timp se Mtoarce spre 
originea sa,. adica spre Dumnezeu. Din credinta se na?te, precum 
§tim §i din ceea ce spun toti in^eleptii, dogma care eomanda sa crezi 
intr-un Dumnezeu risplatitor §i razbunator, care-i cea mai put^r- 
nica Sustinere a moralei; a politicii si a maretelor edificii sbirituale 





ale po^^^.^— . 

In sf ir§it , daci vet i da credintei intrebuint area ei adevarata ^ 

daca o vie^i intoarce in intregime catre Creator, daca o veti face, 
ochiul intelectual prin care descoperiti minuiiile cetat ii Sf inte Nou lui 
lerusaliui Ceresc de sus ?i a imperiului existen$elor reale, daca ea 
va serve§te ca aripi suflete^ti, veti cunoa^te ca sfintele carti nu au 
exaltat aceasta virtute, cind vorbesc de minunile ce se pot face prin 
ea/ Credinta cereascfa, credinta mingiietoare, tu faci mai mult decit 
sa muti mtmtii din loctil lor, tu ridici greutatile cople^itoaf-e care 
apasa pe inima omeneasca! (Spic. d.C.G.C.I., pp. 53—4). 

Istoria ne arata ca na^iunile qele mai inaintate in civiliza^ie §i 
in putere, au fost „Na|iunile Creatine". De asemenea cei mai mari 
descoperitori au fost Cre^tini luminati, d.p.: Newton, despre 
am vorbit, care mai inainte de a pronunta Numele lui Dumnezeu, 
i^i descoperea capul sau. Epocile acelor na^iuni credincioase cu 
oiimenii lor credincio§i, au fost epoci de glorie §i progres. Astfel, 
adevarata credinta are in sine o putere Divina, care: transform^, 
inalta, innobileaza, sf intent e §1 indumnezeie§te pe om. Adevirata 
credinta contine in sine o energie spirituals, care se arati prin fapte 
bune. Credinta adevarata e in strinsa legatura cu fapteie bunc\ 



cu vietuirea cre?tineasca-duhovniceasca, ca trupul cu Sufletul omc^- 
nesc. Deci, precum trupul fara Suflet este mort, a$a ?i credinta f&rft 



fapte este moarta (lac. 2 26). 



n 



i |x» |)il- 



mlllt, daca soarele nu 1-ar incilzi? Pimlntul in partea nest i ahal ulil 
<\k\ ra/clc soan^ui, x$\ piordo productivitatca. Acolo plantrlr, \\\\^ 
\\v\v si poinii mi priricl radacini, *p i in local lor rasar nuinai hiruirni 



* 



i 



•M)2 



Varna a 20-a 



* 



\ ne milostivirei, cruzimei si !nv1rto§ftrii mimii 



.'H)3 




$i mftracini. A?a e ?i cu inima omeneasca. Ce ar fi de inimile ome- 
ne§ti daca n-*ar avea o buna credinta? Daca de pe cerul inimii dis- 
pare acest soare datator de viata, atunci floarea virtutilor, pomul 
f aptelor bune, se usuca $i in locul lor rasar maracinii f atarniciei 
$i buruienile inclinarilor rele, adapostitoare de patimi, ' 

TARIA CREDINTEI ADEVARATE. Un imparat pagin voia 
sa constringa pe un Episeop Cre§tin a se lepada de Hristos §i a _, 
idolilor. Episcopul refuza. Atunci imparatul ii zise: „Nu stii ca am 
putere sa te omor ihtr-o clipire de ochi" ? „$tiu — raspunse Epis- 
copul — dar ingaduiti-mi sa va pun o intrebare. Sa presupunem ca 
unul din slujba^ii Mariei tale ajungind in puterea inamicului, ar fi 
silit sa-ti devina necredincios. Refuzind el pe inamic^ acesta II des- 
poaie de imbraeaminte $i-l alunga, iar slujbasul vine la tine. Spune-mi, 
oare nu vei ; impodobi cu cea mai aleasa haina pe acel slujba§?" 
Imparatul ascultind, intreba pe Episeop: ,,Ce insemna pilda aceas- 
ta?" Episcopul ii raspunse: „ Maria ta ma poti despuia de haiiiiele 
mele, dar Imparatul Ceresc imiva darui alteie. Aceasta e priqina 
pentru care eu nil ma lepad de credinta''. Imparatul n-a facut nici 
un rau Episcopului §i la eliberat. 



CREDINTA MARTIRILOR. Un Martir Crestin 
Verona 

putere: 



Petru de 



fu ucis cu pumnalul. Pe cind il impungeau striga cu 



Dumnezeu 



Duhul 





mea cea de o Fiinta §i nedespartita '. Cind a cazut la pamint mt|i-un 
lac de singe, nemai putiiid vorbi, isi muie un deget in singe §1 cu 
singele sau serise pe pamint cuvinttd : „cred" . 

Astfel de caractere^ de a-§i marturisi pina la moarte credinta, 
ne trebuiesc azi, cind multi se ru^ineaza a-§i f ace chiar Sfinta Cruce, 
ca sa nu fie vazuti de oameni ; iar altii asculta §i cred .proste§te in 
minciuno-invataturile ereticilor si pleiadei sectarilor, clatinindu-se 
§i povirnindu-se in prapastiile ratacirilor acelora! 
(Prel. d.T.P. ox. pp. 56-60). 

ADEVARATA CREDINTA NU-I CONTRARA 
SAU LUMINARII SUFLETELOR. Aceasta reiese clar din desco- 
peririle §i lucrarile ei minunate. Credinta adevarata nu numaica 
nu e contrara judecatii omenesti, ci chiar o presupune si cere aju- 
torul ei. In aceasta privinta discutiile k se urmeaza de mult. Unii au 
afirmat ca credinta nimiceste judecata,. fiindoa neglijeaza folosinta 
facultatilor sale, altii au proclantat a-totr-pufernicia judecatii. Cite 
piedici in aceasta privinta! Multi gindesc ca, a crede sau a avea 
• credinta Dumnezeiasea, este. a fi sigur de ceva fara a-sl da seama, 
^1 anume a crede ceva ce este contra r judecatii. Dar nu e a$a ! Cthiar 
de la inceputul Cre§tinismiilui, Sf. Ap. Pavel a spus filosofilor p2.- 
gini, ca supunerea credintei noastre este cuvintatoare sau rationala, 



t | l 



<t 






1 



■ 









■ 






' 



■ 






I ■ ifflfl 

ft 



1 



■ 



' m 



"1 



, 



■ 






;' 



v i 



§i de atunci pina acum toti filosofii cre^tini au dovedit ca credinta 

91 judecata nu sint doi vrajma^i neimpacati. Au dovedit chiar, ca 

atit credinta, cit $i judecata, i?i au misiunea lor in lumea intelec- 

tuala; judecata pentru a cunoaste lamurit adevarurile naturale sau 

f'iresti, credinta spre a inalta pe om pina la adevarurile lumii supra- 

Baturale sau supraiire^ti, adevamri pe care mint ea omulnvnu le 

poate cuprinde, adica nu le poate vedea in viata de fata. Precum 

Ochiul trupulyui vede pina la un punct determinat, orizontul, astfe] 

§i judecata omeneasca, ochiul Sufletului, i§i are orizcntul sau hota- 

rit, pesie care nu poate vedea. Credinta in^a merge mai departe 

decit orizontul acesta, nu spre a se pune cu indrazneala pe cai ne- 

cunoscute, ei spre a merge sub conducerea autoritatii infailibile a 

lui Dumnezeu, a?a cas-ar putea zice ca credinta este telescopul 

judecatii. Ochiul, mai departe de iritinderea sa, fara telescop nu 

poate vedea ni§te lucruri care intr-adev^r exista; tot a§a telescopul 

singur nu le vede, le vede ochiul cu ajutorul telescopului. Acela§i 

lucru il putem afirma despre credinta 51 judecata. Prin judecata 

avem siguranta^ca autoritatea pe care este intemeiata credinta 

noastra este lnsu§i Dumnezeu, ?i atunci supunerea noastfa acestei 

credinte este conform judecatii, rationala, cuvintatoarfe. 

Prin urmare, credinta presupune judecata, §i neavind evidenta 
directa a adevarurilor care sint obiectul credintei, avem evidenta 
motivelor care ne indeamtta a crede aceste adevaruri. Daca atit 
obiectul, cit §i motivele credintei ar fi obscure, atunci §i credinta 
ar fi obscura. Si daca ar fi evidenta in ambele parti, atunci ar fi 
§tiinta adevarurilor revelate ?i n-ar mai fi credinta. Dar Dumnezeu,, 
" Care'a impus mintii noastre datoria de a se supune nevoind aceasta, 
dispune, ca mintea marginita a omului sa se jertfeasca §i sa se in- 
chinc mintii nemarginite, adevarului suprem §i desavir^it, care 

este Dumnezeu. 

Prin credinta, a§adar, ne supunem autoiitatii iui Dumnezeu, 

Care ne-a revelat sau manifestat niste astfel de lucruri. Faptul reve- 
\w\w\ s(» poate dovedi ca orice fapt istoric; prin urmare, avind moti- 
vele evidente ale credintei, motive care izgonesc orice indoiala $i 
ne dau siguranta cea mai perfects, eel ce crede are con?tiinta ca 
are dreptul a crede, adica crede conform judecatii. Deci, credint^ 
nu este contrara judecatii. Insa sa nu pierdem din vedere ci cre- 
dinta Dumnezeiasea trebuie sa aiba un motiv suprafiresc, un oma- 
giu cuviincios, meritoriu, pe care mintea noastra il dS. lui Dumnezeu, 
dar daca credinta noastra s-ar intemeia numai pe judecata, niinic 
ce nu este natural nu i-ar putea servi de motiv. Dacil mintea s.m 
ra|iunea noastra n-ar pricepe-o nici in parte, daca n-ar runoiisle 
ceva ca sa o indemne a crede tainele pe can- nu le poate pricepe, 
credinta n-ar fi rajionala, daca n-ar avea taine, cavc stt nu se poat;1 



304 



Varna a 20 a 






injelege, credinta n-ar fi libera; fiindca evidentaforteazaratiunea 
$i face ca indoiala sa fie cu neputinta. In sfir?it, daca' credinta n-ar 
fi un act al vointei noastrei libere, detei minata prin darul lui Dum- 
nezeu, ea n-ar fi meritorie. 

l * m ' H | I I l 

Judecata arata a^ftw^ 
crede trebuie sa priceapa ea autoritatea eelor ceinvat a este Dumne- 
zeiasca. Prin o credinta supusa se poate ddbindi un oarecare grad 
de pricepere a adevarurilor revelate, dupa cum gasim in „Imita- 
via lui Hristos": >,Supune-te lui Dumnezeu si smereste 1 simtul tau 



> 



credintei, §i ti se va da lumina ?tiintei atit cit va fi folositoare §1 
trebuincioasa tie. Ceea ce mi yei ^putea pricepe, lasa lui Dumnezeu 
A-tot-Puternicul §i incredinteaza-le Lui. Dumnezeu nu te in§eaia, 
ci numai eel ce se incredfe in sine prea mult se inseala. Dumnezeti 
poate sa faea mai mult decit poate sa priceapa omul" (Cart. IV, 18) : 
fn privin|a aceasta foarte bine a scris Pascal; „Daca Inteiepciunea 
Dumnezeiasca care ne in vat a mi vrea sa ne dea socoteala tuturor 
lucrurilor, dinsa nu vrea sa ne supunem credinta noastra fara motiv, 
nici sa lie robim cu tiranie. Daca ea rie manifest eazaunele taine, 
riu pretinde ca credinta noastra sa fie oarba, ci da credintei dovezi 
care fac* dreapta supunerea noastra". 

■>- . Credinta, in loc de a izgoni judecata, din contra ne indeamna 
sa invatam ?i sa meditam asupra adevarurilor revelate. Sf. Ap„ 
Petru porunce§te: ,,Sa fiti gat a pururea spre raspuns la tot eel ce 
va intreaba pe voi cuvintul pentru nadejdea cea intru voi prin 
credintt" (1 Petru 3 75). 

n sfir§it, urmasul credintei creatine nu izgon^te judecata, 
ii lasa tp.ate drepturile sale, se folose^te de lumina ei pentru a sta- 
bili ?i a apara motivele credintei lui ; dar pentru dinsul judecata 
nefiind masura intregului adevar, nu admite ca judecata singura 
sa fie destula $i ca sa nu se tina socoteala de ceea ce ea nu poate 
gasi sau proba. 

Tot ce se impotrive§te judecatii, care vine ?i ea de la Dumnezeu, 
este prin chiar faptul acela, contrar adevarului Dumnezeiesc; dar 
nu trebuie sa confuiidam ceea ce este deasupra acestei nobile facul- 
ty, adica asupra judecatii, cu ceea ce se opune dinsei. Credinta 
in loc de a izgoni judecata, o presupune chiar, fund aceea supli- 
mentul ei trebuincios spre a crede adevarurile fire§ti. A§a, darul 
lui Dumnezeu presupune natur a, care o ajuta ca sa se ridice la 
treapta supranaturala. Credinta nu este ucigatoare judecatii; ea 
nu va avea niciodata intunericul destul de mare pentru a'stinge 
lumina judecatii, ;$I din partea ei, judecata, nu va avea niciodata 
lumina destul de intinsa §i vie, ca sa arate tainele religiei ?i sa dis- 
truga astfel credinta. 



* 



?w: 



f *~\ 












1 






V] 









L H 



i 

m 



i 1 






"1 



^ 






A nt miloativirei. criizimei ^t lnvlrto^flrii lnimil 



305 



\ ' 



Cu drept cuvint putem conchide (incheia, ispravi) dcci, ca cro. 1 ?- 
tinul este un om cu credinta si cu ratiune sau judecata. Daca ar 
inceta sa creada, nu ar mai fi crestin, daca ar inceta sa judece, nu 
ar mai fi om (T.M. C. o.c. pp. 161-4). 



adevArata 




DUCE LA MINTUIRE. 




' -a 



adevarata credinta omul nu se poate mintui.. Aceasta o adevereste 
Insusi Mintuitorul in Dumnezeiasca Sa Evanghelie, zicind : „Asa 
de mult a iubit Dumnezeu lumea, incit si pe Fiul Sau Unul-Nascut 
1-a dat, ca tot eel ce crede in El sa nu piara; ci sa aiba viata ves- 
nica. Dumnezeu n-a trimispe Eiul Sau in lume ca sa judece lumea ; 
ci ca sa se mintuiasca lumea prin El. Cel ce crede in El nu se ju- 
deca; iar eel ce nu crede iata este judecat ca n-a crezut in Numele 
Celui Unuia-Nascut Fiul lui Dumnezeu" (loan 3 17 — 18). De aici 
reiese dar ca f ara adevarata credinta nu-i mintuire. ADOStolul arata 



dar, ca. fara de credinta, nu-i cu putinta a placea lui Dumnezeu 
(Evr. 11 6). Asemenea Sf. Gliment al Alexandriei zice: ..Credinta 



I 



l> 



Credinta este partea 



§i calea care duce la mintuire'' 

PRIVE$TE CU UN OCHI LA CREATOR SI CU CELALALT 
LA CREATURI. VestituL matematician §i naturalist Ampere, da 
intr-o scrisoare uriui invatat tinar urmatoarele povete: ,,Fere£te-te 
de a te ocupa exclusiv cu §tiinta, cum ai facut pina acum. Studiaza, 

(cerceteaza cu de-a manuntul, patrunde cu mintea) ce 
e pe pamint, datoria aceasta o are fiecare barbat de §tiinta. Dar 
private numai cu unoehila lumea eelor vazute, iar cu celalalt pri- 
vate neintrerupt la Lumina cea ve^nica. Cu o mina examineaza 
natura, cu cealalta insa tine-te de coltul hainei lui Dumnezeu, intoc- 




mai cum se tine copilul de haina tatalui sau 



PRIN BUNA 




NE 



CUNOSTIN- 



TELE. Un misionar propaga Cuvintul lui Dumnezeu printre negrii 

de la Ecuator. Intre altele povesti acestora ca in tara lui, apa se 

intare^te iarna, incit poate trece pest e ea cu un elefant, camile, care 

incarcate cu greutati. Acei negri, care nu vazusera alta apa, ape 

Inghetate in toata via ta lor decit numai apele lor incalzite de a^a 

soarelui, socoteau povestirea misionarului cu neputinta. Dar, pentru 

ca il cuno^teau pe misionar ca om drept §i sincer, crezura cuvintul 

Daca noi adeseori punem temei pe cuvintul unui om de onoare, 

cu cit mai mult va'trebui sa ne incredem in Cuvintul lui Dumnezeu; 

care este pur adevarul. Astfel, crezind cu toata taria, no imbogatim 

mintea cu multe ?i variate cunostinte folositoare (D.M.F. 165; HS7). 

STAfl LINISTIJI IN BUNA CREDINjA. Dupa cc 
Dumnezeu a scos pc poporul Sau Israelit, sub concluceir; 



\ 



al 



csu 



lui 



:*<m 



Viimn a 20 a 



San Moisi, din seculara robie (430 ani) a Egiptului si au plecat spre 
Pamintul Fagaduintei : 4* Canaan — Israelitenii ajunsera in fata 
Marii Rosii. Acolo s-au vazut inaintea unui mare obstacol, in fata 
unei grele incercari. In fata lor se ridicau furioasele valuri spume- 
ginde ale marii. Indaratul lor venea Faraon cu ostirea lui, parte 



calare,, parte in care de razboisi parte pedestra. Multimea Israeli- 



tilor (vreo 3,000.000 de Suflete) , cind au vazut ost 




lpteana 



inapoia lor, s-au infricosat,; au strigat eatre Domnul §i au zis lui 
Moisi: „Au doara nu erau morminte in pamintul Egiptului? De ce 
ne-ai scos pe noi sa miirim in pustia aceasta? Nu ti-am spus noi 
• in Egipt: Lasa-ne sa robim Egiptenilor? Mai bine era no.ua sa robim 
Egiptenilor decit sa murim in pustia aceasta". Moisi, imbarbatat 
de-buna sa credinta in Dumnezeu, a zis poporului: /,; tndraznit.il 
Stati linistiti, si veti vedea mintuirea noastra de la Domnul, pe care 
o va face astazi voua. In ce chip ati vazut azipe Egipteni, nu-i 
veti mai vedea in veci. Domnul va razboi pe Egipteni ?i va va apara 

Voi veti fi in lini§te". 



pe vox. ,^ 

Atunci s-a ridicat 



>rul lui Dumnezeu care mergea inaintea 



taberei lui Israil dimpreuna eu stilpul de nor, si s-a mutat in urma 
lor. Astfel a trecut si a statu! Ingerul si norul intre tabara Egipte- 
nilor §d tabara lui Israil. In tot timpul acela a fost negura mare 
si intuneric peste Egipteni §i lumiha peste Israeliteni. Astfel, in 

eana cu 




toata noaptea aceea, nu s-a putut apropia. ostirea 
Faraon de tabara Israelitilor. Moisi §i-a intins mina sa asupra marii 
§i a alungat Domnul marea toata noaptea cu vint puternic de la 
rasarit, sis-a facut marea uscat ca s-au despartit apele. Fiii lui Israil 
au intrat prin mijlocul marii, mergind ca pe uscat, iar apele le erau 
pereti, la dreapta si la stinga lor. Egiptenii urmarindu-i, au intrat 
dupa ei in mijlocul marii, tot i caii lui Faraon, carele §i calaretii lui. 
Dar in straja dimiiietii Domnul din stilpul eel de foe §i din nor a 
cautat spre tabara Egiptenilor si a umplut-o de spaima. A facut sa 
roatele de la carele lor, incit cu anevoie mergeau carelft. Atunci 



sara 



Egiptenii au zis: „Sa fugim de la fata lui Israil, ca Domnul 1 Se luptS 
cu Egiptenii pentru ei!" Domnul a zis eatre Moisi: „tntinde-timina 
asupra marii ca sa se intoarca apele asupra Egiptenilor, asupra 
. carelor lor §i asupra calaretilor lor". Moisi §i-a intins mina asupra 
marii, §i spre ziua apa s-a;intors la locul ei. Egiptenii fugeau impo- 
Iriva apei. A§a a innecat Dumnezeu pe Egipteni in mijlocul marii. 
Apele s-au tras la locul lor §i au acoperit carele §i calaretii intregei 
•o^tiri a lui Faraon, care intrase dupa Israeliti in mare, §i n-a ramas 
nici unul din ei. Fiii lui Israil insa au trecut prin mare ca pe uscat, 
$i apa le-a fost perete la dreapta $i la stinga lor. 

A§a a izbavit Domnul in ziua aceea pe Israelii din miinile 
Egiptenilor, §i au vazut fiii lui Israil pe Egipteni mor|i pe valurile 



/ 






= i 



';.* 



■ 












■ 









'- 






. 



\ 






A n«» Tr.iiostiviroi, rruzimci 

_ — r — 



si 



tnvIrU)>Arii Inlmll 



. :*07 



marii. Vazut-a Israil Mina cea tare, pe care a intins-o Domnul asu- 
pra Egiptenilor, si s-a temut poporul de Domnul si a crezut in Dom- 
nul si in Moisi sluga Lui (Es. 14). ' . _ 

Vedeti? In fata taberei Israelitenilor plecati din Egipt statea 
moartea, dinapoia lor sosea moartea, si totusi> in acele cbpe grele 
Domnul le-a zis: „Stati linistiti". Isralitii crezind si ascultind Cu- 
vintul lui Dumnezeu cu credinciosie, s-au mintuit din moartea ce-i 
ameninta din clipa in clipa cu pieirea ; iar vrajmasii lor putermci 
ce-i urmareau, bagindu-se in apele marii, s-au innecat si au pierit. 

Aceasta e adevarata credinta tare si vie, cind stam linistiti 
in fata oricarei incercari. 



* - 



_ 1 



; 



<J. 



Sint uneori ispite , 
Sint uneori vrajmasi, 
Credinta invinge totul 
Nici cind sa nu te lasi 






1MPLINIREA CREDINTEI UNUI COPILA§. Intr-o casa de 
oameni saraci si lipsiti, un copilas auzi pe bunica-sa citind in Isto- 
ria Biblica despre corbul ce aducea mincarea lui Hie Proorocul. 



„Bunica draga — zise co 



sa deschidem $i noi u?a, sa ne aduca 



asupra acestui 
zise Preotul — cum 



§i noua ceva corbul". Bunica cerca sa-1 desminta pe copil, dar co- 
pilul, nu ?i nu, ci sa se deschida u?a. Bunica ii facu pe yoie §i deschise 
u?a, cu toate ca era iai^ia ^i frig. Tocmai atanci trecea pe acolo Preo 
tulloGului. Se mira vazind usa deschisa. $i A ' *"" '" " 

lucru. Bunica ii spuse cum sta lucrul. „Vedeti 
lucreaza credinta in Dumnezeu ! Eu tocmai acum mergeam sa impart 
din cutia Bisericii ni?te ajutoare celor saraci ^i lipsiti. Voi incepe 
dar de aici. Uite, ^corbul" v-a adus §i voua 200 lei". 

Copilul a crezut §i Dumnezeu a raspuns la credinta lui. Cre- 
dinta face §i azi minuni. Dumnezeu raspunde §i azi — raspunde 
iK^gre^it — la credinta noastra. Daca am avea credinta tare <?i vie, 
nc-ar sosi si noua cite un „corb" in toate lipsunle $i necazurilt^ 



1rupe§ti si 




i (I.R. ox. 194) 



INCREDERE SINCERA. Un pios tata de familie obisnuja 
in fiecare dimineata sa se adune cu toti ai casei la rtig^ciune. Cu 
ocazia aceasta cite'a si un text din Biblie. Odata a desclus si ;i (it it 
in Apocalips cap. 3 versetul 20. In timp ce citea cuvintele DomiXU- 
lui: „Iata Eu stau la u ? a § i bat. . ."/atunci baiatul eel mic a pirasit 
cercul familiar, fugind spre usa. „Stai aici, unde te duel?. - 1-fl 
/is fatal. „Ma due repede la usa sa deschid Mint nit ornlui lisus, 
taticule", rispuiise copilul grabit. „I.asa-ma sa ma due si sa i uon- 
chid cad daca zabovesc, lisus pleaea de la noi, ne pan\scsl<- si se 
once ca oaspete in alta parte, ipl, poalc, nu se mai Inlunm.'!' A '. • 



* 






308 



Varna a 20-a 



■ * 

a inteles copilul glasul Domnului Hristos, Asa incredere copilareasca 
ar trebui sa avem si noi cind citim si auzim Cuvintul lui Dumne- 
zeu (O.M.P. 408). 



CREDINJE. MijL 



adevaratei credinte sint 





/ i 



intanrea §i pastrarea sau conservarea 

acestea: ., 

a) Rugdqiunea fierbinte, statornica, f acuta in duh si adevar 
dupa nnduiala Sfintei Biserici drept 
Celui viu (Lc. 11 5-1 3; loan 4 23 -24 ; 1 Tim. 3 75; Dan. 9 4-79). 

Prin aceasta se mentine: vie, imputernieita si permanenta adeva- 
rata credinta. 

F" -< 

b) Cunoasterea adevarurilor de credinta din Dumnezeiestile 
bcnptun, Marturisirea Ortodoxa, tnvatatura de Credinta Ortodoxa, 
carti ?i reviste rehgioase, mergerea la Sf. Biserica, ascultarea Sfin- 
telor Slujbe, a Dumnezeiestilor Liturghii si a Cuvintului lui Dura- 
nezeu. Rugacmnea si cunoasterea adevarurilor dreptei credinte 
prm citirea Sfintei Scripturi, participarea ^ascultarea slujbelor 
bisencesti, Dumnezeiestile Scripturi, a predicilor bune, a citirii 
Cazamel sau cuvintului de zidire spirituala, insotite de cugetari dese 
X\ - a Domnului sau Cuvintul lui Dumnezeu (Ps. 1 1-3- Le 1 1 
28), sint asemenea cu hrana buna din care se intretine credinta 
5H """at crestineasca. * * ' 

c) Credinciosia si vietuirea virtuoasa, fara de care credinta 
-e se piperniceste, sau piere cu totul (Prel. d.M.C.I. ox. 

pp. 21-23; T.M.C. o.c. pp. 15?- 172). 

', Bolile credinfei sau pacatele care o ataca, slabesc si prapadesc 
sint: necredinta, indeferentismul religios, ateismul, fanatismiil,' 
bigotismul, erezia, superstitia, schisma, apostazia sau lepadafea 
totala a dreptei credinte in Dumnezeu: Tatal, Fiul si Duhul Sfint. 
,,Cel ce se leapada de Mine — zice Mmtuitorul - inaintea oamenilor 
Ma voi lepada si Eu de el inaintea Tatalui Meu Cafe est e in ceruri" 
(Mt. 10 32-33; Mc. 8 38; Lc. 9 26; 12 9; 10 16; 2 Tim. 212- Vezi 
mai pe larg in „Privelisti Apoealiptice", cap. 5 6, de autor).' 

« 3 r 6 ^ Nu m ' am silit a P atrunde mai adinc in „Simbolul Credin- 
tei , Crezul ade varat crestinesc, spre a cunoaste si marturisi adeva- 
rata credinta crestineasca, cazind astfel In felurite indoieli si devieri 
dm dreapta credits? (Vezi eKplicarea „SimboluluL Credintei" in: 
„Dumnezeiasca Liturghie cu insemnatatea ei", pp. 2537-2556 si 
mai pe larg in „Privelisti Apoealiptice", cap. 4 11, de autor). ' 

347) Am avut Indoiala in existen^a Vamilor, in judecata parti- 

culara si generala, in rasplatirea vremelnica si vesnica a faptelor 
omenesti? 










J' 



. 






' 



* 






m 



1 

M 
n 






I 






I - 



i i 






\ij 



■ 



• 






A ne milostivirei. cruzimei $i Invlrto^firii inlmii 



309 . 



i 

348) In necazuri, primejdii §i !n cerciri (nefericiri) am sov&it 
a nSdajdui (c) !n A-tot-Putemicia si purtarea de grija a lui Dum- 
nezeu? .'.. : -■;"■■ ■ ■ '' \ ;.■ • 



c) TEOLOGALA YIRT0TE A 




. Nade j dia se na^te 



din adevarata credinta, care4i mama ^i temelia ei. Precum am vazut. 
prin credinta recunoa§tem pe Dumnezeu §i tie fOrmam convingerea 



ca pentru adevirata credinta §i faptele bune vom fi rasplati^i de 





4 ■ 



El vremelnic §i ve§nic. Prin nadejdie pa§im inainte, mai departe, 
a§teptind cu o iicclatita incredere §i buciirie, iitiplinirea rasplatirii 
Dumnezeie^ti, care poate veni §i in via^a aceasta, dar va veni sigur 
desavir§it cu multa imbel^ugare pentru totdeauna in via^a 

nadejdea este o ramufa nobila care se dezvolta 
pe trunchiul credintei, sau mai bine zis marea tulpina puternica 
care create §i pdrasle§te din radacina credintei. Astfel, altoindu-se, 
se dezvolta in credinta din care-§i trage sucul de viata, pe care con- 
tinua a o duce la buna desavir§ire. Nadejdia fara credint^nu poate 
exista; iar credinta fara nadejde nu ar putea aduce roadele cu ade- 

varat mintuitoare. , 

Sf. Ap. Pavel invata ca: „Credinta este adevarirea celor t nadaj- 
duite" (Evr. 11, 7). Intr-adevar, credinta aratindu-ne sfir^itul nos- 



tru §i nemarginita bunatate a lui Dumnezeu, produce in noi 6 minu- 



nata incredere de a ajunge la acest sfir§it, farS. a ne mai teme prea 
mult de: slabiciune, micime si saracia noastra. Increderea aceasta ' 

9 

este stralucita virtute a nadejdiei, despre care vorbim. 

Nadejdia cre^tina — zice invStatura Ortodoxiei — este dorul §i 
a§teptarea cu incredere a implinirii tuturor bunata^ilor fagaduite 
de Dumnezeu omului care face voia Lui, fiindca Dumnezeu este 
credincios in tot ce 




Dupa fagaduinta data de Dum- 
nezeu: Noe se mintuie§te in corabia lucrata de el in vreo 120 de ani 
(Fac 6—8). Urma§ii Patriarhilor : Avraam, Isaac, lacob-Israil, 
dupa o nemernicie §i rdbie de sute de ani, intra in Pamintul Faga- 

12—50; Es. 1—40; Lev. 1—27; Num. 



32) 



duintei (Fac. 1 1, 31 - 
1--36; 2 Lege 1—34; Is. Navi 1— 24). David, cu nadejdia in Dum- 
nezeu, iese biruitor asupra uria^ului Goliat (1 Imp. 17), asnpra lui 
Saul care-1 urmarea sa-1 piarda (1 Imp. 19—31), asupra prin|ilor 
— fiilor sai — cari, asociindu-se cu vrajma§ii sai, il rupeau cu p'one- 
griri]e §i cirtirile lor turburatoare, asupra razvratitului sau iiu rau 
tacics, viclean Avesalom §i a demonului intrupat Ahitolrl (2 Imp. 
13 — 18), asupra fiului sau Adonia, a batjocoritorului Scmei ^i a 
altor vrajma§i $i vicleni, care 1-au amarit groaznic (2 Imp. 1 — 2), 
Cu nadejdia in Dumnezeu credinciosul Smpilrat ICzochia, prin 
rugaciuni, scapa Ierusalimul de putnnica fiftprrsurarc a osliloi 
asiiicnc §i de ])ra])a(i (4 Imp. 18; 19); lov scapa.dr gioa/ni< lie* bin 



.110 



Varna a 20-a 



tuieli ale Satanei la o inavutire §i fericire indoita (Iov 1; 2; 42; 
lac. 5, 77); imparatul Iudei Iosafat de multimea Moabitilor §i 
Amonitilor ce navaleau cu razboi asupra Iudeilor, care s-au ' mace- 
larit unii pe altii mai inainte de a lovi pe Iudeii, ce se rugau lui Dum- 
nezeu (2 Paral. 20). Patru sute de mii de barbati puternici din 
semintia Iudei, se rinduiesc la razboi impotriva a'opt sute de mii 
de barbati puternici, din celelalte semintii ale lui Isr^il Cele patru 
sute de imii insa biruiesc desavin?it pe cele opt sute de mii. „S-au 

zice Dumnezeeasea Scriptura — -fiii Iudei". Pentru ce? 



intarit 



Domnul 



Pentru ca au nadajduit 

tilor lor (2 Paral. 13). Nelegiuitul imparat idolatrizatl^se'vl- 
zmdu-se legat cu lanturi ? i intemnitat, prin rugaciuni fierbinti p 
cu nadejdia in Dumnezeu, s-a salvat din fobie si a revenit pe troll 
(2 Paral. 33, 2—79). Proorocii Domnului: Isaia, Ietemia , . . sint 
salvati de la mul^i vrajma§i §i din pericole grele (Is. 5,7—77- Ier 1 
8— 19; 15, 20-21). Poporul Domnului e salvat ? i inaltat de Dum- 
nezeu deasupra vrajma^ilor sai asupritori (Ier. 30, 16--24). Ceitrei 
tmen, prin nadej die sint salvati din cuptorul Haldeilor eel in^eptit 
infocat in care erau aruncati, ?i Daniil din groapa leilor (Dan. 3 ; 6). 
Sf. Ap. Pavel cu nadejdia in Dumnezeu scapa din multe pri- , 
mejdii (2 Cor. 1, 9— 76; 11, 23—33; 2 Tim. 1, 72). Sfintele femei cu 
nadejdia in Dumnezeu i?i fac loc printre vrajma ? ii de moarte ai 
Mintuitorului pina sub Crucea pe care era El rastignit, apoi reu- 
§esc a ajunge la mormintul Domnului (Mt. 27, 57— 61 '■ 28 7 5—70 - 
Ma 15, 42-^7; 16, 7—77; Lc ^ 23, 50-56; 24, 1-li; loan 1% 
25—27; 20, 7-2, 11—18; 1 Pentru 3, 5. . .). 

Dreptul Simeon, batrinul temator de Dumnezeu, caruia Sfintul 
Duh ii fagaduise sa nu guste moartea pina nu va vedea pe Hristosul 
lui Dumnezeu, a^tepta cu incredere neclintita implinirea acestei 
Dumnezee^ti fagSduinte (Lc. 2, 25— 26). t 

Astfel, nadejdia este incredintarea pe care o are cine va in 
anumite impliniri viitoare §i in imparta?irea ce el o va avea din 
acele impliniri. Nadejdia in invierea. mortilor $i in imparta^irea 
din fericirea vesnica, a dat Sfintilor Muceriici taria sa indufe chinuri 
cumplite §i sa-§i dea chiar §i viata pentru credinta (2 Mac. 7, 9). 
Nadejdia e pe deoparte un dar; e a^teptarea unui bun fagaduit, 
lar pe de alt a parte este increderea neclintita in implinirea faga- 
duielei date de Dumnezeu. Este o inaintare, o saritura peste vreme ; 
este un ochian care apropie de ochii suflete^ti lucrurile foarte de- 
partate. ^Nadejdia este o adevarata indrazneala catre Dumnezeu, 
ce se da in inima omului, de la Dumnezeu, ca sa nu se deznadaj- 
duiasca niciodata de Harul lui Dumnezeu, atit pentru iertarea 
pacatelor cit $i pentru orice dorin^a, cind se cere vreun bine, din 
cele vremelnice §i din cele ve§nice" (M.O. p. II-a, intreb. 1). 



.J~ 






I 






■ 



;n 



4 ■ 









{ i 



' 



A ne milostivirei, cruzimei ?i fnvirto^rii inimii 



311 



Domnul si Mintuitorul nostru Iisus Hristcs fagaduieste celor 
ce fac voia Ta'talui Ceresc, viata ve§nica, precum si mijloacele prin 
care se dobindeste aceasta iericiie, adica: Harul Dumnezeesc, 
sprijin in riecazuri si ascultarea rugaciunii. 

a) Mintuitorul ne-a fagaduit viata vesica (1 loan 2, 25). „ln 
Casa Tatalui Meu sint multe locasuii. . . v«i sa merg sa va gatesc 
voua loc" (loan 14, 2), In pilda nuntii fiului de imparat (Mt. 22, 
1—2), a celor poftiti la cina (Lc. 14, 16), a lucratorilor de la vie. . . 



(Mt . 20, 7 




16; 2\,33—44)$i altele, aflam aceeasi fagaduinta. Tot 
El ne-k fagaduint si invierea mortilor (loan 5, 28 

b) Ca sa putem cistiga fericirea vesnica,. Mintuitorul ne-a faga- 
duit sprijinul Sfintului Duh, adica Harul lui Dumnezeu. Domnul 
nostru Iisus Hristcs, „nadejdea noastra" (1 Tim. 1-, 7), vrea ca toti 
oamenii sa se mintuiasca (1 Tim. 2, 4), insa pentru mintuire Harul 
Lui este de neaparata trebuinta. 

\ c) El ne-a fagaduit si bunatatile trebuitoare vietn vremelnice: 
„Nu va ingrijiti cu Sufletul vestru ce veti minca si ce veti bea, nici 
trupul vostru cu ce T l veti imbraca... c.a stie Tatal vostru Xel Ce- 
resc, ca aveti trebuinta de toate acestea" (Mt. 6, 25, 32). Dovada 



"V 



-' 



sint pasarile cerului hranite de El si crinii cimpului gatiti de El, 
asadar, are o mai mare grija de oameni. Sfintii s-au multumit 
adeseori si cu feluritele lipsiiri. Astfel de multe ori in imprejurari 
cumplit de grele: nu aveau hrana, locuinta, imbracaminte,. . dar 
increzindu-se neclintit in. fagaduinta lui Dumnezeu, petreceau viata 
far a grija de aceste lucruri, si sprijinul Dumnezeesc, intr-adevar, 

nu i-a parasit niciodatav 

d) De asemenea Iisus Hristos, Domnul nostru, ne-a fagaduit 
iertarea pacatelor, daca ne pocaim si ne imbunatatim viata. El 
zice: „Mai mare bucurie se face in cer de un pacatos ce se pocaeipte, 
decit de 99 de drepti, carora nu le trebuie pocainta" (Lc. 15, 7). 
Pilda cu oaia cea ratScita (Lc. 15, J— 6) si cea cu fiul risipitor (Lc. 15, 
7 7_32), dovedese ce mult voieste Dumnezeu sa ne ierte, sa ne 
mintujmi, sa intram in desavir^ita fericire. Atita vreme cit traini, 
nadejdia de pocainta nu este pierduta; fiindca unul din tilharii 
rastigniti odata cu Hristos a ci§tigat iertarea chiar in pragul mortii 
(L* .. 23, 43). „Dumnezeu — ne spune Proorocul Hezechiil ~ nu 
voieste moartea pacatosului, ci sa se intoarca §i sa lie viu" (le/. 

18, 32). 

e) Mintuitorul Hristos ne-a fagaduit ajutor in nec.nzun, fundcil 

„Dumnezeu este scaparea §i putorea, ajutor in necazuiile cele < r 
ii(-au aflat pe noi foarte", (Ps. 45 1). Ajutorul Lui se lasa insa c-Itt— 
odata ;i§tcpta1, ca de pilda la nunla din C;ina (ialiWi, cind zice; 
• „Tnca n-a venit ceasul Men" (loan 2 4). Dai aeest ajutor r\\ di rslr 
mai iiuilt aslepial, cu atita luereaza mai ])titernic $\ mai minunut. 



■ 



/ 



\ 



312 



Varna a 20-a 




Pilda: potolirea furtunii de pe marea Tiberiadiei (Mt. 8 26) ; izba- 

virea din inchisoare a Sfintilor Apostoli Pavel §i Sila (F. Ap. 16 
25, 32). 

f) In sfir§it, Iisus Hristos a fagaduit ca ne va asculta ruga- 
ciunile: „Orice vet i cere in Numele Meu; Eu voi face" (loan 14 14), 
$i: „Orice veti cere de la Tatal Meu in Numele Meu, va va da voua" 
(loan 16 23). In rugapiunea „Tatal nostra" El ne-a inva£at sa cerem 
de la Parintele Ceresc toate bunata^ile de care avem 
(I. CO. o.c. pp. 193—5, cu unele j)rel. de aut.). 

Nadejdia este un dar Dumnezeiesc ce se pogoara de siis in fiinta 
omului, luminindijbl, tinindu4 treaz, bun luptatDr §i biruitor in 
luptele ce-i stau inainte (Evr. 12 7—74; 2 Tim. 4 7-8). Tinta nadej- 
diei noastre ere?tine§ti este: ajutoral Harului Dumnezeiesc in viat a 
aceasta, sa devenim fi sa fim oameni virtuosi, placuti lui Dumnezeu- 
vrednici mo^tenitori ai tmparatiei lui Dumnezeu, ai bunatatilor 
?i fericirilor ve§nice in Noul Ierusalim universal-etern, in Patria 

eereasca, 

nAdejdia e o ancorA puternicA a crestinilor. 

In apropierea coastei de vest a Angliei, un mare vapor de pasageri 
a fost surprins de un uragan groaznic. Viata celor 1500 de oameni 
ce se aflau pe vapor, se gasea in cea mai mare. primej die. Capitanul 
vaporului, co0?tient de datoria Sa, a facut toate sfortarije care sta- 
teau in putinta omeneasca, spre a indrepta vaporul din apropierea 
primejdioasa a coastei. Dupa o munca indelungata "§i de jertfire 
de sine a bravilor mateloti, vaporul at recut peste adincimile fatale 

simteau o u^urare., Dar deodata. 





marn 




§i a ajuns in 

o detunatura, o zdruncinatura, zgudui intregul vapor din toate in- 
cheieturile §i in clipa iirmatoare vaporul puternic, asemenea unei 
ghioci cte nuca, a fost expus fara sprijin valurilor violente ale marii. 
Ce se intimplase? Se rupsese cirma vaporului, si astfel falnicul va- 
por devenise o jucarie a furtunii, care-1 mina cu o pjitere neobi§- 
nuita spre tarmul apropiat, in care valurile izbeau cu turbare. Toti 
priveau in fata moartea sigura. Catastrofa parea inevitabiia. Pasa- 
gerii navaleau asupra capitanului; care, palid ca moartea, statea 
la postul sau. „Oare nu mai este speranta de salvare? Nici macar 
una singura?", era strigatul tuturor, fiind plini de disperare. El 
insa, fiind trecut prin experience mari, le raspunse solemn $i serios: 
„Totu§i, o ultima speranta mai avem; aceasta este ancora temeinica 
a vaporului nostra. Vrem s-o aruncam in Numele lui Dumnezeu". 

Apoi a dat comanda ca ancora vaporului sa fie slobozita. Urma citeva 

clipe de nesigur^nta infrico^ata. Apoi o loviturii in diroctia vintului, 

?i inca o /druncinatura puternica, sub care se cutremura totiil, ?i 

vaporul a tost ancorat. Un strigat de bucurie a izbucnit din [lieptul 











■ 



. 






■ 






■ 



■* 

L 
\ 



;* 



A ne milostivirei. cruzimei ?i tnvlrlo^rit inimii 



313 



— ^- 



acelor Suflete, eare, deja pareau a fi victimile mortii. Salvat ! „Ultima 
? i unica speranta" a capitanului. „ancora temeinica" a vaporului 



1928) 



W t< 



S 



ni§ineaza> precum zice Sf. Ap. Pavel (R 




\' 



O astfel de „ancora sigurt §i temeinica" este nadejdia, care nu 

5 2—5). Nadejdia ere?- 

tineasca strins legata de Sufletul omenesc,, formeaza o pirghie puter- 
nica, care sustine pe crestini pe stralucita treapta a crestinatapi 
adevarate. Intreaga noastra via^a are infati?area unei calatoru 
minata de virtutea nadejdiei, ca vom ajunge la Umanul promis 
de Dumnezeu si dorit de noi (Mt. 25 34 ; 1 Cor. .2 9 ; Evr. 12 22-24 ; 
Ape. 7; 21 ; 22). Nadejdia ne face rabdatori in feluritele suferm^e, 
necazuri si primej duiri, in nerecunostinta acelora pentru al caror 
bine ne-am sacrificat. Cind noi ne-am implintat puternic ancora 
nadejdiei in taria Cerului, ne impotrivim cu toata barbatia si celor 
mai viielioase valuri, care ar incerca sa ne atace si distruga corabia 

ivr. b Jo 







vie$ii noastre crest inesti 

• O astfel de nadejdie a avut dreptul Iov in indelungata \Tepe 
de 7 ani, cind isi pierduse: averile, copiii, sanatatea, atunci cind 
trecea el prin cele mai grele incercari, dupa care a fost rasplatit de 
Dumnezeu vremelnic si vesnic (Iov 1—42; lac. 5 77). 

„ de nadejdie puternica au folosit Martirii Crestini 

cari cu . o stralucita barbatie au rabdat chinurile cele mai infricosate ' 
cu toata increderea ca Dumnezeu Care vede, stie si tine cont de 
toate, va da dreapta rasplatire celor ce au urmat in caile Lui si 
au suferit toate pentru dragostea Lui. Nadejdia este o calauzitoare 
buna si energica pentru indreptarea vietii si iesirea din prapastia 
pacatelor. Nadejdia sau dorinta — zice un luminat invatat — este 
un izvor curgator de puteri lucratoare, un adevarat geniu. . . Na- 
dejdia e o minunata hrana invioratoare, asezata linga fiecare om: 
necajit, persecutat sau prigonit de soarta, periclitat de diferite impre- 
jurari sau de lumea care zace in eel rau (loan 8 44; I loan 5 19) ; 
ca o mama alaturi de copilul ei bolnav. Ea 51 mingiie, il leagana in 
brate, il apropie, lipeste, il tine la sinul ei nesecat si-1 hraneste cu 
'e, alinindu-i astfel durerile. Asemenea unei mame duKx.sc 




..Madejdia" vegheaza la capatiiul celui singuratic si-1 adoarme CU 
cintece minunate. Sa ne miram cind vedem speranta, care est.- 
un lucru asa de duke de pastrat, si care seamana unei inisc; v ui 
fircstia Sufletului, transformindu-se pentru crestin inlr-o virtule 
coruta cu hotarire? Aceasta inseamna ca, orice ar face, el este obli 



can* 



gat sa bea cu lungi Sorbituri din aceasta cupft Inclnt&toarc, din 

at.it ra nem(*rnici s-ar simti feri( '\\\ s?i -^i inoaie o cli|>a bn/clc Mai 
mull (>i ;iic i o minuneS) el va ii rftsplftlit Hindi i a spiral, inf.iplnind 
pfOprla, Mil fniciic. 



I 



314 



Vama a 20-a 






Credinciosul, mereu luptator in viata, mereu incaierat de vr3/j- 
ma§i, este tratat de Biserica §i religiile in neizbinda sa, intocmai ca 
acei generali romani invin^i, pe care Senatul roman ii primea in 
triumf, pentru simplul motiv ca nu §i-au pierdut speran^a intr-o 
victorie finala. Cei veehi atribuiau ceva mist^rios omului pe care 
speranta nu-1 parase^te niciodata. Ce vor f i gindit ei despre un Cre- 
tin care in limbajul sau minunat, nu zice sa intre^ii, ci sa practiei 

speranta? (C.G.C.I., 54). 

Adevarata speranta cu riurile dorintelor ei bune, curg cu imbel- 
§>ugare in ,noi Cre§tinii drept credincio§i din vistieriile A-tot-Puter- 
niciei Divine. ,,Cereti — zice Mintuitorul — §i vi^e va da, cautati 



§i veti afla, bateti §i vi se va deschide youa. Ca tot eel ce, cere ia, 
eel ce cauta afla, §i celui ce bate i se va deschide . . . Care tata dintre 



voi de-i va cere fiul sau piine, au doara ii va da lui piatra? Si de va 
cere peste, in loc de pe$te ii va da lui sarpe? Sau de va cere ou, 
oare ii va da liii scorpie? . ... Amin, amin graiesc voua: Cei ce crede 
in Mine, lucmjrile care le f ac Eu, $i acela va face, §i mai mari decit 
acestea va face, ca Eu merg la Tatal Meu. De veti cere ceva la Tatal 
in Numele Meu, voi face, ca sa se proslaveasca TatSl pr in Fiul. 
De veti cere ceva in Numele Meu, Eu Voi face" (Mt. 7 7— 11 ; Me. 11 
21, 22-23 ' La 1 1 9-13, 5-8 ; loan 14 12-14). 

Nu esti infrint cit si nadejdea * 

Si telul ei iti\este sfint: 



* - 



— Nadejdea iarasi te-ntareste 
Poti 1 trintit , dar nu infrint ! 



', 



NADEJDEA BUNA NE FOLOSEfTE MULT §1 AICI PE 
PAmINT. Prin „Nadejdie tare" §i luminata de sus, credincio§ii 
cre§tini — Pastori §i pastori^i .— pot tinde §i la dobindirea bunu- 
rilor materiale §i vremelnice, d.p.: ci§tigarea celor trebuincioase 
existen^ei, pastrarea sanata^ii, ferirea-.de boli, vindecarca de boli, 
mingiierea in intristare, reu^ita in felurite intreprinderi, in lepada- 
rea vitiilor si imbratisarea virtutilor cre§tine?ti, care indulcesc vie- 




sigura 

valurilor 



care sustine cu mari puteri Sufletul omenesc in mij 
marii acestei vieti, invaluita de viforul ispitelor. Fara virtutea aceasta 
stralucita a „Nadejdiei" intr-adevar, dorul de munca progresiva 
§i puterile omului s-ar clatina, incet, incet ar slabi. 

Scolarul, minat de nadejdia c&-§i va sf ir§i studiile cu bine, ca 
va reu?i la examen, ca va ajunge in via^a sa un membru insemnat, 
binefacator ^i folositor societatii, isi incordeaza puterile^ §i invata 



mereu zi cu zi §i an cu an 



Plugarul, in nadejdia ca samin^a aruncati poogor va rodi imbel- 
?ugat, lucreaza pamintul, seamana $i munce?te mereu. j 



i 1 



- 



x 



\ 












m 
S , 



M 



■I 












A ne milostivirei, cruzimei ^i Invlrto^lrii inim»i 



.715 



I 

Negustorii, in nadejdia ca vor izbuti in intreprinderile sau ne- 
gotul lor, se zbat mereu in zilele si noptile viefii lor. 

' Nadejdia da puteri exploratorilor sa cutreiere, sa umble incoace 
si incolo, strabatind locuri neumblate, sa infrunte gerurile, ploile, 
caldurile tropicale si alte piedici grele, primejduitoare, care le stau 
in calea descoperirii de paminturi sau tinuturi necunoscute. Din 
virtutea nadejdei i§i trag nesleita putere invatatii lumn, care zma 
si noaptea muncesc mult, foarte mult, pentru a ajunge sa formu- 
leze o teorie, orisarealizeze la batrinete o inventie folositoare ome- 

nirii, care ii chinuia din tinerete. . .+ ■ 

Nadejdia mina pe parinti a-si creste copiii cit pot mai bine 
in invatatura si temerea de Dunuiezeu, incredintindu-i ca ajungmd 
mari, vor deveni si vor fi oameni de omenie, buni societatii omene^ti/ 
sprijinitori buni ai batrmetelor lor aici si folositori sufleteste dupa 
trecerea lor in vesnicie. 

Nadeidia a otelit §i oteleste pe Pastorii turmei cuvintatoare, 
a lupta din rasputeri cu felurite: metehne, . obiceiuri rele, neorindu- 
ieli, ratariri, idolatrizari demonice ale pastoritilor lor, care isi intind 
radacinile pina in mijlocul Bisericilor Sfinte ale lui Dumnezeu. . . 
Buruieni rele, veninoase, care tind a impresura, acoperi si innabusi 
Bisericik Domnului Hristos ! . . . Unii Pastori adevarati si-au jertfit 



si isi iertfesc toate ... si viata pe altarul divinelor mdatoriri preo 







in 



te§tl., 

au reusit §i reusesc in 



Si cu nadeidia aceasta 



cei ce o au. 



NSdej dia ne este foarte necesara pentru a.putea tine piept felu- 
ritelor calamitati (nefericiri) care ne apar inainte si ne lovesc in 
viata. Nadejdia este balsa mul eel mai alinator in suferinte. Bolnavii 
rabda chinurile cele mai grele, se mingiie pe patul durerilor cu nadej- 
dia ca se vor insanatosi. 

Cu luminata virtute a nadejdiei ca. le va straluci intr-o zi soa- 
relc libci tatii, au rabdat Romanii: Ardeleni, Bucovineni, Basara- 
Ix-ni... ?i altii groaznic robiti, jugul asupritor al straiuilor de 
legca si ncamul lor. 

Cu nadejdia in dobindirea cerestilor bumtati si ferkiri yesnice: 
alesii Bisoricii Vechiului si Noului Testament... marturisitorii adc- 

" — b' 4 i 4 «H A it 't 



varurilor Dumnezeiesti, Martirii si Martirele, au sacrilicat toate, 
pina si viata, pentru marturisirea si apararca aclcvaralei credinte 
crestinesti. Stralucita virtute a „Nadejdiei" a. fac.ut miiioane de 
Muccnici si Mucenice. 

NADEJDIA FOKTIFTCA PE MDCENICI SI MUCKNICK. 
In orf^elul Edesa, Diaconul Abidus suferi rnoarlc grcsi dr Mailir. 
Tn tot timpul maltratarilor sale, nu sa auzit hi. i un vaiet, nicl 
macai un suspin din guru lui. Fat a lui nu tnlila nit i un seinii al 



316 



Varna a 20-a 



cumplitelor dureri, pe care le suferea cu mare barbatie. Atunci 
prefectul roman, foarte mirat, il intreba: „Ce foloase a ? tepti tu de 
pe urma sufermtelor tale pentru credinta aceea crestineasca, melt 
i*i dai Sufletul si mori cu atita singe rece?" Sf. Martir ii raspunse: 
„Noi Crestmii nu ne uitam la greutatile, suferintele si tortvirile sau 



maltratarile ce ne a§teapta in 



Nu. Noi priyim la 



cele vntoare si vesmce. Noi nadajduim ca vom primi acea fericire 
Dumnezeiasca, care ne este promisa, despre care Sf. Ap. Pavel 
scrie asa: „ Suferintele lumii acesteia sint nimic pelmga rasplata 

rare* nHo + n m r*>J ^.^i J^ r*» i ^ . •■ . » * ° *C 



care odata ni s6 va da. 



Si , de vom pit imi impreuna cu 





:u Hnstos vom ? iimparati. . . De vom muri cu Hristos, vom invia. . . 
Si vom f i pururea in bunatatile acelea foarte minunate, pe care ochiul 
nu le-a vazut.urechea nu le-a auzit, si la inima omului nu s-au 
suit pe^care^Domnul le-a pregatit celor ce-L iubesc pe Dinsul" 
(1 Cor. 2 P; Rom. 8» 77-75; 2 Tim. 2 12, 77). 

Astfel, vesel, cu fata senina, primi moartea maa lSft<a . ^ apui x 
se rostogoli m praful strazii si i s i dadu Sufletul in miinile Mintui- 
torului Iisus Hristos (Prel. d.O. M.P. 595). 

cX il A ?S? IA CRE ?TINILOR MARTIRI FACEA PE PACINI 
SA SE CRESTINEZE SI SA PRIMEASCA MOARTE DE MAR- 
1 IK. Un ostas pagin, anume Adrian, f u cistigat pentru crestinism 
prm lucrarea nadejdiei crestine. Ostasul acesta, in floarea virstei 
avu ocazia sa pnveasca multe si felurite persecutii grozave contra 
Crestimlor Curios, el intreba odata pe niste Crestini torturatide 
idolatri: „Ce asteptati si ce nadajduiti voi in schimbul acestor groaz- 

?T^! nu " P. e . care le *#*$ cu atita barbatie, jiniste si senina- 
tate? Martini ii raspunsera: „Noi Crestinii drept credinciosi nadaj- 
duim de la Dumnezeul nostra fericirea aceea foarte minunata, pe 
care El a promis-0 adeseori (loan 14 2—3; Ape. 7; 21; 22). '"'"'' 
duim a cele bunatatl minunate pe care - dupa adeverirea Appsto- 
lului - mci un om de pe pamint nu le-a vazut, despre care urechea 
omeneasca mca n-a auzit, si care inca n-au existat in inima vreunui 
om pammtean, bunatati foarte minunate pe care Dumnezeu le-a 
pregatit celor ce-L iubesc pe El in adevar" (1 Cor. 29). Osta ? ul Adrian 
auzmd cuvmtele acestea, a ramas a ? a de patruns de ele, incit se 
hotari pentru a trece la Cre ? tinism, deveni Crestin si inmulti nu- 
marul celor ce mureau pentru Hristos, incuminindu-se cu cununa 
mucemciei (O.M.P. 597). 

' v ■ V ■ 

NADEJDIA CRESTINEASCA L-A FAcUT PE STEFAN 
CEL MARE BIRUITOR IN RAZBOAIE. Odinioara o ? tirile mare- 
liu voevod Roman Stefan eel Mare, stateau fata in fata cu o?tirea 
dusmana.a turcilor. Sultanul trimise un turc sa spioneze ?i sa-i 
vesteasca planul ostilor moldovenesti. Toate mijloacele spfonului 



> 









1 









■ ' 
1 



r 






' 
j 



■ ?n 



■ 
l 



i 












* 



"'^fll 



i 






/ 



■ 



* t \ 



A ne milcstivirei, cruzimei §i InvIrto$arii inimii 



317 



#r 



r 



trimis de sultan pentru a-§i ajunge scopul, au ramas zadarnice. 
Spipnul s-a intors la stapinul sau raportindu-i ca: „Un razboi contra 
lui §tefan nu se va sfir§i in folosul turcilor". „Cumse poate una ca 
asta?" — striga furios sultanul §i capeteniile o§tirilpr turce^ti. „Iata 
cum -r- raspunse spionul — - eu reu§ind a ma apropia pina linga cor- 
tul domnesc, am auzit pe voevodul ^tefan in sfatul sau cu capete- 
niile ostilor m6ldovene§ti, zicind hotarit : „Eu Stefan, voevodul Mol- 
dovei, imi voi incredinfa toate planurile mele lui Dumnezeu Celui 
A-tot-Puternic. Toata nadejdia mea este la Dbmnul Dumnezeul 
cerului §i al pamintului. El va apuca sabia §i va prinde arrnele pen- 
tru robui. Sau. Daca du§manii vor porni cu razboi contra Lui, ii 
va pedepsi pe du§manii no§tri, dupa nebunia lor". Nadejdia cre^ti- 
neasca a viteazului voevod Roman a otelit pe Gre§tini, ajtitindu-i 
a birui o§tile pagine, pe unii ameStecindu-i cu pamintul pe care 
navaliserS; iar pe altii aruncindu-i inapoi de unde venisera (O.M.P. 

600). 

NADE JDIA IN DUMNEZEU NE SCAPA DE FRIOA. Poet 
till Byron zugrave§te un vifor de mare, inf ati§ind o corabie pe va- 
luri. Te cutremuri la citire, cind traie?ti cuduhul in acea 
in care era cu oamenii sai acea corabie agitata ca o minge pe valuri. 
Ea parea fara nadejdie, menita peirii. Dar pe cind toti tremurau 
in groaza mortii, un copil mergea in sus §i in jos pe bord. Jntrebat 
daca nu are frica. de moarte, el raspunse : „Eu nu am sa ma tern de 

-caci tatal meu este la cirma!" 



• 





Si noi nu ne vom teme in strimtorarile vietii, ca avem un Tata, 
in miinile Caruia este depusa soarta noastra; Tatal din cer! Cind 
corabia vie|ii noastre va fi aruncata viforelor, putem sa zicem Aces- 
tui Tata: Ingrijirea Ta ocirmuie§te corabia, ca Tu §i in mare ai 
pus drum $i o carare priiltre valuri pentru a arata ca ai putere a 
mmtui de toate primejdiile, chiar §i cind unul ar veni fara iscu- 
sintr (T.P. 202; In{. Sol. 14 3-5; 15-18; comp. E?. 13-74; 14 
10-31; 33 14). 

INVESELE^TE PE MURIBUNZI. Un vinator 
rStaci print r-o padure ?i pe cind asculta, dorind sa-$i auda so^ii, 
deodata auzi un cintec vesel. Mergind in direc^ia de unde venea 
cintecul, vazu un lepros schilod, de pe care carnea cadea in bucip. 
< lutind la el milos, il intreba, cum de cinta el atit de vesel intr-o 
st ire atit de trista. Leprosul raspunse: „Nu am eu motiv sa m;i 
tucur? Uite, singurul perete, ce mi mai desparte de Dumnezeu, 
aces: t up ticalos, mereu cade, §i nu peste mult timp Sufletul men 
va zbui la Mintuitorul!" 

\fatrebuie s;\ cugetim «^i noi, M cari j^tim ca <lc se va strica 
r.'4SJi iiiK.stia era pitminteascft a cortului acrstuia, avem /itljie 



/ 



It* 



31H 



Vama a 20-a 



» 



_ * i * 1 

d<> l;i Dumnezeu, casa nefacuta de mina., vesnica in ceruri" (2 Cor 
5, 7; T. P. 203). 

Nadejdia, fie ca private la bunurile ve?nice, fie ca-i vorba de 
bunurile vietii acesteia vremelnice, este un nesecat izvor al morale! 
vietii crestinesti si al feluritelor straduinti spre mai bine, in folosul 
binelui comun. Omul hotarit, energic, luminat, care duce la capat 
ceea ce promite sau incepe, este supranumit: „Qm de nadejdie" 
(Prel. d.M.C.I.o.c. pp. 2304; T.M.C. o.c. pp. 172-192). 

Pacatele care se opun nadejdiei sint urmatoarele: 

a) Prea marea incredere in bunatatea lui Dumnezeu, a tot 
pacatui mereu ca Dumnezeu il iarta. De pacatul acesta a bolit re- 
forma.torul Luther, care indemna peprietenul sau Malanchton sa 
pacatuiasca cit va putea ca sa dea oeazie lui Dumnezeu a-1 ierta, 
aratindu-Si iubirea Sa cat re el. 

' - ' I' ♦ i 

b) Prea marea incredere in sine, inchipuindu-si ca puterile 
sale it sint de ajuns infacerea binelui propriu si obstesc, fara aju- 
torul lui Dumnezeu. ' ' 

c) Deznadejdia sau pierderea nadejdiei crestine cind cineva se 
crede asa de mult rau, pacatos si pierdut, incit Dumnezeu nu-1 
mai'poate ierta. Pacatul acesta duce la sinucidere, ca pe Iuda Isca- 
notul, care s-a spinzurat, raminind intre cerul care nu-1 vrea si pa- 
mintul care-1 respinge. 



V 



Mijlocul eel inai potrivit pentru intarirea si improspatarea na- 
dejdei, ca si a credinfei, este rugaciunea staruitoare (lac. 5 13; 

1 20). Rugaciunea staruitoare, fierbinte, f acuta in Duh si 
Adevar, alimentarea serioasa cu Cuvintul lui Dumnezeu, care tre- 
buie a locui bogat in noi (Cols. 3 16) . ... este solia nadejdiei, trimisa 




Dumnezeu 



urma 




« 



/ 



a nadejdei. Dupa cum credinta fara fapte este moarta (lac. 2 26), 
a§a si nadejdia fara rugaciune, este amortita. ,,Asijderea, nadejdia 
noastra se mtareste prin cuminecarea cu infricosatele §i preacuratele 
Taine, adica cu Dumnezeiescul Trup ?i Singe al Mintuitorului Hristos, 
prin care El ramine in hoi, cum Singur adevere§te: ,,Cel ce maninca 
Trupul Meu ?i bea Singele Meu, ramine in Mine §i.Eu in el" (loan 6 
56; M.O. p. Il-a rasp, intreb. 2; 

Rugaciunea este ridicarea mintii §i voii noastre catre Dumne- 
zeu. Rugaciunea este vorbirea mint i i cu Dumnezeu. Deci, ori in ce 
vreme $i-n orice loe sta de vorba cu Dumnezeu prin rugaciune, tre- 
buie a alunga din gindul nostru orice grija si a indrepta toate pute- 
rile noastre spirituale numai la Dumnezeu. Cugetul sa gindeasca 
la El, memoria sau tinerea de minte sa lase atunci toate grijile pa- 
minte^ti, ,,toata grija cea lumeasca acum sa o lepadam"; iar inima 
vorbind cu El sa salte de bucurie §i de drag >ste inflacarata. Cel ce 
iube^te pe Dumnezeu, pururea sta de vc ba cv El, ca un tata, alun- 




1 



* 









i n 












'■' /' 



t 












P 

A ne milostivirei, cmzimei $i fnvirto^firii inimii 



319 




I i 4 

gind din fiinta sa orice gind patima? (F.q.c. Vol. I, pp. 74—94). 
Trebuie §tiut ca numai a cugeta la Dumnezeu sau a crede, nu in- 
seamna adevarata eredinta §i rugaciune, caci si demonii cred |i 
cugeta la Dumnezeu, dar nu cred cum trebuie $i de rugat nu se roaga. 

cre^tinii drept credincio^i — Pastori §i pastoritl — insotim 

rugaciunile noastre cu anumite semne vazute prin: 

a) Facerea Semnului Sfint^i Cruci drept pefetele noastre. 

b) Metanii mici, adica inchinacinni cu plecarea adinca a cor- 
pului pina ce atingem pamintul cu mina dreapta. 

c) Metanii mari, inchinare pina la pamint cu indoirea genun- 
chilor, prin care cinstim sau adoram- milostivirea Dumnezeiasca. 

& ■ 

d) Ingenuncherea la rugaciune, prin care marturisim: pieta- 
tea, poeainta, micimea si smerenia noastra inaintea A-tot-Puterni- 
cului Dumnezeu. 

e) Prosternarea cu fata la p&mmt, prin care aratam umilinta 
noastra inaintea Bunului Dumnezeu. A§a, prosternati cu fetele la 
pamint, s-au rugat: Moisi §i Aaron (Num. 16 22), Iudit a (Iudit 
9 7), Mintuitorul in gradina Ghetsimani (Mt/ 26 39). 

;f) lncruci§area miiriilor pe piept, marturisind ridicarea laun- 



i i 



trie a a inimii la Dumnezeu. 

* * ^ 

g) Ridicarea bratelor in sus dupa pilda lui Moisi (E§. 17 8—16), 

a ale^ilor Bisericii Vechiului Testament (Ps. 62 5; 140 2; 3 Imp. 8 
22\ 2 Paral. 6 72), a Mintuitorului pe Tabor (Ec. 9 28-29), Sf. Ap. 
Pavel p6runce§te in epistola catre fiul sau sjpir itual Episcopul Timo- 
tei, ca: „Barbatii sa se roage, ridicindu-§i miinile curate" (1 Tim. 2 
8), A§a cu miinile ridicate se roaga §i sfintitii Liturghisitori in anu- 
mite. vremi ale oficierii Dumnezeiestii Liturghii. 

Rugaciunile sint de doua feluri: particulare si commie sau 
publice. v ; 

Rugaciunea particular a este cea f acuta de f iecare credincios, 
singur, sau impreuna cu ai sai, sau cu alti credincio§i, in orice loc, 
in orice timp, eitita sau spusa pe de rost, dupa alcatuirea ficutS. 
in carti de rugaciuni, ceaslov, acatistier . . . O astfel de* rugaciune 
a lacut Mintuitorul pe calea dintre Betania §i Ierusalim (Lc. 11 7). 
De asemenea Sf. Ap. Petru pe acoperi^ul casei din lope (F. Ap. 10 
9), vamesul in Templu (Lc. 18 13), Sf. Ap. Pavel §i Sila in tcmnil.i 
(F. Ap. 16 26), si alti Sfinti in cursul vremilor. 

,'„ Rugaciunea publica este cea facuta cu Preol^ii in comun in Sfin- 
ce le Biserici, in procesiuni §i in felurite locuri. 

i'ugaciunile sint de trei feluri: 

1) Rugaciunea de laudd este aoeea prin care l)in(5CtlVin(;1in, 
laudan po Domnul ?i Dumnezeul nostru ])enhu mi&rirea Lui v.v.w 
ne/riLSuata $i pentru vesnica Eui SlavS. „fn toalr /ilclc l)iii(» Tr 
voi <iui,ila si voi lauda Numele Tan in vra< si in vcacul vr.n uliii. 



* 



520 



Varna a 20-a 



JVbrc este Domnul si laudat foarte, |i maririi Lui nu este margine" 
(I's. 144 2-4). Calatorul prin tari straine se minuneaza si lauda 
locunlc frumoase pe care le intilneste in cale, dar ce departe este 
frumusetea lumii vazute de stralucirea lui Dumnezeu ' Ingerii 
privind nemijlccit nesfirsita Lui Slava, jl lauda si-L binecuvinteaza' 
cintind: ( ,Sfint! Sfint! Sfint !" (Is. 6 3). Asa au cintat laude Mintui- 
torulm-Prunc, de curind nascut la Betleem: „ Slava intru cei de 
sus lui Dumnezeu si pe pamint pace, intre oameni buna^voire" 
(Lc. 2' 14). Ingerii privesc la Dumnezeu „fata in fata", cuprinsi de 
uimire, lar rugaciunile lor se prefac intr-o neincetata cintare de 
lauda. A cinta laude lui pumnezeu este indeletnicirea cetatenilor 
cerului (Ape. 4 8-11), dar si noi pe pamint, cunoscind Slava lui 
Dumnezeu, din cele zidite si din descoperire, sirttem datori mai 
intii sa laudam pe Dumnezeu in rugaciunile noastre. Drept aceea 
Biserica lauda necontenit pe Dumnezeu. Cintarileei: Trisaghionul . -. .' 
Sfint, Sfint,' Sfint Domnul Savaot. . . doxologiile slujite la felurite 
imprejurari, sint pline de laude aduse lui Dumnezeu. Tot cintare 
de lauda este si cintarea Maicii Domnului: „Mareste Suflete al meu 
pe Domnul;.." (Lc. 1 47). 

2) Rugaciunea de multumire este aceea prin care aratam ca ne 
aducem aminte cu multumire si cu dragoste de toate binefacerile 
primite de la Dumnezeu. Dumnezeu ne cere sa-I fim multumitori 
pentru toate bunatatile. Aceasta se vede si dincuvintele'Sf. Ap. 
Pavel: „Neincetat va ruga ti, in toate multumiti, caci aceasta este 
voia lui Dumnezeu in Hristos Iisus spre voi"'(l f Tes. 5 77 — 18). 
Rugaciunea, lui Noe la iesirea dm corabie, a fost de multumire 
(Fac. 8 20). Asemenea si a vechiului Israilla iesirea din Egipt (Es. 
15 1— 21). Dumnezeu adeseori face a inceta bunatatile Sale, pentru 
cei ce nu stiu sa le pretuiasca si nu-I multumesc niciodata. Din 
pncina aceasta, in loc de bunatati, vin asupra noastra. necazuri. 

3) Rugaciunea de cerere este aceea prin care cerem de la Dum- 
nezeu tot ce ne trebuie pentru viata noastra, sau aceea prin care 
il rugam „sa ierte pacatele noastre, ca sa ne izbaveasca de pedeapsa 
si sa reverse asupra noastra Harul Lui eel Sfint, atit in Suflet cit 
si in trup" (M.O. p. II, rasp, intreb. 5). Dumnezeu voieste sa-I 
cerem tot ce ne trebuie; caci fara de rugaminte El nu da nimic 
(lac. 4 2). Dumnezeu vrea sa-L rugam cu staruinta; vrea nu numai 
sa-L rugam, ci chiar sa-L silim, spune Sf. .Grigore DialoguL Negre- 
sit, Dumnezeu stie toate nevoile noastre (Mt. 6 32) si ar putea sa 
ni le implineasca fara cerere din partea noastra ; dar El voieste sa-L 
rugam, ca nu cumva sa socotim bunatatile Sale a fi niste lucruri 
cu care El rte-ar fi dator; ci ca pe niste b'inefaceri, pentru care sa-I 
fim multumitori din inima, cu umilinta si dragoste. Rugaciunea 
Mintuitorului dm gradina Ghetsimani i de pe Cruce; a Sf. Arhi- 



(■'.'' 



. 






'I 






' 






H 



., I 



A ne milostivirei, cruzimei $i InvIrtQfifirii inimii 



§tefan 

59 



321 



-60); a Cre§tinilor care se rugau pentru liberarea din temni^a 
a Sf. Ap. Petru (F. Ap. 1 2 5) , a Sf intilor Apostoli in corabia invaluita 

de furtuna (Mt. 8 25) ^i altele, sint rugaciuni pilduitoare de cerere. 
( Vezi "§i pp. 265 —275, din aceasta carte) . 

Pe linga cele de mai sus, rugaciunea imparatului David: „Mi- 
luie§te-ma Dumnezeule . . . " (Ps, 50), este rugaciunea pentru ierta- 
rea pacatelor, este rugaciunea de indurarea lui Dumnezeu §i de po- 
cainta, Acest psalm se roste^te §i la slujba pentru Sfinta Spovedanie. 



87'/). 



Trebuie a ne ruga la feluritele trebuinte : 
a) La culcare §i la sculare (Dan. 6 77 ; 



h 




20-23) Ps. 54 77; 








b) La ie§irea §i intrarea In casa (2 Lege 6 7). 

c) La inceperea §i lasarea lucrului (loan 5 77; 2 Tes. 3 70; 
15 4^5; 14 11-13] 16 23). 

d) La plecarea in calatorie (Fac. 37-50 ; Lc. 24 13-53; Fac. 
22; 24; Tobit 2^-12). " 

e) La felurite pericole. Patriarhul Iacob, ingrozit de fratele 
sau Isav, s-a rugat lui Dumnezeu §i s-a salvat (Fac. 32 9—12; 35 3). 
Moisi vazindu-se pe sine §i poporul prime jduit, s-a rugat Efomnului 
§i s-au mintuit (E§. 5 22-^23; 22 23; 2 Imp. 22 4-7). Iiilparatul 
Ezechia s-a rtigat in pericole §i s-a mintuit (2 Paral. 32 1—26). 

f) Cind ne simtim atra?i deosebit la rugaciune (Mt. 14 23; 26 
41; 11 7; Lc. 2240; F. Ap. 9 77). ' 

g) In nevoi, Dumnezeu ne ihdeamna a ne: ruga, zicindr „Chea- 
m^-Ma pe Mine in ziua necazului tau, ?i Eu te yoi scoate, $i tu Ma 
vei proslavi" (Ps. 49 16). Apostolii s-au rugat in corabie fiind ame- 



- 



: 



ninta^i de furtuna (Mt. 8 24 —25 ; 14 30) §i Cre^tinii s-au rugat pen- 
tru Sf. Ap. Petru cind acesta era in temnita (F. Ap. 12 5). 

h) In ispite, Mintuitorul ne porunce§te sa ne rugam, zicind: 
„Privegheati $i va ruga^i, ca sa nu cadeti in ispita" (Mc. 26 41); 
iar Apostolul ne indeamna a ne oteli in lupta cu ispitele prin trezvie, 
rugaciuni §i rabdare, pentru a le birui §i a ne incununa (Efs. 6 18 
20; Cols. 4 1-2; 1 Petru 5 5-77; lac. 1 2-4, 12; Ape. 13 8-18; 
14 72). 

i) Orice intreprinderi sau lucrari insemnate, le incepem cu ruga- 
ciune: „Cere de la El (Domnul) ca sa indrepte c&ile tale M , zice Tobit 
(Tobit 4 19): Iisus Hristos S-a rugat inainte §i dupfi ce ^i-;» ;ilcs 
Apostolii (Lc. 6 72), inainte de invierea lui Lazar (loan II 41) j,,i 
inainte de Sfintele Sale Patimi, in gradina Ghetsimani (Lc. 22 -// ' 
42). Sfin^ii Apostoli s-au rugat inainte de alegeroa lui Ma<i;i (V. Ap. I 
24) ?i Sf. Ap. Petru inainte de a invia pc Tavita (F. Ap. 9 40). hVri 
.cilul Ieronim cere inci si mai mull: M ( ind icsim din ras;1 /i. c 



■ ■ 



322 



Varna a 20-a 



* 






el — sa ne inarmam cu rugaciunea, ?i cind ne-am inapoiat sa ne 
rugam inainte de a sta jos". ..../..'. 

j) In tot locul: „tn fot locul stapinirii Lui, binecuvinteaza 
Suflete al meu pe Domnul" (Ps. 102 22). „tn tot locul se aduce 
tamiie Numelui Meu" (Mai. 1 77). Mintuitorul Se ruga in Templu 
si in sinagoga, in loc pustiu si in munti, in foisor si in gradina Ghet- 
simani, in alte locuri si pe Cruce. Iacob Patriarhul isi facea ruga- 
ciunea pecimp, Daniil Proorocul in groapa cu lei, Sfintii Apostoli 
Petru si Sila in temnita culcati si ineatusati in lanturi, unde au zgu- 
duit inchisoarea din temelii (F. Ap. 16 25-26). Dumnezeu primeste 
sa I se graiasca in tot locul (F. Ap. 17 24), dupa cum aminteste 
Mintmtorul femeii Samarinence (loan 4 23). Deci, ne putem ruga 
oriunde. Dumnezeu nu fine seama de nici un fel de loc, .pentru ca 
El cere doar inima cucernica. ; 

1) Locul eel mai hotrit si mai ales pentru rugaciuni este Sf. 
Biserica sau Casa lui Dumnezeu. „Casa Mea, Casa de rugaciune se 
vachema..." (Mt. 21 13). 

Foloasele rugaciunii sirit multe si variate. Fericitul Augustin 
ne spune ca rugaciunea este cheia vistieriei Darurilor Dumnezeiesti 
incit de la Dumnezeu poti dobindi orice lucru bun prin rugaciune. 
insusi Mintuitorul fagaduieste acest lucru, cind zice: „Toate cite 
ve|i cere in rugaciune, crezind, veti .lua" (Mt. 21 22). Si iarasi: 
„Cereti si vi se va da voua" (Mt. 7 7). Asadar, cind ne aflam in strim- 
torare, sa alergam la sprijinul lui Dumnezeu; ca El ne va ajuta, 
asa cum a ajutat pe Sfintii Apostoli in timpul furtunii de pe mare 
(Lc. 8 24). De aceea, eel ce se indaratniceste si nu vrea sa roage pe 
Dumnezeu in primejdie, nu are drept sa se plinga. 

Dumnezeu nu implineste totdeauna si numaidecit rugaciunea 
noastra. Monica, mama fericitului Augustin, s-a rugat 18 ani la 
Dumnezeu pentru intoarcerea fiului ei la Hristos. Dumnezeu Se 
lasa de multe ori rugat, pentru ca rugaciunea noastra s£ fie facuta 
cu tot dinadinsul, dindu-ne prilej sa cinstim dupa cuviin^a darurile 
primite. Deci, de voim cu adevarat sa ni se implineasca rugaciunea, 
sa ne rugam cu atit mai mare staruinta si caldura, cu cit Dumnezeu 
intirzie cu implinirea cererii noastre. Asa facu Hananianca. Cu 
cit Mintuitorul n- o asculta, o distanfa, o indeparta, ea mai fierbinte 
se ruga, pina ce a fost ascultata, si fiica indracita i s-a vindecat 
(Mt. 15 21-28). Asa a facut orbul din Ierihon: cu cit Mintuitorul 
Se iacea ca nu-i i< in seama rugaciunea, cu atita el striga mai tare: 
„Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma", pina ce a fost vindecat 
de orbirea sa (Lc. 18 38). 

_ SA NE RUGAM. A trecut umbra legii vechi si a ,venit Legea 
Darului. Au incetat jertfirile animalice. Numai o unica jertfa s-a 









.1 . 



V- 






' J 









" 






1 



l hM 



ft 



4 1 



I 



' 



A ne milostivirei, cruzimei §i invirto^rii inimii 



323 



legiuit, Jertfa cea fara de singe, jertfa laudei, a mlntuirii §i a ruga- 
ciunii, Jertfa Trupului §i Singelui Mintuitorului nostru Iisus Hristos. 
Prin aceasta laudam, binecuvintam, ne inchinam, slavim, mul^u- 
mim, slujirn §i ne rugam Dumnezeului nostru. A venitHarul, a 
venit Mintuitorul lumii, Care prin cuvint a legiuit lucrul rugaciunii: 
„Privegheati §i va rugati ca sa nu cSdeti in ispita" (Mt. 26 41). El 
ne invata impreuna chipul rugaciunii! „Tu cind te rogi, intra 
in camara ta, ?i incuind u§a ta, roaga-te Tatalui tau in ascuns" 

nostru Carele e§ti in ce- 




(Mt. 6 6), §i cuvintele rugiciunii: 

ruri . . . ". Pentru a ne indemna la rugaciune, El Insu§i S-a rugat, de§i 
ca Dumnezeu ce era nu avea trebuinta de rugaciune, ast fel, uneori 
numai Singur suindu-Se in munte, S-a rugat, alte ori in alt loc oare- 
care S-a rugat, altedri in Betania, alteori mergmd putin, Se pros- 
terna cu Fa|a la pamint, alteori i§i pleca gehunchii la pamint. De 
asemenea in vremea Patimii Sale, ridicindu-Si ochii Sai la cer, 
S-a rugat ?i cirid era spinzurat pe lemnul Crucii: „Parinte — a zis — 
iarta-le lor. . ■..". (Lc. 23 34). Inca ?i in ultima clipa a vietii Sale pa- 
minte§ti S-a rugat : „Parinte, in miinile Tale incredintez Duhul 
Meu", dupa care §i-a dat Sufletul. Acestea toate au suit datoria 
rugaciunii, incit aceasta, insotita de dreapta credinta |i /faptele 
bune, desavir§e§te toata datoria cea cre§tineasca. 

Multi nu baga seama de d^torie, dar la datorie sa adaoge §i 
trebuinta rugaciunii. In vremea necazului §i a primejdiilor unde 
inaltam miinile noastre? La cer. La fiecare neputinta §i ticalo§ie, 
unde ridicam ochii? La cer. In vremea nevdii pe cine chemam? 
Pe Dumnezeu. Si ce strigam? Doamne, mirituie§te-ma. De crezi cu 
adevarat ?i f aci fapta buna, fiindca nici un lucru bun nu poti sa faci 
filnl de Dumnezeu, pentru ca El este Cel ce ?i pe vointa ta o impu- 
1crnice§te, ?i pe lucrarea ta o spore§te, ai absoluta trebuinta ca si-L 
i>l*\ pe El sa a§eze picioarele tale pe piatra dreptei credin^e ?i a 
faptei bune, §i sa indrepteze pa?ii tai in calea lucrarii bune. De 
/aci in adincurile pacatului ~ fiindca nimeni altul, fara numai 



i 






\ 



Unul Dumnezeu poate sa te scoale pe tine — se cuvine tie sa alergi 
la El ?i sa ceri mila Lui. Fara de rugaciune nici iertarea p&catelor 
nu dobindim, nici Taine nu savir^im, nici de ajutorul ?i Darul lui 
Dumnezeu nu ne invredriicim . . . (K.E.D. o.c. pp. 142— 3). 

. t RUGACIUNILE FOLOSESC MULT $1 PE pAcAtO^I. Prin 
rugaciune p&c2.tosul ci^tigi iertarea ^i din pacatos ajunge dropt. 
Tilharul nistignit impreuna cu Hristos numai atit a rugat pe Min- 
tuitorul: „Pomene$te-mS, Doamne, cind vei veni in fmpftnltia Ta" 
(Lc. 23 42), ?i Hristos 1-a iertat. Oilindu-so, vam(^ul-a rostil imniar 
acvHtr dnci ruvinfe: M Dumn<»zrule, niilosliv fii mic |>A< alnsului" 
.si s a tutors Ittrircptut la casa sa (Lc. 18 /,/) ; iar linpftmtul David, 



324 



Varna a 20-a 



A fie milostivirei, cruzimei $i InvIrto$arii inimii 



323 




-am 




mustrat f iind pentru paCat de Natan, a grait •■ 

^i Domnul l i iertat (2 Imp. 12 12-13). Cel ce se asterne la 

i 

I iar eel 




Augu 



pune capat 




rugaciune 

ce pune capat rugaciunii, incepe a pacatui". 

Rugaciunea face dintr-un pacatos un drept, pentru ca prin ea 
se cistiga darul pocamtii fi al intoarcerii la Dumnezeu. Painintul 
cocit se apye mai mult de soare, cu atit primeste mai multa 
lumina si caldura t; iar noi*. cu cit ne apropiem mai mult de Iisus 
Hristos pnn rugaciune, cu atita dobindim mai multa lumina si 
: V u f e * e - Rugaciunea coboara asupra noastra Duhul Sfirit si lumineaz'a 
-cele dinauntru ale noastre. Aceasta lumina s-a lasat vazuta in afara 
de multrSfinti, in timpul rugaciunii. De pilda, fata lui Moisi stra- 
lucea de lumina cmd s-a pogorit de pe munte, unde graise cuDum- 
nezeu (E ? . 34 29 -30) ; iar Sf. Simeon noul teolog (+1022), se arata 
uneori, in timpul rugaciunii, iqconjurat-.de o lumina stralucitoare 
care-i patrundea m chip uimitor carnea ? i madularele. Rugaciunea 
patrunde Sufletul ca o roua cereasca, care-1 insufleteste si impros- 
pateaza, asa precum plantele racorite noaptea de roua dobindesc 
puterrnm. Deci, rugaciunea este folositoare nu numai pentru eel 
ce traieste dupa voia lui Dumnezeu, ci §i pentru eel ce se zbate sa 
paraseasca drumul pierzarii. 

Rugaciunile folosesc mult si p e drepfi, pentru ca ii ocroteste 
si-i fereste de ispita pacatului. Ispita este lucrul diavolului. Ea 
mtuneca mintea si slabeste vointa. Rugaciunea, dimpotriva, alunga 
ispitele, lumineaza^mintea si intare ? te vointa: „ Rugaciunea -zice 
bt. loair Crura de Aur - lucreaza ca apa asupra focului; este ca o 
ancora de ^mmtuire pentru Sufletul in primej die sa- se innece. De- 
monu vazindu-ne stind la rugaciune fug repede, ca hotii ce dau 
cu ochii de soldati cu sabiile Scoase. Cel drept ajunge prin 'rugaciune 
la viata foarte T imbuhatatita. Cel ce se roaga bine, stie sa traiasca 
cmstit (Om. Il-a despre Ana). „Cine se aseamana se aduna . . . dar 

ta ?i vietuirea 
asemanare) se asea- 



• 
*> 



.' <i 



' ■ 



m-'« 



} 



. 









,i ■ 



s. 






it! 



§i cine se aduna (cei rai cu cei buni, urmindu-le 
crestineasca, se fac buni pina la o " " 




i , 



mana" 



' 



graieste intelepciunea poporului, iar cel ce graieste ne- 
contenit cu Dumnezeu, oglindeste in el desavirsirea. Deci, ruga- 
ciunea alunga ispitele fi^ndca este pavaza de care se fring sagetile 
aprmse ale vrajmasului. 6 6 , 

Rugaciunile, pentru a fi primite la Dumnezeu, trebuiesc f acute 
in duh si adeyar (Joan 4 23-24), in Numele Mmtuitorului nostru 

Jjffi J S 1St ^ S , (Ioan 16 23 )> cu mintea mtreaga si evlavie (Is. Sir. 
18 23; E? 3 5), cu staruinta (Lc. 11 5-13; 18 2-7; Mt. 15 23-28; 
Lc. 18 35-39; Iudit 7-9; 4 Imp. 18; 19; 2 Paral. 32; Is. 37), 
cu mima curata (Ps. 50 11; loan 9 31; Lc. 18 13), cu supunere la 
voia lui Dumnezeu si zdrobirea inimii (Ps. 50; 38 17; Is. Sir. 35 



IS; Dan. > 18), cu toata increderea fieasca (Lc. 11 2; Mt. 21 22- 
F. Ap. 10 2). 

f Rugd< lunile se fac: dimineafa, la amiaza si seara, unii fac 
/ilnic cele „Sapte Laude", dar noi trebuie a ne ruga intot- 
d<>auna. „Vorbeste lui Dumnezeu multe — zice Sf. Efrem Sirul — 
>i oamenilor putine. Cind intinzi mina la lucru, gura sa cinte, min- 

a .... «X *~ — ^ ' -. _ - 1_ _-w 1 _v j> r- A w JL 



gura 



A* 



immindu-Se izgone§.te pe dracri §i sfinte§te pe cmtatorul de psalmi../'. 
Dimineata, la seularea din somn, sa ne rugam lui Dumnezeu 
multumindu-I ca ne-a oerotit peste noapte; apoi sa-1 rugam sa ne 
|)az(^asca §i in timpul zilei de toata reaua intimplare p de pacat, 
V sa binecuvinteze munea ee urmeaza sa o facem/ Dimineata, indat a 
cv ne-am sculat diii pat, pe nemincate, sa facem rugaciunea stind 
in picioare sau in genunchi, dupa cum ne vine mai bine ; o incepem 
cu trei metanii mari §i mai facem metanii mari §i cind ne rugam 
pentru parinti, frati, etc.. . . Ziua este ca o viata in prescurtare: 
dimineafa e na§terea §i copilaria ; priinele ceasuri ale zilei e tineretea ; 
amiaza §i dupa amiaza e barbatia, care se apleaca ) putin cite 
putin, pina ce cade seara peste anii incarurititi ai batrinetii zilei. 
Cind ma trezesc din somh e ca'^i cum a§ f i ie^it din noianul somnului 
])rintr-o noua zidire, ?i incep viata pentru o alt S zi. Cea dintii clipa 

a acestui nou ineeput, cre§tinul o ihchina lui JDumnezeu, cerindu-I 
l)inecuvintare. ■ * 

Israelifii in pustie aflau mana numai dimineata, inainte de rasa- 
ritul soarelui, iar noi dobindim binecuyintarea lui Dumnezeu, de 
ne vom ruga Liii, dimineata la rasaritul soarelui (In^. Sol. 16 28). 
Diminea{a e timpul cel mai prielnic pentru rugaciune. ..Dimineata 
vei auzi glasul meu" (Ps...5 3), adica glasul rugaciunii.de dimineata, 
!>(> care trebuie sa-1 facem auzit (loan 5 >30), de indata ce ne sculam 
din somn. „ Inainte de a va spala, curatiti-va inimile alergind la 
rugaciune" — indeamna Sf. loan Gura de' Aur pe ascultatorii sai 
(Om. la Ps. 5, p. 546). • . ' ' 

La amiaza. Un pagin, imparatul Filip al Macedoniei, pusese pe 
un rob sa-i spuna in fiecare dimineata: „Filipe, aminteste-ti ca esti 
om !" A fi om, nu dupa intelesul pagin, ci dupa credin^a ce-o martu- 
usesti, adica crestin, inseamna ca trebuie sa-^i aduci aminte ca 
soscste sorocul de la amiaza, ora douazprezece: ora in care Iisus a 
fost rastignit pe Cruce; opreste-te, conteneste-t:i tot zbuciunml. 
Daca la aceasta ora esti atit de cuprins de nevoile vietii, incit \ re- 
mea nu-ti ingaduie sa stai mai mult de vorba cu Dumnezeu, o ruga 
.iune, scurta, facuta din inima, cu toata cftldura, sa n1scurnper(> 
graba si lipsa unei rugaciuni mai indelungale. 

Seara sa multumim lui Dumnezeu penlru jl)unal;\|ile primite 
in timpul zilei, rugindu-L sit ne ierte greselile f; v ic'ut«> peste zi si s;l 



326 



Varna a 20-a 



* 



4 * i 

ne ocroteasca §i in timpul nop^ii. Mintuitorul prelungea adesea 
rugaciunea de seara pina tirziu in noapte. 

Moartea i§i trimite solia de cele mai multe ori noaptea, ca sa 
cheme la Divaniil de Judecata al lui Dumnezeu ; de. aceea rugacux- 
nea de seara graie^te in adevar despre moartea zilei, dar ?i despfe 
cele ale niortii noastre. Astfel, rugaciunea de seara e prilejul de 
cercetare a eugetului' pentru ajungerea la desavir?ita pocainta. 
Sa se cerceteze tot cre§tinul in fiecare seara nu numai de ci§tigul 
material de peste zi, ci $i de cum s-a ingrijit de Mosul Sufletului 






sau. 



Dumne 



hrana pe care Elne-a dat-o §i sa-L rugam sa ne fereasca de pacatul 
imbuibarii, Mintuitorul multume§te Parintelui Ceresc inainte si 



dupa masa (Mt. 15 36). Daniil in groapa cu lei a multumit indata 



1 



satura 



ru nrana ce 1 s-a trimis pnn Ingeri. „Cind vei minca §i te vei 

ia aminte de tine sa nu se ademeneasca inima 



zice 




ta. ?i sa uiti pe Dumnezeu ' (2 Lege 1177 







1 > 



t ' * 



i\\ m 



Rugaciunea inlacrimata 
Dintr-o inima curata 
Catre Tatal Cel din ceruri 
Cind ea este inaltata, 
Totdeauna-i auzita, 
Totdeauna-i ascultata! 



roagA: bolesc. slAbesc 






* 



FICA, MOR iNDOI „_, „ __„ v . „„ 

pot a se mintui. Cei ce nu se roaga, nu au nici o put ere in lupta cu 
ispitele. Ei sint ca un bsta§ fara arma, ca o .pas&re fara aripi, ca 6 
marina fara aburi, ca o trestie care se pleaca incotro bate vintul. 
Cei ce nu se roaga sint asemenea dobitoaeelor, sint ni§te morji in 
morminte umbiatoare (Mt. 8 22; Lc. 9 60; 15 24, 32; Efs. 2 7; 
5 74 ; 1 Tim. 5 6 ; Ape. 3 7), sint morji gata, sint c£ un pe§te pe 
xiscat — zice Sf . loan Gura de Aur — ca un om care nu prime§te 
nici o hrana. Daca Mintuitorul a petrecut nopti intregi in ruga- 
ciune, „noi ce trebuie sa facem ca sa ne mintuim?" '■— intreaba Sf. 

Ambrosie al Mediolahului. Ne spune chiar Mintuitorul ce sa facem : 

Sa staruim in rugaciulie(Mt. 26 41 ; Lc. 11 5-13; 18 1-8; 21 36). 

Lajugaciuni staruitoare ne indeamna §i Apostolul, zicind : „Neince- 

tat va rugati, . ." (1 Tes. 5 17—25; comp. F. Ap. 10 2; Efs. 6 18; 

lac. 5 17—18). 



■ 



r v 



De la Dumnezeu po^i cere 
Tot ce vrei, sa-ti fie bine. 
Dar isprava faptei bune, 
Cere-o numai dc la tine. 






A no mile stivirei cruzimei §i inv!rto§firii inimii 



327 



In rugAciuni sA cerem ce ne folose^te, nu ce 

NE PRI1V.:EJDUIESTE. „Cautati - zice Mintuitorul - mai intii 
Impar&tia lui Dumnezeu ?i dreptatea Lui, §i acestea toate (adica 
mincarea, bautura §i imbracamintea) se vor adauga voua" (Mt. 6 
33). Sau, cu alte cuvinte: ,,fn rugaciunile "voastre cereti bunatatile 
cerc§ti §i foarte insemnate, ca primindu-le drept cere^ti, si mo^te- 
\\\\\ Imparatia Cerurilor, ca primindu-le drept insemnate, sa va 
hucurafi de cele mai mari bunatati; iar bunatatile pamintului, mici, 
de care aveti trebuinta din pricina nevoilor trupe^ti, Tatal nostru 
v\ le va adapga pe masura tfebuintelor'' (Qrigen, 14 2). „Cere£i 
bunatatile viitoare — zice Sf. loan Gura de Aur ~- §i veti primi 
si bunatatile de acum. Nu doriti lucrurile de aici, ca le Veti avea 
ncgre^it" (Om. 22 la Mt.). Cel ce cauta bunatati cere^ti, dobinde^te 
nrgre^it $i pe cele pSminte^ti. Imparatul Solomon a cerut intelep- 
(inne, spre a eirmui bine poporul lui Israil, iar Dumnezeu- i-a dat 
nu numai intelepciune, ci §i prisos de bunatati paminte§ti (3 Imp. 



\\ 7 — 13). Deci, trebuie sa ne rugam pentru 




trebuincioase Viet i i , 



atit perttru noicit §i pentru altii, dar sa tinem seama ca nu cumva 
sa cerem lucruri care sa priveasca rel^le noastre inclinari, ca Dumnc- 
/.eu nu asculta asemenea rugaciuni (lac. 4 3). Cine cere lui Dumne- 
zeu bogatie, dregatbrii, slava de§arta, ori altele de a^estjfel, nu cauta 
inarirea lui Dumnezeu, ci lucruri trecatoare ; . acela injose^te pe Dum- 
nezeu, Domnul si Stapihul, la treapta de slujitor al poftelor lui, 
al zgirceniei lui, al vietii lui desfrinate. A^a dar, cum ar putea sa-1 
asculte Dumnezeu? (Sf. I. Hrisostom, Gm, 19 la Mt.). Sa nu cerem 
de la Dumnezeu ce vrem noi, ci ce vrea El. . . (Spic. ad. §i prel. 
(I.I.C.O.c.c. pp. 202^223). 

Acum, dupa ce am vorbit §i am vSzut ce este credinta $i nadej- 
(Ica, sa inaintam cu ajutorul lui Dumnezeu §i sa vedem ce este dra- 
f;ostea. r \ , ■ ' . , . 

:M9) Nu m-am silit a aprinde in mine focul dragostei Sfinte ? (d) 






(I) TKOLOGALA VIRTUTE A DRAGOSTEI. Dragostea sau 
iubirea adovaratft, sfinta, infiacarata, sincera... este a treia stnl- 
lueila virtute teologica, absolut necesari tuturor crojtinilor ^i bine- 
lui comun. Virtutea aceasta a dragostei de Dumnezeu este adeve- 
rita dc Tnsu^i Mintuitorul ca cea mai insemnata dint re loate, zicind: 
,,Sa iubej^ti pe Domnul Dumnezeul tan cu toala inima ta, en lot 
SullHul tfiu, cu tot cugetul tilu $i cu toala j)iiterea la. Aceasta eslr 
marea ^i cea dintii porunea" (Mt. 22 37; Me. 12 30; I.e. 10 27— 28\ 
2 Lege 6 5; 10 12; 30 6). 

Pun dragosle ne indreplani tot Sufletul spre Dinnne/eu v 1 

cflutftni sjI ne unim eu ICI, sa ne eontopim eu I'l. Siin|irea iirtMslii 






328 



Vama a 20-a 



A ne milostivirel, cruziinei fi Invtrto$ftrii inlmll 



329 



este tot ce poate fi mai inalt si mai frumos.'Ea depaseste cu mult 
orice fel de dragoste omeneasca indreptata catre semenii nostri si 
patrunde in Siiflet pina in adincul lui, f acindn-1 in stare de orice 
jertfe, cum spune Sf. Ap. Paveh „Cine ne va desparti pe noi de 
dragostea lui Hristos? Necazul, sau strintorarea, sau pfigonirea, 
sau foamea, sau golatatea, sau primejdia, sau sabia? Precum este 
scris: „Pentru tine sintem omoriti in toata. ziua, socotitu-ne-am ca 
niste or rinduite spre junghiere. Dar toate acestea le biruim cu pu- 
terea Celurce ne-a iubit. Sint insa iricredintat ca nici moartea, nici 

erii, nici Ince 



viata, nici 

9 V 




, nici 




, nici cele de acum, 



nici cele viitoare, nici inaltimea, nici adincimea, nici alta faptura 
oarecare, nu poate sa ne desparta pe noi de dragostea lui Dumnezeu 



cea in Hristos Iisus y Domnul nostra' (Rom. 8 35—39). Minati de 
aceastl netarmuita dragoste catre Duriinezeu, Sfintii ?i'Martirii 
Crestini nus-au dat inapoi nici chiar de la moarte, atiinci cind li se 
cerea sa se lipseasca de eel mai mare bun al vietii lor: dragostea de 

Dumnezeu, pe care o puneau mai presus de dragostea de parinti, 
de copi, rude, prieteni, etc. 

SFlNTA PERPETUA IUBESTE PE DUMNEZEU MAI 
PRESUS DE ORICE DIN LUMEA ACEASTA! O mareata pilda 
de iubire catre Dumnezeu ne da Sf. Perpetua. Ea traia in cksatorie 
fericita, fi tocmai era mama unui copil, cind fu pirita la guvernato- 
rul pagin din Cartagina ca ar fi cre^tina Pe vremea aceea: insa aceasta 
era o crima vrednipa de moarte. Pentru aceasta, paginul dadu po- 
runca sa fie aruncata numaidecit in ilichisoare. Atunci se duse la 
ea in inchisoare batrinul ei tat a, care era pagin, §i o ruga chiar in 
genunchi, sa nu-i faca lui §i familiei lui ru§inea de a se dedara cres- 
tina. Perpetua §tia bine ce era ea datoare ca fiica tatalui ei ?i ca 
cre^tina Mintuitorului ei. De aceia declara tatalui ei, cu respect si 
dupa cuviinta, dar hotarit: ,,Cre$tina sint" . . .sint crestina tata || 
Dumnezeul nostra^ Hristos, zice: ,,Cine iube§>te pe tata mai mult 
decit pe Mine, nu este vrednic de Mine". El pleca nemingiiat §i 
aduse pe mama. Amindoi intrebuinteaza toate mi jloacele pe care 
le pot intrebuinta un tata §i o mama', pentru a zdruncina hotarirea 
in copilul lor: rugaminti, fagaduieli, lacrimi, apel la iubirea de tata 
?i de mama care i s-au aratat din copilarie, la cinstea familiei, la 
durerea §i mihnirea pe care le-ar produce-o osindirea ei la moarte. 
Dar Perpetua ramase statornica, $i repeta: Sint crestina, iubiti 
parinti, §i Mintuitprurnostru spune: „Cine iube§te pe tata sau pe 
mama mai mult decit pe Mine, nu e vrednic de Mine V* Ei bine, din^ii 
s-au dus ?i s-au inapoiat a treia oara cu cea mai grea ispita pentru 
Perpetua; i-au adus copilul ei, in virsta numai de citeva luni, i 1-au 
pus la inima §i apoi au inceput a asalta (a cSuta sa invinga) inima 



■ 






I 



* i 






(■ 



i 



. .8 






» 



■ 



/ 



1 



oi de mama ca sa nu se arate atit de cruda si sa-si paraseasca copilul, 
care n-ar putea trai fara ea si ar trebui sa moara. Aceasta era o 
/.>rea incercare pe care Perpetua o avea de trecut, dar pe care ea 
1 otu?i a biruit-o. Cu toata iubirea de mama a strins in brafe copilul 
ei gingas si fara ajutor, apoi plina de curaj si cii tarie, 1-a dat inapoi 
parintilor ei si a spus pentru a treia oara: „Sint crest.ina iubiti pa- 
rinti si Dumnezeul ?i Mintuitorul meu spune : „Cine iubeste pe tata 
sau pe mama, pe fiu sau pe fiica, mai mult decit pe Mine, nu este 
vrednic de Mine". Ce asalt greu era insa acesta asupra unei inimi 
crestinesti! Ceea ce o indurera mai cu seama, era, ca batrmul ei 
tata, pe cind o ruga in genunchi sa se lepede de Crestmism, a fost 
lovit de un paznic cu un bat peste cap, de i-a dat sirigele. Dar Per- 
petua ramase tare. Ea stia bine ca Acela Caruia ea, o data cu viata 
ei, ii jertfise toate, ii va rasplati insutit. Iubirea ei catre Dumnezeu 
a biruit iubirea catre copil, catre parinti, catre intreaga familie, 
catre toate bunurile. Aceasta este iubirea catre Dumnezeu mai 
presus dp orice. .. (C.T.M.o.c. pp. 374— 5). 

' Iubirea creaza totvtl 

Inflorefte minunat 
, Rodul ei ramine vesnic 

Nu se pierde niciodat! 

DRAGOSTEA DE DUMNEZEU E MAI PRESUS DE CRF^ 

._. De ce? Pentru ca merge mai departe decit 
ele, merge la infinit. Prin credinta, credinciosul primeste si-si insu- 
§es'te adevarurile mintuitoare descoperite de Dumnezeu ?i propo- 
vaduite de Sfinta noastra Biserica Ortodoxa; prin nadejdieasteapta 
cu deplina incredere qa Dumnezeu saaduca la indeplinire tot ce 
i-a fagaduit pentru mintuirea sa, prin dragoste insa, el intra in cea 
mai strinsa c'omuniune de via|a cu Dumnezeu, il imbr&tiseaza cu 
toate puterile Sufletului sau §i-I implineste voia Sa cea a-tot-Sfinta, 
precum citim in Sf. Scriptura: „Dumnezeu este dragoste si eel ce 
petrece in dragoste, petrece in Dumnezeu §i Dumnezeu in el' (1 
loan 4 16). 



DINTA SI 




Credinta adevarata ne face sa cunoastem pe Dumnezeu. Prin 
adevarata nadejdie tindem mereu catre El. Prin dragoste adevarata 
insa, ne apropiem de Dumnezeu, ne unim cu El, ne vedem patrunsi 
?i inflacarati de Fiinta lui Dumnezeu, ne silim a viet> ingereste 
desi sintem inca in trup. Deosebirea dintre primele dona virtual si 
<lragostea de Dumnezeu, e cam aceia dintre dorint,;! si infaptuire. 
Dragostea, in int,eles mai larg, este tinderea omului spre tot ce e 
bun si frumos sau vrednic de dorit. Aceasta nazuint.a este sadila 
<U- Tnsusi Dumnezeu in fire;, oinului, la crcare, ^ <l«- ;u «•<•.. se mim-sl.- 
dragoste fireasca. In tcineiul acestei nazuin^c omul linde din fin- 



330 



Varna a 20 -a 



-\ 



spre Dumnezeu, Creatorul ?i Sustinatorul sau, socotindu-L bunul 
sau eel mai mare. 

Dar cum, prin pacatul stramo§esc, firea omului a fost slabita 
in puterile ei, apoi numai cu dragostea fireasca omul nu poate lucra 
nimic. pentru mintuirea sa, cum adevere^te lnsu§i Mintuitorul,. 
zicind: „Fara de Mine nu puteti face nimic*' (loan 15 5). De aceea,. 
pentru mintuirea sa, cr;e§tinul are neaparata trebuintS de dragoste,. 
care sa lucreze cu putere de sus^ adfca de dragoste suprafireasca,. 
de dragoste cre§tina, sau de dragoste ca virtute religioasa. Dragostea: 
cre^tina este puterea DumnezeiascS revarsata prin Sfinta Taina a 
Botezului in Sufletul cre§tihului| prin care acesta are nazuinta adinca 
'§i curat a catre Dumnezeu, bunul sau eel mai malt, dore§te din toate 
puterile Suf let ului unirea cu El §i are vointa hotarita de a implini 
vpia Lui a-tot-Sfinta, jeftfind, in caz de iie\ bie, orice bun pamin- 
tesc. Dragostea cre§tina este de^la Dumnezeu (1 loan 4 7), §i este 
data cmului in dar; precum spune Sf. Ap. Pavel: „Dragostea lui 
Dumnezeu s-a vSrsat in inimile noastre prin Duhul Sfint, Gel ce 
S-a dat noua" (Rom. 5 5). 

Dragostea este cea mai mare virtute, am putea spune chiar : 
singura virtute a cre^tinului, fiindca toate celelalte virtu^i traiesc 
cu adevarat §i rodeSc binefacator in viata fcre§tinului numai cind 
sint luminate §i incalzite de caldura arzatoare a dragostei. Ade- 
varul acesta il arata atit de minunat Sf. Ap, Pavel in acel pe drept 
numit: „Imn al dragostei creatine", zicind: „De a$ grai in limbi ;.".: 
omene§ti §i ingere§ti, iar dragostea nu am, facutu-m-am arama suna- 
toare §i chimval rasunator. De as avea proorocia |i de a$ §ti toate 
tainele §i toata §tiihta, si de a$ avea toata credinta, inert sa mut 
§i muntii, iar dragostea nu am, nimic nu sint. Si de "a§ imparti toaLta 
avutia mea §i de a§ da trupul meu sa-1 arda, §i dragoste nu am, 
nici un folos nu-mi este, . . Acum ramine: credinta, nadejdea, draT- 
gostea, acestea trei; iar mai mare dintre acestea este dragostea" 

(1 Cor. 13 1-3, 




i 



Deci, dragostea este mai presus de toata §tiirita §i cuno^tinta,. 
este mai mare chiar decit celelalte doua virtuti religioase: credinta 
$i nadejdea. Fara puterea dragostei, credinta slabe^te, caci credinta 
„lucreaza prin dragoste" (Gal. 5 6) ; iar nadejdea fara dragoste se 
ofile^te §i scade mereu. Dragostea este cea mai mare decit celelalte 
virtuti: 1) Prin izvorul ei, care este Dumnezeu. Caci Dumnezeu. 
fiind El Insu^i „dragpste" (1 loan 4 8), din nemarginita dragoste a 
creat lumea cu toate fapturile din ea, §i astfel dragostea s-a aratat 
mai intii in lume §i sala§luie§te in Suf letul omului de la inceput; 
2) prin roadele si puterea ei, caci „dragostea este plinirea legii 



u 



(Rom. 13 70), §i 3) prin durata ei. Credinta §i nadejdea lucreaza 
numai in via^a aceasta paminteasca. In viata de dupa moarte 



-* 



*h 



i 



\ , 



\ 






$ 



f-m 



I 

'J 



m 



f 



*i 









, f 






A ne. mllostlvirei, cruzlmei v» lnvlrto.ynrll Inlmli 



:m 



* 



ins& ele vor fi implinite, cici cre?tinul nu va mai avea nevoie si 
creada in Dumnezeu, pentru ca il va vedea, nici sa nadajduiasca 
in El pentru ca il va avea. Dragostea insa ramine si atunci : ea 
„nu piere niciodata" (1 Cor. 13 8), este vesnica, fiindca Insusi Dum- 
nezeu Cel vesnic este dragoste... (I.C.O. o.c. pp. 345— 7). 

J I ii 



Iubirea 



i 



De-ai avea toata stiin^a 
De sub cer toata credinta 
Cit sa mu^i la munti fiin^a 

Numai c-o zimbire 
Nu esti facia nici suspin 
Nici durere nici alin 
Esti ca eel mai aspru spin 

Daca n-ai iubire ! 

i. ^ 

Dd frai da averea toata 

din 





cei lipsiti din gloata 
.~ti fie-ntins pe roata 
Ori adus jertf ire 
Nu esti nici ihacar pitic 
Esti sub *§tele eel mai mic 
E^ti nimic, nimie, nimic 
Daca n-ai iubire! 



Po^i pamintu-n miini sa |il, , 
Poii sa mori §i po^i sa-nvii, 
Pofi om mare ca sa f ii 

§i stapin pe fire! 
Poti sa scazi si pot;i sa crest i, 
Po^i vorbi in, limbi eeresti, 
Dar sa stii, nimic nu esti 

Daca n-ai iubire! 

L * 1 

Pot.i sa stii sa scapi de rele 
Po^i sa stii sa numeri stele 
§i din lume toate cele 

Sa le ai in stire! 
E?ti un clopot de arama 
Un tun groaznie ce darima 
§i-o minie ce sfarima 

Daca n-ai iubire! 

*\ * i 

DUMNEZEU ESTE DRAGOSTE. Intr-o Biserica, deasupra 
Altarului erau scrise cu litere mari: „Dumnezeu este dragoste". 
Un om cam aitietit de bautura, intr-o seara intra, acolo, fund usa 
descuiata. Cind a impins usa si a putut privi inauntru, a vazut 
inaintea lui, filfiind in slove de foe, cuvintele: ...Dumnezeu este 
dragoste". Dar indata trase usa ? i pleca bodoganind. El spunea: 
..Dumnezeu nu este dragoste. De ar fi Dumnezeu dragoste, m-ar 
i'ubi si pe mine. Dumnezeu nu iubeste un ticalos ca mine". In mm- 
<<<a lui insa nu incetau de a rasuna cuvintele: i.Dumnezeu este 
dnigoste!" ..Dumnezeu este dragoste!" ..Dumnezeu este dragoste!" 
Dupa o bucata de drum s-a intors, a intrat iar in Biserica si s-a 
asczat intr-un colt, unde adormind, 1-a apucat dimineata. Cind 
lVeotul veni la Sf. Biserica, 1-a gasit pe acesta plingind ca un copil. 
„Ce ai?" 1-a intrebat Preotul. „A fost in cuvintare ceva care lea 
atins?" „Dar n-am auzit nici o vorba din cuvintarea dumitalc", 
a fost ra'spunsul. „Bine, dar atunci ce ai?". ..Cuvintele a< «>lca cle 
sus" a zis el, si arata spre cuvintele de foe: JDumnezeu este (Ira 
goste". Atunci Preotul a luat Sf. Scriptura, a stat pe un scaun 
si i-a aratat din aceasta carte calea vietii... ?i omul de atunci a 



383) 



„Dumnezeu este dragoste, §i eel ce petrece in dragosi(% prt 



II'IT 



in Dumnezeu |i Dumnezeu in el. . . Aft de mult a iubit Duinmvni 



; 









X\2 



Varna a 20-a 



." 



lumea, incit ?i pe Unul-Nascut Fiul Sau L-a dat, ca tot eel ce crede 
in El sa nu piara ci sa aiba viata vesnica... In ce chip se inso- 
teste flacaul cu fecioara, Cel ce te-a zidit Se va insoti cu tine, si 
in ce chip mirele se veseleste de mireasa, asa selva v'eseli de tine 
Dumnezeul tau" (1 loan 4 16; loan 3 16; Is. 62 5) 

Dragostea crestinului trebuie sa se indrepte intii 'catre Dumne- 
zeu, catre poruncile si Legile Sale ; apoi catre aproapele si, in fine,, 
catre sine insusi, caci aceasta este porunca Mmtuitorului : „Sa 
mbesti* pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, din toata 
puterea fa, cu tot Sufletul tau, si cu tot cugetul tau. Aceasta este 
mtua si cea mai mare porunca. Iar a doua, asemenea acesteia, 
este: sa lubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti" (Mt. 22 37—39 *■■ 
Mc. 12 30-33 ; Lev. .19 18 ; 1 Imp. 15 22 ; Osia 6 6 ; Mih. 6 6-8 '; 
Rom. 13 P; Gal. 5 U; lac 2 8; 1 Petru 1 22; 2 77; 4 8; 1 loan 
3 70-77, 74, 18, 23 ; A 7 -12 ; 2 loan 1 5; 3 loan 1 7 -8) . 

Crestinul trebuie a iubi pe Dumnezeu, fiindca Dumnezeu l-a ' 
mbit max intii pe el (1 loan 4 19), fiindca Dumnezeu este Creatorul, 
Sustmatorul, RascumparatOrul si Binefacatorul sau eel mai mare. 
Pentru toate binefacerile pe care ni le da, Dumnezeu nu cere in 
schimbul lor decit dragoste, .. Aceasta inseamna ca crestinul tr<s '■ 
buie sa-I inchine lui Dumnezeu toate gindurile, toate simtirile, 
donnle, voirile si toate lucrarile sale, „sa se mute cu toate puterile 
Sufletului in Dumnezeu" si in intreaga sa viata sa se osteneasca 
a-I implmi voia, cu statornicie si bucurie. A 'iubi pe Dumnezeu 
Care este vesnica frumusete, vesnica bunatate, vesnica dragoste, 
este mai frumos si mai dulce decit'orice din intregul univers! 
taxi — 






A 



zice psalmistul 
I. CO. o.c. p. 347). 




33 



/ 



* i * f * > - * 

■ ' f ', ■ ' • ; ■ ■ '■ i \ i ■ * 

Nil esti zdrobit cit ai iubirea 
Curata si de neclintit: 
Iubirea iarasi te inal^a 
Po{i fi calcat, dar riu zdrobit ! 

TREBUIE A IUBI PE DUMNEZEU MAI MULT «,_. 
ORICE._ Un pictor a zugravit un tablou cu lisus batind la usa. 
Intr-o zi il cerceta un prieten. Acesta vazind tablouj, s-a interesat 
de insemnatatea lui. Apoi zise: ..Tabloul este bine executat, insa 
ai uitat ceva la el nefacut. Observ ca de la usa unde bate lisus, 
lipseste ivarul!" Drept raspuns, pictorul i-a zis.: „Asa trebuie sa 
fie. Usa la care bate lisus, este fara ivar pe dinafara, caci ea este 
zavorita pe dinauntru. lisus bate la usa, si asteapta sa fie invitat. 
El nu forfeaza usa. El bate odata, si daca nu I se deschide, bate 
a doua oara mai tare, si daca nici atunci nu I se deschide, atunci 
bate a treia oara cu mai multa putere!" Iubirea lui Dumnezeu este 












m 



1 



v 



- 



X 



1 



1 



. 



sm 












f 



A ne milcstivirei, cruzimei ^i Invlrto^Sril inimii 



333 



care trebuie sa ne determine a primi pe lisus Hristos iniuntrul 
nostru (O M.P. 378). 

IUBIREA ADEVARATA DE MlNTUITORUL. Sf. Efrem 
Sirul observa intr-una din zile, ca in cartile prietenului sau Iulian 
Numele lui lisus este. §ters. peste tot. Lucrul acesta produse o im- 
pre$ie dureroasa asupra luf Efrem. Il intreba, deci pe Iulian, ce 
inseamna aceasta? Iulian raspunse cu urmatoarele cuvinte fru- 
moase: „ Pentru mine nu exista pe pamint un nume mai dulce §i mai 

toti ne-a iubit cu 



iubit -decit Numele Mintuitorului, Care pe 
atita ardoare Dumnezeeasca. De cite ori aud sau citesc Numele 
Lui, de cite ori cuget la marimea iubirii Lui; de atitea ori incep sa 
vars lacrimi — lacrimi de multumire/ lacrirni de iubire. Tot atunci 
imi aduc aminte de pacatele mele, prin care am suparat pe Domnul 
§i nu-mi pot retine lacrimile. Prin urmare, daca in cartile mele vei 
gasi ?ters Numele lui lisus, nu cuget a rau despre mine, caci aceasta 
au cauzat-o lacrimile iubirii, ale multumirii §i ale camtei, varsate 
de mine" (OMvP. 379). 

* t - - * ■ j t ' V t ' 

DRAGOSTEA DE APROAPELE. Ca $i credinta vie, adeva- 
rata dragoste catre Dumnezeu nu ramine nurnai o stare sufleteascii 
fara urmari in viata, ci ea se revarsa in fapte, in implinirea voii lui 
Dumnezeu §i in iubirea apfoapelui. Sf . Ap. §i Ev. loin spune : 
fl ,Daca cineva zice: „Iubesc pe Dumnezeu", iar pe fratele sau il 
ura§te, este mincinos! Pentru ca eel ce nuiube^te pe fratele sau, 
pe care l-a vazut, cum poate sa iubeasca pe Dumnezeu, pe Care nu 
L-a vazut? Aceasta porunca avem de la El: cine iube§te pe Dum- 
nezeu, sa iubeasca §i pe fratele sau" (1 loan 4 20 — 

In morala cre§tina, fratele nostru, aproapele nostru, nu este 
Rumai eel de acela^i neam cu noi, cum socoteau Iudeii, care urau 
pe straini. Aproapele nostru este or ice om, din orice neam $i din 
orice treapta sociala, fiindca toti oamenii sint fiii Aceluia^i Parinte, 
DuiniK^zeu-Tatal. Toti sint facuti de Dumnezeu dupa Chipul ?i 
.\scmiinarea. Sa. Deci, sint f rati intre ei, deopotriva iubi^i de Dum- 
nezeu, Care pentru mintuirea lor Si-a jertfit pe Unicul Sau Fin, 
\)v Domnul nostru lisus Hristos. Chiar ^i du^manul nostru este tot 
aproapele nostru. 'Aceasta este marea inv^atura a Mintuitorului, 
care pe vremea aceea a stirnit o adevarata revolufie in moravuri. 

# , A^i auzit ca s-a zis: Sa iube^ti pe aproapele tfttt ?i si urft^ti pc 
vr&jmaful tau. Iar Eu zic voua: iubi^i pe vrajma§ii vo§tri, bincru- 
ylntB$i pe cei ce vS blesteama, face^i bine celor ce va urasc ^i i iiKa- 
^i-vft ]>entru cei ce va vatima §i v& prigoncsc" (Mt. 5 ^/.> •/•/), 
ne spune Mintuiiorul. Desigur, lucrul acesta nu este a$a do iijoi, 
<lar nuniai a^a ne vom anlta superioritatea moralJl j^i dragoslra 

nepreeu|>e|il;l h\\& de semenul nostru. Adevilra^ii (jestini au tn!.1p« 







334 



Varna a 20-a 



*1 



" 







tuit aceasta porunca si de aceea Crestinismul s-a numit 
Dragostei" (M.C.I, o.c. pp. 28-9). 

vr + A ? EV ^ AT A DRAG °STE I)E APROAPELE ne-o arat5 
Mmtuitorul clar in pilda Samarineanului milostiv. Acela aflind pe 

StW 9^^^ de tilhari, 1-a ingrijit, i-a spalat ranile, a 
<?^L ?™ tdele ™> H a P^nsat, l-a ridicat pe asinul sau, I-a 
dus la o casa de oaspeji si platind, 1-a dat in ingrijirea gazdei pentru 
a purta gnja de el pina se va face sanatos. Porunca dragostei ™e 

aproapele se cuprmde in cu-vintele Domnului nostru Iisus Hristos 
„ba mbesti pe aproapele tau ca pe tine insuti" (Mt, 19 19 ■22 38 '- 



1 4 



1 









1 Imp, 15 22; Osia 6 6; 

1 * r - 



' 



" ■;■ 



: e 6~«). 




zice Apostolul 



avem aceasta porunca de Miin^feiilig^l^lg 

mviata pentru ca mbim pe frati. Cel ce nu iubeste pe fratele sau 
petrece in moarte. Tot eel ce urSste pe fratele (aproapele) Su 
este uagator de oameni § i ? ti t i ca tot ucigatorul i oLeni nu 

s^Ste ^sa pe ' recin ? * i - • • Cei ce zice ca este in ^i 

?i uraste pe^ fratele sau, este in intuneric pina acum. Cel ce iubeste 
pe fratele sau este in lumina, si sminteal nu este in el ... S 

■T^'SS? fWW sa * numaicu limba; ci cu fapta 
? cu. adevarul.. Dumnezeu este dragoste. Cel ce petrece in dra- 
goste petrece in Dumnezeu si Dumnezeu in el" (1 loan 4 21 ■ ** 



■•■ ?i , 



lJ 



f i 



■ 



V 



Sf. Ap. 




10; 3 18; 4 76). 






:.\ 



„ ,.. «.■ .- , arata . clar ca toate darurile sau insusinle Ome- 

nesti fara dragoste crestmeasca, fara adevarata dragoste de Dum- 
nezeu si de aproapele, sint nimic (1 Cor. 13 1-3). Fiecare crestin 
trebuie a iubi si pe aproapele sau care^i orice om, ca pe sine insusi, 
firndca toti oamemi smt facuti dupa Chipul si Asemanarea lu 
Dumnezeu si sint frati intre ei, deopOtriva iubiti de Dumnezeu 









^"^" ^^» ^^" ^^^ ^^^ *^^* ^k^ ^^ 41* ^^h ^^^^r 

nostru Iisus Hristds. 



S 







putea 
^Fiilor, ftibiti-va unii 



Sf . Ap si Ev. loan era a tit de slab la batrinete, incit trebuie 
sa lie dus de catre cei mai tineri la adunariie crestinilpi ~ 
xorbi nuinai citeva^cuvinte, si acestea eraur,^iilo r ; ^bit.-va umi 
p«' altn . Cmd a fost mtrebat, pentru ce zice totdeauna asa, el 
raspunse: „Pentru ca aceasta a fost ultima porunca a Domnului 

n Te , a r> Z1S : » Porunca noua va dau voua, ca sa va iubiti unul pe 
aJtuJ Dupa cum v-am iubit Eu pe voi, asa sa va iubiti si voi unul 
pe altul" (loan 13 34; O M.P. 224). 

Vazind paginii cu cita dragoste se ingrijeau crestinii unii de 
alpi, mcit sufereau chiar si moartea, adeseori exclamau plini de 
mirare: „Vedeti ce mult se iubesc!" In dialogul apologetului Minu- 



A ne milostivirei, cruzimei $i lnvlrto0rii inimii 



335 



ciu Felix, paginul Ceciliu spune despre Cre^tini: „Ei se iubesc ina- 
inte de a se cunoa^te". §i scriitorul elin Lucian, satiric de spirit 
dar frivol, scfie despre Cre§tini: „Legiuitorul lor le-a spus ca cu 
totii sint frati ?i vie-fuiesc in conformitate cu alcest principiu" (O 
M.P. 225). 

Prin iubire-adevarata 

Aduci tirii nimicire, 

Dar prin ura, niciodata, ; 

Nu-ti aduci in schimb iubire! 



s. 



SUNDAE SINGH SALVAND PE APROAPELE, S-A SAL- 
VAT PE SINE. Treceam intr-o iarna — spune Sundar Singh ; 
prin muntii Tibetului. Era un viscol puternic ?i un ger grozav. 
Calea e tot mai grea. Sinit ca puterile imi scad. Ma biruie frigul 
§i inghetul. La o raspiiitie vad un om cazut in zapada. E aproape 
inghetat ?i mort. Ma aplec spre el, e un tibetan. fmi da sa inteleg 
ca orice mcercare pentru salvarea lui e zadarnica. Dar eu nu pot 
sa-1 las aici. ll ridic in spate $i plec cu el la drum. Povara e grea, 
dar sub greutatea ei simt ca ma incalzesc. Eram aproape inghetat 
de frig §i acum, iata, ma napadesc sudorile. M-am incSlzit, iar 
caldura mea o simte §i cel din spatele meu. Am devenit un fel de 
cuptor pentfu el. Era aproape mart, iar acum il simt ca se mi^ca 
$i da semne de viata. Nu mai pot de bucuria mintuirii unui pierdut. 
Aceasta bucurie imi da puteri noi. Pa^esc cu barbate prin zapada 
§i viscol. In zare, lata ca se ive^te un sat. Sintem mintuiti. Sintem 
mintuiti amindoi, unul prin altul. Tibetanul ar fi pierit fara aju- 
torul meu, dar p eu a? fi pierit fara el. Purtindu-1 in spate, m-am 
incalzit ?i 1-am incalzit §i pe el. M-am mintuit mintuind pe altul. 

Cit de mult graitoare este aceasta intimplare ! S3, o luam ?i noi 
]H* Sufletul nostru. O taina a mintuirii suflete^ti este aceasta: sa 
<r mintuie§ti mintuind pe altul. Crestinii de . azi sint atit de „reci' r 
toem'u pentru ca/nu se incalzesc incalzind pe altii. Crestinii nojjtri 
sint atit de „slabi", tocmai pentru ca nu se intaresc intarind pe 
uljii. ^i sint atit de „saraci" crestinii de azi, tocmai fiindca nu se 
iinhogiitesc imbogatind pe altii. Sa nu uitam nici noi... porunca 
Domnului: sa ne mintuim mintuind pe al£ii... sa ne incfilzim 
incilzind pe altii (I.R. 351). 

„Aceasta este porunca Mea, ca sa va iubiti unul pe amil, |)rr- 
cum v-am iubit Eu pe voi. Mai mare dragoste decit aceasta nirnoni 
nu are, cm cineva sd-^i puna Sufletul sau pentru prietrnii sai" (loan 
15 12-13). 

ruKisruL Inghetat de ger sAf.vtNh pk turis- 

TUL TNGHEJAT, S-A SAF.VAT IMC SINIC 1)K MOAKTK. Dn 






336 



Varna a 20-a 



I 



tunst fund pe virful muntilor, fu euprins de un somn din cauza 
oboseln ? i a gerulm, si se culca in zapada spre a se odihni putin 
Aceasta insa l-ar fi lost moartea sigura. Atunci observa in zapada 
pe un alt turist, care aproape in$epenise de ger. Imediat il scutura 
si mcepu sa-1 frectwneze cu zapada. Astfel ii trecu somnul si mole- 
seala si in curind cei doi turisti isi continuara druinul mai departe 
„Iubirea poarta in sine rasplata" — zice un proverb (O M.P. 375). 
Intra aceasta am cunoscut dragostea, ca El si-a pus Sufletu* 
Sau pentru noi, si noi sintem datori sa ne punem Sufletele pentru 



! 



■ ™ ■ 

S INTEM 



16) 




SI PE VRAjMASI 



trebuie pazita si implinita. „Iubi{i 




... ^ puiuuca luiiuuuoruiui care 

f ..,-..- ,-:.. w •- . % zice E1 - Pe vrajmasii vostri, 
faceti bine celor ce va urasc pe voi. Binecuvintati pe cei ce va 
blest eamape voi si va rugati pentru cei ce va. fac voua necaz. . ." 

Sol. 25 21; Rom. f2 S, 




(Lc. 6 27 -28; comp. E§.23 4; _. _ # m 

19-21). Orice om pentru ca' ne este vrajma§, nu inceteaza' Tne fi' 
si aproapele. Pentru aceasta: Iacob (Fac. 33), Iosif (Fac 1 37 • 

nfW SP*W P? 17 ~ 24 )' ^^(Dan- 6 23), Sf. Ap, Iacbb 
(V. Sf. 30 Apnhe), Sf. Ap. Pavel (F. Ap. 22 22; Rom. 9 7 -.3) 

Sf. Arhidiacon Stefan (F, Ap, 7 59-60) si alti multi <oameni si 
crestmi, stiutori ai legii dragostei, ne-au dat exemple frumoase si 
educative in iubirea de vrajmasi. 

• Licurg. Istoria ne spune ca paginid mai luminati cu invatatura 
scohlor mai inalte, nu tineau minte raul. Astfel, Licurg (sec. IX 
in Hs.) in loc de a se razbuna dupa imboldurile miniei asupra lui 

Alexandru care-1 orbise, il poftea cu dragoste acasa si-1 avea ade- 
seori la masa sa. 

vazindu-se odinioara 



'■ 





» . . ...... cu o piatra in obraz 

de un potnvmc, pe cind toti, din dragostea lui, strigau • 
„La judecator! La judecator!" el apasirtd cu mina pe rana a zis 
impotnya plin de calm si dragoste de aproapele: „Ba nu, o barba- 
tilor ! Hai sa-1 trimitem la doctor!" 

Pericles si kulitorul sau. Pericles (499+429 in. Hs.) un mare 
lilosof si barbat de stat din vechea Grecie, -aflindu-se odata in 
piata orasului Atena, oarecine a inceput a striga la el, aruncindu-i 
in fata cele mai groaznice batjocori. Pericles statu pe loc si-1 asculta. 
cu multa rabdare pina seara. Vazind cum intunericul noptii aco- 
pere pamintul, orasul si locul unde asculta batjocorile, Pericle isi 
aprinse felinarul sWconduse pe batjocoritor fara suparare in Suflet 
pina la^casa lui, ca nu cumva sa cada pe drum si sa sc raneasca, 
umplindu-se de dureri. 

1 m 



^ 






+> >.' 






■&. 



- II 



( 



ill 



i < 



Vftl 



^ 



Ni 












«■ 



I 

• h 






t\ 



A ne milostivirei, cruzimei jji Invirto^arii inimii 



337 



Sf. Ambrosie al Mediolanului vindeca mina unui tilhar, care 

navalise asupra lui sa-1 omoare (V. Sf. 7 Dec. o.c. pp. 386—7). 

Sf. Ciprian da 25 de galbeni calaului sau (D.Ag. o.c. p. 169; 

V. Sf. 31 aug. o.c. p. 

' Sf. Maximilian da haina celui ce-i taie capul (D.Ag. o.c. 

P-567). 




699) 



■v« 



\ 



Sf. Ep. PoUcarp ospateaza f 
23 febr. o.c. p. 693 ; D.Ag. o.c. 

Sf. Prooroc Elisei ospateaz 
V. Sf. 14 iunie, o;c. pp. 648-9). 

Sf. Leontie osptteaza pe c( 
18 iunie, o.c. pp.818 

Sf. Episcop Evsey 
femeii ariene care-1 lovise cu caramida in cap (V. Sf. 22 iunie,o.c. 



(V. Sf. 





M*' * T 



nici un rau 



r 






f 



*. 



2 



M, Mamant 
.ox. pp. 77— 9). 



Sf. Evdoxie, .'•■ a§ij derea (V 





'? 



3 




. t 




. Longkin, a§ij derea (V, Sf. 16 oct. o.c. p. 




Sf- 



ucida (V. Sf. 20 nov., o.c p. 901) 

5/. Cuv. Sava duce hrana calu 

tire (V. SL5 dec, o.c. p. 237). 



Sf 



Daniil vindeca pe femeia care invinuindu-1 de des- 



friilare se indracise. Asemeriea vindeca §i pe eretic cu familia lui 
care clevetindu4, s-au indracit (V. Sf. 11 dec. o.c. p. 532; 545-6), 
Sf. Benedict se ruga pentru vrajma§ii sai (V. Sf. 14 martie. 

o.c. pp. 548—550). 

Sf. Episcop* Ipatie 
31 martie, o.c. p. 1067). 



A 



« i 



(V. Sf. 



rabdA IndurerArile 



CA iNGERII. Un om evlavios din Banat — cu numele curios de 
/atratuia — avea obiceiul sa cutreiere satul ?i cimpurile cu o Bibjie 
in mina. Intr-o toamna cind viile erau pline de oameni care cule- , 
geau struguri, Zatratuia trecea pe drum, adincit in Sf. ScripturS. 
Cum il vazura oamenii, incepura sa-$i bata joe, strigindu-i fel de 
fel de batjocori. Omul se opri, ii asculta cu o deosebita ribdaro, 
apoi privindu-i cu bunatate, i$i ridica miinile $i fScind asu])ra lor 
Scrnnul Crucii, zise cuvintele: „Doamne, ai miltt de din^ii". Hatjo- 
coritorii amu^ira, iar Zatratuia blind $i rSbdiltor ca un Inger, fjjii 
mntinua drumul (O M.P. 778). 



AJ 



tmpilr{ 



338 



Vnma a 20-a 



i 

inel de mare pve\ i$i refinu, voind sa-1 dea aceluia dintre copii, 
care va indeplini fapta cea mai nobila. Dupa citeva luni feciorii 
venira, $i eel dintii zise: „Un negustor mi-a incredintat o suma mare 
de bani; i-am restituit pina la ultimul ban". „Prin aceasta ti-ai 
indeplinit numai datoria", zise tatal. Al doilea spuse; „Euamscos 
din apa un copil, riscindu-mi viata". „ Aceasta a fost bine §i just"/ 
raspunse tatal". Al treilea copil zise: „Eu am gasit pe eel mai inver- 
$unat du§man al meu care ma prigonea ziua §i noaptea vrind sa-mi 
ia viata, dormind pe marginea unei prapastii. L-am trezit §i 1-am 
prevenit de moartea ce-1 amenirit a". Atunci tatal ii intinse inelul 
$i-i zise: ,,Tuai facut fapta cea mai nobila, cSci tu ai implinit po- 
runca cea mai grea: Iubiti pe vrajma^ii vo^tri" (0'M.P. 





TRANSFORMAT IN PRIETEN SI SALVA- 
n Mexic traia odata un osta§ viteaz dar du^manos. Intr-o 



lupta primi o lovitura puternica, ?i jura ca nu se va lasa pina nu 
va gasi pe du^manul sau pentru a-1 pedepsi. Afla mai tirziu ca 
acesta este intr-un ora? de la sud. l§i pregati armele §i pleca in- 
tr-acolo. Ajungind, in fine, in acel ora$, intr-o piata trebuia sa se 
opreasca din cauza multimii, care asculta predica unui Preot.Preo- 
tul vorbi cu inflacarare §i convingator despre iertarea vrajma- 
§ilor, despre iubire §i umilinta. Intre altele Preotul a spus intim- 
plarea urm&toare: Imparatul roman Teodosie (379 — 




, ?i-a pus 

in gind sa se razbune asupra locuitorilor din Antiohia, care §i-au 
batut joe de chipurile, adica de statuia lui §i a sotiei sale, prin sur- 
parea §i trintirea lor la pamint, tragindu-le apoi cu funia pe stra- 
zile ora^uhii, insotite de felurite batjocori. Episcopul ora^ului cu 
numele Flavian, a rugat pe imparat sa se poarte blind cu locuitorii 
din ora$. zicjndu-i; „0 imparate, tu ai drept sa pedepse^ti pe faca- 
torii de rele din Antiohia. Te rog sa iei insa in considerare, ca ace^ti 
oameni vinovati sint Chipul $i Asemanarea vie a lui Dumnezeu. 



Prin cruzime fa^a de ei, ^:i-ai atrage 




razbunarea ceru- 



lui asupra capului tau. Cind tu, ca domn pamintean, e§ti atit de 
suparat pentru vatamarea adusa prin aceasta tie §i iubitei tale 
sotii, cu atit mai mult Se va supara pe tine Parintele celCeresc; 
cind tu te-ai arata barbar fata de cei facu£i dupa Chipul $i Ase- 
manarea Sa". 

Atunci imparatul s-a mai lini$tit ascultind cuvintele Episco^ 
pului. Omul nostra ascultind predica, tot mai mult sim^ea inmuin- 
du-i-se inima sa impietrita. La urma i$i uita scopul pentru care a 

venit in ora^, ba, sub influenta predicii, incepu sa-§i iubeasca du§- 

manul ^i cauta sa-i afle locuin£a pentru a se impaca cu el. Afla 

ca acela era in temni^a din cauza datoriilor. Omul nostra i$i vindu 

» * 

calul, prefacu totul in bani, se prezenta creditorilor $i achiti toate 



• t 



\ 



X 



\ 









^ - t 






. 



Tl 



i - 






i 






• 



A ne milostivirei, cruzimei $i Invlrto^arii inimii 



339 



■ i i 

- y * . 

datoriile intemnitatului. Astf el, acesta scapa din temni^a. Cind il 
intilni soldatul, il imbratisa. si zise: „pinprietenie si lubire^ am 
facut totul pentru tine" """ "" ' '""""" ^ "" 




395 



y 




IUBIND PE VRAJMA^I, DEVENIM: GHIPUL SI ASEMA- 
N ARE A LUI DUMNEZEU. Isav, fiul patriarhului Isaac si nepo- 
tul patriarhului Avraam, ura asa de groaznic pe fratele sau mai 
mic Iacob, incit acesta, dupa sfatul parintilor sai, a trebuit sa fuga 
dinaintea lui, departe in tara straina, la unchiul sau Laban. Acolo 
in Mesopotamia, a stat el vreo 20 de ani, unde simtindu-se strain 
si asuprit, se hotari a se intoarce inapoi la casa pannteasca. Isav 
insa nu pier duse ura din Suflet. Auzind ca fratele sau se intoarce, 
ii iesi inainte cu 400 de oameni inarmati. Aceasta a infneosat groaz- 
nic pe Iacob. Cmd se intilnira . : , lui Isav ii pieri din Suflet toata 
ura alerga la fratele sau si-1 imbratisa cu iubire frateaSca. Iacob 
ramase uimit cu desavir§ire cind vazu schimbarea fratelui sau, si 
exclama: „Am vazut fata ta, ca si cum ar vedea cineva Fata lui 
Dumnezeu, acum cind tu m-ai prhnit cu bunavomta (Fac. 32; 66). 

\ f\ 1 

poti sa ierti, 



» % 





poti ierta 
Tot i^ul ce nedrept iti vine, 

Din pumnezeu, din taina Sa 
Un strop sala§luie§te-n tine ! 



Dar cind iube§ti, cind poti iubi 

Pe orifice du§man al tau, 

Pe ori§icine te-ar lovi 

Atunci intreg e-n tine Dumnezeu! 

David imparatul, indurerat de uciderea f iului sau Amon, urma- 
rea pe fiul sau A vesalom care-1 ucisese la ospatul dat cu viclesug 
fiilor imparatului. Dupa trei ani, mingiindu-se, a incetat a mai 
urmari pe Avesalom. Generalul Ioab observind ca mima impara- 
tului David era aprinsa de dor dupa Avesalom, a trimis o femeie 
iscusita din Tecoa, ca sa piece pe David sa aduca inapoi pe Ave- 



salom fiul sau din tara Ghesurului unde se refugiase. Dupa o pilda 
bine ticluita, vazin'd ca imparatul inlocuia ura cu dragostea pann- 
teasca pentru fiul sau fraticid si fugar, femeia exclama induiosata: 

Domnul meu imparatul este ca un Inger al lui Dumnezeu, gala 
a auzi binele si raul". Apoi vorbind deschis despre sfatul cu Ioab 
despre apropierea fiului sau Avesalom, femeia repeta: „Domiiul 
meu, imparatul este tot atit de hu;elept ca si un Inger al lui Dum- 
nezeu, ca sa cunoasca tot ce se petrece pe pamint" (2 Imp. 14). 

1'iiii a(cs1(> cuvinte „tntelepciunea do sus", care lucra prin femeia 
is. usila vu drea])1a socotoala, arata c.4 David pe niilsura < «• !nl<> 



■ 



340 



Varna a 20-a 



cuia ura cu dragostea, Sufletul, fiinta §i fata imparatului amarit 
$i indurerat, devenea tot mai luminata $i placuta, asemenea Inge- 
rilor luminati ai lui Dumnezeu. 

De asemenea $i Mefibo§et fiul lui Saul, dezvino vat induce de 
pira nedreapta cu care-1 ponegrise servul sau Tiba, zice intre altele: 
„Domnul meu imparatul este ea iiii Inger al lui Dumnezejn'' (2 Imp. 
19 27 9 24—30). Schimbarea urii fata de Mefibo^et eel napastuit, 
in dragoste binevoitoare? a facut pe sarmanul ponegrit sa vada 



in David protectorul sau din trecut §i sS ziba plin de ineredere: 



„Domnul meu, imparatul este ea un 




r al lui Dumnezeu'". 



Alexandra Macedon, supranumit : Alexandra eel mar# (356 
323 a.Hs.), intreba odata pe un mare invatat Indian: „ Inteleptule, 
cum ar putea un om sa devina Dumnezeu?" invatatul i-a raspuns : 
„Gind omul face qeea ce numai Dumnezeu poate face!" Imparatul 
Alexandra curios intreba: ,,Si oare c& poate face numai Dumne- 






4 *.* 



zeu r 



?" 




atatul i-a raspuns: „Sa iubeasca pe vrajma$ul sau" 




.*. / 



o 



, M.P. 394). 

IuliuCezar.pQ.gmii idolatri din vremurile stravechi nu ^tiau 
nimie despre adevarata dragoste, indeob§tenu §tiau nimic despre 
Dumnezeul eel adevarat, §i de cele cu adevarat Dumnezee§ti. Cu 
toate acestea ei stimau intr-un chip deosebit foarte mult pe omul 
acela dintre ei, care ierta pe vrajma§ii sal $i le rasplatea raul ce i-1 
facusera cu bine! Iscusitul vorbitor al romanilor — Cicero — vazind 
ca Cezar (106—43 a.Hs.) in loc de a pedepsi cu moarte pe vraj- 
masii s&i dovediti, le ierta rautatea lor, inaltind pe unii la mai 
mari mariri sau dregatorii, s-a insufletit foarte mult de acea pur- 
tare a lui,incit 1-a supranumit: „Un dumnezeu pamintesc". Odi- 
nioara roste^te in cinstea marelui Cezar, in fata unei mari multimi 

de noroade, aceste frumoase cuvinte: „A birui ofa§e §i cetati, este 
lucrul pe care 1-ati facut mult i oameni viteji, dar a stapini minia 
i a rasplati vrajma^ilor raul cu binele, aceasta te face asemenea a 
lui Dumnezeu". - 

ImpAtimita dragoste de sine duce In pierzare 

PE CEI POSEDATI DE EA. Dragostea adevarata de Dumnezeu 
nu porne§te din interes adica numai pentru binefacerile revarsate 
de El asupra-ne sau pentru cele promise de El in viitor. Aceea 
ar fi o dragoste prihanita, egoista. Pe Dumnezeu, Izvorul vietii 

iubim : adevarul, binele, f rumosul absolut, §tiind ca El este vis- 
tieria sau noianul tuturor desavir^irilor, suma tuturor perfecjjm- 
nilor. 



.\ 



icirii nostre trebuie a-L iubi in chip dezinteresat, a^a cum 



i 












\ 












- 






•^ 



■ 












. 






, 



H 



• ; 






A ne milcstivirei, cruzunci ^i lnvJrto^arn immu 



341 



Pe zidurile catedralei din Lubeck citim urmatoarea inscrip{ie, 
care cuprinde toate perfectiunile Divine §i impotrivinle omene?ti. 
Domnul §i Mintuitorul nostru Iisus Hnstos zice: 
„Voi Ma niimiti Stapin §i nu Ma ascultati. 
Voi Ma numiti' Lumina §i nu Ma vedeti. 

Voi Ma numiti Calea §i nu mergeti dupa Mine. ' 



Voi Ma 



Viata si nu o doriti. 




V 



V'V/X AfXCL X XU Ai ** v* » aw*.ww» »y— ■■■ — — " ... , - } 

Voi Ma numiti Intelepciunea §i nu Ma urmati. 
/oi Ma numiti Bun ?inu Ma iubiti. 
Voi Ma numiii Bogat §i nu apelati la Mine. 
Voi Ma numiti Eternul §i nu Ma cautati. 
Voi Ma numiti A-tot-Puternieul ?i nu ma emstiti 




a cu- 



v 




{ 



Voi Ma luuniti 



si nu va temeti de Mine! 

9 .,-,■' » , 



a 



.J- 



Nu ne ramine deci, noua alteeva de /faeut, decit sa adaugam 
cuvintele Sf . Ap. Iacob: „Orice ni se da bun si orice dar desavirsit 
de sus este, pogorindu-se de la Tine, Tatal luminilor, in Care nu 



m 



cuvinte 



tul lui Dumnezeu este legea perfectiunii" (lac. 1 25). ,,Sa^ne rugam 
neineetat, ca sa deyenim perfect!" (Cdls. 4 f^J^ 5 25; 1 Petru 
5 10) , Perfec|iunea deplina n-o putem dobmdi decit in ceruri 
(Evr. 12 2J ; 1 Cor. 13 10; tX. ox. pp. 449-450). 

Roadele dragostei adevdrate cele mai principale sint acestea: 

1) AscuUarea de pomncile lui Dumnezeu : „Cel ce are poruncile 

Mele si le paze?te pe ele, acela este care Ma iubeste pe. Mine - 

spune Mintuitorul (loan 14 21 -23) 



2) Ferirea de focal . 



i este nici un pacat — spune Sf. loan 



Gura de Aur in talmacirea ep. I-a catre Tesalonicieni ,- pe care 
intocmai ca focul sa nu-1 arda puterea cea mare a dragostei. Mai 
usor poate rezista la foc^o uscatura nebagata in seama, decit paca- 
tul la puterea dragostei". 

3) Cine iubeste pe Dumnezeu, este ascultat in rugaciunile sale 
si se bucura de bunatatea Lui: „Cele ce ochiul n-a vazut, mci ure- 
chea n-a auzit, nici la inima omului nu s-au suit, acestea a gatit 
Dumnezeu celor ce-L iubesc pe Dinsul" (1 Cor. 2 9). 

4) Linistea sufleteasca, rabdarea in vreme de incercare, iertarc, 
blindete pace si buna voire intre oameni, caci: „Dragostea indelung 
rabda, se milostiveste ; dragostea nu pizmuieste, dragostea nu se 
semc'testc, nu se trufeste, nu se poarta cu necuvnnta nu caula ale 
sale, nu se mtarita, nu gindeste raid ; nu se bucura <le nedrcptale, 
ci se bucura de adevar ; ioatc le sufera, toate le end.-, toate le nildaj- 
duie-yte, toate le rabda..." (1 Cor. 13 4-7). ■ 



• » 



i 



342 



Varna a 20-a 



\ f 



5) Odrdsle$te mintuirea Sufletului. Un legiuitor s-a sculat ispi- 
tindu-L pe El $i zicind: ,,lnvatatorule, ce vpi face sa mo§tenesc 
via^a cea ve§nica?" Iisus i-a raspuns: „ln lege ce este scris? Cum 
cite§ti?" El raspunzind, a zis; „Sa iube$ti pe Domnul Dumnezeul 
tau din toata inima ta §i din tot Sufletul tau § i din toata virtutea 



ta $i din tot cugetul tau, si pe aproapele tau ca pe tine insusi" (Lc. 10 
25—27) Pentru astfel de roade, dragostea cre^tina este cu adeva- 



rat „legatura desavjr^irii" (Cols. 3 14) $i „implinirea legii" (Rom, 



13 10). - ; ;.,..■ . 

. Vazind deci, insemnatatea eovir^itoare a dragostei, cre§tinul 
trebuie sa-§i dea silinta s-o pastreze, s-o intareasca in Sufletul 
sau §i s-o sporeasca in viata sa. De buna seama ca aceasta se face 
mai intii prin luqrarea Harului Dumnezeesc, dupa cuvintul Mintui- 
torului: „Fara de Mine nu puteti face nimic" (loan 15 5). Dar cre$- 
tinul are §i el datoria sa lucreze §i sa se foloseasca de toate mijloa- 
cele care pot inmulti dragostea sfinta. ' 

VRAjMASII DRAGOSTEI ADEVARATE. Vorbind in inte- 
les mai larg, vrajma^ii adevaratei dragoste sfinte, inflacarata, 
lucratoare, duhovniceasca, sint toate cele 365 feluri de pacate, 
cu care diavolul bintuie omenirea, adunarea binecredincio§ilor cre§>- 
tini de pe pammt. Toate pacatele acelea mari $i mici. . .sint indrep- 
tate impotriva ei: Pacatele impotriva Duhului Sfint, pacatele stri- 
gatoare la eer, pacatele impotriva dragostei de Dumnezeu §i de 
aproapele, cele §apte pacate de moarte, 'ucigatoare de Suflete, 
pacatele straine. . . ; . 



1 ) XJra fafa de Dumnezeu, adica impotrivirea cu du?manie fata 
de invatatura Sa §i fata de rinduielile biserice§ti, socotindu-L pe 
El razbunatorul nedrept al faradelegilor si urzitorul nefericirilor 
(loan 15 18), 

2) Impietrirea inimii fata de primirea mijloacelor puse la 
indemina cre§tinului pentru mintuirea sa. - 

3) Pisma fatd'de aproapele, care staruie in ascultarea de porun- 
cile lui Dumnezeu. 

4) Fdtdrnicia, prin care cineva se arata ca iube?te pe Dum- 
nezeu, dar numai cu Vorba, nu-§i cu inima §i cu fapta. 

5) Fanatismul, adica iubirea trufa^a pusa in slujba lui Dumne- 
zeu, in urma careia se prigonesc cu cei de alta credinta, caci>„Dum- 
nezeu n-a trimis pe Fiul Sau in lume ca-sa judece lumea, ci ca sa 
se mintuiasca lumea prin El" (loan, 3 77). 

6) Iubirea de sine peste mdsurd (egoismul), care aduce atitea 
nedreptati. 

7) Alipi%ea de bunurile pdminte?ti : „Radacina tuturor rauta- 
^ilor este iubirea de argint. . ." (1 Tim. 6 70). ♦ 






"i 



-;■' 




/ '■ 






m 






?m 






A ne milostivirei, cruziri'iGi §i invlrto^rii inimii 



343 



*A 




■ Dragostea adevaratd se poate aprinde si inmulfi prin : 

1) Cugetarea asupra dragostei nemargmite a lui Dumnezeu . 
fata de lume, pentru mintuirea careia Si-a jertfit pe Unicul Sau Fiu. 

2) Cunoasterea cit mai temeinica a mvataturii crestme. 

3) Rugaciunea staruitoare si fierbinte catVe Dumnezeu f acuta. 

in Duh si in Adevar, 

4) lmparta§irea cu Sfintele Taine. 

5) Rivna de a implini voia lui Dumnezeu si a ne feri de pacat. 

6) Cunoasterea si urmarea vietii Mintuitorului, Care prin viata 
Sa paminteasca a dat cea mai mireata pilda de dragoste. 

7) Lupta impotriva dragostei semete de sine/ si impotriva ali- 
pirii patimase de bunurile pamint esti. 

8) Facerea de bine fata de aproapele (I.C.O. ox, pp. 348-350). 

^auuoi^.DESINE. Iubirea de sine este a cugeta, a dori 
si voi, a prccura: atit Sufletului cit si trupului propriu desfatarea 
Dunurilor! care il vor face fericit, bunuri adevarate care se gasesc. 
numai la Dumnezeu. A iubi pe aproapele ca pe sine insu? i , mse mna 
a-1 iubi nu asa de mult ca pe Dumnezeu, ci cu acelasi fel de mbue 
dreapta, sfinta, a devarata, cu care ne iubimpe noi msine. Cu toate 
ea re P guia aceasta este asa de limpede, Sf. Gngore crede ca ea tre- 
buie explicat a prin urmatoarele doua prmcipn naturale, adica. 
Sa nu faci altuia ceea ce cu drept si cu ratiune n-ai vrea sa ti se 
faca tie: ci din contra, sa-i faci ceea ce cu intelepciune^i dreptate 
ai vrea sa ti se faca tie. Explicatia aceasta este intemeiata pe 
vorba inteleptului, care invata ca sa cunoa stem ceea ce datoram 
altera, prin ceea ce ne datoresc altii. Daca credem m nevode si. 
suferintele noastre, ca ni se datoreste mila ? i ajutor, si ca nici un om nu 
osto in'drept a se intrista de binele siavantajele noastre trebuie sa 
admitem ca si noi datoram altora acelasi lucru. Fencitul Augustin 
scrie in privinta aceasta: „Orrcine iubeste pe aproapele ca pesme 
insusi, ii doreste acele«si bunuri pe care ?i le doreste kusi, si cindn 
csle'cu putinta ii procura aceleasi foloase, pe care si le-ar procura 
pentru sine, daca ar putea". Despre aceasta foarte pe scurt s. cu ; 
.rinzaior se exprima Sf. Ap. si Ev. loan, sf atumdu-nc; : „1mii mei 
Sa nu iubim numai cu cuvintul, nici numai cu limba,, ci cu lapla si 
cu a.lcvarul" (1 loan 3 18; T.M.C. o.c. 210). 

Fkearo om: parte barbateasca sau femeiasciS, esle indatoral 
a sr iubi .a- sine insusi. Datoria ncrasta n-(» aflarn su .sa in Du.nm- 
r.-ieslih- Scripturi, deoarece ca est,- sadila cu imbelsugare in <».... 
cxista in on.. Ka face- parte din insasi firea lui. (..ijaa.easta de •,...,- 

,. „„ instincl de conservare, prin care omul n.l.elm.nte,za toalo 

I|lI||n:u( ., ( . ,„,„(... a ha. mai l>'»e si ...ai muJl. Tt. acesl wop, nmill 



/ 



344 



Varna a 20-a 



maninca, bea, se apara de frig, de calduri mari, de boli §i de felurite 

primejdii. 

Mintuitorul Hristos arata iubirea de sine a omului, ca ceva 

inaseut, dezvoltat §i lucrator in sine. Odinioara fiind intrebat de 
un fariseu, care porunca din lege e mai mare, Mintuitorul ii ras- 
punde: f ,Sa iube^ti pe Domnul Dumnezeul t&u din toat& inima, 
SufletuVcugetul §i virtutea ta. . . Sa iube^ti pe aproapele taucape 
tine insuti" (Mt. 22 37— 38). Alta data El zice: „Erfecum voiti sa 
va faca voua oamenii, faceti §i voi lor asemenea" (Lc. "6 '57.). ^ 

Din aceste cuvinte scripturistice reiese c£ iubirea de noi in§iiie, 
din fiinta noastra, e ceva de sine inteles sau binecunoscut Aceasta. 
ne serveste ca norma clara in iubirea aprpapelui. A ne iubi pe noi 



inline este a cauta numai binele propriu §i a ne f eri de orice rau §i 



y. 



gub 



pdtima§d 




, este dragostea iritrebuintata 

~ * " e un fel de 



» — 



numai pentru sine, nu pentru binele comun. _ 
a fi al omului care: gindeste, vorbeste si lucreaza riumai in Mosul 
sau propriu, nu in Mosul obstesc. Acesta se manifesto prin dorinta 
de a-si satisfaee poftele personale trupesti si sufletesti. Acestea ne- 
fiind purificate prin intelepciunea de sus (lac. 3 17) in focul sfint 
al dragostei de Dumnezeu si de aproapele, devin dm ce in ce mai 
josnice, mai murdare. Viciul acesta este antisocial, si face pe omul 
ce-1 are dezgustator. _ . . . 

'. , Privitor la lepadarea de sine si mlocuirea ei cu mult Mositoarea 
dr'agoste de Dumnezeu mai presus de sine, si de aproapele ca de 
noi insine, Mintuitorul ne invata: „Cel ce voieste a-si mintui Sufle- 
tul sau (viata paminteasca) pietde-1-va pe el; lar eel ce-si va pierde 
Sufletul sau pentru Mine si Evanghelie, acela il va mintui pe el" 
'•-- ,~ ™v De a ici putem vedea, ca mmic nu ne impie- 




I * 



(Mc.8 35;Mt. 10 

diea pe noi de la aceasta pregatlre ioiositoare, aaica.ue ia .wunucuia 
si lepadarea de amagitoarele bunatati ale vietii acesteia,^ fara nu- 
mai iubirea de sine. Cel ce va birui iubirea de sine, acela isi ia eru- 
cea sa, merge dupa Hristos, isi rastigneste trupul cu patimile si cu 
poftele, se mintuieste de rau si intra in fericirea vremelnica Si ve§- 

Acum sa vedem de unde se naste iubirea de sine si urmanle 



nica. 



"*Srf 



^ A 



\»^ 



AP 



Inainte de creierea lumii acesteia materiale, vazute, Dumnezeu 
a creat multimea ostirilor ingeresti. Toti Itigerii au fost creati buni. 
O parte din Ingeri, impreuna cu conducatorul lor Lucifer, pirau 
ziua si noaptea pe fra^ii lor de ingerat. Parerea unora din Sfin^ii 
Parinti, este ca: Intruparea Cuvintului lui Dumnezeu s-a facut 
cunoscuta la inceputul veacurilor prin descoperire in cer, ca sa vada 
§i sa admire Ingerii'cea mai minunata opera a Intelepciunii Dumnc- 
zeiesti. De aici a luat prilej Lucifer sa invidieze unirea ipostatic.1 a 



• 



X 
























■m 



■ 






« H 

1 






i All 



' 



: 



« 



i 



:;4 

m 



i\ 



' 



A ne milo!»tivire; t cruzimei $i Invlrto^arii inimii 



345 



■" 



fi zis 



ifc »» 



lui Dumnezeu cu omul. Mindru de propria lui frumusete ar 
a § a in inima lui: „Eu mai cu seama, yerhovmcul Serafinulor eel 
ceresc § i imaterial, nu omul ce. material §i pammtesc, suit vrednic 
de o astfel de cinste, eu voi fi asemenea Celui Prea Inalt Si astfe 
ar fi cazut ca un fulger din cer (Lc. 10 78). Sf. Maxim Martunsitorul 
o maruriseste ritos in a 42-a intrebare-raspuns si are . ca mp™"" 



Nazianz 



568) 
La caderea din cer a 



i *i' 



7 ( 



». 



pe Lucifer, care a cazut prin mmdrie ; caci n-a suferit, fiind dumne- 
F . . c-. ;..... ^._-„^^," vr» t m. o.c. 568). 

i cu ingerii lui, multimea osti- 
rilor ingeresti au strigat cu mare glas, zicind: „Acum s-a facut min- 
tuirea, puterea si imparatia Dumnezeului nostra si stapinirea Hns- 
tosului^S&u, caci. a fost aruncat pintorul fratilor ncytn, eel ce 
pira pe eiinaintea Dumnezeului nostra ziua si noaptea (Ape. IZ 
10). Egoismul a tulburat cerul si a surpat o parte din mgerj din 
cerari jos in adincuri. Cu aceiasi boala spiritua a mgeral cazut cle- 
veteste pe Dumnezeu inaintea omului in Rami pamintesc, zicind. 
„Nu, nu veti muri! Dar Dumnezeu stie, ca in ziua in care ve^r 
minca din p'omul oprit, vi se vor deschide ochii si veti fi ca Dum- 
nezeu, cunoscind binele si raul" (Fac. 3 4-5). Dupa aceeaclevet este 
pe oameni inaintea lui Dumnezeu (Iov 1 9-11 \ 2 4-o; Zah. .< 
1-5). Cu aceasta clevetire a lucrat si lucreaza Satana in omenire 
pentru a o tulbura, a-i periclita mintuirea. Cu mesena asta diavo- 
kasca isi inzestreaza Satana pururea pe posedatele si posedatn 
robiti lui, indemnindu-i zilnic a o intrebuinta cit pot mai des, dupa 



care-1 




adincul iadului. 



in 



I'-uttut transporta^» — — ; - — — . 

Paradis; in gradina incintatoare a Raiului pammtesc. Acolo vedem 
pe protoparintii nostri Adam si Eva desfatindu-se cu multa indes- 
tulare in frumusetile ? i bunatatile Raiului. Acolo vedem toate vie- 
tatile aerului, apelor §i pamintului supuse lor (Fac: 1 2b-2*\ 1 1 . « 
3-8) Cita vreme au stat ei in ascultare.in hotarcle dragostei dintu, 

" . . t, i~v ! A~,.U r^n cinn »>r:m 



erau 



adica iubeau cu mult mai mult pe Dumnezeu decit pe Slje, 

lucratorii faptei bune si vietuiau in plina fericire. Cind insa in la^a 

ispitirei lor de ingerul cazut, auzind ca vor fi dumnezei asemei.e;i 

cu Dumnezeu, s-au pogorit in dragostea de sine, au defannat asnil- 

tarea (postului), au iesit din hotarele dragostei de Dumnezeu can-i 

tinea in fericire/s-au cinstit pe sinesi mai mult decit pe Dumnezeu 

carc-i creise, ii adusese din netting in fiinta, ii asezase in acel U»; 

<le fericire si le pusese toate sub stapinirea lor. S-au scmct,it a rftpi 

Incepatorift cea singura A-tot-Stapinitoare, a se face „ca I himnezeu . 

Dar vai si amar! Tndata c« au nesocotit Cuvintul lui DiiiiiiM'mi 

eediud viclenici si minciunariei ispititorului inger cazut, mJiiniiA 

din pomjll Oprit, calear.1 porunca si sftvlrsirJV pJlrat K"» V u.-vinde 



346 



Varna a 20-a 






' i 



omenesc 



t * k * 

cabil, care i-a cufundat pe ei §i pe toti urma§ii lor.— tot neamul 

— in pacat groaznic, in moarte, in osinda. Vedeti ? Indata 
ce iubirea de sine a intrat in inimile lor, atunei au faptuit un pacat 
greu, infrico§at, pe care il poarta toti oamenii parte' barbateasca 
§i femeiasca care nu s-au botezat in Hristos. Pacatul protoparintilor 
no$tri, care a facut §i f ace pe toti oamenii a se pleca la cele rele, cu: 
gindul, cuvintul §i cu fapta, s-a socotit demulti ca iubireea de sine 
este cauza prima a tot pacatul. 

Din mijlocul Raiului pamintesc sa ne transportam cu mintea 
afara la pamintul in cafe protoparintii no§tri cei intii creati, au fost 
izgoniti, si dupa ei ft noi rind pe rind. Priviti la Cain cum se umple 
de zavist'ie asupra fratelui sau Abel, cum apoi cu vicle§ug §i min- 
ciuna il scoate de sub mina parintilor sai, afara la cimp, unde-1 
omoara. Iata-1 mustrat de tribunalul con§tiintei, iata-1 blestemat 
in§eptit de Dumnezeu (Fac. 4 8—12). De unde au curs acele cum- 
plite rele? Din defaimarea dragostei de aproapele. Daca ar fi iubit 
pe fratele sau ca pe sine insu^i, nu 1-ar fi zavistuit, urit, yiclenit, 
mintit §i omorit; Dragostea adevarata nu se poaie uni la un loc cu 
iubirea de sine, cum nu pot sta in acela^i timp §i loc lumina cu intu- 
nericul. Cain calcind hotarul dragostei, a intrat in inima ltd iubirea 



minciuna 



nata ucidere. 



De la grozavia fraticidului Cain, sa ne transportam cu mintea 
peste vreo 38 sute de ani, in vremurile dreptului Noe. Aeolo vedem 
lumea inmultinclu-se foarte mult $i pacatul umplind pamintul. 
Dar de unde'sa se fi inmultit atita amar de rautati, de pacate si 
faradelegi, incit din lumea aceea mare nu s-a aflat nici un drept 
decit numai Noe cu casa sa?! De la doua neamuri de oameni. De 
la urma§ii lui Cain, supranumiti de Dumnezeiasca Scriptural. „fiii 
oamenilor", §i de laurma§ii lui Sit, supranumiti: ,,-fiii lui Dumnezeu". 
Fiii lui Dumnezeu vazind pe fetele oamenilor — iubit oride tfup 
ca sint frumoase, coborindu-se din dragostea de Dumnezeu, le-au 
iubit pe elemai mult decit pe Dumnezeu. Si-au ales din ele sotii, 
dupa pofta ?i placerea lor. Amestecarea aceea a stricat cu totul 
dragostea de Dumnezeu §i de aproapele. Astfel, fiecare se iubea 
pe sinernuniai. Asa biruindu-se toti de iubirea de sine, s-au facut 
iubitori de sine, §i petreceau numai dupa placerile* trupului, ca |i 
cum ii-ar mai fi avut Suflet. Pentru aceasta ii nume^te Dumnezeu 
ca: „sint numai trupuri". Acea mare iubire de sine a multimii oame- 

nilor din vremea lui Noe, a ingramadit asupra lor a§a de multe rau- 
tati $i mari pacate, incint Dumnezeu S-a hotarit a inneca toata ome- 
nirea aceea — afara de Noe cu fiii sai — cu acel infrico?at potop 
universal. 



* 






P 
























■ 



. 



■ 






■ 






» 



J 



j fi 



* 

k 












■ / 



. 






V 



I 



- 



v 



^ 



A ne miloslivirei, cruzimei ^i Invlrtc^aiil inimll 



347 



* t 



Privind la pamintul nou ie?it cur&tit de pacatele omene?ti din 
apele potopului universal, vedem pe Ham ?i fiul sau Hanaan, In 
iubirea de sine, batjocorind slabiciunea batnnului Noe, dupa care 
s-au imbracat cu Western parmtesc. Sim si Iafet, mbitoru de Dum- 
nezeu si cinstitorii de paring prin acoperirea gobcmnu tatalm lor 
s-au imbracat cu binecu vfntarea parinteasca ; lar Ham si Canaan 



fiul sau, care in patima iubirii de sine si-au batjocont panntele, 




V 



I 



s-au acoperit cu blest em — - . , ... , 

Fiii Patriarhului Iacob lasindu-se robi^i de iubirea de sine, va- 
zind ca tatal lor iubea mai mult pe Iosif, la vederea hainei pestnte 
ce i-o facuse si la auzirea visurilor lui Iosif ca: 11 snopi de gnu se 
incbinau snopului sau . • , soarele, luna si 11 stele i se inchinau lui, 
din care reiesea ca el va deveni stapin peste ei, 1-au urit, nu mai 
graiau nimic despre el si s-au hotarit sa-1 omoare. Iubirea de sine 
a nascut in ei dispret, si ura de moarte (Fac. 37). _ _ 

Faraon si Egiptenii, stapiniti de iubirea de sine, n-au tmut ■ 
seama de Moisi, de dragostea de Dumnezeu si de aproapele - Israe- 
liteni - pina ce s-au zdrobit sub cele zece plagi, si au pierit m apele 
Marii ROsii, pe cind urmareau pe Israeli|i spre a-i lntoarce in amara 
lor robie seculara (Es. 5— 15). ' ..,-..'.,., > 

Unii Israeliteni stapiniti de iubirea de sine si obiceiul idolatru, 
netinind seama de. dragostea si asoultarea de Dumnezeu, Care le 
poruncise: „Sa nu aiba al^i dumnezei afara de El. . . Sa nu-srfaca 
chip cioplit, nici sa i se inchine, nici sa-i slujeasca" ; pe cand Moisi 
era sus pe muntele Sinai, ei au fortat pe Aaron sa le f ac5 vit, el de 
aur - idol - inaintea caruia au mincat, baut si au jucat.Pedeapsa 
Divina i-a ajuns. Trei mii de idofetri jucatori s-au pierdut de pier- 
zatorul (Es. 20 -32) . . ^ . 

Israelitii leviti: Core, Datan si Aviron cu 250 de oameni din 
capeteniile adunarii, alesii sf atului, barbati vestiti ai f nlor lui Israil , 
impatimindu-se. cu iubirea de sine, . se ridica impotriva nnduielu 
lui Dumnezeu, vor Preotie si dregatorii mai inalte, asemenea lui 
Moisie si Aaron. In acea impatimita iubire de sine, netinind seama 
de adevarata dragoste de Dumnezeu si de aproapele, nemultumiti 
cu inalta dregatorie in care erau pusi de sus, prin cirtin si razvra- 
tire, si-au atras asupra-le pierzarea. Pamintul de sub ei s-a (Irsch.s 
si i-a inghitit pe toti dimpreuna cu casele si vitele-lor (Num lb). 
Bogatasul Nabal, stapinit de iubirea de sine, nu ajuta cu hransi 
ce-o putea da lui David si oamenilor sai urmariti de Saul. Inlocumd 
dragostea de Dumnezeu si de aproapele cu dragostea ( <• sine, s-a 
prJibusit in pierzare... s-a imbolnavit greu si a .mint (1 Imp. -S). 
Privili la sarmanul Saul uns imparat de I'roorocul Samui 
peste cele 12 trihuri ale lui Israil (I Imp. 9 <>; 10 / ) Ajl.-p'""! 
sapte zile pe Samuil ca sil aduca jertfa Domnuhu, Saul vJl/.tn«l <tt 



;i48 



Varna a 20-a 






Samuil intirzie §i poporul se impra§tie din jurul sau, aduce el arde- 
rea de tot §i jertfele de multumire. La sfir§itul arderii de tot a jert- 
felor, vine §i Samuil. Saul ii iese inainte sa-i ureze de bine. Atunci 
Saniuil i-a zis: „Ce ai facut?" Saul i-a raspuns: „Vazind ca poporul 
se impra^tie de linga mine §i intfoii a veni la timpul hotarit, pe cind 
Filistenii sint adunati in Micrnas. . . am indraznit a aduce arderea 
de tot". Saniuil i-a zis: „AI lucrat nebune^te , . . de aceea domnia 
ta nu va dainui . ; . Au doara ii plac Domnului mai mult arderile 
de tot §i jertfele clecit aseultarea de cuvintul Lui? Ascultafea face 
mai mult decit jertfele; $i pSzirea euvintului Sau face mai mult 
decit grasimea berbecilor. . . Pentru cl- ai nesoeotit cuvintul Dom- 
nului, te leapada?i El ca imparat" (1 Imp. 13; 15). Cine 1-a aruncat 
pe imparatul Saul in acea primejdie groaznica? Iubirea de sine! 

Pnvjfi in departure §i vedeti: Pentru ce imparatul Saul urma- 
re$te cu mare Vrajnia^ie pe David facatorul sau de bine $i s-a sfnv 
$it dupa aceia sinueis in propria sa sabie? Pentru ca se iubea pe 
sine mai mult decit pe aproapele sau David (I Imp. 16— 31). 

Privit i la printul A vesalom care ihtrebuintea^a toate mijloa- 
cele necinstite ca sa atace pe tatal sau, David, sfrl seoata din scaun, 
ca saimparateasca el pest elsrail! Pentru ce? Pentru patima iubi- 



r 



rii de sine care~l stapinea ! Unnaxea? Prabu§irea in pierzare dimpreu- 
na cu raul §i vicleanul Ahitofel cu care se sf atuise {2 Iriip. 15 18). 
Aman, inaltul sfetnic al imparatului Artaxerxe, imputernicitue 
zilei, stapinit de iubirea de sine, porne^te o prigoana cu ura dl 
moarte asupra credinciosului Mardoheu §i a Israelitilor. Pe Israe- 
lite din imperiu reu§e§te a-i hotSri pierzarii; iar pe Mardoheu sa-1 
extermine intr-o spinzuratoare inalta de 50 de coti. Cine lucra 
a^estea toate in Aman? Boala iubirii de sine. Urmarea? Toate unel- 
t idle lui rele, viclene, satanice, s-au intors asupra sa, dupa care din 

porunca imparatului a fost spinzurat in inalta §i SBH^boia&etr- ^i^g^f&iasacfcf" 
r&toare, pregatita aproapelui sau Mardoheu (Est. 3— 7)V 

atul Manase al Ierusalimului lasindu-se stapinit de iu~ 
birea de sine, nesocofe^te dragostea de Dumnezeu §i de aproapele, 
prigone§te adevara:ta credin^a $i pe credincio^i pina la multe crime, 
persecute pe Prooroci, defaima pe Ieremia, aduce §i a§eaza idolul 
Astarteei in Biserica Domnului. , . ! Care a fost urmarea acelor nele- 



lm 



lui cu arcanul, ducerea in Babilon §i intemnitarea lui. Grozaviile 
mortii cumplite ce rinjea la el in mizeriile §i bezna intu^ecoasa a 
temnitei. Acolo in grozaviile legaturilor de lanturi §i c&tu§i de fier 
in temnita fioroasa, §i-a adus el aminte de ispravile impatimitei iubiri 



de sine §i urmarile ei. . . (4 Imp. 21 7 



33 



2). 



tul Sedechia, sub impatimita iubire de sine, a nesoeotit 
dragostea de Dumnezeu $i de aproapele, s-a idolatrizat pe sine $i 











i 



L 



■ 












'J9 



1 



i 



i" > 



1 ►! 



\ 



A ne milo.%tivirei t cruzimei $i Invlrlo^arii inimii 



349 



Y' i j- 



pe supu^ii sili, a prigonit adevarata credin^a iii Dumnezeu, a neso- 
eotit pe Ieremia §>i pe ceilal^i Prooroci, trimi§ii Domnului. Urmarea 
nelegiuirilor acelei iubiri de sine a fost urgia lui Dumnezeu care s-a 
dezlintuit asupra lui fi a Ierusalimului. Dupa doi ani de a^sediere 
cad in foamete mare ?i in miinile vrajma§ilor lor, Sedechia e prins 
cu tofi ai sili. Cipeteniile sint macelarite §i copiii injunghia^i inain- 
tea tatJllui lor Sedechia. Lui Sedechia i-au scos apoi ochii, 1-au pus 
in lanturi grele §i c&tu?i de aramS, 1-audus in Babilon §i intemnitat 
pini in ziua mortii sale (4 Imp. 24-25; 2 Paral. 36 10-23; Ier. 

37-39; 52; Iez. 12). 

Privit i la imparatul Irod eel naare, care auzmd de la Magidespre 
na§terea Unui Nou Imparat, i§i teme tronul, trimite osta§ii ?i mace- 
lare§te 14.000 prunci din Betleem §i imprejurimile lui. Cine 1-a 
f&cut sa savir§easca grozaviile acelea? Patima iubirii de sine. Urma- 
rea? A murit d^ o moarte cumplita, batut de Dumnezeu, mincat de 

viermi ?i urgisit de toatalumea . . . 

Privi^i in viata Mintuitorului. Fariseii §i ca:rturarii fatarnici 
§i vicleni il urmaresc pas cu pas pe Mintuitorul, il urasc ^i descredi- 
teaza in fata poporului, ponegrindu-L ca-I ^pacatos", „calcator 

legii", „ca-l'nebun §i are drac", „Samarinean (eretic) ^i ar e dfa "; 
ca „cu beelzebub domnul dracilor scoate dfacii", „ca-I in?eiator" 
(loan 9 24, 16; 10 20; 8 48; Mi. 12 24 ; 27 63). Ce-i f acea pe arhierei 
§i farisei a se sf atui in' sobor pentru a opri activitatea Mesianica a 
Mintuitorului .Hristos, a-L prinde ?i omori ? Patima^ iubirii de sine. 
Nii-L mai puteau suferi pentru calisus nu zicea ca ei ; ci ca Dumne- 
zeu, tatal Sau Ceresc. Si asta nu se impaca cu patima iubitorilor 
de sine, pot rivnica dragostei de Dumnezeu §i de aproapele. Urma- 
rea? Prabu§irea lor cu imparafie, preotie, templu ?i t*ra, in distru- 

gere definitiva. s 

Priviti la imparatul Irod Antipa, uciga§ul Sf. loan Botezitorul 
. . . Dupa proslavirea Mintuitorului, Irod pune miinile pe unii din 
tinara Biserica Cre^tina pentru a-i chinui. Ucide cu sabia pe Sf. 
Ap. Iacob fratele lui loan. Vazind ca lucrul acela place Iudeilor 
vrajma§ii Cre^tinilor, a adaos a prinde §i pe Sf. Ap. Petru, intemni- 
tindu-1... Dar Domnul, pentru rugaciunile Bisericii, 1-a eliberat 
pe Petru cu minune din temnita. Ce 1-a determinat pe Irod a face 
acele nelegiuri? Iubirea de sine alimentata de Iudei, care erau sti- 
initi ca §i el de aceea^i patima diavoleasca. Urmarea? Irod moarc 
' de un Inger al Domnului, mincat de viermi, ca §i tatil Silu 

Jrod -el mare (F. Ap. 12). 

VrW\\'\ la vrajitorul iudeu Bar-Isus, prietcnul inteleptului dre 

Mater tYrghie. Cfcid acesta cheama la sine pe Sf. Ap. Pavel $i V;u 
navi), ?; iisculta din gura lor Cuvintul lui Dumnezeu, aeel proonn 
inimiioj stii impotriva adevarului Invederat, plnft <aclr In blend- 



> 



iovit 



350 



Varna a 20-a 



4 ■ 



mul apostolesc si obstesc (F. Ap. 13 6-72). Cine 1-a cufundat in 
acea rautate? Patima iubirii de sine, care nesOcoteste dragostea 
de Dumnezeti si de aproapele. 

Privn;i la imparateasa Iezabela urmarind cu ueidere pe Sf. Proch 
roc Hie Tesviteanul, pina la cufundarea in pierzare cu toata casa 
ei imparateasca (3 Imp. 19 ; 22 ; 4 Imp. 1 ; 9 ; 10) . 

Privi^i la imparateasa Ifodiada urmarind, intemnitind, ucigind 
si batjocorind pe Sf . loan Botezatorul pina la surparea de pe tron 
si moartea lor mizerabila in exil (Mat. 14 1-12; V. Sf. 29 Aug.). 

Privity pe imparateasa crestina Eudoxia urmarind si lucrind 
(impreuna cu curtenii sai, cu vreo 30 Ierarhi in frunte cu Teofil) 
cu ura de moarte asupra Sf . loan Gura de Aur, pina ce 1-au scos din 
scaun, exilat si purtat din loc in loc pina la repausarea lui. Urma- 
rea? Caderea ei in dizgratie, boala si moarte cumpiita, cutremu- 
rarea mormintului ei 32 de ani (V. Sf. 13 nov., o,c. pp. 642-3). 
Cine a lucrat in acele trei imparatese asa de satanic, la prigonirea 
singeroasa a trimisilor liii Dumnezeu si la prabusirea in pierzare a 
acelor criminale dimpreuna cu complicii lor?! Patima iubirii de 

sine. .:. ■:'-■: , y: •. . : •■>■ " » . 

k L ■ ' L l Li f I I ' r ■ * i ■ * t I* 

-". Priviti in istorie la voevozii Romani, Munteni si Moldoveni, 
urindu-se de moarte unii pe al^ii, urmarindu-se, mutilindu-se si 
ucigindu-se unii pe altii. Stefan, fiul mai mic al voevodului Alexan- 
dru eel Bun orbeste pe Ilie fratele sau mai mare, pentru a domni 
singur pina la 1447. Roman, fiul eel mai mare al lui Ilie il ucide pe 
Stefan si ocupa locul (1447-8). Roman fu otravit §i Alexandra, 
fratele sau mai mic voi a-i succeda. Petru, fiul lui Stefan, il alunga, 
dar fu rasturnat de vigurosul Bogdan II (1449). Acesta fu ucis 
noaptea de Petru Aaron, fiu natural al lui Alexandra eel Bun, care 
domni in anii 1451— 7. Acesta-i batut de doua ori de Stefan eel 
Mare si ucis, s.a.m.d. Acel fel de rauta|i au urmat si intre voevozii 
Munteni din vremuri in vremuri. Asa d.p.: Voevozii: Constantin 
Brincoveanu domn avut si abil, e dusmanit de varul sau Stefan 
Cantacuzino, si pe baza acuzarilor secrete ale acestuia ca-i in lega- 
tura cu tarile crestine: Austria ?i Rusia, e mazilit, ridicat cu fami- 
lia sa din Bucuresti, dus la Constantinopol, intemnitat, martirizat 
si executat cu crazime acolo pe malul Bosforului dimpreuna cu 
patru fu ai sai, 



V. 



A 



?t 



Dupa un an §i jumatate succesorul la tronul 



W * - ' * X ~ ' f *p- — — -mr — — WW* 

sau, sub acelea§i acuzari sint ridicati, du§i la Constantinopol §i 



233-254) 



r„ 



Cine a lucrat atitea rautati, primejdii §i pustiiri intre voevozi 
§i poporul nostra rom&nesc in cursul vremurilor? Patima iubirii 
de sine, care lucreaza acelea^i rele $i gnz3.vi. §i in prezent in mij- 
locul nostra. Patima iubirii de sine periv litcaz* pe fiecarc din noi: 
























- • 



» 



-m 






A ne milostivirei, cruzimei ^i lnvlrto^arii inimii 



351 



familii, sate ?i ora^e, societal ?i t^ra chiar. Deci, trebuie lepidati 
§i inlocuita cu adevarata dragoste de Dumnezeu ?i de aproapele, 
pentru a ne cotorsi de atitea grozivii §i a intra in pacea ventabili, 
in fercirea vremelnica §i ve^nica. 

' ' , L t * L ' 

m - f 

350) Nu m-am silit cu buna chibzuiala a-mi cistiga puternicile 

virtufi cardinale? 

351) Am nesocotit in^elepciunea (e) de sus prin care toate se 

f ac bune si de mare folos vremelnic si vesnic ? 



e) 



Prima virtute, cea mai mare §imai 

_ L 



\- ** 



stralucita din toate virtutile cardinale, este minunata virtute a 
Intelepciunii. Aceasta este maica, invatatoarea si conducatoarea in 
biiie a tuturor virtutdor crestinesti-duhovnicesti. Intelepciunea este 
lumina cunostintei de a deosebi binele de rau, adevarul de minciuna, 
samd. Intelepciunea formeaza in fiin^a noastra o „inima Hele- 
gatoare", „arta de a cunoaste si a potrivi mijloacele cu scopunle 
numai in bine", „stiinta stiintelor si a nestiintelor", „atnbutul in a 
cunoaste mijloacele cele mai bune, care due la scopunle cele mai 
imbunatatitoare". Intelepciunea e o fort a binefacatoare a cunos- 



tintei celor mai bune mijloace ideale pentru ajungerea scopurilor 

mai inalte, ideale. 

Intelepciunea omeneasca. a lumii acesteia e o luminita foarte 

slaba, o stiinta necredincioasa, mindra, laudaroasa si osindita in 

cuprinsul intregii Scripturi Sfinte. Intelepciunea aceasta omeneasca- 

lumeasca, care in toate se opune mintuirii Sufletelor, o judeca aspru 

Cuvintul Dumnezeiesc: „Scriseste - zice Sf. Ap! Pavel - Pierde-voi 

intelepciunea mteleptilor si stiinta celor stiuton o vox lepada. Unde 

este inteleptul? Unde este carturarul? Unde este intrebatorul veacu- 

lui acestuia? Au n-a dovedit Dumnezeu nebuna intelepciunea lumii 

acesteia? Ca, de vreme ce in intelepciunea lui Dumnezeu, lumea 

n-a cunoscut in intelepciune pe Dumnezeu, a binevoit Dumnezeu a 

mintui pe cei ce- cred prin nebunia propovaduirii . . . " (1 Cor. 

/ 10-21). Paginii idolatri cu inv&tatii lor socotindu-se intelepti, 

an innebunit (Rom. 1 22). Si nimenea din ei n-a putut iesi din intu- 

neric la tmpar&tia Luminii, aadevaratei intelepciuni, decit numai 

prin puterea Crucii si prin nebunia propovaduirii Evangheliei Cres- 



eei 



inzes 



line (1 Cor. 1 18-24). 

intelepciunea adevarata lucreaza asa de minunat in 
tiati < u ea de sus, incit: „Ce este nebun al lui Dumnezeu, este mai 
inl"l< t,t <U*it oamenii. Si ce este mai slab al lui Dumnezeu. este mat 
tare d-eit oamenii... Ca cele nebune ale lumii a ales Dumnezeu 
<•!, st i r.ineze pe cei intelepti. Cele slabe. ale lumii a ales Dumnezeu 
<a •„! .i")me/.e pe cele tari. Si cele <le neam prost, nebagate in se.un.t 



352 



Varna a 20-a 




* ** 



* w 

alq lumii a ales Dumnezeu, si cele ce nu sint, ca, pe cele ce sint sa 
le stnce. & asa mci un trup sa nu se laude inaintea Lui. c i 
eel ce se lauda numai in Domnul sa se laude" (1 Cor 1 25-37)' 

Intelepciunea oamenilor plina de rivniri amare, nu-i de sus V 
pogonndu-se ; ci este: paminteasea sufleteasca draceasca . . . adu- 
catoare de: pngoane, neasezari si de tot lucrul rau" (I ac 3 74-76) 

Intelepciunea de sus (opusa in toate eelei de jos) mai int i 
- adevereste Apostolul - este: curata, facatoare de pace blinda 
plecata p ina de mila, de roduri bune, f&ra judecata si nef fit arnica" 
(lac. 3 77). Intelepciunea aceasta de sus e foarte laudata in Dum- 
nezeiasca Scnptura, max ales in: Proverbele lui Solomon, Eelesiast 
in Intelepciunea lm Solomon si in intelepciunea lui Isus Sirah' 
Izvorulei 'vine de la Dumnezeu. Aceasta e mai scumpfi decit aurul 
si mai dulce deeit mierea (lac. 1 5; Iov 28 72— 28; Ps. 118 



3 






4 




i 



T „ J?T ! aC - St * St ele P? ul ^ de sus tmtea inteleptul Solomon: 
1-uind fnele imparatiex, dupa moartea tatfilui sfiu David aduce 
lui Dumndzeu o^rnie de jertfe sus pe inaltimea muntelui Gabaon. 
Atunci Domnul Dumnezeu ,i se aratfi in vis noaptea si-i zice • Ge^e 
ce vrei sa-ti dau !" Vazindu-se bfirbat tinar/fara experient a, Solomon 
cere mjelepcmne, zicind: „Doamne, Dumnezeul meu. . .' da robului 
1 au inima int elegatoare, ca sa stapineasea peste poporul Tfiu si sa 
deosebeasca bmele de rau. . . Da-mi intelepciunea care sta aproape 
de Tronul Tau .. . Trimite-mi aceasta intelepciune din Sfintele 
Tale cerun, de lmga Tronul Slavei Tale, ca sa ma ajute in ostenelile 
mele si ca sa eunosc ce este bine placut inaintea Ta. Fiindca inte- 
epemnea toate le stie si le inj elege si ma va povatui intelpteste'in 
lucrunle mele si pnn slava sa ma va pfizi!" Domnului Dumnezeu 
l-a placut ca I-a cerut tocmai aceasta, si i-a zis: ..Fiindca ai cerut 
numai acest Jucru, si n-ai cerut via|a lunga, nici bogatie, nici viata 
yrfijmasilor tai; ci ai cerut injelepciune, ca sa faci dreptate, iatfi ca 
iti implmesc cererea ta! lata cfi-ti voi da intelepciune si pricepere 
ca sa f n cum n-a mai f ost altul inaintea ta si cum nici nu se va mai 
,ivi i dupa tine. Mai mult incfi si ce n-ai cerut iti voi da: bogatii si 
manre, incit nici unul dintre imparatii vremii tale, sa nu fie ca line 
Si daca vei umbla m cfiile Mele si vei pfizi legile si poruncile Mel ~ 
itiyoidasiviatalunga..." (3 Imp 3 4-74; In*. SoL 9 4, 70-,,,. 
Cita vreme Solomon a urmat intelepciunei acesteia de sus, a pro- 
gresat stralucit. Mai pe urmfi parasindu-o, a cfizut in idolatrizare. . . 
intelepciunea de sus, cind o urmam, ne inzestreazfi cu price- 
pere ne ajutfi a face dreptate, a aduna bogatii si marire pe cale 
cinstita a trai cumpatat, a inainta cu barbatie pe calea progresului 

S ? ! ne b " cur i de ! le vr ^ me mdelungata si pururea. Aceasta 
malta virtute cardinala a intelepciunei crest ne, e o ingriiire chib- 
zuire, o premeditata cugetare bine soc 01 "ta, ii a nu minia peDum- 



ft 



■ I 

L 



; 



T 



■ 



. 



w 












■ 






) 



V 



A 



77). 



A ne mitastivlrel, cruziinei %i Invirto^cirii inimii 



3!>:j 



b i i ■;]. 






nezeu si pe a].)roapele nostru, pfift vreo rea fapta si gindire a noasl i ;i . 
Privitor la aceasta intelepciune, Mintuitorul ne invata, zicind: 



,,Fiti intelepti ca serpii si blinzi ca porumbeii" (Mt. 10 16) : La aceasta, 
ne sfatuieste §i Sf Ap. Pavel, zicind; „Soc6titi drept aceea cum sa 
umblati cu paza, nu ca niste neintelepti ; ci ca cei intelepti, rascum- 
parind vremea, ca zilele sint rele. Drept aceea, nu fiti nepriceputi. . . " 




/ 



ciunea aceasta 



zice 




s. 5 75—77). Intelepciunea aceasta cre§tineasca se intemeiaza 
pe curatia ?i ne vino vatia inimii (Int. Sol. I 4; 4 9; Is. 1 26), pe toata 
podoaba si buna cuviinta, §i pe toata judecata sanatoasa, ca sa 
nu ne amagim de vrajma§ii Sufletului nostru, nici de cei care ne 
ispitesc (M.O. o.c.p. Ill, rasp, intreb. XI). . 

Cu aceasta virtute a intelepciunii de sus, au conlucrat Profetii, 
Apostolii §i toti Sfintii, care pururea se veselesc in ceruri. „Intelep- 

o propovaduim celor ce sint 
desavirsiti, dar nu intelepciunea veacului acestuia,"nici a domnilor 
veacului acestuia, care sint pieritori; ci graim Intelepciunea lui 
Dumnezeu cea din taina §i ascunsa, pe care a rinduit-o Dumnezeu 
mai inainte de veci spre slava noastra, pe care nimeni din stapini- 
torii veacului acestuia n-au ciinoscut-o. .]'." '(1 Cor. 2 6—8). bin 
aceasta stralucita virtute a intelepciunii de sus, izvorasc: prevede- 
rea, paza buna, temerea de Dumnezeu, dragostea desavir^ita care 
departeaza de la noi orice frica, lipsa de semetie $i incredere in pu- 
terile §i mintea noastra §i alte virtuti bune §i folositoare. Acestea 
ne Jeresc a cadea in felurite gre§eli: graba sau pripeala, nepreve- 
derea, nesocotinta, neglijenta, indoiala, dispret ^i altele. Privitor 
la acestea Mintuitorul ne incurajeaza pe toti care-i urmam Lui pina 
la sacrificiu ?i martiriu, zicind: „ln lum'e necazuri veti avea. . . 
Se va intimpla voua (muite prigoane, strimtorari si suferinte) in 
marturish-e. Puneti insa in inimile voastre, sa nu ginditi mai inainte 
<e vv\\ raspunde, ca Eu va voi da voua gura §i intelepciune, careia 
nu i vor putea grai, nici sta impotriva toti care va vor sta impotrivii 
vouft" (loan 16 33; Lc. 21 12—15). 

I ml.ru a dobindi intelepciunea aceasta de sus, foarte mult 
Mositoare, Sf. Ap, Pavel ne sfatuie?te sa rugam pe Tatal Marirei 
Si ne dea duhul intelepciunii §i al descoperirii, spre cunoa^terea 
Lui, sa ne lumineze ochii inimilor noastre ca sa pricepem care eslc^ 
speranta la care ne~a chemat §i care este bogatia mostenirii Lui 
tntre Sfinti" (Ivfs. 1 77-75; 2 Tim. 1 7). 

\ i 

Orjce floare cle sub son .re 

DupS. cr se unsi(\ moarc. 

Nmnni floarci-i^clrpciunii 

Diiilr-o minlc hmiiiinlil ■> 

Dupa <T-a ir:,il in luiur 

Nu mai uioare ni< iodalfl I 



\ 



:w<i 



Varna a 20-a 



INTELEPCIUNEA E IMPArAtEASA TUTUROR VIRTU- 
JILOR. Acum vreo 1600 de ani in urma, au venit multi batrini 
pustnici iscusiti, un intreg soboiyla Cuv. Antonie eel Mare (251- 
365 d.Hs.), ca sa-1 cerceteze si sa se sfatuiasca in cele mai desavir- 
§ite cai ale vietuirii pustnice^ti. Din vorba in vorba ajung la intre- 
barea: „Care virtute ere§tirieasca e mai mare, mai buna §i mai folo- 
sitoare din toate virtutile, Unii spuneau „credinta", altii >,speranta". 

..saraeia de buna voie", 




Unii „dragostea", altii „smerenia". 
altii ,,milostenia". .> §.a.m.d. Dupa ee si-au dat toti parerea, Sf r 
Marele Antonie, care pina atunci ascultase cu multa ingaduiala, 
le spune : „Neagonisirea nu-i buna> daca nu are omul eel pu^in hrana 
sa. De asemenea nici milostenia daca nu are o granita a ei. . . Eu; 
am facut experienta, ca: Intelepciunea sau dreapta socoteala este 
cea mai mare, cea mai buna §i cea mai folositoare §i straiucita vir- 
tite care se distinge mai mult dintre toate ; pentru cS ea contine toate 
virtutile, conduce toate virtutile §i ajuta spre a ajunge la toate vir- 
tutile. Fara virtutea intelepciunii, omul cade. Virtutea aceasta 3. 

P i * * ■ V 

intelepciunii e imparateasa, sfatuitoarea si conducatoarea tuturor 
virtutilor. Aceasta virtute mai aleasa myata pe om sS nu treaca 
peste' masura, peste buna rinduiala ; ci sa mearga pe calea cea mai 
buna, pentru a ajunge la tint a fericirii sale, la Dumnezeu Izvorul 

tuturor fericirilor J. ." 

352) Am nesoeotit Dreptatea (f) prin care omul poate deveni 
placut ales lui Dumnezeu? 

m . < . ■ .-x ■ ■ ■ . ■ 



<& \ 



f) DREPTATEA. Dreptatea este a dou a virtute cardinala; 
care impart e fiecaruia ceea ce i se cuvine §i pastreaza pe al sau. 
Dreptatea nu cauta in fat& (loan 7 24; 8 15; Rom. 2 77 ; Gal. 2 6; 
Efs. 6 9; lac. 2 7; 2 Lege 1 16; Pro v. Sol. 24 23) y atitia cele privi- 
toare la avutie, cit §i la cele privitoare la cinste §i vrednicie. La 
pagini §i Evrei, dreptatea era rasturnata cu totul. Lk Romani, 
Greci §i la alte popoare idolatre, un nobil sau patrician avea drept 
sa aiba zeci de mii de sclavi, cu care se purtau mai salbatec decit 
cu animalele! Tatal avea dreptul a-$i ucide sau 




a pruncu, pe 

care nu vrea a-i create, cum leapada cineva pisicii de la pisici $i ca- 

ca pe ni$te 




teii de la catele! Sotii aveau dreptul a-§i trata 
sclave. Era, la f el cum este §i astazi la unele popoare salbatice, un 
drept sa ucida pe bolnavi, sa-§i manince parintii batrini si pe prinsii 
de razboi. La Iudei era un drept, ca ucigasul sa plateasca crima 
savir^ita, cu viata sa. De asemenea, eel ce rupea mina orji'un picipr 
altuia, ori de-i scotea un ochi, un dintre. . . sa fie supus exact ace- 

lora^i schilodiri sau mutilari. . . Virtutea dreptatii creatine insa nu 

admite nici un fel de cruzimi sau de razbunari ca acestea. Ea nu 



' 









■ 'A 



C m 









* <! 



• 



. * 









A n-2 milostivirel, cruzimei ^i tnvtrto§firii inimii 



:w> 






i 

ne ingiduic a ne salbatici asupra semenilor no§tri, nici a rasplati 
raul cu rau. Ea nu se invoie^te nici a dori raul celor ce ne-au facut 



Eu — ne porunceste Mintuitorul 



zic voua: 




rau. „Jiu — ne poruiicebie ivhhluiluiui — *us. vuua. luuiti pe vraj- 
ma^ii vo^tri, binecuvintati pe cei ce va blesteama pe voi, faceti bine 
celor ce va urasc pe voi ?i rugati-va pentru cei ce va supara ?i va pri- 
gonesc pe voi. .. Fiti dar voi desavirsiti, precum si Tatal vostru 
Cei din ceruri este desavirsit < ' / (Mt. 5 44 -48) . 

Privitor la aceasta dreptate crestina Apostolul ne, sfatuie^te 
a?a: „Nimanui rau pentru rau rasplatind, ci purtind grija de cele 
bune inaintea oamenilor. De este cu putinta . . . cu toti oamenii sa 
aveti pace. Nu va izbinditi singuri voua, iubitilor. . . ci biruiti cu 
binele pe rau. . . Dati tuturor cele cu care sinteti datori: celui cu 

a, dajdie ; celui cu yama, vama ; celui cij frica, frica ; celui cu 
cinstea, cinste. Nitnanui sa nu fiti datori, f ara numai cu a iubi unul 

pe 

17 

ce este al sau si a nu vatamape nimeni, pentru $ xlu cadea in pacat 

§i in pedepse vremelnice §i ve§nice (Rom. 13 3— 4; Lc. 12 16—21 ; 

!6 19-31 \ 2D 9— 18; vezi §i M^Q. ox p III, rasp intreb 12 §i 13). 

Dreptatea crestina nu se face dupa litera legii, care omoara; 





caci eel ce, iube§te pe altul, a implin^t legea" (Rom. 12 
21 ; 13 7— 8). Principiul dreptatii creatine este: a da fiecaruia 



ci dupa duh, care f ace viu (2 Cor, 36) 



. 




vie de dreptate avem 






pe Avraam, prietenul lui Dumnezeu, care la porunca Divina a fost 
gata sa- § i aduca unicul fiu legitirtt jertfa (lac, 2 27-24; Fac. 22) ; 
pe Samarineanul care a cercetat, ridicat §i ingrijit pe omul despuiat 
jji ranit de tilhari (Lc. 10 30— 37). Omul lui Dumnezeu, omul nou, 
cre§tinul bun, umbla in dreptatea ?i sfintenia adevarului (Efs. 4 
24), in virtute, in har,adica: drept, sanatos, cu fata senina, impacat 

cu Dumnezeu. 

Virtutii dreptatii i se opune nedreptatea. Satana $i slujitorii 
lui adrsco'ri se prefac in ingeri de lumina, in slujitorii dreptatii, 
dar, pentru ca in ei e fabrica nedreptatilor, rautatilor, vicleniilor 
|j miiK iunilor, sfir§itul lor li-i pierzarea (2 Cor 11 14 — 15). „lmpa- 
\.\\\\W fSri dreptate — zice feric. Augustin •— sunt o mare aduna- 
t in Ti de hoji, care se darima unele peste altele §i se nimiccsc. Caselc 
care nu se fac dupa legile zidirii, se darima la primul cutremur; 
asemenea §i imparatiile care nu tin seama de legile dreptatii, se 
rastoarna. Dreptatea e piinea poporului §i siguranta statului. Unde 
e dreptate, acolo e pace, fratie, cohintelegeri bune intre oameni, 
familii, societati $i intre neamuri. Dreptatea inalja. neamul; iar 
nedreptatea il surpa.-Romanii spuneau ca dreptatea trebuie fttcutft, 



I. 



chiar daca. s-ar prabu^i lumea 

Asadar, pricare cetatean drept credincios cretin 1rebui< 
§i rSmine: om cinstit, om de omenie, om de treaM, fftemdu-^i slujba 
de|)lin, indoplinindu-ji datoriile morale ^i civile, cu consliin|4 cu- 



* 



356 



Varna a 20-a 







ca: 



\ 

rata, a sluji cu dragoste curata, crestiiieasca si cu frateasca drep- 
tate. Oncarui slujbas sau dregator crestin, i se'cere a tine legea si a 
face totdeauna dreptate tuturor, dar crestineste, nu jidoves'te; 
nu dupa fata, ci dupa Suflet ; nu dupa paragrafe, ci dupa constiinta / 
nu dupa htera legji care ucide; ci dupa duh care viaza. ' ' ' 
Contra virtutii acesteia se ridica: pacatul nedreptatii, favoritis- 
mul tradarea (cum a tradat Brutus pe Iuliu Cezar, Iuda Iscariotul 
pe Mmtuitorul, Cantacuzino $tefan pe Constantin Brincoveanu 
. . .care dupa aproape doi ani de domnie a fost ridicat cu fatal sau 
Constantin Stolnicul, dusi in Constantinopol si omoriti. . .). Pacatul 
acesta adeseon face legatura cu : ; iubirea" de argint,' intriga vrai- 
masia si alte pacate grele. 

Mintuitorul in prediea Sa de pe munte ne da aceasta lege ves- 
mca a impartasirii si respectarii dreptatii, zicind :„Toate cite void 
sa va faca voua oamenii, faceti si voi lor asemenea. Aceasta-i legea 
si proorocii" (Mt. 7 12). Cine vietuieste in dreptate, umbla in lu- 
mina, traieste in curat ie, urmeaza voia lui Dumnezeu, se pregateste 
pentru mintuire, petrece chiar de aici in Imparatia lui Dumnezeu, 
-"' „ Imparatia lui Dumnezeu este in launtrul vo'stru" (Lc. 1727). 

ClNTARUL MISTERIOS. Un imparat isi inchipuia ca prm 
mtelepciunea si respectarea legilor a adus multa fericire supusilor 
sai. Poporul insa se zbatea in multe nevoi. Intr-un sfat cu boierii 
sai, imparatul zise: „Oare de ce nu-i pace si buna, voire intre supusii 
nostri ? De ce sint asa de nemultumiti ? Oare tara noastra nu e destul 
de puternica? Nu sint destui bani? Nu-i d'estula invatatura? Nu 
se petrece bine ? Si cu atitea si atitea bunata|i, cum de nu-i bine?" 
La aceste intrebari unii din sfetnici spuneau u'nele, altii altele. Unul 
dm ei insa, mai batrin si cu experienta, zise: „lmpa'rate, pentru a 
afla pncina nevoilor din tara, trebuie sa chemam aici in mijlocul 
nostru pe cetateanul eel mai sarac, necajit si nefericit. De la acela 
putem afla ce lipseste tarii noastre". 

t/ 
mparatul gasi sfatul acesta bun, si ordona a se aduce eel mai 
necajit om. Dupa citeva zile trimisii imparatesti aduc inaintea impa- 
ratului un batrin imbracat in zdrente, slab si girbovit de ani si sufe- 
rmte. Ministrii vazindu-1, s-au tras inapoi, privindu-1 cu dispret. 
Unul dm ei a zis clatinind din cap: „Sintem niste prapaditi, daca 
am ajuns noi sfatul tarii sa cautam intelepciunea la acest sarantoc 
(sarac) mosneag". ■. 

Imparatul chema pe mosneagul zdrenturos linga sine, si-i 
zise : „Desi in tara noastra e belsug in toate, totusi, nu e bine. Oa- 
menii se zbat in toate partile. Se jefuiesc unii pe altii, se inseala, se 
necmstesc, se ucid, se nimicesc. Legile nu mai ajut'a. Noi nu aflam 
leacul acestor nevoi grelc. Oarc ne-ai putca spune, ce ne lipseste?" 



'hi 



J 



. 



y 






■ ^i 









■i 



■1 



'& 



< i 



I 






s 



.■ 






A no rpilostivirei, cruziinei ^»i invirto^arii inimii 



357 



Mosneagul se gindi putin. Apoi ceru un cintar. Indata ce 1 se aduse, 
riclic& cintarul in sus in vazul tuturor sfetnicilof adunati, $i zise: 
,,J > riviti aicea. Partea stinga a cintarului, care atirna mai mult in jos, 
e a grijilor pentru binele tarii. Partea dreapta, care-i ridicata in 
sus, o, a binelui tarii. Acum vreau sa vad ce puteti pune voi in par- 
tea dreapta ca sa fie mai greu, sa atirne mai in jos, adica binele ?i 
fericirea sa cintareasca mai mult decit: nemultumirile si grijile". 
Imparatul cu ministrii risera; zicind: „Batrinuie, se vede ca vrei 
sa glume§ti! Partea aceea goaia o vom pogori repede. Ai sa vezi 



acum. 



/ 



* 

Unul din ministri zise: „Eu ered ca partea p^tirii aduce binele 
in tara". Si indata arunca sabia pe cintar. Cintarul insa, spre mira- 
rea tuturor nici nu se elinti. 

Al doilea ministru veni spre cintar, zicind: ■..„$tiinfa, invdfd- 
tura, mintea, iduce binele in tara". Acestea zicind, aduke §i puse 
pe cintar toate cartile celor mai invatati carturari. Dar zadarnic. . . 
Cintarul nu se mi§ca iiici citu^i de putin ! 

Al treilea ministru vine zicind: „0 sa vedeti cS tot eu am drep- 
tate, ca banul e fericirea oamenilor", ^i puse un sac cu, bani pe par- 
tea dreapta a cintarului. Insa spre uimirea tuturor, oricit dd multi 
l)ani turna pe cintar, acesta nici nu se mi§ca din pozitia lui. 

Vazind acestea se infuriara toti asupra bietului mosneag. Vrura : 
sa-1 alunge afara din mijlocul lor. Atunci vine paharnicul impara- 
tesc cu vin curat, vechi, zicind: „Daca puterea, §tiinta pi averea 
nu-1 fac pe om fericit, apoi de buna seama ca plicerile, bautura, 
aduc binele si fericirea in tara". Acestea zicind, puse un butoia? 
cu vin pe cintar. Cintarul insa a ramas tot asa, in aceea?i pozitie. 

Vazind acestea, imparatul sari furios de pe tronul sail zicind: 
„Ce sa lucram si grijim zadarnic pentru binele poporului acestuia, 
<laca. nu-1 mai multumeste nici puterea, nici §tiinta, nici averile, 
'", nici petrecerile? Arata tu batrinule, ce lucru mai pretios ^i ' 
mai minunat sa se puna pe cintar, ca sa atirne mai greu decit cele 
puse de noi, pentru a aduce binele §i fericirea in toti supusii no^tri?" 

Batrinul privindu-i pe toti, i§i duse mina la gura, ?i mu?cin- 
du-^i-o, lasa sa picure citiva stropi de singe pe cintar. Atunci indata 
partea dreapta a cintarului atirna mult in jos; iar cealalta parte 
stinga a grijilor, se ridica in sus. Vazind aceasta, toti incepura a se 
minuna. Imparatul ' apropiindu-se uiniit de cintar, ii zise mo^nea- 
gului: „Batrinule! Ce ai pus pe cintar?!" Mosneagul ii raspunse: 
„Aceea ce voua va lipseste: „dragostea ?i* jertfa". 



LANTUL DREPTATII. Se spune ca in vremurilc do demull 
era o tara unde dreptarea se facea printr-o rttinune cr se arflta din 
cer. Un munte era in acea-JarS, §i cind se isca vreo pricing d % ju- 



35tt 



Varna a 20~a 



decat, pricina^ii sesuiau pemunte §i acolo se arata dreptatea. Un 
lan{ se lasa jos din cer deasupra pricina§ilor/ dar numai acela il 



putea at inge cu mina care avea dreptate; cel ce nu avea dreptate, 
nici cum nu putea sa-1 atinga. 

Intr-o zi, un om luase cu imprumut o suma de bani §i cind f u 
la plata el tagadui ca ar fi dator. Mersera la judecata, sus pe munte. 



Judecatorii poruncira 



prumut (creditofttfui) 



sa atinga lantul ; acesta ridica mina §H atinse. Cind veni §i rindul 

datornicului, acesta fiind §chiop, ruga pe creditor sa-i tina cirja, 

pentru a putea mai lesne ridica mina. O ridica §i atinse lantul §i el. 

Toata lumea se mira. Cum de au^mindoi dreptate? — se intrebau 

toti cu uimire. Cirja era scobita $i datornicui ascunsese banii inauntru. 

Cind o dadu creditorului s-o tina el, de fapt, inapoiase banii ce-i 

datora; iata dar de ce a putut sa atinga lantul, pacalind pe toata 

lumea. Se zice insa ca din ziua aceia lantul s-a inaltat la cer $i nu 

s-a mai lasat riiciodata. Cel putin a§a povestesc batrinii (Dupa L. 
Tolstoi). 




Inf: 



care 



mi 



A V 



1 



*t 



■ 



8 



i 'I 



S 



) 




. Cumpatarea sau infrinarea este o masura 



ce-o paze§te cineva in; mincare, bautura, in imbracaminte, in vorbe 
$i in toate faptele luilPrin mijlocul ei ere^tinul.alege orice este cu- 
viincios ?i potrivit . . . (M.O. o.c. p. IIII rasp, intreb. 14), Cumpa- 
tarea e virtutea stralucita, care ar trebui sa insoteasca pe om in 
orice vreme §i in orice loc. Virtutea aceasta a cumpatarii e priete- 
nul §i tovara^ul eel mai bun Jal nostra, de care trebuie a griji, ca 
niciodata sa nu ne paraseasca. Upsa virtutii cumpatarii, poate a 
ne fi periculoasa, pierzatoare. Sf. Ap. Pavel ne indeamna la menti- 
nerea acestei virtuti, zicind: „Ca ziua cu bun chip sa ne purtam, 
nu in ospete §i in betii, nu in desf atari §i in fapte de rapine, nu in 
pricire si in pisma. Imbracati-va in Domnul nostra Iisus Hristos, §i 
purtarea de grija a trupului sa n-o faceti spre pofte"' (Rom. 13 
13-14). 

x - i J k I ^ t l * t * 

1 • L t ' L 

Chiar si in straduinta pentru invatatura buna, crestinul tre- 
buie a fi cumpatat. Sa nu faca eforturi peste puterile sale, pentru 
a nu se vatama. • " 

Impotriva cumpatarii in mincare ?i bautura pot pacatui ori 
care din noi in doua feluri: prin lipsa sau hranire insuficienta §i 
prin imbuibare. Acestea aplicate proste§te la trebuintele trupului, 
devin periculoase, pot cauza moarte vremelnica §i ve§nica. Aceste 
doua extreme — greva foamei §i imbuibarea — Sf . loan Hristos- 
tom punindu-le in contrast, zice: „Foamea intr-adevar ucidc pe 



# 



i r 






.-..■.■ 



i 

■ n 






i 



'a 



/ 



f * 






i 



itfl 









A ne milostivirei. cruzimei 'iji lnvirto^firii inimii 



35!> 



om in purine zile ?i-l scapa de viata aceasta chinuita. Imbuibarea 
cu mincari si bauturi insa, consuma si putrezeste trupul omenesc, 
rozindu-1 cu boli grele si lungi". Mintuitorul ne atrage aten^ia tu- 
turor a ne feri de pacatui imbuibarilor, zicind: „Luati aminte de 
voi insiva, ca sa nu se ingreuieze inimile vbastre cu mincare si bau- 
tura peste masura, cu grijile lumii si fara de veste sa vina asupra 
voastra ziua aceea. Caci ca o cursa va veni peste toti care sed pe 
fa^a pamintului. Privegheati dar in toata vremea rugindu-va, ca 
sa va invrednciti a scapa de toate cele ce au sa fie si a sta inaintea 
Fiului Omului"'(Lc. 21 34-36; comp. Rom. 13 13; Efs. 5 5, 18; 

Ape. 21 8; 2215). . ! 

imnotriva cumpatarii pacatuiesc groaznic toate persoanele 



fetele slutite. 






potriva cumpatarii pacatuiesc groaznic 
acelea vanitoase, care umbla imbracate luxos, inzorzona|e, cu 

__ f t , . ca idolii Egipteni, Brahmani, etc. vai lor; chiar 

^i 'la Sf. Biserica. Toate acele persoane vanitoase, trufa§e, lucifere : 
imbracate contrar bunei cuviinte crestine?ti si omene?ti, ar trebui 
sa simta cea mai mare mustrare §i rusihe in fata Mintuitorului 
Hristos Cel rastignit pe Cruce, Care de acolo de sus parca le zice: 
„Iata~Ma fiicelor, rastignit pe Grace, acoperit de rani singerate 
P (^ntru a ispa^i vanitatea toaletei voastre, trufia aceea a voastra 
lur.ifcrica, §i voi veniti aici pentru a va arata luxul, modele, zor- 
/oanele, fardarile, mindria aceea satanica ? ! Nu vi-i ru§ine sa va 
aratati a?a in halul acesta inaintea Mea? Nu vi-i rusine a veni a§a 
(oche'tate in Biserica Mea ^i a da sminteala credincio^ilor Mei? 
Nu simtiti urgia Mea Dumnezeeasca care sedezlantuie?te asupra 
voastra? 'Bagati de seama: luxul,, fudulia, cochet aria aceea sa nu 
va duca in iad ca pe bogatul nemilostiv ce se imbraca totdeauna 
Inxos (Lc, i6 19—31). Luati aminte de voi, sa nu patiti ca fecioa- 
iclr tele nebune care au ramas afara din camara nuntala, afara din 

l.np.lralia Mea" (Mt. 25 7- 

I 'i in (umpatare insa noi ne multumim cu .strictul necesar 

ml i r( inn ii \ ie^ii, §i ne infrinam poftele (Gal. 522). Crestinul cumpa- 

lal isi infrincaza orice placere §i pofte pacatoase. Nu se lasa biruit, 

ii i< i iol)i! d(^ ispitele trupe§ti sau de amagirile patimilor in§elatoan\ 

Cn^tinul Pastor sau pastorit — se ostene^te a deveni, a fi .^i a 

limine cumpatat, §tiind ca: „Luptatorii se infrineaza, §i cine se 



11). 



inirinraza se incununeaza" (1 Cor. 9 25 



7). 



4S» 



AdevSrata virtute a cumpatarii ocirmuie§te viaja sufleteasett, 
pune friu ; inclinarilor rele, poftelor pacatoase, patimilor. ICa doino- 
Iriptc mindria, minia, pornirea limbii rele, avarifia, ciirio/iljT|iln 
nesSbuiie, i^uratatca (frivolitatea). IV.ratele mai insemnaie care 
•.,. ridiea impolriva acestei virtuti cardinale, sint : imbuibarea. Ia< o 
mi. i de iinbo^ajire ])e eai necinstite, mindria, semefia, risipa, luxul, 

c (m helai iile. . . 



36 o 



Varna a 20-a 



A p.,? irilostivirei, cruzanei $i Invlrto^arii inimii 



3(51 



Din virtutea aceasta a cumpatarii se nasc felurite virtuti stra- 
lucite: cinstea, modestia, castitatea, bunatatea, liiin^i^' #rip- 
zitatea morala, unele max placute §i mai laudabile d^cit altele. 

CUMPATAREA FOLOSESTE: NOUA, APROAPELUI SI 
VIET II. Cineva intreba pe Avva Viare: ,,Ce sa fac sa ma mintu- 
iesc?" Batrinul i-a zis: ,,Mergi §i fa-ti pintecele tau mai mic. . ." 
P. o.c. 46). 

Ni se istorise§te despre un taran muneitor cumpatat, ca din 
mica suma ce eistiga: o treime o dadea parintilor ea 1-au crescut, 
o treime stringea pentru copii §i ultima treime ointrebuint a pentru 
sine. Sf . Vasile eel Mare indemna pe toji cre^tinii Ja cumpatare, 
zicind: ,,Batrini, tineri §i copii, bogati §i saraci, nobili §i simpli, 
juni si casatoriti, servitori §i stapini, soldati si ofiteri, calatori pe 
uscat §i pe apa, fiecare poate fi cumpatat, poate posti, Vrei a te 
scuza cu virsta tinara? Daniil cu cei trei tineri au fost si ei tineri, 
copii, §i practicau cumpatarea, mincind numai legume si' bind 
numai apa. Sinteti debili? Si Iudita era debila, §i totu§i — cu excep- 
tia sarbatorilor "-— postea in fiecare zi. Mai slaba decit voi era Estera, 
$i totusi, cu o foarte mare placere tinea posturile cele mai grele. 
Poate aveti vreo dregatorie ' inalta ? Sau traiti in vreo alta demni- 
tate de imare autoritate? Marele imparat, Prooroe §i psalmist David 
a avut o pozitiune mai inalta decit voi totfsi totusi $i-a umilit 
Sufi etui sau cu post ire". 

Cumpatarea asigura o viata lunga. Asta ne-o adeyereste isto- 
ria vietii pustnicilor creStini. A$a gasim ca Sf. Ilarion, care ca baiat 
debil se retrasese in pustiu; unde a trait in infrinare, post §i ruga- 



ciuni, ^i a ajuns la virsta de 80 de ani. Sf . Macarie Egipteanul, ce 
se hranea numai cu plante, a ajuns la 97 de ani. Sf. Pavel TibeuL 
ce minca numai piine goala, a ajuns la 113 ani. Sf. Antonie la 120 de 
ani. A§a si alti postitori Sfinti-. 

NECUMPATAREA IN PORT {COCHETARIILE) PERICLI- 
TEAZA MINTUIREA Un Parinte bisericesc, aratind primejduirea 
celor necumpatati in imbracaminte, zice: „lmbracamintea necu- 
viincioasa, coclieta, e ca focul iadului; arde fara sa nimiceascS. 
Prin imbracamintea luxoasa, la moda seminudului suchiata, necu- 
viincioasa, inzorzonari, fafdari, cochetarii, femeile §i fecioarele isi , 
|)ierd Sufletele lor. Victimile lor nu sint numai pacato^ii ; ci 5 1 dreptii, 
caci §i ei se ating de acele arzatoare flacari ale satanicei cochetarii. 
l^doabele de^arte ale vanitatii f emeilor si fetelor trufa§e, cochete, 
sint torte satanice^ti care aprind focul pacatelor. . . Sint instiin- 
^arile ve§nicei osinde" ... . 

Odinioara o fetita de vreo $apte ani^ori intra intr-o BisericS 
cu mama sa, care era imbracatil foarte luxos, inzorzonata, cochetat;! 






* t 



. '■:! 



J 









AD 



I 






b ,j 



^ 



<:a sa asculte Dumnezeeasca Liturghie. Oprhldu-se putin in pridvor 
inaintea unei Sfinte ttuci mari cu Mintuitorul nostru Iisus Hristos 
crucificat pe ea, fetita mirata ii" zise: „Ma-a-ma-a ! Prive^te pe 
Mintuitorul nostru Iisus Hristos tintuit pe Cruce! Iata-L! E gol 
$i plin de rani! Si tu mama, vii aici in Sf. Biserica imbracata asa 
de frumos! A§a'de cocheta? Nu ti-e ru§ine?! Ma-a-ma-a! Baga 
de seama sa nu cazi in focul iadului cti hainele §i zorzoanele tale, 
cu tot!" La aceste cuvinte mama ro$i. Ceva ca un fier infpeat, 
ro§u, arzator, ii strabatu fiinta. Primi dojana copilei sale nevinovata 
venita ca din partea lui Dumnezeu. Intra in Sf. Biserica sfioasa, 
se trase intr-un col^ mai intunecat ?i neobservat al pronaosului in 
urma tuturor f emeilor. .. Acolo se a§eza cu eopijla §i ascultara: 
Dumnezeeasca Liturghie, predica si cintarile bisericesti. .. foarte 
umilit a, cu inima infrinta si zdrobita. Dupa savir^irea Dumne- 
zeestii Lit urghii, mama cu fetita se dusera acasa. Dojana fetitei 
§i Iisus rastignit ii apar merei^ in mint e. O urmare?te, o mustra, 
o nelini?te§te. In sfirsit, se hotaraste a o curma cli cochetaria aceea. 
Ea i§i facu o haina simpla, o imbracaminte foarte modesta. Aceea 
o purta cit timp trai cu barbatul ei, crescindu-si fetita bine, cresti- 
ne^te, in invatatura Domnului, dupa cuvintul Mintuitorului si 
sfatul apostolesc (Mc. 10 14 ; Lc. 18 10 Efs. 64; 2 Lege 6 7, 20-25). 
Dupa moartea barbatului ei, a intrat cu fiica sa intr-o Minastire, 

unde §i-a petrecut restul vietii in ascultare §i smerenie, agonisin- 

du-si untul de lemn al faptelor bune pentru a intra in Imparatia 

lui Dumnezeu. A§a sa-§i lepede cbchetariile toate crestinele, femei 

'■'''■ ... ! v. * ' ' ' ' '■ ..'•■ \ ■ * ' m ' .- 

si fecioare, care vor sa scape de focul iadului, 

COCHETARIILE TREBUIESC INLOCUITE CU VIRTUTI. 



T 



111 



femeilor 



•. .. riclicai si apologetul crestin Tertulian (160+240 d.Hs.), zicind: 
.,( i< slindor — femei ?i fecioare — aratati-va impodobite cu culo- 
11 lr j^i podoabele Proorocilor, Apostolilor §i ale Sfintilor lui Dum- 
iir/ni. Lua^i albeata din simplitate, ro§eata din pudoare^ 1 . Vopsi- 
\\ \i ochii cu respectul §1 gura cu tacerea. Introduce-ti in urechi 
Cuvintul lui Dumnezeu. Puneti pe grumajii vo§tri jugul lui Hris- 
tos... Imbracati-va cu matasea cinstei, cu visonul sfin^eniei. . . 
« 11 |)iirpura pudoarei... A§a de va* veti impodobi, ve|i fi phlcuU* 
lui Dumnezeu...". 



a 
it 



( * } Kujpinca de a zice sau de a face ceva impotriva bunci cuv iin((\ 
luodcslici ^i a cinstei... Modestia care impietlicft po cineva de 
spune, de a auzi sau de a fare unele lucruri, . , 



t 



:m 



Vumn a 20-n 



,V iv niilo.sUvhvt, ciu/imri *l Invlrtovrirll Inimli 



:m 



I 



354) Am nesocotit T4ria sau Bdrb^ia (h) spirit uaia prin care 
mul^i, chiar § i dintre p5cato§i, au ie?it biruitori asupra raului si 
incununindu-se ? f 



h) BARBATIA. Barbatia, curajul sau taria, este a patra vir- 
tute cardmala. Cu ajutorul acestei virtuti, crestinul — Pastor si 
' " — infrunta toate is """'"' : 



P 




'W A. 

ma in 



pastorit 

via|a, de-la vrajmasii vazuti si ne vazuti, pentu apararea ± dreptei 
credinte crestinesti si dragostea Mintuitorului Hristos. Adevaratul 
crestm e pururea in lupta cu feluritele ispite, amenirif ari si sufluri 
cu ura de moarte si cu ucidere. Pentru aceea, ca si' ostasului in 
lupta cu vrajmasii, i se cere mult: curaj, prevedere, prezenta de 
spirit, trezie, veghere, putere, pentru a iesi biraitor din varlatele 
razboin. Intreg sirul nesfirsit 'al drep^ilof si Proorocilof Bisericii 
Vechiului Testament, incepind de la Avel pina la mai marele intre 
Prooroci loan Botezatorul, ne-au ramas pentru totdeauna : pilde 
vii de suferinfa, indelunga rabdare, de barbatie (lac. 5 10), Pilda 
vie de barbatie si indelunga rabdare in furtunoasele lovituri din 
viata avem m dreptul Iov. Cind Satana il despoaie de toata averea 
aceea mare, de muljimea argatilor, de f amilie, de sanitate ... el 
nu dispereaza; ci lupta cu o uimitoare barbatie pina la capat, zi- 
cind: „Lupta e viata omului pe pamint" (Iov 7 7; 1—42). 

Primul exemplu viu de desayirsita. barbatie crestineasca , ni 

1-a dat Insusi Mintuitorul Hristos. El nu S-a dat in laturi x de la 
marea smerire a Intruparii (Filip. 2 6— 11) , nici de la feluritele 



vrajmasii §i ocari, nici de la torturile celei 




cumplite patimiri 



pina. la moarte. Ca nimeni altul, El a biruit: suferinta, iadul si 
moartea. El imbarbatind pe Apostolii Sai, le prezice: „ln lum'e 
necazuri veti avea, dar indrazniti. Eu am biruit lumea. . . Sa nu 
va temeti de cei ce ucid trupul; iar Sufletul nu-1 pot ucide. . . Eu 
sint cu voi pina la sfirsitul veacului"(Ioan 16 33 ; Mt. 10 28; 28 20). 
Apostolii inarma}! cu aceasta imbarbatare, au plecat'apoi in 
toate partile lumii, semanind cu imbelsugare Cuvintul lui Dumne- 
zeu, saminta Crestinismului. Ei au fost primii erqi ai crestinatatii. 
Barbatia aceasta statornica a Sfinjilor Apostoli in apostolatul 
crestin, ne-o descrie Sf . Ap. Pavel, zicind : „Gine ne va desparti pe 
noi de dragostea lui Hristos? Necazul sau strimtorarea ? Prigoanele 
sau foametea? Golatatea, prime] dia sau sabia? Precum este scris 
„ Pentru Tine sintem omoriti toata ziua. Socotitu-ne-am ca niste 
oi de junghiere ! . . . Sint incredintat ca: nici mbartea, nici viata, 
nici Ingerii, nici capeteniile, nici puterile, nici cele de acum, nici 
cele viitoare, nici inaltimea, nici adincul, nici o alta faptura oare- 
care, nu poate a ne desparti pe noi de dragostea lui Dumnezeu, 
care este in Hristos Iisus Domnul nostra" (Rom. 8 35-^-39). 









V'i 






m 






^H 






4 



h 



. 



\ 






i 






DupSL exemplui viu al Apostolilor, s-au ridicat apoi intreaga 
Oftire nenumarata de eroi ai muljimilor Sfin^ilor: Ierarhi, Preo^i, 
Diaconi, Marturisitori, Martiri |i Martire, care au luptat pina la 
sacrificiu, dindu-?i bucuro§i via^a pentru marturisirea dreptei 

stea Mintuitorului Hristos 




credinte cre§tine§ti §i pentru 
Dumnezeu-Omul. Multimea Cuvio§ilor Parinti, a'Cuvioaselor Maici, 
a Dreptilor §i a ade varatilor sau desavir§i{ilor Cre§tini, a caror 
viata —pentru dragostea Mintuitorului, alimentarea, dezvoltarea 
§i apararea dreptei credinte cre§tire§ti — a fostun calvar de sufe- 



bd 



multe. 



T' ' 1 



Sf: Vasile eel Mam §i prefectul Modest 



: • 



* 'i 



Odinioara Sf, Vasile 
eel Mare vazindu-se groaznic prigonit §i constrins de puterea impa- 
rateasca pentru i trece la eresul arianismului, raspunde plin de ba- 
rbatie imparatului Valent prin pfefectul Modest: „Eu nu ma tern 
de nimic ! De despuierea de averi nu, pentru can-am altceva decit 
citeva haine invechite §i cartile. De exil? Nu ma tern pentru c& al 
Domnului e pamintul §i plinirea lui, §i pretutindeni pot sa-I shxjese. 
De munci ? Nu, pentru ca trupul meu e a§a de slabit, incit o singura 
lovitura imi va curma viata paminteasca §i chinurile. De moarte ? 
Nu ma tern, nici atit, cacl ea ma une§te mai curirid cu Ziditorul 
pentru Care traiesc §i ma apropie mai grafenic de „Patria Cereasca" 
dupa care suspin atita (loan 14, 6,3, 18-21, 23; Rom. 8, 22—23). 
Sf. loan Gurd de Aur §v potrivnicii lumindrn Sufletelor. O alta 
pilda vie de barbatie in prigoane §i strimtorari avem pe Sf. loan 
Gura de Aur. Vazindu-se el asediat de puterea imprateasca unit a 
r.ii a soborului celor 30 ierarhi in frunte cu patriarhul Teofil al 

zipe plin de barbatie: „Numeroase sint valurile $i 
puterilic cufentul. Nu ma tern de innee intrucit stau pe stinca. 
Cind valurile se pravalesc, corabia lui Iisus nu poate s& se ihnece. 
Sa ma tern de moarte? Dar Hristos este viata mea $i moartea imi 
este un cistig. De exil ? Pamintul este al Domnului cu tot ce cuprinde. 
De pierderea bunurilor pamintesti ? N-am adus nimic in lume, nu 
pot lua nimic din ea. De primejdii ? Le dispretuiesc. De marimi ? 
Mi-e scirba de ele. Nu ma tern de saracie, De boga^ie n-am nevoie. 
Nu ma tern de moarte. Nu dorescsa traiesc decit pentru voi. l)v 
aceia va implor: eonsolati-va ca nimeni nu ma poate desparfi de 
voi. Ceia ce Dumnezeu a unit, omul nu poate sa desparta. Biserica 
nu consta in ziduri, ci in comunitatea credincio$ilor. Miine voi !i 

* * 

4cu voi la ceasul rugaciunii. Caci linde sint eu sinte^i §i voi $i undf 
sinteti voi sint §i eu..De sintem despartiti de spa^iu, suntem uni{i 
in dragoste. Nici moartea nu ne poate desparfi. Sint gata dc inn 
de ori sa-mi dau viata pentru voi" (I.R. o.c. 500). 




304 



Vnma a 20- a 






ADEVARATUL CRE§TIN iNZESTRAT CU VIRTUTEA 
BARBATIEI. Virtutea aceasta a barbatiei se arata in fata hire- 
$ului: durerilor, greutatilor si strimtorarilor vietii acesteia, in rab- 
darea suferintelor morale §i a durerilor fizice pin& la sacrificiu ?i 

moarte, Adevaratul crestin e 
un bun luptatbr inarmat cu 
toate armele lui Dumnezeu. El 



are chipul unui osta§: imbracat 
cu plato§a dreptatii, incins cu 
adevarul, inca 





■<A 



in 




a 



van 



aparat cu pavaza crediniei, cu 
coiful mintuirii si sabia Duhu- 
lui, care este Cuvintul lui Dum- 




Chipul adevaratului ostas al lui Iisus 

Hristos (Efs. 6 10—18). 



nezeu, cu rugaciunea si 
cu privegherea si rabdarea. 
Astfel, el vietuieste cu tarie, 
propovaduind adevarurile Er 
vangheliei (Efs. 6, 10—20; 
comp. F. Ap. 16, 25—28; h> 
Pentru 7, 13; 5, 8— 9\ 1, Tes, 
5, 8). Crestimil inarmat astfel, 
niciodata nu cade prada dispe- 
rarii. Barbatia aceasta este sem- 
nul puterii Dumnezeiesti care 
lucreaza in crestin — Pastor 

r 

precum adeve- 



sau 




re§te §i Apostolul: „Dumnezeu nu ne-a dat duhul temerii; ci al 
puterii §i al dragostii §i al intregii intelepciuni" (2 Tim. 1, 7; 
Rom. 8, 15; comp. Gal. 3, 26; 4, 6). Tot crestinul e chemat a fi: 
un om virtuos, inimos, tare ca o stinca de granit si bun ca Dumne- 
zeu (Ml. % y 9^—lSrU— *" 




j Virtutea aceasta a barbatiei, iafelurite infatisari, d.p.: curajul 
eroic al celor ce s-au sacrificat si se sacrifica pentru dreapta Cre- 
dinta Cre§tineasca; curajul ostasului in apararea patriei sale; cu- 
rajul cetateanului care isi pericliteaza situatia si viata pentru apa- 
rarea aproapelui sau de asupritori, de foe, din innec... curajul 
medicului care ingrije§te constiincios de bolnavii contagiosa ; curajul 
savantului care lucreaza in laboratorul sau cu microbi, gaze §i alte 



substante toxice, etc. 

Piatra care sta la poale 



Tot a§a de greu se urea 



Greu o sui in virf de munte, Omul pe-al virtutii plai, 
Dar de sus de pe-a lui frunte Dar pe-a viciului carare 
Cit de lesne vine-n vale ! Cit de lesne-alearga, vai ! ! ! 






\t 



\ 



A, 



■ \ 



>>& 



*l 



ffll 






i 



i 



\ 



A ne milostivirei, cruzimei §i invirtos&rii inimii 



:ji>;> 



MISIONARUL iNZESTRAT CU BARB ATI E. Un curajos 
misionar semana saminta Crestinismului prin India. Infacarat de 
dragostea mintuirii Sufletelor, se hotara$te a merge in ni§te regiuni 
cu oameni foarte periculosi. Prietenii sai binevoitori il facura atent 

i I ■ ■ ■ ' * i ' 

a nu merge acolo, ca-1 vor omori salbaticii aceia. Misionarul insa 



' V. 



fiind stapm pe hotanrea sa, le zise: „Daca in regiunile cu paduri 
uria^e din apropiere s-ar gasi comori sau mine* de aur, a§a-i ca ati 
dispre^ui orice pericol §i groaza? Asa-i ca v-ati duce dupa aur riscin'd 
orice, chiar §i viata? Si acttm, pe mine ma opriti a merge acolo §i 
a mintui Sufletele omene$ti, care sint mult mai pre tioase inaintea 
lui Dumnezeu §i a Sf intilor lui, decit tot aurul de pe pamint ? ! 

ti-va: citi comercianti tree prin padurile acelea ? Oare riumai 
un comerciant sa aiba barbatie a infrunta pericolele acelor regiuni ? 
Si un misionar sa se lase cuprins de frica §i de slabiciune? !" Astfel, 
misionarul devotat Domnului Hristos §i misiunii sale in luminarea 
si mintuirea Sufletelor, a pl^cat: Sa-si implineasca datoria sa. Atunci 
multi, altii si altii, prinzind curaj, au plecat a duce pe Hristos ?i 
mintuire Sufletelor si prin acele regiuni mai peripuloase ., . 




Astfel, in bucurii §i-n intristari, in pace §i-n razboi, in fata ade- 
varului si a ispitelor, in saracie sau in bogatie, sub apasarea prigoa- 
nelor sau a nedreptatirilor si in lini^te, in iiefericire si in fericire, 
in lipsuri si in indestulari, avem absoluta trebuinta de curaj, de 
virtutea aceasta a barbatiei, ca saputem face ceva bineplacut ?i 
primit de Dumnezeu pentru redbbindirea statornicei fericiri vre- 
melnice si vesnice. 

Din virtutea cardinala a barbatiei sau tariei rasar: rabdarea 
§i staruinta. Barbatiei i se opun pacatele: nestatornicia, lasitatea, 
frica (totala lipsa de curaj), indrazneala (curajul prea mare, necu- 
getat) §i orice porniri fara dreapta socoteala. 

Ca si cele trei virtuti teologale, virtutile acestea cardinale, 
sint asa de strins legate intre ele, incit formeaza un tot armonic. 
Astfel, lipsa totala a uneia dintre ele, ar periclita si existenta celor- 
lalte trei... pravaleste scaunul statorniciei . . .' cauzeaza cadcrea 
de pe treapta crestinatatii si din demnitatea de om,(Ps. 49, 12, 21). 
Despre virtutile teologice si cele cardinale, vezi mai pe larg* in „Prive- 
listi Apocaliptice", cap. 5, 6 „Cele sapte virtuti cre^tine^ti", de autor. 

i * h 

355) Nu m-am ostenit a cerceta cu osirdie bine chibzuitj Duni- 
nezeiestile invataturi ale Sfintei Biserici spre a cunoaste dreapta 
credinta, adevarata invatatura, a o agonisi, dezvolta, folosi, a n 
conserva si apara dupa datoria mea? 

I 

Vai j^i aniar ele Sufletele vinovalr cu acest f(*l de pUcate v 1 Hf- 
grijite sau necuriitite <\r ele in vi.il.i lor, (ire nan ru ce plltl, <l 

in groaznicit mum ;« se prabu^esc! 1 1 (Ml. B,22) IH. .'..' ,;:>), ' 



i 



\ 



366 



Varna a 20-a 



FERICIREA CELOR MILOSTIVI IN RMUL CERESC. 

1) Dumnezeu: Tatal; Fiul si Duhul Sfint, Treimea cea de o 
Fiinta §i nedespartita, stind pe Seaunul Slavei Sale Dumnezeiesti. 

2) Cei patru vietuitori cu chip de: om, leu, vitel si vultur,- 
inaripati cu cite sase aripi. 



fl 



V 



g 



■ L 




* 



V 



■ 



.: 



X( 






. 






;i 



•v ■ 



» * 



*' L 



^ J 



3) Prea Sfinta, Preacurata si pururea Fecioara Maria, Maica 






Domnului nostru Iisus Hristos. x 

4) Serafimii si Heruvimii. 

5) Cele §apte cete ingere§ti. 

6) Sf. loan Botezatorul cu Sfin^ii Prooroci.. 

7) Sfiniii Apostoli, Ierarhi, Mucrnici, Ctivio§i $i Drepji. 



\ 



A ne m 



ilostivirei. cruzimci |1 lnvl.to ^rli inlmil 



3 f> 7 



a. namenii trupesti si nemilostivi, invirto?ati si. lmpietrifi la 
inimf s^gr^cTumai'de traiul pamintesc, *#** — 
n Sriiiere de avere |i in petreceri anticre § tme § ti. Ei nu f ingrijesc 

de mintuirea m^m^t^^M™ duhu- 



r §i averilor 



moartea in stapinirea duhu- 

■■* asupra-le cu 



ii invinuiesc, M re 



lup tf din. router, -f J^'X'u^u ^^1* J 
invirto?am iramn. El da ..ffW.gU 1 ' ieonisindu-si astfel 
darnicie: griu, alimente, ^ * S; *'SLli Cres- 



I ■ * r ^v ^^^ ™*r ^^ p ^ r — — 

darnicie : griu^ alimente, yite 
comoam in ceruri, dupa "" iV " 
tinii adevarati ; * w " '"*** 



.nghelic 
, asemenea 



i Eilaret §i altor 



tinii adevarati : barbati ^.^^^^^^^^^tentia de lunli- 
$#£ *gH£ WEE ft Sffffi fncSU ? i aiuta f pe 



^^w^»«^^^g^fip? sub el ? 

rile lui multe vietati §i pasari (Mt. 13, 31 -^)-. ge ur4ti de 

SSS SneVu. A^'iepteia „. inain^a ei p, calea 



vietii si a mintuirii. 



n DmX trecerea din «a t a. ace 5 ti Cre 5 tini - conducaton 5 
a J 3„,tivi Wne ingrii ti suflete?te, sint aparaf de Ingcn 

de lngen sus, aeabupi _ r . bucur a =i se veselesc de- 

S c&^W di& in invktatnra ? i-n intelep.iunca Domnului, 
Kllste asezat de Dumne Z eu in mare slava ;• cmste. 

" 51- "° 



I 



Chiiml de fata ne arata torturtirile Imnditilor ni sprc-.al a va.ln 
l!,!, ,'Juitorii cinsiei apcoapolui lor prill diabohnle P ,r, s«u 



rilor sau jrluit 



3fS8 



Varna a 20-a 



clevetiri, si a tilharilor, in iadul vremelnic si vesnic. Spiritele infer- 
nale de care s-.au lasat stapiniti in viata, tilharind si rasoindind 
groaza in jurul lor, umplind lumea de fiorii red ai ingrozirilor infer- 
nale, sfisiind inimile celor cazuti in ghearele lor, a, celor torturati 




§1 jefuiti de bunuri, avere, sanatate si de. viata; se transforma in 
serpi infernali, groaznic de fiorosi, iuti, puterniei in torturari, care-i 
fugaresc, ii prind ?i se impleticesc in jurul trupurilor lor cu care 
i-au slgarit aici pe pamint, ii fring, rup, mu§ca, invenineaza si infri- 
coseaza cumplit. Al{i draci ii i-au din muncile provocate de serpii 
inveninati si balaurii infocaji, si-i arunca in iazarul de foe, unde 
intra prada altor torturi mai usturatoare, chinuitoare si mai cum- 
plit arzatoare. Aceste torturari se destineaza mai mult banditilor 
sau tilharilor spirituali, vadnicii aproapelui lor, adica toti §i toate 
care multiplies gre§elile ?i pacatele aproapelui lor. Cu pit le-au multi- 
plicat, inzecit, insutit, inmiit mai mult, cU atit se vor osindi si 
munci mai groaznic de serpii, balaurii si focul iadului. Pacatele 
divulgate, asemenea mormolocilor din ape, viermilor din rani, /micro- 
bilor din corpurile bolnave — putrezite — serpilor din ragalii si 
balaurii, se inmultesc uimitor in lume, si din vreme in vreme navS- 
lesc asupra divulgatorilor si-i tortureaza asa de groaznic, incit le 
vine a fugi ca $i Cain §i alti ucigasi, si de Umbra lor. Grairile de rau, 
clevetirile sau ponegririle aproapelui, sint tot atitea microbi, viermi, 
serpi inveninatori Sufletelor, care se mmultesc groaznic si se intorc 
asupra parintilor sau clevetitorilor ce i-au nascut si multiplicat. 
Aceia se pot omori acestia insa nu'. Desi ei se spovedesc, tbtu?t, 
multiplicand pacatelor navalcsc ;isupr;Vle si-i muncesc gmaznir. 



i 



*V 












i 



'• n 













4 d Y S\* \ 






/ 



f ^ 



* r K w rm 1 '' ' 

VAMA 21-A A IDOLATRIZARII §1 




DEMONICE 




r * 

recind si' firm vama aceea, dupd ' multe cercetdri si 
groaznice irjricosdri, % acolo am suit,nai sus fecaUa 
Idzduhulmsiammnsja vama slupm de: idoh s 

. . _.'i 111*. onAi HorYirocil 



feluritelor 



tip 



credinte bdbesti. Draciivamesi aiaceleivdmieraugroaz- 

'' - . . * -, • , i £j,A,~M*1r^ cA7hn-fi.ri.UM. 



felut 



/?f/), altiicu cap de 



* 




cfe^ 



U cu caj) de 
cafire, iurcd, 












mm mm msmm m * -«« *jj-f 

«rf, car* s« k/a^c 6ar&a^ saw femeie, sau ^P mna JfT,[ 
pasdri cezboarap'e subcer, sau inchipuirea ff^^X^uZZ 
fie fidmint, sau inchipuirea vreunm peste dm apa de M»M 
Zuprivind la eer si vdzind soarele, Una stelele p tea a ^eau^du. 
sd nu te ademensti si sd nu te inchim \W y met sa le slujesk. . . {d 

UgC Min^uVar atd clar ca: „Nimenea nu fioate slujila doi domni 
lui Dumnezeu si lui Mamma" (felun^or rdoh sau sfiinlr „»/, ; 

fiolnvnice Dumnczcirii) idolului avufiei. De wmenM ?» A P'f'' , 
[Nu vd injumii in ad jug (strain) cu necredrnewsn, cau fidrkk 
„,r lumina en Irnhmcricnl ? Sau ,;-. unnrarrHnsos cu \,h« • ■"• 



nu' minimi (.it nuuui m <n .- »'«,. ... ,. / , , 

a: baric esle credimiosulni en eel nccmUncws ■ Same h,,so{,n 
lu'cnciiliu!)H»,Hc::cHcnido!ii . . ? (Mi. 0, 24; If Co* ". II 



rsh 



9 



\ 



I 



37G 



Varna a 21 -a 



• 



„Suflelm Apostoluiuise intdrita vdzind cetatea ( Atena ) plina de idoli" 
(F. Ap. 17, 16; comp. 15, 20; Rom. 2, 22; / Cor, 12, 2; // Cor. 1% 
16 ; I Tes. 1,9). „Fiilor ! Pdziti-vd pevoi de idoli. Amin" (I loan 5 



21 j. f> Am/asupra ta purine — ^'c£ Domnul 



cd ai acolo fie cei ce 



|i« invdtdtura lui Valaam, care invatd pe Balac sd puna sminteald 



ca. .. 



1 



^ 



^e swe proorocifd, a mvdta si a amdgi pe Hi Met 



Mine 



§ 



/> 



curvie si nu s^a pocdit.Iata, o pun pe ea (cu Romaidolatra, idolatfi- 
zindu-se ) in pat $i pe cei cecurvesc cu ea in necazmare, de nu se vor 

2, 14, 20— 22). Cei ramasi dupa urgiile 
ueziunmue pesie ei,nu s-au pocdit de ■ faptet,e miinilor lor, car sd nu se 
inchine dracilor si idolilor de aur si de argint, de arama, de piatra 
si de lemn.care nici a vedea nu pot, nici a auzi , nici a umbla" (A-bc 9 
20; comp. Ps. 715, 8; 134, 1 ~~ v " ' 

In -pdcatul acesta al 

\ *"l l x 111 * 





intra si supersti 



care sint, 



niste credinfe defarte, satanice, idolatre (I Tim. 4, I ; comp. Dan. 11, 
33—40; Ape. 9, 20—21) d.p.: cd sint ni$te zile norocoase si zileneno- 



% 




. 13, ca sd 



rocoase, 

nu lucre ze in anumite zile ale sptdminii, finer ea riguroasd si ford 
nici un rost al Joilor de Pa§ti si a Vinerilor de peste an, fidcdlelile, 
foca, filifiii, pdliile, credintele desarte in: cintarea cucului, cucuvelei, 
a gdinilor cind cintd cocoseste, cind le iese inainie o fafd bisericeascd, 
un iepure, cu gol in cale, cd nu e bine sear a sau in anumite zile a md- 
tura prin casd t nici a da gunoiul sou foe afar a din casd, a nu da cu 
mdtura pe pat, a aveabaniin buzunar in anumite zue, afisdM cind 
auzi pupdza p cucul cintind intii, a nu vinde sau imprumuta in zile 1 
de post. , . Ghicirea cu cheia Bisericii, cu deschiderea Psaltirei, Pra- 
vilei, cu anumite miscdri ale unor pdrfi a corpului vitelpr, cu parii 
gardurilor, cu coji-gdoci — de ceapd cu sare in ele la dnul nou cu 



ih 



deft 



nezeu si nesocotesc dreapta credintd (Vezi pelarg Varna 15 din aceastd 
carte). Acestea sint niste rdmdsite de la strdmosii pdgini, conservate 
cu inddrdtnicie si tenacitate de poporul nestiutor. Superstifiosii pded- 
tuiesc greu y fientru cd prin super stitiUe lor falsified adevdrul dumne- 
zeiesc si cad sub grea canonisire ca si descintdtorii, ghtcitorn si vrdji- 



torii . . 



*'"■■■ ■ L f 

iflind nimic in catastifele 



mrfa^a || ^n^ ac^a ^wd, cw Darul si ajutorul Domnulm nostru 
Iisus Hrtstos Dumnezeu-Cuvintul Cel " 
cu Tatal §* cu Duhul Sfint. 



ntrupat Jertfi 















I 

■ 






■;■:; 



/ 



^ 1. 1 



■ 



t ■*! 









■ 

1 






V 1 J 



. 



■ 






i 



• 






' 









I 



■ 






\ i.lnlnlrlxArii ^i credintelor demonice 



371 



1 




Zburind tot mai sus la ceruri, lngerii cu Sufletul omenesc 
ajung la vama 21-a, a slujirii de idoli sa:u a idolatriei, a feluxitelor 
credinte de?arte, superstitii satanice §i drace§ti, credinte babe§ti, 
jocuri'. . Vame?ii draci ai acelei vami, cu §eful lor dracesc, avmd 
chipurile lor asemenea idolilor neamurilor pagihe : Asiatice, Egip- 
tene prin care au inselat sumedenie de lume in cursul vremunlor, 
navalesc asu^ra Sufletului ca multimea haitelor de s^lbaticiuni din 
toate partile. El cauta si cerceteaza mult Suf let ele dupa catastifele 
lor, d. ex. de: 



\. 



/ 



356) M-am mascat(a) (pe la Anul Nou 



la Sf. Vasile — 



pe la baluri mascate, claci ori petreceri lume§ti) dindu-mi alia 
inf ati§are, din barbat f emeie, din femeie barbat, capra, urs, 

_i_-„_l 1 ~~ *.,™«X w>no nkaWat nf\rr\\o mi*< <• I :ir"l 1 1 1) . . . S1 



strigoi, brezae, turca, mo§ ghebo§at, comic, mo? craciun 
alte chipuri uricioase inaintea lui Dumnezeu ?i placutc diavoli 
lor, dupa chipul idolilor Egipteni, Asiatici, cu cap de anlmale, 
de fiare salbatice, de jivini, de tiritoare, de pasari si de on 
meni ? Am jucat asa mascat cu masca^ii, cazincl astfel suli 
firoaznicul Western... sub afurisanie si sub anatema, a Dnmne 
zcestilor Scripturi si a Bisericii lui Dumnezeu ? Am zis « .. 
acele distrac^i idolatre sint lasate de Dumnezeu, ca SI. Vasile 
a impodobit astfel obirciurile oamenilor ? 



;m 



Varna a 21-a 



t 



a) I dolatrizatii . idoli umblatori. Slujitorii acedia ai idolilor f! 
draci lor cazuti sub urgia divina sint si in zilele noastre toti acei 
purtatori ai chipului fiarei (Ape. 13, 11-16; 16, 2; 19,20; 20,4), 
adica acei care se fac: capre, brezai, turca, urs, tigani, draci, purtmd 
masti cornice, satirice, sau chipurile acelea idolatre pe fetele lor. 
Caprele, brezaele, turca, ursul, calusarii, mascatii, sint niste remi- 
niscente paginesti, credinte idolatre si, obiceiuri satanice, de care 
tot crestinul s-a'lepadat la Sf. Botez, Prin aceste obiceiuri idolatre, 
mostenite de la unii stramosi pagini sau idolatrizati, pastrate de 
poporul nestiutor cu indaratnicie si tenacitate, se defaima Dumnezeu 

' -• • " : ' w '" ' * acesta se canoniseste ca 



•si dreapta credinta crestineasca. 

§i vrajitoria. . c . 

„Asa zisele Calende si asa zisa Bota si cele ce se numesc Bruma- 
lia si pr'aznuirea care se savirseste in prima zi a lui martie (azi paca- 
leala cu alvita. . . de la 1 aprilie, 1 maC S,a.), hotarim ca indata sa 
inceteze din auzul 




m si 




publice ale femeilor^ care fiind necuviincioase, pot aduce multa stri- 
caciune (in poporul crestinesc) si pierzare. De. aceea lepadam si 
dansurile, jocurile si ceremoniile executate de barbati sau de f emei 
dupa un obicei vechi (comic, destrabalat, paginesc, idolatru, Sata- 
nic) si strain (